Anulare act. Decizia nr. 3676/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3676/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 3580/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3676
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: - M. C. – Președinte Instanță
Judecător: - M. C. Ț.
Grefier: - A. P.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 02 octombrie 2014, privind judecarea apelului formulat de reclamantul D. R., domiciliată în Tismana, ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1214/15.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. R. – DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, cu sediul în Tg. J., . P., nr. 3, jud. Gorj, având ca obiect anulare act/ obligație de a face.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 02 octombrie 2014, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.1214 de la 15.05.2014 a respins contestația formulată de reclamantul D. R., CNP_, domiciliat în Tismana, ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta R. R.-DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, cu sediul în Tg-J., . P., nr.3, jud Gorj
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul D. R. a fost salariatul pârâtei R. R.-DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, fiind încadrat pe postul de consilier juridic, până la data de 22.03.2013 când prin decizia nr.50, i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul art.65 Codul muncii.
Motivul invocat în decizie, este reducerea unui post de consilier juridic, post ocupat de reclamant din cele două posturi de consilier juridic existente la nivel de Direcție Silvică Gorj.
Contestația s-a privit a fi neîntemeiată, cu următoarea motivare:
Conform art. 65 alin.1 din Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar la alin. 2 se prevede că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În ce privește caracterul efectiv al desființării locului de muncă, acesta trebuie să se întemeieze pe o realitate concretă, iar cauza reală și serioasă trebuie să fie obiectivă, precisă în sensul să constituie veritabilul motiv al concedierii, adică să nu disimuleze un alt temei, respectiv intenția de a-l concedia cu orice chip pe un salariat și serioasă, adică reorganizarea activității să aibă o anumită gravitate care să impună cu adevărat reducerea unui loc de muncă.
Astfel, din cuprinsul deciziei de concediere a reclamantului reiese că temeiul legal al desfacerii este art.65 Codul muncii, angajatorul menționând că în fapt reducerea postului deținut de reclamant s-a datorat faptului că unitatea și-a restrâns activitatea ca urmare a unei reorganizări la nivelul direcției silvice.
Acest aspect este susținut de Hotărârea Consiliului de Administrație nr.1 din 31.01.2013, fila 21 din dosar și Nota înregistrată sub nr.7/29.01.2013, in care se prevede desființarea unor posturi de consilier juridic si de director tehnic la unele unități silvice începând cu data de 01.02.2013.
Din situația privitoare la existența posturilor de consilier juridic (fila 27 din dosar) a reieșit faptul că în cadrul Direcției Silvice Gorj existau două posturi de consilier juridic, unul urmând a se desființa.
Prin adresa nr._/08.02.2013 a R.-R. SA (fila 28 din dosar), s-a solicitat comunicarea până la data de 15.02.2013, a organigramei ce urmează a fi supusă aprobării, cu mențiunea de a se comunica datele cu privire la postul ce urmează a fi suprimat din organigramă. Din organigrama aprobată (fila 30), a reieșit cu certitudine faptul că din organigrama DS Gorj a fost suprimat un post, în cadrul compartimentului juridic nemaiexistând decât un singur post.
Alegerea oportunității desființării unui anumit post este atributul unității, pârâta stabilind reducerea unui post de consilier juridic din două existente.
Măsura desființării postului din structura acestuia s-a apreciat că a fost una reala, acesta nemaifigurând in noua organigrama. S-a apreciat că desființarea locului de munca al reclamantului a fost hotărâtă în mod statutar si fundamentata pe aspecte de natura economica si organizatorica. Sub acest aspect, nu sunt relevante datele legate de profitul înregistrat de societatea intimata, ci daca decizia de eficientizare a activității departamentului in cadrul căruia lucra reclamantul are la baza o cauza reala, neputându-i-se cere unui comerciant sa întârzie luarea masurilor de reorganizare a activității pana in momentul in care începe sa înregistreze pierdere economica
De asemenea, analizând organigramele anterioare si ulterioare concedierii reclamantului, instanța a constatat ca deși i s-a pus în vedere reclamantului ca în termen de 3 zile lucrătoare, de la data comunicării deciziei contestate, să se prezinte în vederea ocupării unuia din posturile disponibile la nivel de R. R., acesta și-a arătat disponibilitatea abia la data de 19.04.2013. Deși anterior, la data de 25.03.2013, reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere care avea ca obiect anularea deciziei nr.50/2013 și nu și-a arătat opțiunea în vederea ocupării unui post vacant, existent în sistem. Susținerea reclamantului că desemnarea persoanei ce urma a se disponibiliza s-a stabilit ca urmarea a unui vot secret nu poate fi reținută, întrucât din cuprinsul deciziei de concediere reiese fără echivoc faptul că la desemnarea persoanei ce urma a fi concediată s-a avut in vedere criteriile de departajare prevăzute de CCM.
Instanța a constatat că în aplicarea efectivă a reducerii de personal intimata a respectat criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform Contractul Colectiv de Muncă. Așadar, după stabilirea posturilor vacante, de natura celor ce se desființează, în alegerea persoanei disponibilizate trebuie să se aibă în vedere dispozițiile CCM.
Potrivit art 78, alin 1, lit.b din CCM la nivel de R. R. se prevede ca și criteriu avut în vedere la desfacerea contractului individual de muncă, ca urmare a reducerii de posturi ca măsura să afecteze mai întâi salariații care nu au copii în întreținere, ordinea de prioritate in selectarea persoanelor ce urmează a fi disponibilizate având ca rațiune chiar protecția socială a acestor salariați.
În speța de față, reclamantul D. R. nu a probat cu înscrisuri acest aspect, cu privire la existența minorilor aflați în întreținere.
Nu are relevanță nici faptul că reclamantul a depus la dosar fișa de evaluare în care se specifică calificativul „foarte bine”, întrucât concedierea s-a făcut pe motive ce nu țin de persoana salariatului, respectiv pe motive de reorganizare a societății și nu de competenta profesională a acestuia.
Susținerea potrivit căreia au fost încălcate prevederile art.15 alin 2 din Statutul Consilierilor Juridici cu privire la faptul că a fost concediat ilegal, având in vedere calitatea acestuia de decan al consilierilor juridici întrucât această prevedere ar încălca prevederile CCM cu privire la criteriile de selecție avute în vedere la disponibilizare.
Nici susținerea referitoare la faptul că nu i-a fost acordat dreptul de preaviz, drept statuat de art.64, alin.4 raportat la art.76, lit.g,Codul muncii, nu a putut fi reținută, întrucât din cuprinsul deciziei contestate a reieșit faptul că reclamantului i-au fost acordate 20 de zile de preaviz de la data de 25.03.2013, data emiterii deciziei fiind 22.03.2013, iar data de la care a fost dispusă măsura încetării contractului de muncă este 22.04.2013.
Instanța a apreciat ca nerelevantă declarația martorului propus spre audiere de către reclamant, întrucât susținerea martorului nu poate trece peste susținerile pârâtei care a probat cu înscrisuri cele susținute.
Ori, din aceasta perspectiva, data fiind situația învederată în decizia de concediere, in contextul general al crizei economice, instanța a apreciat ca desființarea postului reclamantului a avut la baza o cauza reala si serioasa si ca desființarea locului de munca al reclamantului este efectiva, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art.65 al.1 Codul muncii. Faptul ca reducerea si restructurarea postului a fost una efectiva si reala, este demonstrat si de faptul ca in prezent nici o alta persoana nu a fost angajata pe postul restructurat.
Concluzionând, instanța a apreciat ca decizia de concediere contestata este temeinica si legala, motiv pentru care a respins contestația formulată.
Referitor la celelalte capete de cerere, câtă vreme principala pretenție dedusă judecății (referitoare la anularea deciziei nr. 50/22.03.2013 emisă de pârâtă) s-a respins, aceeași soluție s-a impus și în privința cererilor accesorii, în speță fiind pe deplin aplicabil principiul de drept exprimat prin adagiul latin "accesorium sequitur principalem" (accesoriul urmează soarta principalului).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. R. prin care solicită admiterea apelului, anularea sentinței și judecarea procesului evocând fondul cauzei iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței pentru ca prin hotărârea pronunțată în apel, să se dispună: anularea deciziei nr.50/22.03.2013; obligarea R. R.-D.S. Gorj la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu rata inflației și dobânda legală cuvenită și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada concedierii; repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nr.50/22.03.2013; daune morale în sumă de 100 000 lei; cheltuieli de judecată
În motivarea apelului, a arătat că instanța de fond a soluționat cauza fără a fi intrat în judecata fondului iar în plus a încălcat la fiecare ședință de judecată dispozițiile Codului muncii și Codului de procedură civilă.
În considerentele sentinței s-au reținut doar aspecte cu caracter general și total bizar doar cu privire la motivele sale pe dispozițiile art. 65 din Codul muncii, art. 78 din CCM și dreptul de preaviz, fără a fi antamat celelalte motive invocate în acțiune si fără a fi motivat în concret dovezile de la dosar si temeiurile de drept prin care a înlăturat toate susținerile sale de anulare a deciziei de concediere, încălcând în acest fel art. 425 alin 1 lit. b) din C.p.c..
Nu a fost soluționată excepția de nulitate absolută a dispozițiilor art. 78 lit. b) din CCM ce contravine art. 59 lit. a) din Codul muncii coroborat cu art. 132 și 142 alin.l din L.62/2011 invocată si reținută de instanță prin încheierea din data de 4.07.2013.
Instanța de fond a ignorat două hotărâri irevocabile a două curți de apel (Cluj și Timișoara) cu privire la concedierea a doi colegi consilieri juridici de la Direcția Silvică Maramureș și Direcția Silvică A., pe baza aceleiași Hotărâri nr. 1/2013 a Consiliului de Administrație al RNP_Romsilva, hotărâri prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat că HCA nr.1/2013 emisă de R. R. privind desființarea posturilor de consilier juridic de la cele 6 direcții silvice din țară prin care și DS Gorj a încălcat dispozițiile art.65 alin.2 din Codul muncii.
Motivele pentru care a solicitat anularea deciziei de concediere au fost următoarele: măsura de reducere a unui post de consilier juridic din cele două existente în cadrul DS Gorj este nelegală și netemeinică decizia fiind emisă cu încălcarea art.65 alin 2 din Codul muncii (motivele instanței de fond sub acest aspect fiind cu totul bizare, netemeinice și nefondate); ordinea alegerii sale pentru concediere încalcă dispozițiile art. 77, 78 din Contractul Colectiv de Muncă (motivele instanței de fond sub acest aspect neabordând excepția de nulitate a art. 78 din CCM invocată si reținută prin încheiere de instanță); nici-un act juridic premergător deciziei de concediere consemnat în decizie nu atestă faptul că s-a „desființat locul de muncă ocupat de D. R."așa cum se motivează nereal în decizie; (nesoluționat de instanța de fond); modalitatea de alegere a sa prin vot secret în vederea desfacerii Contractului Individual de Muncă prin concediere individuală pentru motive care nu țin de persoana salariatului este ilegală și imorală (nesoluționat de instanța de fond); măsura de concediere a sa din postura de decan al CCJUSR pe baza măsurii de reducere a unui post de consilier juridic încalcă dispozițiile art. 15 alin 2 din Statutul Colegiului Consilierilor Juridici din Unitățile Silvice din România (CCJUSR) și dispozițiile art.6 și 20-25 din L.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic; (nesoluționat de instanța de fond); prin Hotărârea Comitetului Director nr. 4/13.02.2013 în calitatea sa de prim organ de conducere al D.S. Gorj a fost de acord cu sesizările celor 2 consilieri juridici și ale CCJUSR anterioare emiterii deciziei de desfacere a CIM prin care a solicitat R. R. și D.S. Gorj menținerea celor două posturi și a arătat nelegalitatea desfacerii CIM cu care D.S. Gorj a fost de acord și cu toate acestea s-a emis decizia contestată; (nesoluționat de instanța de fond); prin consemnarea în decizie de către C. juridic a mențiunilor din raportul nr.1546/11.02.2013 decizia a fost vizată implicit pentru nelegalitate în sensul încălcării art.65 alin 2 din Codul muncii (nesoluționat de instanța de fond); decizia de concediere este emisă de o unitate fără personalitate juridică Direcția Silvică Gorj și nu R. R.-Direcția Silvică Gorj cum era corect; (nesoluționat de instanța de fond); Decizia nr. 50/22.03.2013 este emisă cu încălcarea dreptului la preaviz și a dispozițiilor art.64 alin. 4 teza finală raportat la art.76 lit.d) din Codul muncii, în preaviz intervenind incapacitatea temporară de muncă justificată la dosar cu certificat medical (soluționat de instanța de fond fără a fi luat în calcul certificatul medical și dispozițiile art. 75 alin. 3 Codul muncii situație în care era suspendat CIM, concedierea operând pe perioada de incapacitate temporară de muncă, contrar art. 60 alin 1 lit. a) din Codul muncii); Decizia nr.50/22.03.2013 nu cuprinde motivele de concediere, cum eronat se afirmă prin întâmpinare, ci reducerea unui post de consilier juridic, HCD nr.4/13.02.2013 nefiind consemnată în motivarea deciziei iar, conform art.79 Codul muncii nu mai putea fi invocată prin întâmpinare; (nesoluționat de instanța de fond).
Aceste motive au fost ignorate de instanța de fond ba mai mult, a încercat în considerente să denatureze sensul real al acestor motive fără a se fi arătat motivele pentru care s-au înlăturat cele susținute mai sus și fără a se fi arătat instanța la care se depune cererea de apel încălcând și de această dată dispozițiile art. 425 alin 1 lit. b) și alin.3 teza finală din C.p.c. ca de altfel așa cum a încălcat legea la fiecare ședință de judecată în sensul că nu a respectat art. 271, 272 și 273 din Co.m. și a dispus suspendarea judecații contrar art. 227 alin 3 C.p.c. pe excepția de inadmisibilitate a pârâtei cu privire la mediere deși cauza fusese înregistrată înainte de 01.08.2013 termenul de intrare în vigoare a excepției invocată de pârâtă, ignorând cu desăvârșire art. 6 CEDO.
În cuprinsul motivelor dezvoltate, apelantul a reluat aspecte referitoare la situația de fapt, arătând că pe bază de contract individual de muncă a fost angajat al R. R. Direcția Silvică M. pe perioadă nedeterminată din luna Iulie 1981, și apoi la Direcția Silvică Gorj unde din 3 NOIEMBRIE anul 2001 a exercitat profesia de consilier juridic iar, prin decizia contestată s-a luat măsura de desfacere a Contractului individual de muncă prin concedierea individuală ca măsură a „desființării locului de muncă ocupat de D. R." așa cum este menționat în decizie, ori din actele depuse la dosar nu rezultă că s-a desființat postul ocupat de el ci un post de consilier juridic.
Măsura de reducere a unui post de consilier juridic din cele două existente la D.S. Gorj și de „desființare a locului de muncă ocupat de D. R." este nelegală întrucât, s-a încălcat: procedura dispusă de art. 10 litera b) din Anexa 1 Regulamentul aprobat prin HG 229/2009; art. 65 alin. 2 din Codul muncii; art.65 alin 1 și 2 din CCM, pentru următoarele considerente:
Consiliul de Administrație de la București a procedat contrar art.10 litera b) din Anexa 1 Regulamentul aprobat prin HG 229/2009, întrucât, a dispus mai întâi prin Hotărârea nr.1/31.01.2013 ca DS Gorj să procedeze la reducerea unui post de consilier juridic prin întocmirea unei organigrame cu un post de consilier juridic redus și înaintarea ei spre aprobare Consiliului de Administrație fapt ce contravine prevederii de mai sus deoarece reducerea unui post de consilier juridic trebuia aprobată mai întâi în Comitetul Director al DS Gorj în baza unei motivări reale și serioase și abia după aceea se putea lua în discuție în Consiliul de Administrație al R. R. aprobarea organigramei propusă de DS Gorj.
Așadar, pentru reducerea unui post de consilier juridic la D.S. Gorj s-a procedat în mod forțat prin ordin al R. R., de modificare a organigramei și nu prin propunerea Comitetului Director al D.S. Gorj adoptată în mod liber, motivată real și serios, fiind evidentă încălcarea normei precizată mai sus cât și modalitatea de alegere a reducerii unui post cu direcționare discretă pentru el probabil pentru oponența sa la semnarea unor acte sau contracte ce erau evident ilegale, precum și pentru destructurarea asociației profesionale CCJUSR unde era decan.
De altfel, prin Ordinul nr._/AC/08.02.203 al R. R. se precizează ca „prin HCA nr. 1/31.01.2013 vi s-a aprobat reducerea unui post de consilier juridic", dai prin adresa nr. 1781/19.02.2012 D.S. Gorj a precizat că nu a solicitat reducerea unui post de consilier juridic ba mai mult, prin HCD nr. 4/2013 a fost de acord cu menținerea celor două posturi și cu motivele celor 2 consilieri juridici și ale CCJUSR de nelegalitate la care s-a achiesat în mod expres prin hotărârea dată (a se vedea HCD nr. 4/2013 la dosar).
Conform punctului 8.1. din HCA nr. 1/31.01.2013 se precizează în mod discriminatoriu că (doar la unele direcții): „se aprobă ... nota privind desființarea posturilor de director tehnic și de consilier juridic la unele direcții silvice de gradul II și III de organizare (nr.938/29.01.2013), prezentată de Serviciul Resurse Umane, Programare, și Cercetare Științifică " al R. R. (și nu al D.S.Gorj) fără a fi fost indicat criteriul real de reducere doar la unele direcții silvice și fără a fi fost fundamentată economic și organizatoric această notă, fiind evident aspectul discriminatoriu și total netemeinic și nejustificat economic și organizatoric al aprobării dispusă prin HCA nr. 1/2013.
Cu totul bizar se prezintă ca motivare doar într-un paragraf al notei nr. 938/29.01.2013 a Serviciului Resurse Umane, Programare, și Cercetare Științifică " al R. R. cum că procedura de mediere inclusă în mod obligatoriu de la 1 august 2013 ar fi un motiv de reducere a unui post de consilier juridic, precum și numărul redus de dosare din cadrul unor direcții dar fără a se fi prezentat o situație a numărului de dosare de la DS Gorj care de fapt are cele mai multe dosare din toate direcțiile din țară aspect de notorietate ce poate fi observat prin simpla accesare a portalului instanțelor după partea „Direcția Silvică Gorj".
Instanța nu a analizat deși la fondul cauzei prin întâmpinare se recunoaște de către pârâtă starea de fapt contrară dispozițiilor normelor legale menționate și motivate în acțiune în sensul că la baza reducerii unui post de consilier juridic a stat o notă nr.938/29.01.2013 a unui birou (compartiment) din afara D.S. Gorj prin care de fapt nu se motivează seriozitatea propunerii prin nota respectivă din moment ce se stipulează în această notă cuvântul „complexitatea redusă a activității" sintagmă prin care se recunoaște implicit că activitatea juridică este complexă dar mai redusă la „unele direcții" însă fără a motiva printr-o situație clară concretă și la obiect pentru fiecare direcție silvică, care este discriminatoriu și premeditat cu intenția de a concedia unele persoane ce împiedică anumite interese de grup contrare legii, cum este cazul său.
De fapt conform raportărilor către R. R. și așa cum recunoaște pârâta prin întâmpinarea de la fondul cauzei, activitatea cea mai complexă în ceea ce privește numărul de dosare pe rolul instanțelor de judecată este la DS Gorj față de toate celelalte direcții silvice. În aceste condiții, reducerea unui post de consilier juridic este dovedită ca neserioasă încă de la baza sa.
Prin HCA nr.1/31.01.2013 se precizează în mod expres la punctul 8.1. că se aprobă nota 938/29.01.2013 în care nu se prevede structura organizatorică și funcțională a DS Gorj, dar totuși prin prezentarea derulării stării de fapt pârâta recunoaște ordinea derulării stării de fapt ce contravine practic art. 10 lit b) și 15 din anexa 1 Regulamentul aprobat prin HG 229/2009 așa cum a precizat în acțiune.
Este adevărat ce spune pârâta prin întâmpinarea de la fondul cauzei cum că, art.10 din Reg. aprobat prin HG 229/2009 dă dreptul Consiliului de Administrație (CA) de a aproba structura și numărul de personal dar la propunerea Comitetului Director din cadrul unităților din subordine conform Regulamentului de organizare și funcționare a Comitetului Director din cadrul fiecărei direcții silvice aprobat în condițiile HG 229/2009 de către CA și nu la propunerea (unui birou sau compartiment din cadrul sediului central al R. nota 938/29.01.2013 ) care nu are competențe și atribuții de acest gen.
De fapt, conform titulaturii HG 229/2009,, privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - R." se atestă faptul că doar prin hotărâre de guvern se poate face reorganizarea R. și ca atare la acea dată a avut loc reorganizarea R. și nu acum prin metode abuzive și contrare legii.
In decizie se motivează în fapt ca motiv al concedierii sale „reorganizarea direcției silvice, ca efect al restrângerii unor activități, proces necesar pentru creșterea eficienței activității", motivare ce este de-a dreptul ridicolă din moment ce nu se poate justifica o eficientizare a activității juridice prin reducerea unui post de consilier juridic, iar reorganizarea unei unități nu poate fi numită reorganizare doar prin reducerea unui post de consilier juridic fără a avea un plan de reorganizare care de fapt nu este necesară din moment ce unitatea este pe fiecare an cu creștere a profitului.
De altfel, Curtea de Apel Cluj și Curtea de Apel Timișoara în cauze similare a stabilit că măsura de reducere a posturilor de consilier juridic prin HCA nr. 1/2013 la cele 6 direcții silvice printre care și D.S. Gorj, încalcă dispozițiile art. 65 alin 2 din Codul muncii.
Mai mult, această motivare din decizia de concediere este în contradicție cu HCD nr.4/2013 prin care D.S. Gorj a achiesat la adresele consilierilor juridici și ale CCJUSR menționate în paragraful următor, în sensul că prin compartimentul juridic unitatea a avut o activitate foarte profitabilă la nivelul anului 2012 și până în prezent, iar Comitetul Director a votat solicitarea către R. R. menținerea celor două posturi de consilier juridic fiind practic imposibil ca unitatea să fie reprezentată în condiții de eficiență doar de către un consilier juridic.
De fapt, prin memoriul nr. 1507/1509/14.02.2013 emis în baza HCD nr. 4/2013 se precizează foarte clar că prin HCD nr. 4/2013 s-a procedat la achiesarea Comitetului director la motivele de nelegalitate a reducerii unui post menționate prin raportul comun al celor doi consilieri juridici nr. 1546/11.02.2013 și adresele CCJUSR nr. 1591/12.02.2013 (adresată Consiliului de Administrație) și nr. 1603/13.02.2013 (adresată Comitetului director al D.S. Gorj), precizându-se prin acest memoriu că s-a procedat la ducerea la îndeplinire a ordinului R. nr._/AC/08.02.2013 si a Hotărârii Consiliului de Administrație nr.1/2013 ceea ce este contrar dispozițiilor art.10 lit.b) din Anexa 1 la HG 229/2009, întrucât, reducerea unui post de consilier juridic trebuia mai întâi aprobată prin Hotărârea Comitetului Director al DS Gorj și apoi aprobată prin HCA.
Organigrama DS Gorj trimisă „la ordin” (nr._/AC/08.02.2013) spre aprobarea la R. R. prin Memoriul DS Gorj nr.1507/1509/14.02.2013 a fost aprobată ulterior emiterii HCA nr.1/31.01.2013 și înregistrată la DS Gorj tocmai la data de 20.03.2013, ea fiind aprobată doar de către Directorul general cu încălcarea limitelor dispuse de art.15 din Anexa 1 l HG 229/2009, întrucât nu a fost supusă ulterior trimiterii ei de către DS Gorj, dezbaterii Consiliului de Administrație așa cum impune artt.10 lit.b) din Anexa 1la HG 229/2009 directorul general asumându-și fără drept competențele Consiliului de Administrație.
Era necesar ca prin motivele de reducere a unui post de consilier juridic să se fi arătat care sunt deficiențele economice ale unității rezultate din activitatea a doi consilieri juridici sau că prin lege s-a dispus ca unitatea să nu mai fie reprezentată în anumite instanțe de judecată ori că urmare a normării muncii în condițiile dispuse imperativ de art. 131 din Codul muncii care prevede că „normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariați”, a rezultat că activitatea la C. juridic al D.S. Gorj poate fi prestată doar de către un consilier juridic ori, aceste motive reale și serioase nu există.
Așadar, motivarea instanței de fond sub aceste aspect cum că s-ar fi respectat dispozițiile art. 65 alin 2 din Codul muncii este total netemeinică și nefondată.
Ba mai mult, la direcțiile silvice unde activitatea juridică este foarte redusă ca număr de procese pe rolul instanțelor de judecată (a se vedea D.S. D., T. etc) și unde există două posturi de consilier juridic nu s-a procedat la reducerea unui post de consilier juridic de maniera prezentei cauze dedusă judecății unde au cauze pe rolul instanțelor aproape cât au toate celelalte direcții silvice la un loc dar, ca urmare a solidificării activități juridice la D.S. Gorj prin două posturi de consilier juridic din care doar el cu experiență în domeniu silvic și cu o prestare de serviciu juridic circa 10-12 ore pe fiecare zi s-a ajuns la performanțe deosebit de profitabile unității conform fișei de apreciere a activității sale obținând calificativul „Foarte Bine".
La acest motiv pârâta nu a răspuns în nici un fel iar instanța de fond nu a analizat motivele din acest paragraf decât sub aspectul calificativului activității sale și nu sub aspectul esențial al reducerii posturilor de consiliere juridic în mod discriminatoriu și fără a se fi urmărit aspecte economice ci altele de natură politică și privind interese de grup ilegale ce nu le-a admis organelor de conducere prin semnătura sa.
Cu privire la ordinea alegerii sale pentru concediere instanța a motivat trunchiat și a ales să răspundă fără a fi soluționat excepția invocată și consemnată în încheiere de ședință deși a arătat că s-a încălcat dispozițiile art. 77, 78 din Contractul Colectiv de muncă iar urmare a depunerii în apărare a unor acte de către pârâtă a invocat nulitatea absolută a art.78 alin.1 lit.b) din CCM întrucât încalcă dispozițiile art.59 lit.a) antepenultima mențiune din Codul muncii care dispune că „este interzisă concedierea salariaților: pe criterii de…situație sau responsabilitate familială”.
Fapt pentru care în temeiul art.142 alin.2și art.132 alin.1 din Legea 62/2011 republicată instanța era obligată să constate nulitatea acestei clauze prevăzută la art.78 alin.1lit.b) din CCM și implicit decizia de concediere.
Art.77 și 78 din CCM nu au fost respectate la luarea măsurii de concediere a sa întrucât, conform art.77 lit.f) „la aplicarea efectivă a reducerii numărului de salariați, după reducerea posturilor vacante de natura celor desființate” măsura de concediere prin reducere a unui post trebuia să afecteze în ordine „contractele de muncă ale salariaților recent încadrați în unitate” adică în R. R. la toate direcțiile silvice contractul colectiv de muncă fiind încheiat la nivelul R. R. cuvântul „unitate” făcând referire la partea contractantă, lista cu posturile vacante de consilier juridic prezentată ca anexă la decizia de concediere contestată precizând posturi vacante la DS A., D.S. B. și ICAS, care nu s-au desființat așa cum dispune art.77 din CCM.
Așadar, aceste posturi au fost menținute contrar art.77 din CCM, iar unitatea putea dispune detașarea succesivă a unor consilieri juridici în condițiile dispuse de lege și nu să se procedeze la concedierea sa în calitate de decan al CCJUSR sau a altor colegi.
Or, nu s-a procedat mai întâi la reducerea posturilor vacante de natura celui desființat la D.S. Gorj, iar pe de altă, parte având o vechime în unitate de peste 26 ani în funcția de consilier juridic din anul 2001 cel mai recent încadrat în unitate față de el fiind atât colegul consilier juridic din cadrul D.S. Gorj cât și mulți alți colegi de la celelalte direcții silvice (D.S. D. al doilea post înființat și încadrat chiar în decembrie 2012.
Toate aceste aspecte privind ordinea concedierii nu au fost cercetate suficient de instanța de fond, iar excepția de nulitate nu a fost soluționată.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada aplicării întocmai a art. 78 din CCM din moment ce prin Hotărârea Comitetului Director nr.4/2013 nu s-a constatat pe baza unor acte încadrarea unui consilier juridic în prevederile menționate la art.78 din CCM, fapt pentru care trecând peste dispozițiile art.77și 78 din CCM s-a procedat la alegerea consilierului juridic ce se va concedia printr-un așa zis vot secret pentru că de fapt se observă din lecturarea ultimului paragraf al HCD nr. 4/2013 că „Dl Director economic C. I. s-a abținut" ceea ce înseamnă că nu a fost un vot secret, iar scopul era acela de a-l concedia pe criterii de altă natură decât cele dispuse de lege și CCM.
Pe de altă parte așa cum rezultă din HCA nr. 1/2013 și anexa 2 a Notei nr.938/29.01.2013 nu s-a luat măsura desființării locului de muncă ocupat de el, ci s-a luat măsura de desființare a unui post de consilier juridic din cele două existente și ca atare aceasta măsură a generat desființarea ilegală a locului de muncă ocupat de el, în consecință starea de fapt consemnată în decizie este nereală raportat la actele juridice premergătoare menționate în decizie, iar conform art.79 din Codul muncii pârâta nu poate invoca în fața instanței altă stare de fapt și de drept față de cea consemnată în decizie.
De fapt, prin adresa nr._/AC/01.03.2013 a R. R. se precizează că prin actele invocate în decizie (anexa nr.2 la Nota 938/29.01.2013 și HCA nr.1/2013) emise de R. R. „se reduc posturi, fără a fi nominalizate persoanele care urmează să facă obiectul disponibilizării”.
Totodată, este de notorietate publică ilegalitatea modalității Comitetului Director al DS Gorj de alegere prin vot concedierea unui salariat fără a lua în calcul nomele legale, CCM, experiența și pregătirea profesională în domeniu silvic, experiența și pregătirea profesională în domeniul juridic, în cauză primând nepotismul, pasivitatea la ilegalitățile săvârșite cu sau fără bună știință, interesele de grup atâta timp cât se mai poate profita de pe urma proprietății statului, aspectele de acest gen fiind publice la nivelul D.S. Gorj și R., el fiind un inconvenient major pentru cei ce conduc R..
Totodată, conform art.15 alin 2) din Statutul Colegiului Consilierilor Juridici din Unitățile Silvice din România, „Decanul, secretarii generali si membrii Consiliului director al C.C.J.U.S.R. nu pot fi concediați pentru motive care nu țin de persoana salariatului, motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariați sau motive de necorespundere profesionala", iar așa cum se observă pe site-ul „ccjusr.ro" la fereastra „organigrama" și din adresele comunicate din partea asociației profesionale CCJUSR către R. și D.S. Gorj, a avut calitatea de decan al asociației profesionale C.C.J.U.S.R. drepturi ce au fost încălcate cu bună știință prin emiterea deciziei contestată, iar acum fiind demis, CCJUSR urmează să fie destructurat prin inactivitate.
În acest sens, apelantul a invocat art. 6, art. 20, art. 23 – 25 din Legea 514/2003, arătând că prin concedierea sa în calitatea de decan al CCJUSR este evidentă ilegalitatea precum și intenția R. și a DS Gorj de a destructura o asociație profesională contrar dispozițiilor art.11 CEDO, înființată în condițiile legii, tocmai pentru a nu pune în aplicare dispozițiile imperative ale art.24 alin.2 din Legea 514/2003, pentru ca R. să poată să încadreze consilieri juridici și cei existenți să exercite funcția de consilier juridic pe sistemul nepotismului și al interesului de grup sau individual ori politice, contrare legii și bunelor moravuri și nu în condițiile statutului profesional cu drepturile și obligațiile statutare și cele prevăzute de normele legale.
Dar, prin HCD nr.4/2013 s-a procedat la achiesarea Comitetului director la motivele de nelegalitate a reducerii unui post de consilier juridic menționate prin raportul comun al celor doi consilieri juridici nr. 1546/11.02.2013 și adresele CCJUSR nr.1591/12.02.2013 (adresată Consiliului de Administrație) și nr. 1603/13.02.2013 (adresa Comitetului director al D.S. Gorj) în sensul dovedirii inexistenței unei cauze reale și serioase și ca atare decizia emisă se contrazice cu achiesarea Comitetului director, ilegalitatea emiterii deciziei fiind evidentă și indubitabilă.
Decizia contestată este semnată de consilierul juridic I. A. dar „cu mențiunile din raportul înregistrat la D.S. Gorj cu nr. 1546/11.02.2013" din care rezultă că nu există o cauză reală și serioasă care să fi condus la desființarea unui post de consilier juridic, acest aspect fiind încă o dovadă a încălcării art. 65 alin 2 din Codul muncii și art. 65 din CCM.
Așa cum se observă în întâmpinarea pârâtei la fondul cauzei pentru motivarea în fapt a deciziei de concediere se invocă Hotărârea Comitetului Director nr.4/13.02.2013 a Direcției Silvice Gorj prin care s-a stabilit concedierea consilierului juridic D. R., hotărâre neconsemnată în decizia de concediere și nici-un alt act menționat în decizie neprecizând concedierea sa ci doar reducerea unui post fapt pentru care, instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 79 din Codul muncii așa cum a solicitat.
Deși nu a susținut nimic prin acțiune cu privire la faptul că desființarea unui post de consilier juridic nu ar fi fost efectivă totuși se susține acest aspect de instanța de fond însă, nu se susține legalitatea și temeinicia desființării postului ocupat de el cele două organigrame redactate înainte și după emiterea deciziei contestată nu constituie un motiv de justificare a faptului că reducerea unui post de consilier juridic este serioasă din moment ce reorganizarea a constat în reducerea doar a unui post de consilier juridic așa cum de fapt a statuat cu putere de lucru judecat asupra HCA nr. 1/2013 Curtea de Apel Cluj prin decizia depusă la dosar și ignorată de instanța de fond.
Sub aspectul daunelor morale arată că daunele morale sunt necesare atât sub aspectul repunerii părților în situația anterioară cât și sub aspectul sancționator și luare aminte de către persoana juridică în cauză pentru evitarea pe viitor a unor aspecte de acest gen cu privire la încălcarea drepturilor unui salariat precum și cu privire la drepturile la drepturile la libera asociere și funcționare a unei asociații profesionale cum este cazul CCJUSR.
Este adevărat că daunele morale nu pot fi cuantificate și determinate cu precizie matematică însă, ele sunt și pot fi apreciabile de către cel ce le solicită cu o motivare obiectivă și cenzurate de către instanța de judecată.
Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale, nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de el ca parte vătămată, va aprecia o anumită sumă globală, care să acopere prejudiciul moral cauzat.
Drepturile încălcate de către pârâtă prin emiterea deciziei contestată au fost aduse la cunoștința acesteia înainte de emiterea deciziei așa cum rezultă din adresele menționate mai sus și anexate la cererea de chemare în judecată și cu atât mai mult această nepăsare față de valoarea și aplicarea legii, acest compartiment a acționat psihologic asupra sa ca persoană fizică provocându-i mari disfuncționalități și schimbări negative în evoluția sănătății sale în timp cât și asupra stagnării funcționării asociației profesionale prin crearea unei temeri în masă în rândul membrilor asociați privind menținerea asociației profesionale.
Unii membrii ai asociației profesionale au mers până la propunerea de desființare ca să nu mai aibă presiuni și tocmai de aceea pentru a putea repara această pierdere morală a sa în calitatea de decan este necesară reparația morală pentru a putea căpăta resurse în a continua cu încredere și luptă legitimă reprezentativitatea profesională acordată de colegii juriști și a dovedi că de fapt legea primează într-un stat de drept.
A motivat susținerea cererii privind daunele morale pe dispozițiile art. 253 alin.1 din Codul muncii raportat la art. 2 și 3 din CCM fiind îndeplinite în totalitate condițiile răspunderii contractuale art. 2 din CCM, aplicabil conform art. 3 tuturor salariaților, textul nelimitând expres răspunderea doar pentru un anumit gen de daune.
Cu atât mai mult, pentru faptul că s-a dispus concedierea sa pe motive ce nu țin de persoana sa, motive ce sunt indubitabil ilegale, imorale și total abuzive, i s-au cauzat mari suferințe psihice și s-a lezat onoarea și reputația sa, nefiind necesară dovada intervenirii unei boli cauzată de această încălcare a drepturilor sale, caz în care daunele ar fi fost materiale și nu morale, dar cu toate acestea pe parcursul dreptului de preaviz a suferit un accident vascular cerebral dovedit cu certificatul medical anexat, și ca atare boala cardiologică s-a instalat în organism datorită acestor presiuni psihologice ale angajatorului și oricând poate să recidiveze cu riscul pierderii vieții.
Mai mult, este a doua concediere ilegală a sa întrucât în anul 2005 s-a procedat aproape de aceeași manieră iar daunele morale de această dată sunt cu mult mai pregnante și evidente asupra sa ca persoană, fiindu-i încălcată public cu bună știință onoarea și reputația sa profesională și umană prin organizarea publică și ilegală a unui vot în vederea concedierii sale, fapt pentru care în temeiul art. 253 din Codul muncii coroborat cu art. 2 și 3 din CCM solicită acordarea lor în cuantumul solicitat pentru care consideră cu obiectivism repunerea părților în situația anterioară.
A invocat apelantul în acest sens și prevederile art. 78-80 din Codul muncii
În drept,au fost invocate dispozițiile art.466 și următoarele Cod pr.civilă și art. 214-216 din Legea 62/2011 și art.6, 11 și 14 CEDO.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.
Legal citată, intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Pentru dovedirea motivelor de apel, apelantul a depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința apelată și motivele de apel, Curtea constată că apelul este fondat, față de următoarele considerente.
În ceea ce privește criticile referitoare la nesoluționarea fondului nu sunt întemeiate, în condițiile în care prin sentința apelată prima instanță a soluționat cauza pe fond, și nu prin admiterea unei excepții.
Deși a invocat încălcarea de către instanță a dispozițiilor Codului de procedură civilă la fiecare termen de judecată, apelantul nu a învederat aspecte în susținerea acestor afirmații care să se circumscrie unor neregularități procedurale ce ar putea fi cenzurate prin intermediul căii de atac a apelului.
În ceea ce privește critica vizând greșita suspendare a cauzei, conform art. 413 alin. 3 NCPC până la definitivarea procedurii medierii, prin încheierea din data de 04.07.2014 și încălcarea dispozițiilor art. 227 alin. 3 NCPC, va reține Curtea că potrivit art. 414 alin. 1 NCPC, hotărârea dată asupra suspendării cauzei poate fi atacată cu recurs în mod separat. În acest context, aceste critici trebuiau valorificate prin declararea recursului împotriva încheierii din data de 04.07.2013, deoarece numai prin casarea respectivei încheieri putea fi înlăturată vătămarea cauzată prin suspendarea nelegală a cauzei.
Nici susținerile referitoare la modul deficitar de motivare a sentinței nu vor putea fi reținute, sentința apelată fiind motivată corespunzător exigențelor art. 425 NCPC, în fapt și în drept, prima instanță arătând considerentele care au justificat pronunțarea soluției și analizând, în esență, motivele de nelegalitate invocate de apelant, eventualele deficiențe putând fi completate prin considerentele prezentei decizii.
Hotărârile judecătorești invocate de către apelant au avut ca obiect contestațiile formulate de consilieri juridici din cadrul Direcției Silvice Maramureș și respectiv Direcției Silvice A. împotriva măsurilor de concediere luate în privința acestora.
Prin urmare, respectivele litigii nu au avut ca obiect anularea Hotărârii nr. 1/2013, pentru a se putea reține că în prezenta cauză respectivul act nu ar mai produce consecințe juridice, iar părțile au fost diferite de cele din prezenta cauză, nefiind astfel îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 431 NCPC referitoare la efectele lucrului judecat sau cele ale 435 alin. 1 NCPC referitoare la obligativitatea și opozabilitatea hotărârii.
În ceea ce privește criticile referitoare la soluționarea fondului cauzei, va reține Curtea că acestea sunt întemeiate, față de următoarele considerente.
Prin Hotărârea nr. 1 din 31.01.2013 a Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - R., pct. 8.1, s-a aprobat Nota privind desființarea posturilor de director tehnic și de consilier juridic la unele direcții silvice de gradul II și III de organizare (nr. 938/29.01.2013), prezentată de către Serviciul Organizare, Resurse Umane, Programare și Cercetare Științifică.
Prin Nota nr. 938/29.01.2013, s-a propus, alături de alte măsuri, reducerea a câte un post de consilier juridic, începând cu data de 01.02.2013, la unele direcții silvice care aveau în organigrama aprobată două posturi de consilier juridic, direcții silvice menționate în Anexa 2 (inclusiv Direcția Silvică Gorj).
Pentru justificare acestei măsuri, s-a reținut în cuprinsul Notei că a fost avută în vedere . OUG nr. 90/12.12.2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind organizarea profesiei de mediator, precum și complexitatea mai restrânsă a activității juridice la aceste direcții silvice.
Prin adresa nr._/AC/08.02.2013, Regia Națională Pădurilor – R. a comunicat Direcției Silvice Gorj că, prin Hotărârea nr. 1 din 31.01.2013, i s-a aprobat modificarea structurii organizatorice, în sensul reducerii unui post T. (consilier juridic), urmând ca până la data de 15 februarie, direcția să transmită organigrama (3 exemplare) însoțită de documentele aferente acesteia, pentru a fi aprobată de conducerea Regiei.
În consecință, prin Hotărârea nr. 4/13.02.2013 a Comitetului Director al Direcției Silvice Gorj, s-a arătat că, analizându-se raportul Biroului Organizare nr. 1366/1509/12.02.2013, se avizează organigrama D.S. Gorj, cu modificările structurii organizatorice și funcționale conform pct. 8.1. din Hotărârea Consiliului de Administrație al R. – R. nr. 1/31.01.2013 și Ordinului nr._/AC/08.02.2013; în ceea ce privește desemnarea numelui consilierului juridic ce urmează a fi disponibilizat, s-a arătat că aceasta s-a făcut cu respectarea art. 77 și art. 78 din CCM și s-a realizat prin vot secret, în urma căruia a rezultat că apelantul a fost votat pentru a fi disponibilizat.
S-a mai hotărât ca prin memoriul de înaintare a organigramei să se solicite menținerea celor două posturi de consilier juridic, avându-se în vedere rapoartele nr.1546/11.02.2013, 1591/12.02.2013 și nr. 1603/13.02.2013, la care membrii Comitetului Director al DS GORJ achiesează.
Ulterior, prin Decizia nr. 50/22.03.2013 a Direcției Silvice Gorj, s-a dispus încetarea contractului de muncă al apelantului începând cu data de 22.04.2013, ca urmare a reducerii postului de consilier juridic iar, începând cu data de 25.03.2013, conform art. 75 din Legea nr. 53/2003 și art. 73 din Contractul Colectiv de muncă al regiei, acesta a beneficiat de un preaviz de 20 de zile lucrătoare.
În motivarea în fapt a deciziei, s-a arătat că decizia de reducere a postului este determinată de desființarea locului de muncă ocupat de apelant, urmare a reorganizării direcției silvice, ca efect al restrângerii unor activități, proces necesar pentru creșterea eficienței activității, conform adresei R. – R. nr._/AC/08.02.2013, înregistrată la DS Gorj sub nr. 1507/0802.2013.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. b din Anexa nr. 1 a Regulamentului de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor –R., aprobat prin HG nr. 229/2009, va reține Curtea că, potrivit acestor dispoziții legale, Consiliul de administrație al R. are, printre atribuțiile principale, aprobarea structurii organizatorice și funcționale de la nivelul central al R., precum și a unităților și subunităților din cadrul acesteia.
În consecință, contrar susținerilor apelantului, nu era necesar ca în prealabil, intimata Direcția Silvică Gorj să procedeze la reducerea unui post de consilier juridic prin întocmirea unei organigrame corespunzătoare, ce urma să fie apoi înaintată spre aprobare, atât timp cât măsura reducerii posturilor a fost adoptată prin Hotărârea nr. 1/31.01.2013 a Consiliul de Administrație al R. - R., în exercitarea atribuțiilor conferite de art. 10 lit.b.
În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 65 din Codul muncii privind cauza reală și serioasă a desființării locului de muncă, va reține Curtea în primul rând că angajatorul are libertatea de a dispune cu privire la reorganizarea activității sale în scopul creșterii eficienței, inclusiv prin stabilirea organigramei în funcție de necesarul de personal.
În același timp însă, pentru a proteja salariatul de o eventuală atitudine abuzivă a angajatorului, legiuitorul a impus cerința ca desființarea locului de muncă să fie nu numai efectivă, dar și justificată de o cauză reală și serioasă, în sensul de a fi determinată de o cauză obiectivă, de o anumită gravitate, care să impună într-adevăr această măsură.
În sensul art. 65 alin.2 din Codul muncii, cauza este reală, atunci când are un caracter obiectiv, adică există cu adevărat, și serioasă atunci când urmărește exclusiv îmbunătățirea activității, independent de persoana salariatului.
Cu privire la caracterul real și serios al măsurii, va reține Curtea că în cuprinsul deciziei de concediere s-a invocat reorganizarea direcției silvice, ca efect al restrângerii unor activități, proces necesar pentru creșterea eficienței activității, cu referire la adresa nr._/AC/08.02.2013.
În fața primei instanțe, nu s-a arătat de către intimată - angajator în ce constă reorganizarea și nici nu s-au precizat activitățile ce urmează a fi restrânse, ci s-a făcut referire, în cuprinsul întâmpinării, la prevederile legilor fondului funciar – de reconstituire a dreptului de proprietate (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), a prevederilor noului Cod de procedură civilă și metodologia de gradare a unităților și subunităților din cadrul R. R., aspecte străine de cele menționate în cuprinsul deciziei de concediere și care nu vor putea fi avute în vedere, față de prevederile art. 79 din Codul muncii.
De altfel, necesitatea luării acestei măsuri pentru eficientizarea activității este contrazisă inclusiv de atitudinea intimatei care, prin Hotărârea nr. 4/13.02.2013 a Comitetului Director, după ce a aprobat noua organigramă, a hotărât prin memoriul de înaintare a organigramei să se solicite menținerea celor două posturi de consilier juridic.
De asemenea, din organigramele depuse la dosar rezultă că principala modificare intervenită a fost desființarea unuia din cele două posturi de consilier juridic, măsură singulară, care nu poate fi asimilată unei reorganizări, în sensul de modificare a structurii interne.
Referitor la invocarea adresei nr._/AC/08.02.2013, va reține Curtea că prin aceasta s-a adus la cunoștință intimatei Hotărârea nr. 1 din 31.01.2013, prin care s-a aprobat modificarea structurii organizatorice, în sensul reducerii unui post T. (consilier juridic).
Din cuprinsul Notei nr. 938/29.01.2013, care a stat la baza adoptării acestei hotărâri, rezultă că direcțiile silvice afectate de măsura desființării unui post de consilier juridic au fost stabilite invocându-se, pe de o parte, . OUG nr. 90/12.12.2012, fără a se arăta însă, în concret, modalitatea în care . acestui act normativ ar influența scăderea volumului de activitate de la nivelul compartimentelor juridice și, pe de altă parte, „complexitate mai restrânsă a activității juridice” de la nivelul acestora, fără a se indica criteriile care au justificat această concluzie.
Prin prisma acestor considerente, va reține Curtea că decizia de concediere a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 65 alin. 2 din Codul muncii, necesitatea desființării postului fiind motivată doar la nivel formal, intimata nefăcând dovada că desființarea postului ocupat de apelant s-a impus din considerente obiective, în mod real și serios.
Reținând acest motiv de nulitate a deciziei ca fiind întemeiat, va aprecia Curtea că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată și reluate prin motivele de apel, inclusiv motivul referitor la omisiunea instanței de a analiza excepția nulității absolute a dispozițiilor art. 78 lit. b din Codul muncii, excepție a cărei soluționare se circumscrie motivului de nelegalitate privind încălcarea art. 77 și 78 din CCM.
Urmare a anulării deciziei de concediere, se va face aplicarea dispozițiilor art. 80 din Codul muncii, în sensul repunerii părților în situația anterioară prin reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
În schimb, cererea privind acordarea de daune morale nu este întemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 253 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul
Chiar dacă cuantumul acestor daune nu trebuie dovedit, partea este ținută totuși să dovedească împrejurările care justifică acordarea acestora și raportul de cauzalitate dintre prejudiciul moral suferit și acțiunile angajatorului.
În acest sens, va reține Curtea că apelantul a invocat aspecte referitoare la caracterul necesar al daunelor morale pentru repunerea părților în situația anterioară, caracterul sancționator pe care acestea trebuie să îl aibă, schimbările negative intervenite în evoluția sănătății sale, în cursul termenului de preaviz suferind un accident vascular cerebral, stagnarea funcționării asociației profesionale al cărei decan era prin crearea unei temeri în rândul membrilor asociați privind menținerea asociației, atingerea adusă onoarei și reputației profesionale prin organizarea unui vot secret în vederea concedierii sale, cu atât mai mult cu cât este a doua concediere ilegală a sa.
Referitor la aceste împrejurări, apelantul nu a depus la dosar acte medicale din care să rezulte alterarea stării sale de sănătate urmare a măsurii luate, certificatul de concediu medical depus la dosar necuprinzând nici o mențiune în acest sens.
Apelantul a mai depus la dosar două înscrisuri autentificate sub nr. 1312/25.06.2013 și nr. 2415/02.07.2013, care cuprind declarațiile numiților Pataki A. Mariași B. I. cu privire la efectele pe care această măsură le-ar fi avut asupra apelantului și asociației profesionale al cărei reprezentant era acesta.
Ori, în eventualitatea în care respectivele persoane aveau cunoștință de anumite împrejurări în legătură cu cauza, declarațiile acestora trebuiau valorificate prin administrarea probei testimoniale, în condițiile art. 309 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, care permit asigurarea garanțiilor procesuale impuse de respectarea principiilor oralității, publicității și contradictorialității.
De asemenea, în lipsa unor înscrisuri doveditoare referitoare la concedierea nelegală a apelantului în anul 2005, nici aceste împrejurări nu vor putea fi reținute ca denotând un comportament abuziv al angajatorului, susceptibil a fi sancționat prin acordarea de daune morale.
În acest context, va reține instanța că suferințele de ordin moral ale reclamantului în urma concedierii sale nelegale se încadrează în limitele stării de disconfort psihic inerente oricărei concedieri, și pot fi reparate prin anularea deciziei de concediere și reintegrarea apelantului, cu plata drepturilor salariale restante.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 480 alin. 2 NCPC; Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. R., va anula decizia nr. 50/22.03.2013, cu consecința reintegrării reclamantului pe funcția deținută anterior concedierii.
Va obliga pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective,urmând a respinge cererea privind acordarea de daune morale.
În baza art. 453 NCPC, va fi obligată intimata la plata către apelant a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, anume onorariu apărător ales, conform chitanței nr. 40 din 02.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul D. R., domiciliată în Tismana, ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1214/15.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. R. – DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, cu sediul în Tg. J., . P., nr. 3, jud. Gorj.
Schimbă în tot sentința.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. R..
Anulează decizia nr. 50/22.03.2013, cu consecința reintegrării reclamantului pe funcția deținută anterior concedierii.
Obligă pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Respinge cererea privind acordarea de daune morale.
Obligă intimata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Președinte, M. C. | Judecător, M. C. Ț. | |
Grefier, A. P. |
10.11.2014
Red.jud.M.C.Ț.
6 ex/AS
j.f.L.T.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
