Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 02-04-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 23639/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 661
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Judecător - M. L.
Grefier - V. R.
X.X.X
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta C. DE A. OLTENIA SA C. împotriva sentinței civile nr. 4133 din 29 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale,în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă C. DE A. OLTENIA SA C., prin consilier juridic G.L., lipsind intimatul reclamant P. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul motivelor de recurs, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului:
Consilier juridic G.L., pentru recurenta pârâtă, a susținut oral motivele invocate în scris, arătând că în mod greșit cauza a fost soluționată pe excepție și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la Tribunalul D., pentru soluționare pe fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4133 din 29 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale,în dosar nr._, s-a admis contestația formulată de contestatoarea P. M., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. OLTENIA SA C..
S-a constatat nulitatea deciziei de concediere nr.635/15.11.2012 emisă de către intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior.
A fost obligată intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii, 15.11.2012, până la reintegrarea efectivă.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr.635/15.11.2012 angajatorul intimat a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, având funcția de agent de pază, începând cu data 15.11.2012, potrivit art.65 din Codul muncii – Legea nr.53/2003, forma actualizată și republicată.
Conform art. 75 din Codul muncii, "(1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare." Art. 76 stipulează: "Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: (…) b) durata preavizului; (…)".
Or decizia analizată a fost emisă la 15.11.2012, raportul de muncă încetând tot la 15.11.2012 și nu este indicată perioada de preaviz.
Adresa nr._/05.11.2012, invocată prin întâmpinare, nu valorează un preaviz, prin aceasta fiind informat cu privire la alte aspecte preliminare, iar nu în sensul că va fi efectiv concediat, pentru a i se da posibilitatea unui program de lucru redus și a răgazului necesar în vederea căutării unui alt loc de muncă, interval de timp plătit și care constituie vechime în muncă.
Mai mult, cuprindea numai 10 zile calendaristice, iar nu 20 de zile lucrătoare, procedura fiind astfel încălcată.
Potrivit art. 78 din Codul muncii, "Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută."
Textul prevede consecința nerespectării de către angajator a dispozițiilor din articolele precedente, a îndeplinirii obligațiilor sale anterior concedierii, precum și în ceea ce privește conținutul deciziei de concediere: nulitatea absolută a acestei măsuri.
Nulitatea nu poate fi acoperită ulterior, de exemplu, prin îndreptarea erorilor existente în decizia de concediere.
Motivele de nulitate pot fi diverse, putând fi vorba de nerespectarea:
- condițiilor de fond (de exemplu, fapta imputabilă salariatului nu există ori nu a fost săvârșită de acesta, lipsește vinovăția celui în cauză, motivul care a determinat concedierea nu corespunde realității etc.);
- condițiilor de formă (decizia de concediere nu a fost emisă în termenele legale, nu îmbracă forma scrisă, nu conține elementele obligatorii statornicite de lege etc.).
Evident nulitatea trebuie constatată de instanța competentă să soluționeze conflictul de muncă.
TICLEA A.;G. L., Codul Muncii comentat din 29-iun-2012, Wolters KLUWER
Astfel, instanța a admis contestația, a constatat nulitatea deciziei de concediere nr. 635/15.11.2012 emisă de către intimată.
Nu se mai impune analiza celorlalte motive invocate de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei contestate.
În temeiul art. 80 din Codul muncii, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior. A obligat intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii, 15.11.2012, până la reintegrarea efectivă.
Întrucât contestatorul nu a făcut dovada efectuării vreunei cheltuieli legate de desfășurarea procesului, în temeiul art. 274 C.p.c. instanța a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. DE A. OLTENIA SA C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâta arată că a respectat prevederile legislației în vigoare, respectiv prevederile Codului Muncii și ale Contractului Colectiv de munca încheiat la nivel de unitate, la emiterea Deciziei nr. 635/15.11.2012, și, ca urmare decizia menționată este întocmită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege privind concedierea reclamantului .
Ca urmare, face următoarele precizări:
In ceea ce privește preavizarea salariatului asupra desființării efective a locului de muncă, face precizarea că prin adresa nr._/05.11.2012 acestuia i-a fost adusă la cunoștință faptul că s-a aprobat modificarea Organigramei Companiei de A. Oltenia, activitatea de pază urmând a fi externalizată. Prin aceeași adresă s-a adus la cunoștința salariatului că firma de pază, cu care C. de Apa a încheiat contract, se obliga să preia toți salariații de la serviciul de pază. S-a menționat faptul că S.C, C. de A. Oltenia nu are posibilitatea de a-i oferi salariatului alt loc de munca similar, corespunzător pregătirii profesionale avute.
Menționează de asemenea faptul că adresa de notificarea a preavizului nr._/15.10.2012 a fost menționată în decizia de concediere. Conform prevederilor legale în materie nu este obligatoriu ca preavizul să fie trecut în decizia de concediere ci este suficient numai să fie menționat actul în baza căruia a fost acordat preavizul.
Practica judiciară statuează faptul că preavizul poate fi acordat anterior deciziei de concediere, deci adresa menționată reprezintă o preavizare a salariatului.
Face de asemenea precizarea că, potrivit art.24.1 din Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate, valabil la data efectuării disponibilizării, semnat și acceptat de Sindicatul Liber A.-Canal din cadrul Companiei, care se aplică tuturor salariaților, disponibilizarea se poate face și fără preaviz. Ca urmare, chiar dacă nu ar fi primit preaviz, consideră recurenta că decizia nu ar fi lovită de nulitate atâta timp cât contractul colectiv de munca reprezintă legea aplicabilă părților, salariații acceptând și semnând contractul prin reprezentanții lor.
Arată însă subscrisa că prin notificarea salariatului cu privire la preaviz i s-a adus la cunoștință că societatea nu are posibilitatea de a-i oferi alt loc de muncă similar, conform pregătirii profesionale, oferta făcuta fiind încheierea unui contract de muncă cu firma de pază care a preluat aceasta activitate, și, care conform contractului s-a obligat să preia toți agenții de pază. De asemenea s-a adus la cunoștința salariatului că societatea organizează concurs pentru ocuparea unor posturi de drenor, aceștia având posibilitatea să se înscrie la concurs. Aceste posturi au fost ocupate de 6 agenți de pază care s-au înscris și au susținut concursul, fiind declarați admiși.
Mai mult, menționează că S.C. C. de Apa Oltenia a externalizat "întreaga activitate de paza.
Externalizarea activității de paza a fost una din măsurile luate pentru eficientizare și pentru respectarea condițiilor impuse de BERD în vederea acordării creditului de cofinanțare pentru M. Plan. Ca urmare posturile de agent de pază au fost efectiv desființate din Organigrama și Statul de Funcții al Companiei, desființarea având o cauză reală și serioasă, întreaga activitate de pază fiind preluată de o firma specializată care, potrivit contractului încheiat cu C. de Apa Oltenia, s-a obligat să preia toți agenții de pază. Menționează de asemenea pârâta că reclamantul a refuzat postul oferit, respectiv preluarea de către firma specializata de paza.
Externalizarea unei activități care are ca efect disponibilizarea tuturor salariaților din cadrul serviciului respectiv, nu este reglementată expres în Codul muncii, fiind o procedura mai nouă. Ca urmare, soluția pe care o va pronunța instanța în cauza ar trebui să țină seama de toate aspectele arătate în întâmpinare, respectiv de faptul că întreaga activitate a fost desființată din organigrama Companiei, că agenților de paza li s-a oferit loc de munca la firma de pază specializată, aceasta obligându-se să preia întreg personalul de pază, că reclamantul a refuzat locul de munca oferit.
Ca urmare, consideră neîntemeiate afirmațiile instanței de fond privind inexistența preavizului.
Având în vedere cele menționate, solicită admiterea recursului, și pe fond respingerea contestației reclamantului și menținerea deciziei de concediere nr. 635/15.11.2012 ca fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legii.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, solicitând respingerea acestuia și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Recursul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Pentru a stabili dacă este fondată solicitarea contestatorului de a se constata nulitatea deciziei de concediere pentru lipsa mențiunii stabilită în art. 76 lit. b din Codul muncii, instanța trebuie să analizeze dacă salariatului s-a respectat dreptul de preaviz, dacă decizia de concediere a făcut referire la acest drept și dacă durata mai mică de 20 zile a preavizului atrage nulitatea concedierii.
În speță, se constată că prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 15/25.10.2012 s-a aprobat externalizarea activității de pază, ceea ce a condus la disponibilizarea salariaților angajați în cadrul acestui serviciu.
Prin adresa_/5.11.2012 unitatea a încunoștințat pe contestator despre conținutul hotărârii Consiliului de Administrație, despre încheierea unui contract de prestări servicii cu o firmă de pază, care s-a obligat să angajeze agenții de pază ai companiei, despre faptul că nu unitatea nu poate oferi contestatorului un alt loc de muncă și i-a solicitat ca până la 7.11.2012 să își exprime acordul cu privire la încetarea contractului individual de muncă.
Chiar dacă adresa arătată nu este denumită de angajator ca fiind un preaviz, caracterizarea actului se face în funcție de conținutul său și de informațiile care au fost aduse la cunoștința celui căruia actul i se adresează. Cum adresa precizează că va înceta contractul de muncă al salariatului, căruia i se aduce la cunoștință atât actul în baza căruia va opera concedierea, cât și care sunt posibilitățile de a ocupa un alt loc de muncă, este evident că aceasta are toate caracteristicile pentru a fi considerată un preaviz în sensul art. 75 Codul muncii.
Preavizul reprezintă înștiințarea celeilalte părți a contractului individual de muncă despre încetarea raporturilor de muncă și constituie o obligație a angajatorului atunci când concedierea se dispune pentru motive neimputabile salariatului, conform art. 65 și 66 Codul muncii.
Cum Codul muncii nu impune comunicarea într-un anumit mod a preavizului, este esențial ca anterior încetării contractului, salariatul să aibă cunoștință despre desființarea postului și să poată aprecia asupra modului în care se va derula cariera sa profesională, preavizarea fiind făcută printr-un act distinct de decizia de concediere, înainte de emiterea acesteia.
Ca urmare, este netemeinică motivarea Tribunalului în sensul că adresa_/2012 nu poate fi echivalentă acordării preavizului, Curtea apreciind că a fost îndeplinită obligația unității de a preaviza pe salariat cu privire la încetarea contractului său, căruia i s-a respectat astfel dreptul corelativ, stabilit prin art. 75 codul muncii.
Art. 76 lit. b din Codul muncii stabilește că decizia de concediere trebuie să conțină durata preavizului acordat salariatului. Referirea la preaviz poate fi făcută direct, dacă forma deciziei de concediere aleasă de angajator cuprinde o mențiune expresă la aceasta sau indirect, dacă se face trimitere la actul prin care dreptul la preaviz a fost respectat.
În speță, la punctul b) din decizia de concediere s-a făcut referire la adresa ce a constituit înștiințarea cu privire la încetarea raporturilor de muncă, așadar, este suficientă referirea indirectă la durata preavizului pentru ca decizia de concediere să fie legală.
De altfel, instanța apreciază că inexistența mențiunii duratei preavizului în decizia de concediere conduce la nulitatea acestei măsuri doar în ipoteza în care se dovedește producerea unei vătămări celui disponibilizat, or în speță nici nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit, cel puțin implicit, în ce a constat vătămarea contestatorului, în condițiile în care acesta a cunoscut din data de 5.11.2012 că va înceta contractul său de muncă.
Cât timp obligația de a acorda preavizul a fost îndeplinită, neindicarea duratei preavizului în decizia de concediere nu atrage nulitatea absolută a măsurii, această soluție fiind justificată prin coroborarea principiului general al bunei credințe, care fundamentează raporturile de muncă potrivit art. 8 alin. 1 din Codul muncii, cu cel al exercitării drepturilor numai potrivit scopului lor, iar nu pe calea abuzului de drept.
Pentru aceleași considerente și în aplicarea acelorași principii, nu este lovită de nulitate absolută, fără dovada unei vătămări, decizia de concediere care nu a fost precedată de o durată a preavizului cel puțin egală cu cea de 20 zile lucrătoare prevăzută de Codul muncii.
Deși în speță, a fost acordat dreptul de preaviz cu 10 zile înainte de emiterea deciziei de concediere (adresa_ a fost emisă la 5.11.2012, iar concedierea a operat la 15.11.2012), salariatul are dreptul la eventuale despăgubiri, dacă sunt cerute, și la recunoașterea vechimii în muncă pentru perioada de preaviz care este mai mică decât cea legală, în acest fel fiind acoperită vătămarea suferită de salariat, însă nu este legală soluția de a sancționa cu nulitatea absolută măsura concedierii.
Concluzia care se impune este aceea că Tribunalul a apreciat greșit că decizia de concediere este nulă absolut pentru încălcarea dispozițiilor art. 75 și 76 lit. b din Codul muncii, soluția fiind nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Deoarece fondul cauzei nu a fost cercetat, Tribunalul apreciind că nu se impune a fi analizate celelalte critici aduse de contestator deciziei de concediere, potrivit art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa sentința și va fi trimisă cauza pentru rejudecare la Tribunal, urmând a fi analizată contestația sub celelalte aspecte de nelegalitate și netemeinicie a deciziei invocate de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta C. DE A. OLTENIA SA C. împotriva sentinței civile nr. 4133 din 29 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale,în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, E. S. | Judecător, M. L. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.P.-P.
Tehn.MC/3 ex.
Data red. 07.04.2014
j.f. I.S.V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
