Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 997/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 12597/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 997
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de intimatele C. Națională de Pensii Publice și C. Județeană de Pensii D. împotriva sentinței civile nr. 1181 din 07.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator L. Ș., având ca obiect contestație decizie de pensionare casare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator L. Ș., lipsind de intimatele C. Națională de Pensii Publice și C. Județeană de Pensii D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen, după care;
În raport de dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă raportat la art. 305 Cod procedură civilă, instanța a pus în discuție încuviințarea probei cu înscrisuri respectiv copia carnetului de muncă a intimatului contestator L. Ș..
Intimatul contestator nu s-a opus la proba cu înscrisuri, învederând că este în posesia unei copii a carnetului de muncă, copie pe care o depune la dosar.
A depus și întâmpinare.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Intimatul contestator L. Ș. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală pentru motivele arătate prin întâmpinare.
A arătat că în mod greșit C. Județeană de Pensii D. nu i-a luat în considerare adeverința de încadrare în grupa a II-a de muncă, astfel că pensia sa, după 35 ani de muncă, este foarte mică, existând astfel o discriminare între el și colegii cărora li s-a recunoscut grupa a II-a de muncă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 16.07.2012, contestatorul L. Ș. a formulat contestație împotriva Hotărârii Casei Naționale de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații și a deciziei de pensie nr._/23.08.2011 emisă de intimata C. Județeană de Pensii D., prin care a solicitat obligarea intimatei să-i recalculeze și să-i plătească drepturile de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 463/06.09.1994 emisă de .. Prin contestația dedusă judecății, a solicitat anularea atât a hotărârii Comisiei Centrale de Contestații cât și a deciziei de pensie menționate și obligarea intimatei C. Județeană de Pensii D. la valorificare și luarea în calcul la stabilirea pensiei, a perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă în perioada 20.09._94, așa cum rezultă din adeverința nr. ., obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie de la data depunerii dosarului de pensie, respectiv 01.07.2011, cu actualizarea sumei până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă 4861/31.01.2013 instanța a respins contestația formulată de contestator.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că adeverința 463/06.11.2011 întocmită și eliberată de angajatorul . nu îndeplinește toate condițiile pentru a putea fi valorificată în sensul că nu este precizat procentul raportat la programul normal de lucru cât contestatorul și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, adeverința în cauză nerespectând, așadar, modelul prevăzut în anexa nr. 14 din HG 257/2011.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs contestatorul criticând-o pentru neegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia 7323/03.07.2013 Curtea de Apel C. a admis recursul formulat de recurentul contestator, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 1181 din 07.03.2014 a admis contestația formulată de L. Ș. în contradictoriu cu intimatele C. Națională de Pensii Publice- Comisia Centrală de Contestații și C. Judeteană de Pensii D. .
A anulat Hotărârea nr. 1762/07.06.2012 a CNPP-Comisia Centrală de Contestații și Decizia nr._/ 23 august 2011 emisă de intimata C. Județeană de Pensii D..
A obligat intimata C. Județeană de Pensii D. să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a Adeverinței 463/06.11.200 emisă de S.C COMMECHIM S.A. C..
A obligat intimata C. Județeană de Pensii D. la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului și achitarea acestora de la data de 01.07.2011
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Adeverința 463/06.11.2000 (fila 43- dosar fond) este în ființă și produce efecte juridice (instanța constată că în mod eronat, în considerentele sentinței din primul ciclu procesual s-a consemnat ca data a adeverinței 06.11.2011, împrejurare pe care instanța de rejudecare o califică drept eroare materială)
La data emiterii adeverinței firma emitentă era în ființă, actul de radiere survenind de abia în anul 2003
Pe de altă parte condiționarea mențiunilor din adeverință de prevederile unui act normativ ulterior, respectiv HG Nr. 257 pentru aprobarea Normelor de aplicare a legii nr. 263/2010, în ceea ce privește procentul activităților desfășurate în grupa de muncă recunoscută de angajator, este nelegală, deoarece la data emiterii adeverinței aceste norme nu existau.
Nu în ultimul rând tribunalul a constatat că Ordinul 50/1990 prin art. 7 condiționa încadrarea în grupa aii-a de muncă de prestarea activității în condițiile ce impun încadrarea în procent de "cel puțin 70% din programul de lucru.
Activitatea de tractorist pe tractoare cu remorcă cu capacitatea de transport mai mare de 4 tone, se prezumă că s-a desfășurat pe parcursul timpului de lucru consemnat în contractul individual de muncă, respectiv 8 ore, deci în procent de 100%, deoarece necesitatea încadrării postului de tractorist circumstanțiat la trebuințele societății a făcut posibilă încheierea contractului individual de muncă
Practica judecătorească a consacrat ideea că adeverința care îndeplinește condițiile de formă și de fond, condiții impuse de actele normative în vigoare la dat solicitării și emiterii adeverinței ,poate fi valorificată.
Întreaga răspundere pentru mențiunile cuprinse în adeverința eliberată revine exclusiv unității emitente iar dacă intimata C. de Pensii are dubii cu privire la faptele și împrejurările adeverite sau certificate are posibilitatea ca prin mijloacele prevăzute de lege să obțină desființarea acesteia prin anulare sau constatare a nulității absolute. Prin urmare, refuzul de valorificare a mențiunilor cuprinse în adeverință este abuziv și lipsit de temei legal, întrucât înscrisul original supus valorificării se bucură de prezumția de validitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata C. Națională de Pensii Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că, instanța de fond, in pronunțarea sentinței atacate, a dat o greșita interpretare normelor de drept si probelor depuse la dosarul cauzei si invocate de CJP D. în apărare.
Un prim aspect indicat prin decizia de casare, respectiv sa se verifice daca s-a predat arhiva fostului COMMECIIIM SA C. către Arhivele Naționale sau a succesorului in drepturi.
In acest sens, ORC de pe lânga Tribunalul D. a comunicat faptul ca firma in cauză a fost radiata pe motiv de schimbare a sediului, aceasta fiind mutata in municipiul București, așa cum a comunicat si C.J.P. D. conform adresei nr._/27.02.2014, nefiind radiata ca urmare a procedurii falimentului sau lichidării.
Pe cale de consecința fata noul sediu a firmei nu au fost întreprinse demersuri privind obținerea de relații referitoare la arhiva.
Un al doilea aspect, privește valabilitatea mențiunilor din adeverința in cauza raportat la dispozițiile legale in vigoare.
In acest sens, aceasta adeverința nu menționează procentul din timpul normal de lucru in care reclamantul a desfășurat activitate in condiții de grupa a II-a de munca.
In motivarea sentinței atacate, instanța de fond formulează deduceri si prezumții nesusținute de nici o dovada .
Prin contractul de munca, la care se face referire in considerentele sentinței atacate, se dovedește raportul de munca, in cuprinsul lui nefiind menționat faptul ca reclamantul a desfășurat activitate in condiții de grupa a II-a de munca in procent de 100 %, prezumția instanței de fond nefiind o proba absoluta daca nu este coroborata cu o alta proba..
Pe cale de consecința, este eronata afirmația instanței de fond ca aceasta adeverința îndeplinește condițiile de forma si fond, nefiindu-i aplicabile dispozițiile HG 257/2011.
Cererea de pensionare a fost depusa sub imperiul Legii 263/2010, iar adeverința in cauza trebuia sa îndeplinească condițiile de forma si fond prevăzut de anexa 14 din HG 257/2011.
Afirmația instanței de fond este nejustificata si prin raportare la dispozițiile Ord. 2590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire si eliberare a adeverințelor prin care se atesta activitatea desfășurata in locuri de munca încadrate in grupele I si/sau a II-a de munca, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 care la pct.6 din anexa se prevedea ca „Adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării in vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea, și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar daca nu sunt conforme cu modelul din anexă”.
Raportat la aspectele invocate de recurenta intimată adeverința nr. 463/06.11.2000 nu îndeplinea condițiile legale prevăzute de actele normative in vigoare si obligarea CJ.P. D. de către instanța de fond la valorificarea ei este nefondata.
In baza celor menționate, solicita admiterea apelului, iar pe fond modificarea sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii reclamantului si menținerii ca temeinica si legala a deciziei de pensie nr._/23.08.2011, emisa de C.J.P. D. si a Hotărârii nr. 1762/07.06.2012 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul CNPP.
În drept, își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art.299-316 cod pr.civilă.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, sentința fiind dată cu interpretarea corectă a dispozițiilor legale si probelor administrate în cauză.
Recursul va fi admis pentru considerentele ce succed:
Pentru luarea în calcul a grupei superioare de muncă, asiguratul sau pensionarul trebuie să prezinte casei teritoriale de pensii unde se află dosarul de pensie, carnetul de muncă ori adeverința eliberată de unitatea la care a lucrat care să ateste că a desfășurat activitatea în grupă superioară de muncă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Solicitarea de valorificare a adeverinței nr.463/06.11.2000 emisă de . fiind formulată la data de 22.09.2011, respectarea cerințelor legale de valabilitate a acesteia va fi verificată din perspectiva dispozițiilor Legii 263/2010 ( în vigoare începând cu 01.01.2011) si HG 257/2011 ce aprobă normele de aplicare a acestei legi.
Potrivit art. 126 al.1 din Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr.14, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
Alineatul 2 al textului prevede că adeverințele nevalorificate la stabilirea și/ sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului Ministrului Muncii nr. 590/2008, prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin.(1).
Din conținutul acestor dispoziții rezultă că, în acele situații în care asiguratul sau pensionarul deține o adeverință nevalorificată, emisă înainte de septembrie 2008, nu există obligativitatea de a întreprinde demersuri pentru eliberarea unei noi adeverințe care să respecte strict formal modelul din anexa 14 la HG 257/2011, actul putând fi primit cu condiția ca, pe fond să conțină aceleași elemente (date de identificare a solicitantului, denumirea angajatorului, durata contractului de muncă, meseria, grupa de muncă, perioada si procentul lucrat în grupă, actul de nominalizare, temeiul juridic al încadrării în grupă, semnătură emitent, etc ).
Adeverința în discuție nu respectă cerințele prevăzute imperativ de normele legale anterior evocate, din conținutul acesteia lipsind procentul de încadrare în grupa a II a de muncă, astfel că nu putea fi valorificată.
Cerința privind procentul de încadrare în grupa superioară de muncă nu a fost instituită, cu caracter de noutate, de Ordinului Ministrului Muncii nr. 590/2008, cum se încearcă a se acredita, ci era prevăzută de legislația în vigoare la momentul emiterii adeverinței 463/06.11.2000.
Astfel, din economia dispozițiilor art. 15 din Ordinului 50/1990 si Ordinul nr.136/1976, rezultă, cu claritate, că valorificarea înscrierilor din carnetul de muncă privitoare la perioadele ce se încadrează în gr.I si II pentru pensie se face sub condiția respectării metodologiei de completare a carnetului de muncă, în sensul de a fi indicate locul și grupa de muncă, punctul din tabelul anexă la ordinul ministrului muncii si ministrului sănătății la care figurează acest loc, timpul cât cel în cauză s-a aflat în această situație, în raport cu programul de lucru.
Prin urmare, cerința instituită de al.2 al art.126 al.1 din Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 are rolul de a reedita reguli imperative instituite încă din anul 1976.
Faptul că angajatorul contestatorului a ales să emită o adeverință în loc să completeze carnetul de muncă cu mențiuni privind activitatea prestată în grupa a II a de muncă ( deși la acea dată carnetul de muncă era considerat actul oficial ce proba vechimea în muncă) nu înseamnă că era dispensat de obligația de a menționa procentul de încadrare în grupa a II a de muncă, la pensie neputând fi valorificat decât timpul efectiv lucrat în grupă, acesta fiind, de altfel, sensul neechivoc al prevederilor art. 7 al. 1 si 8 al. 2 ale Ordinului 50/1990, act normativ în temeiul căruia s-a emis adeverința 463/06.11.2000.
Așadar, era obligatoriu să fie inserat în adeverință procentul de încadrare în grupa a II a de muncă, lipsa acestei mențiuni neputând să conducă, în nici o situație, la interpretarea potrivit căreia condițiile aferente gr. a II a de muncă ar putea fi extinse la întreaga perioadă înscrisă în adeverință si valorificate, ca atare.
Respectarea condițiilor impuse de actele normative evocate este esențială deoarece stabilirea /recalcularea pensiei trebuie să aibă la bază documente clar întocmite, care prezintă date certe, complete, instituției administrative nerevenindu-i atribuția de a interpreta documentele sau de a face înscrieri pe bază de prezumții, cum greșit a reținut instanța fondului.
Contrar celor retinute de instanța fondului, din interpretarea sistematică a dispozițiilor HG 257/2011 rezultă că rolul casei de pensii nu se rezumă la primirea si valorificarea în mod automat a adeverințelor ce îi sunt prezentate ci, aceasta are obligația de a verifica completarea adeverinței cu toate elementele prevăzute de lege, dacă mentiunile pe care le atestă au susținere în documente întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001, fiind abilitată să refuze valorificarea acelor adeverințe care nu pot constitui temeiul acordării unor drepturi de pensie, fără să aștepte pronunțarea unei hotărâri judecătoresti de anulare a adeverințelor nelegal întocmite.
Mai mult, Curtea constată că deși instanta a fost investită cu un litigiu de asigurări sociale, în care avea de verificat exclusiv aspectele de legalitate si temeinicie ale deciziei casei de pensii si hotărârii Comisiei Centrale de Contestații, din punct de vedere al condițiilor si înscrisurilor probante existente la momentul formulării cererii de înscriere la pensie, instanța anterioară a tratat demersul judiciar al contestatorului ca pe o acțiune în constatarea grupei a II a de muncă în procent de 100%, caz în care CJP nu are calitate procesual pasivă, sub un dublu aspect si anume nu este fost angajator si nici deținător legal al arhivei acestuia.
De altfel, Curtea constată că dispozitiile Hotărârii Comisiei Centrale de Contestații au fost greșit interpretate.
Pe de o parte Comisia a considerat că adeverinta nr.463/06.11.2000 fiind lacunar întocmită nu poate fi valorificată, motivele invocate de aceasta fiind corecte, potrivit celor arătate anterior.
Pe de altă, aceeasi hotărâre îl îndrumă pe contestator să obțină o altă adeverință conformă modelului din anexa 14 la HG 257/2011, în termen de 30 de zile de la comunicare, trimiterile la această anexă a hotărârii de guvern fiind perfect valabile, de vreme ce noua adeverință urma să fie emisă sub imperiul acestui act normativ.
Din acest punct de vedere se impune a fi subliniat că Hotărîrea Comisiei Centrale nu încalcă principiul neretroactivității legii. Mai mult, obținerea adeverinței în termenul acordat de Comisia Centrală de Contestații i-ar fi creat un avantaj contestatorului în sensul că, potrivit dispozitivului hotărârii pronuntate de aceasta, noua adeverință ar fi fost valorificată cu data cererii initiale de pensionare și nu cu luna imediat următoare depunerii, cum prevede art. 107 al. 3 si 5 din Legea 263/2010.
Curtea constată că, până în prezent, obtinerea acestei adeverinte potrivit anexei 14 la HG 257/2011 nu a fost posibilă, cu toate că instanțele anterioare au dat dovadă de rol activ si au efectuat demersuri pentru a identifica situatia juridică actuală a fostului angajator cât si pe detinătorul legal al arhivei acestuia.
Insă, existența acestor circumstanțe nu obligă instanța la valorificarea actului lacunar, reprezentat de adeverinta inițială. Niciunde în legislația asigurărilor sociale nu s-a prevăzut că radierea societătii angajatoare ca si neidentificarea detinătorului legal de arhivă ar modifica conditiile de valorificare a înscrisurilor necesare pensionării, instanța având obligația să aplice legea, nu să o creeze.
Așa fiind, constatând că sentința a fost dată cu interpretarea si aplicarea greșită a legii, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 C.proc.civ. Curtea va admite recursul intimatei CJP D., va modifica sentința în sensul respingerii contestației .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimatele C. Națională de Pensii Publice și C. Județeană de Pensii D. împotriva sentinței civile nr. 1181 din 07.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator L. Ș. .
Modifică sentința în sensul că respinge contestația.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2014.
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.E.B.
Jud.fond M.N.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 10.07.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3921/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 4465/2014.... → |
|---|
