Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 161/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 4709/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 161/2014
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. A. C.
Judecător M. M.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant P. V., cu domiciliul procedural ales în mun. C., .. 24, la sediul Sindicatului Cadrelor Militare în Rezervă – Filiala C., împotriva sentinței civile nr.6088/2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în mun. București, .. 7-9, sector 6, având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelul este declarat și motivat în termenul legal, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă, va rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6088/2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea precizată, formulată contestator P. V., cu domiciliul procedural ales în mun. C., .. 24, la sediul Sindicatului Cadrelor Militare în Rezervă – Filiala C., în contradictoriu cu intimatul C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în mun. București, .. 7-9, sector 6, având ca obiect recalculare pensie.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Cu privire la excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect a acțiunii, invocate de intimată prin întâmpinare, instanța le-a respins, constatând că nu sunt întemeiate, deoarece prin emiterea unei noi decizii de pensie în baza OUG 1/2011, nu s-a dat curs solicitării contestatorului de a se reveni la pensia de serviciu, conform legii 164/2001, ci s-a procedat doar la revizuirea drepturilor de pensie recalculate în temeiul art. 1 litera a și b din legea 119/2010.
Prin decizia emisă în baza OUG 1/2011 nu s-a anulat decizia de pensie contestată, nu s-a înlăturat principalul efect al acesteia, cel al înlocuirii pensiei de serviciu cu o pensie de asigurări sociale de drept comun, astfel că există în continuare interesul contestatorului pentru soluționarea prezentei cauze.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, contestatorul a avut calitatea de cadru militar și a beneficiat de pensia de serviciu, acordată conform Legii nr. 164/2001.
După . OUG 1/2011 a fost emisă decizia cu nr._/26.09.2012, de revizuire a pensiei, conform prevederilor acestui act normativ, drepturile fiind stabilite cu începere de la data de 01.01.2011.
Potrivit O.U.G. nr.1 din 28 ianuarie 2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională: art. 1 - Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari; art. 4 - Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare rămân în plată în cuantumurile rezultate în urma recalculării; art. 18 alin.1 - Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații; art. 18 alin.2 - În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. (1).
La data de 27.06.2013, a fost emisă o nouă decizie de pensie, pentru un cuantum de 2507 lei brut, ce a fost revizuită în temeiul OUG 1/2011, fiind stabilită, la data de 01.01.2011, într-un cuantum – de 2452 lei brut, față de cuantumul pensiei militare de serviciu – 3072 lei brut.
Analizând deciziile de revizuire ce fac obiectul acestui dosar, prin prisma dispozițiilor OUG nr.1/2011 incidente în cauză, așa cum au fost redate mai sus, instanța a constatat că acestea au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale.
O.U.G. nr. 1/2011- actul normativ în baza căruia a fost emisă decizia de revizuire contestată - prevede la art. 1 alin. 1 că: „ (1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu pana la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari."
Așadar, pensiile se revizuiesc, iar scopul revizuirii, cuprins în preambulul OUG nr. 1/2011, esteacela de a corecta printr-o nouă metodologie de calcul, disfuncționalitățile apărute în procesul de recalculare a pensiilor conform metodologiei aprobate prin HG. nr. 735/2010,pe care o și abrogă.
Contestatorul a susținut că decizia de revizuire a drepturilor de pensie și hotărârea Comisiei de Contestații sunt nelegale deoarece sunt încălcate dispozițiile art.1 Protocolul 1 la CEDO, principiul drepturilor câștigate și principiul neretroactivității legii.
Cu privire la neretroactivitatea legii și conceptul de drepturi câștigate, instanța a constatat că dispozițiile OUG nr. 1/2011 se aplică pentru viitor, reglementările cuprinse în aceasta neintervenind asupra prestațiilor sociale deja încasate de contestator, prestații care, într-adevăr, se subsumează ideii de „drepturi câștigate”.
Prin urmare, actul normativ prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale contestatorului nu este retroactiv și nu încalcă drepturile câștigate prin instituirea vreunui regim discriminatoriu, ci modifică pentru viitor o situație juridică născută anterior, reglementările sale fiind aplicate numai de la data intrării în vigoare și doar pentru viitor.
Cât privește încălcarea dispozițiile art. 1 Protocolul 1 la CEDO, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se statuează faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu.
În speță, nu este vorba de o privare de proprietate, chiar dacă instanța consideră că reclamantul contestator are un „bun” în sensul Convenției, întrucât prin recalcularea pensiei sale nu s-a produs o reducere a cuantumului acesteia.
Dispozițiile art. 47 alin.(2) din Constituție se referă distinct la dreptul la pensie față de cele privind alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege, dar pe care Legea fundamentală nu le nominalizează.
Legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării, stabilirii cuantumului și condițiilor de acordare.
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale în raport de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se plătesc, precum și caracterul succesiv al prestațiilor, dobândirea dreptului la pensia specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație pe termen nelimitat a statului de a recunoaște acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin.(2) din Constituție.
Contestatorul este titular al dreptului de proprietate asupra unui „bun” în sensul Protocolului nr.1 la Convenție, acest bun fiind „dreptul la primirea unei pensii din partea statului” însă nu se poate califica „bunul” contestatorului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei, deoarece cuantumul este protejat de Convenție doar pentru perioada în care acesta are o fundamentare legală în dreptul intern.
Or, începând cu data intrării în vigoare a OUG nr.1/2011, contestatorului i-a fost revizuită pensia, al cărei cuantum are ca fundament legal din acest moment dispozițiile actului normativ menționat, act normativ care produce efecte pentru viitor și nu pentru trecut.
Pensia este o formă de prestație de asigurări sociale plătită lunar, în baza legii, inerentă și indisolubil legată de calitatea de pensionar, obținută în baza unei decizii de pensionare, cu respectarea tuturor prevederilor legale impuse de legiuitor, statul garantând dreptul la asigurări sociale, în condițiile legii și nu cuantumul prestației sociale.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în acest sens, organele de aplicare a Convenției reținând că art. 1 din Protocolul nr.1 nu garantează dreptul de a primi pe viitor un anumit cuantum al prestației sociale, acceptând dreptul statelor de a modifica acest cuantum, în considerarea marjei largi de apreciere pe care o au la dispoziție (cauza Jankovic împotriva Croației; cauza Wieczorek împotriva Poloniei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Muller contra Austriei, a subliniat faptul că, deși art. 1 din Protocolul 1 la Convenție garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, „acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum”.
În aceeași cauză, Curtea a decis că „o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bătrânețe”.
În consecință, instanța a apreciat că în cazul contestatorului nu a avut loc o reducere substanțială a nivelului pensiei de natură a conduce la concluzia afectării substanței dreptului de proprietate.
Contestatorul a mai susținut că nu este corect cuantumul pensiei stabilite prin decizia de revizuire, contestând exactitatea datelor din buletinul de calcul printr-o critică formulată în mod generic, fără indicarea în concret a datelor care au generat nemulțumirea sa și fără a produce dovezi în sensul că ar fi obținut venituri mai mari, ori că ar deține documente cu aceste venituri, deși îi revine sarcina probării celor afirmate.
La dosarul cauzei a fost depus de către intimata C. de Pensii S. a M. desfășurător cu date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare. Revizuirea pensiei s-a făcut conform metodologiei de calcul prevăzută în Anexa 3 la O.U.G nr.1/2011, iar aceste date și elemente s-au înscris pe baza documentelor doveditoare care au atestat veniturile lunare individuale ale contestatorului în cadrul stagiului de cotizare realizat de acesta.
Ținând cont de documentele depuse, s-a procedat la revizuirea pensiei fiind emisă decizia nr._ din data de 27.06.2013, cuantumul brut al pensiei fiind stabilit la suma de 2452 lei.
Față de cele arătate instanța a respins contestația, întrucât măsura revizuirii pensiei de serviciu cuvenită contestatorului a fost una legala, ea producându-și efectele doar de la data intrării în vigoare a OUG 1/2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel se arată că sentința recurată este una succintă, instanța de fond apreciind contestația formulată împotriva deciziei de revizuire a pensiei ca lipsită de obiect neoferind posibilitatea judecării pe fond a cauzei.
Unul dintre efectele produse de decizia de recalculare a pensiei emisă în baza Legii nr.119/2010 este acela că prin însăși procesul de recalculare i-au fost încălcate drepturile deținute în baza Legii nr.164/2011.
Potrivit articolului 48 din Legea nr. 164/2001(Lege în baza căreia a fost emisă decizia de pensionare inițială) „Cuantumul pensiilor militare se actualizează după cum urmează:
a) ori de câte ori se majorează solda de grad și/sau solda funcției maxime/salariul de bază al funcției îndeplinite/indemnizația lunară ale cadrelor militare în activitate, potrivit gradului militar și funcției maxime avute la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de stabilire a pensiei în condițiile prevăzute la art. 22 - 25, 33 și art. 78 alin. (1). Cadrele militare pot opta pentru baza de calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la calculul pensiei;
b) în funcție de posibilitățile financiare, în cursul execuției bugetare prin indexare cu un procent care să acopere cu până la 100% rata inflației, prin hotărâre a Guvernului;
c) în situațiile în care măsurile de protecție socială prevăzute la lit.b) se regăsesc în majorarea soldelor de grad și/sau soldelor de funcție ale cadrelor militare în activitate, actualizarea pensiilor se efectuează în condițiile prevăzute la lit. a),
(2) Până la încheierea procesului de recalculare a pensiilor militare de stat, prevăzută la art. 79 se vor aplica prevederile alin. (1) lit. b).
Prin urmare, menținerea cuantumului pensiei primită în luna decembrie 2010 nu poate acoperi prejudiciul suferit.
În drept, invocă dispozițiile art. 3041 cod procedură civilă.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat.
Trebuie observat că dispozițiile art. 47 alin.(2) din Constituție se referă distinct la dreptul la pensie față de cele privind alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege, dar pe care Legea fundamentală nu le nominalizează.
Prin urmare, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare.
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale în raport de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se plătesc, precum și caracterul succesiv al prestațiilor, dobândirea dreptului la pensia specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație pe termen nelimitat a statului de a recunoaște acest drept, singurul drept câștigat reprezentându-l doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări, și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art.15 alin.(2) din Constituție.
Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, se apreciază că acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, urmează a se observa că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.
O lege retroactivează atunci când înțelege să reglementeze fapte care, înainte de ., au dat naștere, au modificat sau stins o situație juridică sau efecte pe care acea situație juridică le-a produs înainte de această dată – facta praeterita. Astfel, în cazul de față, OUG nr.1/2011 ar fi fost retroactivă dacă ar fi avut drept consecință reducerea pensiei reclamantului pe o perioadă anterioară intrării sale în vigoare.
Legea nouă se aplică însă, de la data intrării sale în vigoare, fără să fie retroactivă, atât situațiilor juridice ce se nasc, se modifică sau se sting după această dată, dar și situațiilor juridice în curs de formare (executare), modificare sau stingere la data intrării ei în vigoare –facta pendentia, precum și efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute – facta futura. Este exemplul OUG nr.1/2011, prin care legiuitorul a înțeles să reglementeze situații juridice în curs de a-și produce efectele (primirea lunară a pensiei), adică unor facta pendentia.
Se pune problema dacă instanța națională se poate pronunța cu privire la respectarea Convenției Europene a Drepturilor Omului ca efect al aplicării unei legi în cazul concret cu care este sesizată, după ce Curtea Constituțională a declarat deja că legea este constituțională.
Dacă, potrivit propriei jurisprudențe, Curtea Constituțională verifică doar conformitatea legii cu Constituția, nepronunțându-se asupra interpretării sau aplicării concrete a legii, CEDO, în principiu, nu analizează compatibilitatea în abstract a unei legi cu Convenția, ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumită situație de fapt. Judecătorul intern trebuie să determine dacă, într-un caz concret, aplicarea legii produce efecte contrare Convenției, iar lucru se poate face numai în funcție de circumstanțele concrete ale speței, nu în general și în abstract.
Întrucât Constituția României consacră și garantează principiul neretroactivității legii civile (art.15 alin.2), iar protecția constituțională a acestor drepturi este la nivelul normelor internaționale în domeniu drepturilor omului, se apreciază că standardul fixat de Curtea Constituțională este la același nivel cu cel stabilit de CEDO, astfel că statuările din cuprinsul deciziilor nr.871 și 873 din 25 iunie 2010 își păstrează pe deplin aplicabilitatea.
În numeroase decizii, Curtea Europeană a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art.1 din Protocolul nr.1, ca drept de a primi o prestație socială (Cauza Andrejeva contra Letoniei; Cauza Muller contra Austriei; Cuaza Gaygusuz contra Austriei; Cuaza Buchen contra Cehiei).
Contestatorul este titular al dreptului de proprietate asupra unui „bun” în sensul Protocolului nr.1 la Convenție, acest bun fiind „dreptul la primirea unei pensii din partea statului”.
Nu se poate califica „bunul” contestatorului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei, deoarece cuantumul este protejat de Convenție doar pentru perioada în care acesta are o fundamentare legală în dreptul intern.
Or, începând cu data intrării în vigoare a OUG nr.1/2011, dreptul contestatorului de a primi o anumită pensie brută nu mai are o fundamentare legală în dreptul intern, acest cuantum având ca fundament legal din acest moment dispozițiile actului normativ menționat.
În acest sens, Curtea Europeană a reținut în cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei următoarele: „totuși, chiar dacă art.1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum”.
De asemenea, în cauza Keckho contra Ucrainei Curtea Europeană a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor, din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației.
Statul garantează dreptul la asigurări sociale, în condițiile legii, nefiind garantat cuantumul prestației sociale.
Dacă o astfel de analiză nu este îngăduită Curții Europene a Drepturilor Omului, care examinează și coerența sistemului legislativ al unui stat, cu atât mai mult instanța de judecată națională nu are dreptul să cenzureze dispozițiile unui act normativ edictat de o altă putere constituită în stat, fiind ținută să respecte principiul constituțional al separației puterilor.
Articolul 1 din Protocolul nr.1 impune ca orice ingerință în dreptul de proprietate să fie proporțională, într-o măsură rezonabilă, cu scopul urmărit (cauza Jahn și ații contra Germaniei), condiția justului echilibru nefiind îndeplinită atunci când persoana în cauză suportă o povară individuală excesivă (Sporrong și Lönnroth contra Suediei).
Dacă valoarea pensiei este redusă, ori plata este suspendată, aceasta poate reprezenta o ingerință în respectarea bunurilor, care necesită o justificare ( cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei și Rasmussen contra Poloniei). În evaluarea unei asemenea ingerințe, este important să se ia în considerare dacă dreptul reclamantului de a primi pensie din regimul de asigurări sociale în cauză, a fost încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia (cauza Wieczorek contra Poloniei, cauza Maggio și alții contra Italie).
Analiza raportului rezonabil de proporționalitate, din perspectiva dreptului la respectarea bunurilor (regula generală și, totodată, prima normă din art.1 din Protocolul nr.1) reprezintă o chestiune de apreciere, în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărei cauze, pentru a se constata dacă în privința fiecărui reclamant a fost depășit un anumit „ prag de dificultate”, pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art.1 din primul Protocol Adițional la Convenție.
Raportul de proporționalitate este compromis dacă se suportă o sarcină individuală excesivă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu este extensivă). Asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social, ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
Așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 29/12.12.2011, publicată în M. Oficial nr.925/27.12.2011, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea nr.119/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar), ori pensia medie lunară, cât și circumstanțele concrete ale cauzei.
În cauză, prin decizia contestată, s-a stabilit un cuantum al pensiei superior pensiei medii pe țară (700 lei), și care este de natură a asigura corespunzător mijloacele de subzistență ale beneficiarului.
Contestatorul nu a fost lipsit de beneficiul social, reducerea cuantumului pensiei respectând raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite, astfel încât acesta să nu fie obligat să suporte o sarcină excesivă, disproporționată, care să exceadă marjei de apreciere a statului în reglementarea politicii sociale.
Ca atare, dreptul contestatorului de a primi pensie din regimul de asigurări sociale nu a fost atins în esența sa, pentru a se opina asupra încălcării dreptului de proprietate ocrotit de art.1 din Protocolul nr.1.
OUG nr.1/2011 a avut ca finalitate eliminarea, prin uniformizare, a oricărui tratament favorabil rezultat din interpretarea anterioară a prevederilor în vigoare, iar așa cum a subliniat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în procesul de creare a unui sistem de beneficii, este uneori necesar să se utilizeze termene care se aplică unor grupuri mari și care pot părea arbitrare într-o anumită măsură. Acest fapt este o consecință inevitabilă a introducerii de noi reglementări, dar ținând cont de marja de apreciere recunoscută statelor în acest domeniu, existența unor diferențe de tratament are justificare obiectivă și rezonabilă, astfel că nu se poate reține încălcarea dreptului prevăzut de art.14 din Convenție.
Esențial de menționat este însă hotărârea pronunțată de CEDO în cauza F. și alții contra României – prin care se statuează că reformarea sistemului de pensii prin transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr.119/2010 este compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr.1.
S-a mai reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor speciale, achitate în timpul anilor de serviciu.
Decizia contestată a fost emisă în temeiul OUG 1/2011, constituționalitatea dispozițiilor art. 6 și 7 ale acestui act normativ fiind analizată prin decizia 153/23.02.2012 a Curții Constituționale, astfel că și criticile privind încălcarea principiului neretroactivității legii civile raportat la momentul emiterii deciziei și efectele sale, sunt nefondate.
În raport de disp. art. 480 NCPCP, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelant P. V., cu domiciliul procedural ales în mun. C., .. 24, la sediul Sindicatului Cadrelor Militare în Rezervă – Filiala C., împotriva sentinței civile nr.6088/2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în mun. București, .. 7-9, sector 6, având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Ianuarie 2014
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.M.M.
2ex/G.L.
J.F.C.C.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3253/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 4097/2014.... → |
|---|
