Obligaţie de a face. Hotărâre din 18-02-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 8045/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 437/2014
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător L. M. L.
Grefier N. A.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta S.C. M. S.A. C., cu sediul în ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 5941 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant CARTUȘ C., cu domiciliul în C., ., .. 1, ., jud. D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul este declarat și motivat în termenul legal, intimatul reclamant a formulat întâmpinare la motivele de apel, apelanta pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare, prin serviciul registratură, intimatul reclamant Cartuș C., a depus o cerere prin care precizează că nu poate lua parte la ședința din data de 18.02.2014 și solicită judecarea în lipsă, după care instanța constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 16 04 2013, reclamantul CARTUȘ C. a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe - desfășurător cu câștigurile lunare și anuale nete,pe perioada lucrată 11 07 1979 – 10 05 1990, în conformitate cu Lg 263/2010 art. 165, pct. B, colaborat cu art. 96, punctele 1 și 2 de calcul din aceeași lege.
Prin sentința civilă nr. 5941 pronunțată de Tribunalul D., s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul CARTUȘ C. cu domiciliul în C., ., .. 1, . în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ., județul D. .
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte sumele realizate de reclamant în acord și pentru orele suplimentare, în perioada 11.07._90, cu menționarea expresă dacă pentru aceste sume s-a reținut CAS corespunzător.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele aspecte:
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte în perioada dedusă judecății, după cum reiese din înscrisurile depuse și din opinia concordantă a părților.
Prin prezenta cerere reclamantul solicită obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință cu câștigurile lunare și anuale nete care au inclus pe lângă salariul menționat în carnetul de muncă și sporul pentru depășirea de plan, orele suplimentare și orele de noapte, contribuția de asigurări sociale fiind reținută din totalitatea câștigurilor nete.
Potrivit art. 40 alin.2 litera h din codul muncii "angajatorul are obligația să elibereze la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului".
Pârâta a îndeplinit doar în parte această obligație, în sensul că a eliberat reclamantului carnetul de muncă completat la zi cu mențiunile privind funcția, salariul (brut sau net, după cum a prevăzut legislația la momentul respectiv), sporurile cu caracter permanent care potrivit legislației în vigoare la acea dată se treceau în carnetul de muncă, precum și adeverința nr._/02 10 2010 ce atestă sporul pentru muncă pe timpul nopții.
Reclamantul este îndreptățit să primească și o adeverință care să cuprindă sumele realizate de reclamant pentru munca în acord (depășirea de plan cum o numește reclamantul) și pentru orele suplimentare, în perioada 11.07._90, (acestea fiind veniturile pentru care reclamantul nu are dovezi din partea angajatorului) cu mențiunea expresă dacă pentru aceste sume s-a reținut CAS corespunzător, mențiune esențială pentru valorificarea acestora la calcularea /recalcularea pensiei, având în vedere că principiul contributivității stă la baza sistemului actual de pensii.
Pe de altă parte trebuie ca adeverința să respecte și condițiile de formă prevăzute de normele metodologice de aplicare a legii 263/2010.
Față de cele arătate mai sus în baza art. 40 alin.2 litera h din codul muncii a admis în parte cererea ( doar pentru sporurile/ veniturile pentru care pârâta nu a eliberat până în prezent adeverință) și a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte sumele realizate de reclamant în acord și pentru orele suplimentare, în perioada 11.07._90, cu menționarea expresă dacă pentru aceste sume s-a reținut CAS corespunzător.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. M. S.A. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-au arătat următoarele:
Instanța nu a apreciat corect și obiectiv situația de fapt și de asemenea nu a aplicat corect legea în materie după cum nici nu a extins administrarea probelor a căror necesitate conducea la pronunțarea unei sentințe obiective.
S-a menționat că, așa cum se poate observa din cartea de muncă - acte la dosar, numitul CARTUS C. s-a angajat la I.T.M.A. C. la data de 11.07.1979 prin transfer în interesul serviciului ( poziția nr. 1 din cartea de muncă), ca sculer categoria 1 nivel bază "în regie"- a se observa cartea de muncă la dosar.
A lucrat ca sculer și matrițer în regie până la data de 01.11.1983 când, așa cum se poate observa din cartea de muncă poziția 11 la nr. curent din cartea de muncă, când acesta a trecut să lucreze "în acord" până la data de 10.05.1990.( a se observa poziția 17 din cartea de muncă).
S-a solicitat să se observe că, potrivit Normelor de aplicare a Legii 263/2010- legea pensiilor - "contribuția pentru asigurările sociale în perioada 1983-1990 se plătea pentru sume constituite din salariul tarifar plus sporul de vechime aferent, și nu pentru salariul brut care cuprindea munca în acord și alte compensații."
A anexat câteva state de plată din perioada anilor 1983-1990 precum și calculele făcute și care rezultă din analiza statelor depuse precum și extras - în copie -, din legislația (actele normative din perioada analizată), respectiv Legea 3/77-extras- art. 64 alineatul 1 și Decretul 232/1986 art. 1 si 64, care precizează baza de calcul pentru C.A.S. precum și extras din anexa 3 la Metodologia de calcul a pensiilor din 29.06.2011 la OUG 59/2011.
S-a precizat că, analizând statul de plată din noiembrie 1983 pe care l-a depus în anexă salariul tarifar de încadrare potrivit cărții de muncă poziția 11, este de 2209 lei. Sporul de vechime al reclamantului era potrivit legislației, de 3 %= 66, 27 lei; total 2275, 27 lei (22091ei salariul de încadrare plus 66,27 lei reprezentând sporul de vechime = 2275, 27 lei).
S-a menționat că, contribuția pensiei de 2% conform Legii 3 / 1977 art. 64, alineatul 1, nu s-a oprit la sariul brut al acestuia, care cuprinde și munca în acord, acela de 2683 lei, ci după cum se poate observa din stat contribuția de 2% totalizează suma de 46 lei adică aceasta contribuție pentru asigurări sociale s-a calculat, oprit și virat la salariul tarifar plus sporul de vechime aferent. Daca s-ar fi oprit la salariul brut ar fi trebuit ca suma reținută și virată sa fie de 54 lei.
S-a mai arătat că, observând statul de retribuții de pe luna octombrie 1986, se observă ca salariul de încadrare din cartea de muncă a reclamantului, așa cum rezultă din cartea de muncă este de 2366 lei ( conform poziția 13 din cartea de muncă).
Sporul de vechime al reclamantului este de 6% ( deoarece a trecut la altă tranșă de vechime potrivit legislației din aceea vreme) = 153, 96 lei ; total 2507,96 lei ( 2366 lei salariul de încadrare plus 153, 96 lei spor de vechime = 2507, 96 lei).
Contribuția pensiei de 3% care s-a oprit și s-a virat conform Decretului 232/1986 art. 1 punctul 1, totalizează suma de 75, 2 lei ( vezi stat) suma de 75 lei care i s-a oprit și virat.
Contribuția de 3% nu s-a oprit la salariul brut ce cuprinde și munca în acord, ci la salariul tarifar plus sporul de vechime aferent.
S- a mai precizat că, analizând statul de retribuții pe luna mai 1989 ( idem și statul de plată pe luna martie 1989) acte anexă, salariul de încadrare conform poziției 14 din carnetul de muncă este de 2414 lei sporul de vechime este de 6% = 144, 84 lei; total =2558, 84 lei (2414 plus 144, 84 lei = 2558, 84).
Contribuția pensiei de 3% = 76, 76 lei, vezi stat 75 lei ( atât i s-a oprit și virat pe luna mai 1989 contribuție la pensie).
Daca i s-ar fi oprit, se arată, la brutul de 2773 lei ( total brut din stat, prima rubrică) contribuția ar fi fost de 83 lei, ori după cum se poate observa din stat contribuția care i s-a oprit și virat este de 75 de lei.
Analizând statul de plata pe ianuarie 1990 ( idem și stat pe luna februarie 1990), acte anexă, salariul de încadrare al numitului CARTUȘ C. conform poziției 16 din cartea de muncă este de 2874 lei, sporul de vechime este de 6% = 172, 44 lei (total 2874 plus 172, 44 =3046, 44).
Contribuția de pensie de 3% care i s-a oprit și virat este de 92 lei (conform stat de plată) = 91,3 lei.
S-a arătat că se consideră că pentru a se putea pronunța cu o soluție justă și obiectivă, instanța poate încuviința și administra probe a căror necesitate rezultă indubitabil din cele expuse ( eventual extinderea cercetării și verificării tuturor statelor de plată pe perioada anilor 1883-1990) ținând seama de faptul că în anexa la prezentul apel s-a depus doar câteva state de plată din perioada anilor în discuție pentru a demonstra și justifica că soluția pronunțată de instanța de fond nu este temeinică și nici legală.
S-a solicitat admiterea cererii de apel, stabilirea situației de fapt precum și aplicarea corectă a legii pe care se întemeiază apelul.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282, 287 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare la motivele de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta în calitate de fost angajator să fie obligată la emiterea unei adeverințe privind veniturile încasate în perioada desfășurării raporturilor de muncă și anume sporul pentru depășirea de plan ,orele suplimentare și orele de noapte.
Această cerere a fost analizată de prima instanță prin raportare la dispozițiile art.40 al.2 lit h Codul Muncii ,potrivit cărora angajatorului îi revine obligația să elibereze la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Angajatorul este de asemenea obligat să elibereze,la solicitarea salariatului sau fostului salariat, un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta,durata activității ,salariul ,vechimea în muncă ,în meserie ,în specialitate ,așa cum prevăd dispozițiile art.34 al.5 Codul Muncii.
În ceea ce privește salariul ,angajatorul este obligat să înscrie în documentul eliberat salariatului sau fostului salariat toate drepturile salariale sau de altă natură de care a beneficiat adică salariu de bază precum și toate celelalte sporuri ,adaosuri sau prime acordate acestuia pe parcursul desfășurării raporturilor de muncă.
Obligația angajatorului de a elibera o astfel de adeverință derivă din lege (textele indicate anterior)și are la bază ideea că în raporturile dintre cele două părți ale contractului de muncă salariatul se află pe o poziție de subordonare și prin urmare nu are posibilitatea de a obține prin propriile forțe datele necesare referitoare la activitatea sa.
Împrejurarea că salariatul folosește această adeverință la Casa de Pensii în vederea deschiderii dreptului la pensie sau recalculării pensiei este un fapt personal și ulterior al salariatului care nu poate fi cenzurat de angajator.
Prin sentința atacată în cauză prima instanță a obligat pârâta să elibereze o adeverință din care să rezulte sumele realizate de reclamant în acord și pentru orele suplimentare în perioada 11.07._90 ,cu mențiunea expresă dacă pentru aceste sume s-a reținut CAS corespunzător.
Prin apelul formulat pârâta nu contestă faptul că reclamantul a lucrat „în acord „ și că a fost salarizat pentru această muncă ci susține că în această perioadă nu se plătea contribuție pentru asigurări sociale la salariul brut ,exemplificând cu câteva state de plată.
Față de aceste motive,Curtea constată că pârâtei apelante îi revine obligația de a elibera un document în care să fie menționate drepturile încasate de reclamant pe parcursul desfășurării raporturilor de muncă ,astfel cum aceste sunt evidențiate în statele de plată și cu mențiunea dacă au fost sau nu achitate toate contribuțiile angajatorului și salariatului la bugetul asigurărilor sociale.
În consecință,în baza art.480 cod procedură civilă ,apelul formulat urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.C. M. S.A. C., cu sediul în ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 5941 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant CARTUȘ C., cu domiciliul în C., ., .. 1, ., jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2014.
Președinte, D. S. | Judecător, L. M. L. | |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L.L./26.02.2014
Tehnored. N.A./ 4 ex.
Jud.fond C. D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
