Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3004/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3004/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 14543/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3004/2014
Ședința publică de la 02 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător L. M. L.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, cu sediul în C., ., nr. 32, jud. D. pentru membra de sindicat C. NICOLIȚA, împotriva sentinței civile nr. 2258 din 16 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII pentru membra de sindicat C. NICOLIȚA, reprezentat de consilier juridic D. A. A., care a depus delegație, lipsind intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Consilier juridic D. A. A., pentru apelantul reclamant, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii, conform motivelor de apel.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
La data de 25.10.2013 S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE „FORȚA LEGII" C., în calitate de reprezentant legal al salariatei C. NICOLIȚA membra de sindicat, reclamant în speță, în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, rep. și al art. 30 din NCPC, prin prezenta cerere a chemat în judecată: DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI (DGASPC D.) C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta unitate angajatoare să plătească persoanei reclamante un spor de 100% pentru orele lucrate de aceasta în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada: 01.01._13, actualizate, și în continuare, pe durata continuității raportului de muncă între părți și condițiilor de lucru,pentru următoarele considerente:
În motivarea acțiunii a arătat că reclamanta este membru al Sindicatului, fiind angajată cu contract individual de muncă în cadrul pârâtei, iar în perioada menționată mai sus a avut raporturi de muncă cu pârâta, în funcția infirmier .
Printr-un memoriu scris adresat Sindicatului, reclamanta a deplâns faptul că în perioada mai sus menționată nu i s-a plătit cu spor de 100% munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, astfel a solicitat și împuternicit S. să execute în numele său procedurile prevăzute de lege pentru obținerea acestor drepturi, în temeiul prevederilor legale aplicabile în perioada respectivă și în prezent, care conferă aceste drepturi, precum și din considerentele expuse în continuare.
Funcția deținută de reclamantă în cadrul instituției pârâte presupune supravegherea, acordarea de asistență și îngrijire copilului sau adultului cu handicap sau cu nevoi speciale, baza planului de recuperare, în sistem rezidențial, într-un program de lucru continuu, în ture.
În mod netemeinic și nelegal, reclamanta salariat în sistemul instituțional de asistență socială oferită persoanelor adulte și pentru protecția copilului, nu a mai beneficiat, în perioada mai sus menționată, de plata sporului de 100% prevăzut de lege pentru orele lucrate în zilele de repaus-săptămânal, de sărbători legale și în, celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru.
CODUL MUNCII - Legea nr. 53/2003, rep., aplicabil reclamantei, având contract individual de muncă, prevede la art. 142 alin. (1) și (2) că salariații care lucrează în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Prin adresa nr. 741 din 30.05.2013, înregistrată la pârâtă cu nr._ din 30.05.2013, a solicitat pârâtei să acorde de bunăvoie membrilor de sindicat, inclusiv reclamantei, plata sporului prevăzute de lege pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, invocând ca temei legal al cererii art. 2 - Cap. II din Anexa III la Legea-Cadru nr. 284/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, susținută și prin adresa nr. 1257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013 a Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale - atașată.
Opinia instituției angajatoare pârâte este contrară, punctul său de vedere exprimat prin adresa nr._ din 10.06.2013, neconform cu prevederile și principiile legale aplicabile.
Pârâta a invocat prevederile art. 11 din OUG nr. 37 / 2008, privind aprobarea OUG nr. 80 / 2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37 / 2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care reglementează la modul general compensarea cu timp liber a muncii suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru de „personalul din sectorul bugetar", precum și a muncii efectuate în zilele de sâmbete, duminici și sărbători legale, pretinzând, în mod nejustificat, că, conform acestor prevederi nu s-ar plăti nici „prevederile" art. 2 din Capitolul II la Anexa III la Legea-Cadru nr. 284 / 2010.
Această apreciere este eronată, deoarece temeiul de drept invocat este o normă generală, aplicabilă la modul general „personalului din sectorul bugetar", în timp ce personalul din unitățile sanitare si de asistentă socială si medico-socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru se bucură de o reglementare printr-o normă specială, care derogă de la dreptul comun, drept dovadă în tot sistemul sanitar se aplică norma specială invocată de noi și recunoscută ca temei legal aplicabil de chiar Ministerul Muncii - ca autoritate de reglementare în domeniu.
Nu în ultimul rând, pârâta prin însuși textul formulat, denotă eroarea de fapt în care se găsește, asimilând personalul din asistența socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru cu „personalul bugetar care își desfășoară activitatea accidental în zilele de sâmbătă și duminică", ceea ce în mod evident este o greșeală.
Autoritatea legală de reglementare în domeniul muncii și protecției sociale la nivel național - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice a exprimat punctul său oficial de vedere, anume că de sporul de 100% prevăzut de Legea cadru nr. 284 / 2010 beneficiază personalul din unitățile de asistență socială (...) care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru - cazul în speță al reclamantei.
În cuprinsul adresei nr. 1257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013. pe care o atașează cererii de chemare în judecată, autoritatea națională de reglementare a precizat chiar .modalitatea de calcul a. sporului de 100% din salarii exemplificată la lit. G.pct. 9 din Ordinul comun nr. 42 / 77 / 2011 al Ministrului Sănătății, Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministrului Finanțelor Publice - pe care îl atașăm prezentei, în extras.
De acest drept beneficiază, fără nici o restricție, angajații din subordinea Ministerului Sănătății care își desfășoară activitatea în condiții similare, dar si din celelalte unități din tară.
Acest lucru este confirmat, prin act comun, semnat atât de coordonatorul național al sistemului sanitar si de asistentă socială - ministrul SĂNĂTĂȚII, cât și de ministrul FINANȚELOR PUBLICE.
Legea-Cadru nr. 284 / 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, tratează în mod unitar, fără nicio diferențiere, FAMILIA OCUPAȚIONALĂ DE FUNCȚII BUGETARE "SĂNĂTATE", care cuprinde toate unitățile "sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială", reglementată prin Anexa nr. III a Legii-Cadru.
La Cap. II din Anexa III - „Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistentă medico-socială si din unitățile de asistentă socială/servicii sociale", art. 2, se prevede că munca prestată de personalul din această familie ocupațională, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite.
Deoarece reclamanta face parte din categoria personalului din această familie ocupațională de funcții bugetare, prevederile legale invocate sunt imperative și necondiționate, reclamanta fiind îndreptățită la acordarea drepturilor conform legii și muncii prestate.
Prevederile legale invocate din Legea-Cadru nr. 284 / 2010 reprezintă o normă specială, care derogă de la norma generală, reglementând continuitatea activității în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale, prin anume categorii de personal, munca fiind prestată de categorii de personal și, respectiv, condiții temporare de muncă - expres prevăzute de lege.
Orice interpretare restrictivă ar deturna dispozițiile legale de la scopul pentru care au fost edictate, lipsind de substanță un drept recunoscut prin lege și exonerând fără temei legal autoritățile statului de obligația stabilită în sarcina lor în ce privește plata drepturilor reclamantei, obligație care a continuat să existe pe durata pe care se solicită plata.
Deoarece temeiul legal al acordării respectivelor drepturi nu s-a modificat, precum nici raporturile de muncă ale reclamantei, solicităm instanței să oblige pârâta la acordarea respectivelor drepturi pe perioada menționată în preambulul acțiunii, precum și în continuare.
Din motivele de fapt și din considerentele de drept pe care le-a prezentat, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
În drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile Codul Muncii, republicat. și ale Legii-cadru nr. 284/2010.
În temeiul prevederilor art. 223 Noul Cod proc.civ., a solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar înscrisul prin care salariatul împuternicește sindicatul să efectueze în numele său toate procedurile în vederea recuperării drepturilor bănești pe perioada ultimilor trei ani, inclusiv acțiuni în instanță, până în momentul recuperării efective a drepturilor solicitate, actul de identitate, contractul individual de muncă cu fișa postului, corespondența în materie dintre Ministerul Muncii… și sindicat și dintre Consiliul Județean D. și sindicat.
Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. C., în calitate de intimată a formulat întâmpinare solicitând pe această cale, respingerea în totalitate a acțiunii formulate de către S. Administrației Publice "Forța Legii" pentru membra de sindicat C. NICOLIȚA cu următoarele considerente:
Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. a luat la cunoștință de solicitările Sindicatului Administrației Publice "Forța Legii" însă aceste solicitări nu au putut fi satisfăcute pentru următoarele motive:
1. Este adevărat că în Codul Muncii-Legea nr. 53/2003 republicată, și în art. 2-Cap. II din Anexa III la Legea -Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este prevăzut un spor de 100% pentru orele lucrate de personalul contractual în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează,(pe lângă multe alte sporuri ) însă, pe fondul crizei economice plata acestor sporuri au fost suspendate prin diferite acte normative succesive, respectiv
- Legea nr. 285/2010, pentru anul 2011
- Legea nr. 283/2011, pentru anul 2012
- Ordonanța de Urgență nr. 84/2012 pentru anul 2013
Din textele menționate mai sus se poate observa din actele normative menționate, arată pârâta, rezultă faptul că Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. a procedat în mod legal.
Potrivit proiectului de buget al României și în anul 2014 acest spor nu se va da tot din lipsa fondurilor, urmând ca până la sfârșitul anului să apară un proiect de lege în acest sens.
S-a menționat că la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D. atât în prezent cât și pentru perioada 01.01._13 nu a fost încheiat un contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
In drept, și-a întemeiat apărările formulate prin întâmpinare pe dispozițiile art.205 și urm. din codul de procedură civilă și pe celelalte acte normative incidente.
A solicitat judecarea prezentei cauzei și în lipsa ,conform art. 411 din Codul de Procedură Civilă.
S. răspunde la întâmpinare arătând că unitatea pârâtă recunoaște la pct. 1) că la art. 2 - Cap. II din Anexa III la Legea-Cadru nr. 284/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, este prevăzută acordarea sporului de 100% pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru.
Pârâta a arătat, însă, că nu a acordat sporul solicitat reclamatei deoarece „pe fondul crizei economice plata acestor sporuri "ar fi fost suspendată, invocând norme generale.
Textele legale invocate se referă generic la personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau execuție, care desfășoară muncă suplimentară peste durata normală a timpului de lucru.
Temeiul de drept invocat de pârâtă reprezintă o normă generală, aplicabilă la modul general „personalului din sectorul bugetar" așa cum chiar pârâta subliniază, în timp ce personalul din unitățile sanitare si de asistentă socială si medico-socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru beneficiază de acest drept stabilit printr-o normă specială, care derogă de la norma invocată.
Instituția pârâtă nu a înțeles că prevederile art. 2 cap. II din Anexa nr. III la Legea-Cadru nr. 284/ 2010 reprezintă o normă specială, care prevede expres și reglementează tocmai acordarea scorului solicitat de noi pentru reclamant, personal din domeniul expres prevăzut de lege - asistență socială, care asigurară continuitatea activității în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale, normă care derogă de la art. menționate de pârâtă, dat fiind că munca este prestată de categorii de personal expres prevăzute de lege, reprezentând practic muncă specială.
În acest sens există la dosar adresa Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și coanelor Vârstnice nr. 7257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013, și înțelege să atașeze o altă adresă a aceleiași autorități legale de reglementare, nr.RG/2445/DS din 22.11.2013, prin care Ministerul Muncii, refuzând acest drept în cazul altor categorii de personal bugetar care își desfășoară activitatea în cadrul schimbului normal de "n zilele nelucrătoare, a precizat în mod expres că „Plata sporului de 10%, așa cum este precizată la art. 2 alin. (1 )din Capitolul II al Anexei III „Familia ocupațională de Funcții Bugetare"la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu modificările ulterioare, se aplică doar personalului din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială pentru munca prestată în cadrul programului normal de lucru, în vederea asigurării activității, în zilele de repaus săptămânal de sărbători legale și în celeilalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează. "
Pârâta s-a aflat în eroare când a asimilat reclamanta ca personal din asistența socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru cu „personalul bugetar care își desfășoară activitatea în zilele de sâmbătă și duminică", așa după cum reiese din întâmpinarea formulată în speță de pârâtă.
Temeiul de drept invocat este o normă generală aplicabilă la modul general „personalului din sectorul bugetar", în timp ce personalul din unitățile sanitare și de asistență socială și medico-socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru se bucură de o reglementare printr-o normă specială, care derogă de la norma generală, drept dovadă în celelalte unități bugetare din familia SĂNĂTATE se aplică norma specială invocată de noi și recunoscută ca temei legal aplicabil de autoritatea națională de reglementare în domeniu și pusă în plată atât de Ministerul Sănătății, care este coordonatorul acestei familii ocupaționale, cât și de unitățile de asistentă medico-socială subordonate aceleiași autorități locale - Consiliul Județean D. (Centrul Medico-Social Amărăștii de Jos, Unitatea Medico-Socială Cetate etc.)
Deoarece reclamanta face parte din categoria personalului din familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate", potrivit Legii Cadru nr. 284 / 2010, prevederile legale invocate de Sindicat reprezintă o normă obligatorie, imperativă și necondiționată, astfel că reclamanta apare îndreptățită la acordarea drepturilor solicitate conform legii și muncii prestate.
Prevederile legale invocate nu condiționează acordarea acestor drepturi de acordul sau de o eventuală negociere cu sindicatul, motiv pentru care este lipsită de relevanță susținerea pârâtei potrivit căreia la nivelul de unitate nu a fost încheiat Contract colectiv de muncă la nivel e unitate în perioada dedusă judecății.
Din motivele de fapt și din considerentele de drept pe care le-a prezentat, solicită respingerea apărărilor formulate prin întâmpinarea și reiterează cererea de admiterea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.2258 din 16 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată formulată de reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII cu sediul în C.. . nr 32 jud D. pentru C. NICOLIȚA, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D. cu sediul în C., . 22, jud D. .
S-a reținut că reclamanta C. NICOLIȚA membru de sindicat are calitatea de persoană încadrată cu contract individual de muncă pe durata nedeterminată .
Drepturile sale de salarizare sunt stabilite în conformitate cu prevederile Legii 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului din fondurile publice Anexa si cele ale Codului Muncii sau ale contractului individual de muncă.
Aceste acte normative, dar și contractul individual de muncă au recunoscut ca pentru orele lucrate de personalul contractual in zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează se acorda un spor de 100 % ( art. 2 Cap II din Anexa III la Legea cadru 284/2010 si art. 142 Codul muncii.
Prin Legea nr. 285/2010, Legea 283 /2011 și OUG nr. 84/2010 plata unor sporuri, inclusiv a celui prevăzut de art. 2 Cap II din Anexa III la Legea cadru 284/2010 a fost suspendata stabilindu-se ca pentru perioada 2011-2013 munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum si munca prestata în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber "(art. 9 din Legea nr. 285/2010. art. 7 din Legea nr .283/2011 si O.U.G. nr. .84/2013 privind stabilirea salariilor pentru personalul din sectorul bugetar).
Față de aceste dispoziții legale, instanța a înlăturat apărarea formulată de reclamantul S. Administrației Publice Forța Legii în sensul că normele vizează în general personalul bugetar si ca ar exclude de la aplicare personalului bugetar din familia ocupațională de funcții bugetare ,, sănătate", întrucât orice dispoziție privind aplicarea Legii cadru nr. 284/2010 – legea salarizării unitare pentru personalul din sectorul bugetar are în vedere toți salariații din acest sector, în afara excepțiilor expres prevăzute de lege.
Nefiind posibilă modalitatea de plată a acestui spor, pârâta a procedat conform înscrisurilor depuse la dosar la compensarea muncii efectuate cu timp liber întrucât legea salarizării bugetare prin modificările aduse nu permite altă alternativă .
Întrucât s-a cerut numai plata sporului de 100 % nu si alte despăgubiri instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată .
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII pentru C. NICOLIȚA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că instanța de fond a constatat în mod corect că Legea nr. 284/ 2010 constituie norma aplicabilă, drepturile salariale ale apelantei fiind stabilite de această lege.
S-a apreciat că prin art. 9 din Legea nr. 285 / 2010, art. 7 din Legea nr. 283/2011 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 84/2012 a fost suspendată plata sporului de 100% pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, nu se lucrează, fiind compensate cu timp liber corespunzător.
Legea-cadru nr.284/2010 a operat pe întreaga perioadă pentru care a solicitat constatarea dreptului, fiind în vigoare și în prezent, în timp ce normele de excepție invocate de instanță au operat pe secvențe anuale, fără a modifica articolele invocate din actul de bază pe care și-a întemeiat acțiunea, operând însă la modul general.
Instanța nu a observat și în mod greșit nu a constatat că personalul din unitățile sanitare și de asistență socială și medico-socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru, categorie din care face parte apelanta, se bucură de o reglementare expresă - art. 2 Cap. II din Anexa III la legea cadru, excepțională în raport de norma referitoare la "tot personalul din sectorul bugetar", care este în vigoare și aplicabilă începând cu anul 2011 până în prezent, și în continuare.
Instanța a constatat că "în afara excepțiilor expres prevăzute de lege" prevederile legale care suspendă plata sporului de 100% sunt aplicabile tuturor salariaților din sectorul bugetar.
Susține că apelanta se înscrie în excepțiile expres prevăzute de lege, categoria din care face parte aceasta fiind prevăzută distinct de legiuitor, excepțional, în art. 2 Cap. II Anexa III la Legea cadru nr. 284/ 2010.
În situația în care legiuitorul nu ar fi dorit ca această Anexă să producă efecte, ar fi reglementat prin normele anuale arătate de instanță lipsa aplicabilității acesteia.
Această opinie coincide cu cea a autorității legale de reglementare în domeniul muncii și protecției sociale la nivel național - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, anume că personalul din unitățile de asistență socială are dreptul să beneficieze de sporul de 100% prev. de Legea-cadru nr. 284 / 2010, situație asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel.
Faptul că această categorie de personal, din care face parte apelanta, desfășoară o activitate profesională continuă, în cadrul schimbului de lucru, care include zilele în care în conformitate cu prevederile legale în vigoare nu se lucrează - sâmbete, duminici, sărbători legale - este indiscutabil, intimata-pârâtă confirmă această împrejurare.
În mod greșit a reținut instanța de fond că pârâta ar fi procedat la compensarea muncii efectuate cu timp liber corespunzător, deoarece din actele depuse la dosar de intimata-pârâtă rezultă tocmai contrariul.
Solicită să se observe că în niciunul dintre înscrisurile depuse nu sunt individualizate ore libere plătite apelantei-reclamante în următoarele 60 de zile, cum ar fi trebuit să fie în situația existenței unei compensări pentru timpul lucrat în zilele de sâmbătă și duminică, precum și de sărbători legale.
Din actele depuse în dosar reiese că apelanta a lucrat în regim de continuitate, în ture de 12 h lucrate urmate de 24 h libere, fără a-i fi niciodată compensată în următoarele 60 de zile munca efectuată în zilele în care nu se lucrează.
Actele depuse dovedesc, și nu este contestat în niciun fel de intimata-pârâtă, că în ultimii trei ani această categorie de personal nu a beneficiat de compensarea cu timp liber corespunzător, așa cum prevede legea, dintr-un motiv justificat, din cauza lipsei de personal a instituției publice, constrânsă prin reglementările legale în vigoare să nu angajeze personal suficient, corespunzător posturilor vacante - OUG nr. 34 / 2009.
Instanța de fond s-a aflat într-o vădită eroare în ceea ce privește motivarea conform căreia intimata ar fi compensat munca efectuată cu timp liber corespunzător, ceea ce demonstrează că nu a cercetat actele depuse în speță, încălcând principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de NCPC.
Susține că în măsura în care angajatorul, din orice motive, nu s-a aliniat conduitei impuse de norma de excepție, neacordându-i salariatului apelant timpul liber corespunzător, s-ar fi creat premisele unui conflict de drepturi susceptibil de a fi soluționat de către instanță potrivit legii, salariatul fiind îndreptățit la o despăgubire "grevată" pe răspunderea patrimonială prevăzută de art. 253 alin. 1 Codul muncii.
Reținerea instanței potrivit căreia salariatul apelant căruia nu i-a fost compensat timpul lucrat cu timp liber corespunzător ar avea dreptul la despăgubiri nu este corectă.
Această optică a instanței este greșită, fiind contrazisă de Codul Muncii - art. 142 alin. (2), care prevede că în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, așadar nu despăgubiri, cum în mod greșit a înțeles judecătorul fondului.
Art. 142 din Codul Muncii se referă tocmai la salariații care lucrează în unitățile sanitare, în scopul asigurării asistenței, la locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, pentru acești salariați și dreptul comun prevede compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau plata unui spor de 100% în caz contrar.
Legea nr. 284/ 2010 art. 2 din Cap. II din Anexa III, prevede că munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite.
Din aceste motive - prevederile legale invocate și faptul că în speță nu a fost asigurată compensarea cu timp liber, solicită instanței plata sporului de 100%, așa cum prevede legea, echivalând cu noțiunea de despăgubiri prev. de art. 253 alin. 1 din Codul Muncii.
Interpretarea textelor legale trebuia să se facă astfel încât să respecte voința legiuitorului, ceea ce în cazul de față nu s-a întâmplat.
Instanța de fond a încălcat acest principiu, interpretând speța dedusă judecății împotriva punctului de vedere al MMFPS exprimată prin adresa nr.1257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013, aflată la dosar, asupra căreia nu s-a pronunțat în niciun fel. Cu atât mai mult cu cât și alte ministere care compun Guvernul, inclusiv Ministerul Sănătății, având rol de coordonator metodologic al domeniului sănătății și asistenței, au plătit și plătesc fără întrerupere din anul 2011 angajaților lor aceste drepturi.
Din motivele prezentate, solicită să se admită prezentul apel, iar pe fond să se admită acțiunea.
În drept, își întemeiază apelul pe dispoz. art. 477- 480 din Noul Cod proc. civ.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelantul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat și pe fond, admiterea acțiunii.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce succed.
În esență, apelul reclamantului pune în discuție prevalența Legii cadru 284/2010 față de celelalte norme ce reglementează compensarea muncii efectuate în zile de repaus săptămânal, în zilele de sărbătoare legală și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează.
Potrivit art.137 din C. Muncii este obligatorie acordarea repausului săptămânal cumulată cu plata unui spor la salariu, în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă si duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității.
Pentru munca prestată în unitățile sanitare precum si în alte unități în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, în zilele de sărbătoare legală, art. 142 din C. Muncii prevede că salariații beneficiază de compensare cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Numai în cazul în care această compensare nu este posibilă, acordarea unui spor de 100 % din salariul de bază constituie o alternativă.
Potrivit art. 1 alin 2 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, începând cu data 01.01.2011, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân în mod exclusiv, cele prevăzute în această lege.
Cu privire la personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, art. 2 din Cap. II din Anexa III la Legea nr.284/2010 stabilește că munca prestată de această categorie de personal, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. Textul mai prevede că această muncă nu se compensează și cu timp liber corespunzător.
Cum această dispoziție legală se aplică, în exclusivitate, unor subiecte strict determinate si anume, personalului bugetar contractual din cadrul direcțiilor de asistentă si protecție socială, în mod evident ea are caracter de reglementare specială în materia drepturilor salariale cuvenite acestei categorii si exclude aplicarea reglementării cuprinse în norma generală, reprezentată de Codul Muncii, potrivit principiul „specialia generalibus derogant”.
Interpretând coroborat dispozițiile art. 59-62 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea retine că existenta unei legi speciale nu poate împiedica adoptarea, în același domeniu, a unor norme de excepție, cu caracter temporar, spre a reglementa raporturile sociale generate de situații excepționale.
În virtutea acestor dispoziții, într-un anume context economic generat de criza economică, pentru anii 2011, 2012 si 2013 au fost adoptate norme de excepție care stabilesc o modalitate diferită de compensare a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, în zilele de sărbătoare legală și în celelalte zile în care potrivit legii nu se lucrează și anume, compensarea muncii numai cu timp liber corespunzător.
Mai exact, în perioada 2011-2013 normele de excepție inserate în art. 9 din Legea 285/ 2010, art. 7 din Legea 283/2011 și art. 2 din OUG 84/2012, au schimbat conținutul normativ al legii speciale, 284/2010, compensarea muncii sub forma unui spor la salariu fiind temporar interzisă si înlocuită cu timp liber plătit, dispoziții ce se aplică, fără nici o deosebire, întregului personal bugetar.
Fiind acte normative de excepție, ce derogă de la actele normative generale și de la cele speciale, divergența ivită între acestea și norma actului normativ general sau special se rezolvă, în mod evident, în favoarea normelor de excepție.
Din perspectiva acestor considerente, Curtea apreciază că este incorect argumentul apelantului conform căruia Legea-cadru nr.284/2010 a operat pe întreaga perioadă pentru care a solicitat plata sporului, în realitate, fiind suspendate efectele acesteia pe perioada de timp pentru care au acționat normele de excepție evocate.
Este de subliniat si faptul că în domeniul salarizării angajaților din mediul public, Curtea Constituțională a afirmat constant că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, acestea nefiind drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție (decizia 1.601 din 9 decembrie 2010 si decizia 1.250 din 7 octombrie 2010).
În ceea ce privește adresele invocate de apelant, emise de MMFPS și diverse unități sanitare, Curtea precizează că acestea nu sunt apte să impună o altă interpretare a legilor evocate, instanța fiind cea investită să interpreteze dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Prin urmare, se justifică pe deplin concluzia potrivit căreia în perioada 2011-2013 este exclusă acordarea sporului prevăzut de Legea nr. 284/2010, art. 137, 142 din C. Muncii, opțiunea legiuitorului, exprimată în legile anuale de salarizare, fiind aceea de a compensa munca în zilele de repaus săptămânal, în zilele de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, numai cu timp liber corespunzător.
Fată de împrejurarea că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul nu a invocat refuzul angajatorului de a-i acorda timp liber corespunzător în compensare si nici plata unei despăgubiri pentru eventualul abuz comis de angajator, instanța nu are de lămurit aceste chestiuni, fiind pe deplin incidente dispozițiile art. 9 C.proc.civ.
De asemenea, în aplicarea acestor dispoziții, Curtea consideră a fi neavenite toate acele considerente ale sentinței ce se referă la faptul că reclamantul ar fi beneficiat de timp liber pentru munca prestată.
Pentru considerentele arătate, ce completează motivarea sentinței, Curtea apreciază ca fiind corectă respingerea acțiunii, astfel că, în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul reclamantului se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, cu sediul în C., ., nr. 32, jud. D. pentru membra de sindicat C. NICOLIȚA, împotriva sentinței civile nr. 2258 din 16 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Septembrie 2014.
Președinte, D. S. | Judecător, L. M. L. | |
Grefier, N. A. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.R.S.G.
9.09.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 18-02-2014, Curtea de Apel... → |
|---|
