Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3612/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3612/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 14792/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3612
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C., .. 32, județ D., pentru V. S. R. împotriva sentinței civile nr. 2710 din 6 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, jud.D., având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", reprezentat de consilier juridic A.D., lipsind intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care ba învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal, după care.
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra apelului:
Consilier juridic A.D., pentru apelantul reclamant, a expus motivele scrise, în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii actiunii.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2710 din 7 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", pentru V. S. R. împotriva pârâtei DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D..
Pentru a hotărî astfel, instanța a retinut următoarele:
Reclamanta, reprezentată în cauză de sindicatul reclamant, are calitatea de salariat al pârâtei, fiind încadrată cu contract individual de munca pe durata nedeterminatași, în consecință , instanța apreciază că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii–Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011, ale Legii nr. 283/ 2011 - pentru anul 2012, iar pentru anul 2013, salarizarea personalului public a fost asigurată prin OUG nr.19/2012 aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012.
În LEGEA–CADRU nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice în anul 2010 este reglementată salarizarea personalului Familia Ocupațională de Funcții Bugetare"Sănătate",fiind cuprinse toate unitățile sanitare, de asistență medico-socială și de asistență socială, în Anexa nr.III a Legii cadru la Capit.II "Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățilede de asistență socială/servicii sociale ".
În art.2 al.(1) al acestui capitol se prevede "Munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100 % din salariul de bază al funcției îndeplinite".
La alin.(2) este prevăzut că " Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător".
Prin art. 9 din LEGEA nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut că " În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
În LEGEA nr. 283 / 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar se prevede la art. 7 că " În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
Prin O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare se prevede la art. 2 că "prevederile art.7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
Toate aceste acte normative reprezintă norme de excepție, întrucât reglementează numai un segment al raporturilor de muncă și anume, salarizarea, și privește doar o categorie de subiecti și anume, personalul plătit din fonduri publice.
Legea nr.53/2003- Codul muncii reprezintă norma cu caracter general, în acest sens fiind dispozitiile art.1 care prevăd " prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă și jurisdicția muncii ".
Raportându-se la relația general – special sau normă generală-normă specială, reclamantul ignoră caracterul și efectele normelor de excepție reprezentate de actele normative privind salarizarea enunțate anterior, norme care se aplică înaintea normelor speciale și, cu atât mai mult, înaintea normelor generale, strict în cazurile în care legea le prevede.
Legiuitorul este cel care a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau de execuție, care își desfășoară activitatea în zilele în care nu se lucrează "în cadrul schimbului normal de lucru " (sau în afara acestui cadru) să beneficieze de timp liber corespunzător, revenind, așadar, la regula instituită de Codul muncii prin art 142 alin 1.
Mai mult, sporul de 100%, așa cum este reglementat de art.142 C.Muncii, nu este un spor cu reglementare unică și exclusivă deoarece însuși Codul Muncii prin al.2 prevede acordarea acestui spor doar în măsura în care nu se aplica regula compensării cu timp liber corespunzător din "motive justificate".
O altă critică a reclamantului vizează atitudinea unor alte unități bugetare din aceeași familie ocupațională care, dând expresie preeminenței normei speciale, astfel cum acestea au înteles-o, au acordat sporul de 100% solicitat.
Dispozitiile prohibitive referitoare la plata sporului, se aplică fără deosebire tuturor categoriilorde salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Cu toate acestea, anumite categorii sociale, chiar bugetare, se pot bucura de o . drepturi și beneficii care lise adresează, determinat de faptul că unitățile în care funcționează pot fi finanțate atât din fondurile bugetare, cât și din fonduri proprii (de ex, provenite din contractele încheiate cu CAS de spitale publice ), drepturi care însă, nu sunt aplicabile altor categorii de salariați din sistemul bugetar.
Întrucât unitatea pârâtă se finanțează exclusiv de la bugetul de stat, aceasta are obligația de a se supune dispozițiilor legale incidente în materia salarizării.
Concluzionând, instanța constată că susținerile reclamantului nu sunt întemeiate, prin prevederi legale anuale imperative, cu caracter de excepție, norme ce se aplică cu prioritate față de normele generale, s-a stabilit că nu se plătește sporul, ci se acordă doar timp liber corespunzător, astfel că – pentru considerentele expuse, acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII în numele membrului de sindicat,, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că prin sentința împotriva căreia a formulat prezentul apel s-a respins acțiunea prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige intimata-pârâtă să plătească apelantului - reclamant sporul de 100% prevăzut de lege pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada 01.01._13.
Sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală, având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a constatat în mod corect că Legea nr.284/ 2010 constituie norma aplicabilă, drepturile salariale ale apelantei fiind stabilite de această lege, apreciind că prin art. 9 din Legea nr. 285 / 2010, art. 7 din Legea nr. 283/2011 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 84 / 2012 a fost suspendată plata sporului de 100% pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, nu se lucrează, fiind compensate cu timp liber corespunzător.
Legea-cadru nr. 284/2010 a operat pe întreaga perioadă pentru care a solicitat constatarea dreptului, fiind în vigoare și în prezent, în timp ce normele de excepție invocate de instanță au operat pe secvențe anuale, fără a modifica articolele invocate :in actul de bază pe care ne-am întemeiat acțiunea, operând însă la modul general.
Instanța nu a observat și în mod greșit nu a constatat că personalul din unit; sanitare și de asistență socială și medico-socială care asigură continuitatea activități în cadrul schimbului normal de lucru, categorie din care face parte apelanta, se bucură o reglementare expresă - art. 2 Cap. II din Anexa III la legea cadru, excepțional, în raport de norma referitoare la „tot personalul din sectorul bugetar", care este în vigoare și aplicabilă începând cu anul 2011 până în prezent, și în continuare.
Instanța a constatat că „în afara excepțiilor expres prevăzute de lege" prevede legale care suspendă plata sporului de 100% sunt aplicabile tuturor salariaților sectorul bugetar.
Susținerea sa este că apelanta se înscrie în excepțiile expres prevăzute de lege, categoria din care face parte aceasta fiind prevăzută distinct de legiui excepțional, în art. 2 Cap. II Anexa III la Legea cadru nr. 284/ 2010.
In situația în care legiuitorul nu ar fi dorit ca această Anexă să producă efecte, ae fi reglementat prin normele anuale arătate de instanță lipsa aplicabilității acesteia.
Opinia apelantei coincide cu cea a autorității legale de reglementare în domeniul muncii și protecției sociale la nivel național - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, anume că personalul din unitățile de asistență socială are dreptul să beneficieze de sporul de 100% prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010, situație asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel.
Faptul că această categorie de personal, din care face parte apelanta, desfășoară o activitate profesională continuă, în cadrul schimbului de lucru, care include zile care în conformitate cu prevederile legale în vigoare nu se lucrează - sâmbete, duminici, sărbători legale - este indiscutabil, intimata-pârâtă confirmă această împrejurare.
În mod greșit a reținut instanța de fond că pârâta ar fi procedat la compensarea muncii efectuate cu timp liber corespunzător, deoarece din actele depuse la dosar de intimata-pârâtă rezultă tocmai contrariul.
Din actele depuse în dosar reiese că apelanta a lucrat în regim continuitate, în ture de 12 h lucrate urmate de 24 h libere, fără a-i fi nici o compensată în următoarele 60 de zile munca efectuată în zilele în care nu lucrează.
Actele depuse dovedesc, și nu este contestat în nici un fel de intimata-pârâtă, c; ultimii trei ani această categorie de personal nu a beneficiat de compensarea cu: liber corespunzător, așa cum prevede legea, dintr-un motiv justificat, din cauza lipse personal a instituției publice, constrânsă prin reglementările legale în vigoare să angajeze personal suficient, corespunzător posturilor vacantate - OUG nr. 34 / 2009.
Instanța de fond s-a aflat într-o vădită eroare în ceea ce privește motiva
conform căreia intimata ar fi compensat munca efectuată cu timp I:
corespunzător, ceea ce demonstrează că nu a cercetat actele depuse în speță,
încălcând principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de NCPC.
Susține apelantul de asemenea că în măsura în care angajatorul, din orice motive, nu s-a aliniatconduitei impuse de norma de excepție, neacordându-i salariatului apelant timpul liber corespunzător, s-ar fi creat premisele unui conflict de drepturi susceptibil de a fi soluționat de către instanță potrivit legii, salariatul fiind îndreptățit la o despăgubire „grevată” pe răspunderea patrimonială prevăzută de art.253 alin.1 codul muncii.
Această optică a instanței este greșită, fiind contrazisă de Codul Muncii - art. 142 alin. (2), care prevede că în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, așadar nu despăgubiri - cum în mod greșit a înțeles judecătorul fondului.
Art. 142 din Codul Muncii se referă tocmai la salariații care lucrează în unitățile sanitare, în scopul asigurării asistenței, la locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, pentru acești salariați și dreptul comun prevede compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau plata unui spor de 100% în caz contrar.
Legea nr. 284/2010 art. 2 din Cap. II din Anexa III, prevede că munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite.
Din aceste motive - prevederile legale invocate și faptul că în speță nu a fost asigurată compensarea cu timp liber – s-a solicitat instanței plata sporului de 100% așa cum prevede legea.
Interpretarea textelor legale trebuia să se facă astfel încât să respecte voința legiuitorului, ceea ce în cazul de față nu s-a întâmplat. Instanța de fond a încălcat acest principiu, interpretând speța dedusă judecății împotriva punctului de vedere al MMFPS exprimată prin adresa nr.1257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013, aflată la dosar, asupra căreia nu s-a pronunțat în niciun fel. Cu atât mai mult cu cât și alte ministere care compun Guvernul, inclusiv Ministerul Sănătății, având rol de coordonator metodologic al domeniului sănătății și asistenței, au plătit angajaților lor aceste drepturi.
S-a solicitat admiterea prezentului apel, iar pe fond admiterea acțiunii.
În drept și-a întemeiat apelul pe art. 477- 480 din Noul Cod pr. civ.
Intimata depune la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului, iar apelantul răspuns la întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Repausul săptămânal este reglementat la art.137 Codul muncii, și de regulă se acordă potrivit alin.1, sâmbăta și duminica, dar poate fi acordat potrivit alin.2 și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Potrivit alin.3 în situația prevăzută la alin.2 salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv sau după caz individual de muncă.
Potrivit alin.4, în situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau după caz al reprezentanților salariaților.
Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin.4 au dreptul potrivit alin.5 la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art.123 alin.2 Codul muncii.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că sporul la salariu se acordă în situația în care repausul săptămânal se acordă în alte zile decât sâmbătă și duminică și în situația în care se acordă cumulat după o perioadă de 14 zile calendaristice.
Sărbătorile legale sunt reglementate la art.139 Codul muncii, iar acordarea lor se face de către angajator.
La art. 140 Codul muncii se menționează că prin hotărâre de guvern se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.
Art.142 alin.1 Codul muncii recunoaște salariaților care lucrează în unitățile prev. la art.140, precum și la locurile de muncă prev. la art.141 (unități cu foc continuu în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității) dreptul de a fi compensați cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar alin.2 dreptul de a primi un spor la salariu de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că doar salariații, care lucrează în cadrul unităților menționate la art.140 Codul muncii și în cadrul celor cu foc continuu, pentru activitatea prestată în zilele de sărbătoare legală, au dreptul în principal de a fi compensați cu timp liber corespunzător, și numai în situația în care nu li se asigură această compensare, li se acordă acest spor la salariu.
Ei nu au un drept de opțiune cu privire la modul în care vor fi compensați pentru activitatea prestată în aceste zile.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 din Cap. II - Anexa III la Legea nr.284/2010, invocate de apelantă, munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. La alin.2 se menționează că munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător.
Aceste dispoziții recunosc în principiu și altor categorii de salariați respectiv cei din unitățile de asistență socială și de asistență medico-socială, dreptul de a fi compensați cu un spor la salariu pentru activitatea prestată în aceste condiții.
Aceste dispoziții nu pot fi aplicate făcând abstracție de cele ale art. 9 - (1) din Legea nr.285/2010 și ale Legii nr.283/2011 privind aprobarea OUG nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008, potrivit cărora, în anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Aceasta întrucât Curtea Constituțională, prin decizia nr.422/24.10.2013, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale art. II art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, reținâd următoarele:
„Este adevărat că art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede că pentru munca suplimentară și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică prevederile Legii nr. 53/2003, însă aceste prevederi ale legii-cadru de salarizare nu s-au aplicat în anii 2011 și 2012, întrucât au fost adoptate legile anuale de salarizare, și anume Legea nr. 285/2010 pentru anul 2011 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru anul 2012, legi anuale care derogă de la prevederile legii-cadru.
Or, potrivit dispozițiilor de lege criticate, în anii 2011 și 2012, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere beneficiază de compensarea muncii suplimentare și a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, numai cu timp liber corespunzător, iar nu de o compensare bănească, sub forma unui spor. Aceste prevederi fac parte din legi anuale de salarizare - pentru anii 2011 și 2012 - și se aplică întregului personal bugetar încadrat în funcții de execuție și de conducere în cadrul schimbului normal de lucru.”
Cu alte cuvinte apelanta pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale, și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, este îndreptățită a fi compensată cu acordarea de timp liber corespunzător.
Prin cererea de chemare în judecată, apelanta nu a invocat însă refuzul angajatorului de a-i acorda timp liber corespunzător în compensare, și nu a investit instanța de judecată cu un asemenea petit, acțiunea formulată fiind neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C., .. 32, județ D., pentru V. S. R. împotriva sentinței civile nr. 2710 din 6 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, jud.D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | |
Grefier, V. R. |
Red. Jud.E.S.
Thn. V.R. 4 ex.
Data red.
j.f. C.Uncheașu
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 4865/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
