Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3043/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3043/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 5205/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3043
Ședința publică de la 03 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta V. I. C., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 295 din 20 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ O., cu sediul în Slatina, .-11, jud. O..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: prin întâmpinare s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare și luând act de cererea de judecată în lipsă, a luat în examinare apelul.
CURTEA
Asupra apelului civil de față se constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 295 din 20 martie 2014, Tribunalul O. a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins cererea formulată de reclamanta V. I. C., CNP_, cu domiciliul în Slatina, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică O., cu sediul în Slatina, .-11, Județul O., ca inadmisibilă.
În conformitate cu art. 248 alin. 1 NCPC care consacră regula primordialității soluționării excepțiilor, având în vedere caracterul și efectele pe care le produc, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției inadmisibilității derivată din neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată de angajator, reținând următoarele:
Prin dispoziția nr. 10/02.03.2011 (filele 19-20), s-a procedat la reîncadrarea personalului Direcției de S. Publică O., reclamanta fiind trecută din clasa funcționarilor publici în cea a personalului contractual (Anexa nr. 2) și la noua clasă de salarizare conform Legii 285/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. La punctul 4 din Anexa nr. 2 la dispoziția nr. 10/2011 este menționată reclamanta, asistent principal în cadrul serviciului Supraveghere și Control Boli Transmisibile, fiindu-i stabilite clasa 46, gradația 3 și un salariu de 1388 lei.
Prin Legea 285/2011 legiuitorul a prevăzut o procedură prealabilă care trebuie urmată în situația în care beneficiarii reîncadrărilor sunt nemulțumiți de stabilirea salariilor de bază, care potrivit art. 7 constă în formularea contestațiilor împotriva deciziilor de reîncadrare prin care s-au stabilit și salariile de bază, care intră în sfera de competență a ordonatorilor de credite, contestație care poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
În temeiul art. 7 alin. 3 din Legea nr. 285/2010, ordonatorii de credite soluționează contestațiile în termen de 10 zile, iar împotriva măsurilor dispuse, persoana nemulțumită se poate adresa instanței, în termen de 30 zile de la data comunicării soluției.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a mai reținut că reclamantei i-au fost aduse la cunoștință motivele care au determinat modificările salariale, respectiv aplicarea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1078/2010 și a Legii 285/2010, precum și noua încadrare, iar aceasta nu a înțeles să conteste noua salarizare în termenul mai sus menționat.
Pe cale de consecință Tribunalul a constatat că instanța de judecată poate fi sesizată cu o contestație împotriva măsurilor dispuse de ordonatorul de credite, prin care a soluționat contestația formulată de persoanele nemulțumite de stabilirea salariilor, procedură pe care reclamanta nu a urmat-o în prezenta cauză, înțelegând să solicite direct în fața instanței, recalcularea salariului.
Nefiind urmată această procedură, solicitarea direct în fața instanței a recalculării salariului, este inadmisibilă.
Parcurgerea procedurii prealabile de examinare a deciziei de reîncadrare emisă de angajator în fața ordonatorului de credite, chiar fără caracter jurisdicțional, este prevăzută de lege, fiind deci obligatorie, urmând ca împotriva măsurilor dispuse, persoana nemulțumită să se poată adresa instanței, astfel că nu îngrădește dreptul de acces la justiție, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 CEDO.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul de acces la un tribunal nu este unul absolut și poate fi limitat, statele având în acest domeniu o anumită marjă de apreciere.
În acest sens, prin Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii, CEDO a stabilit că dreptul la instanță nu este un drept absolut, statele fiind libere să stabilească condiționări ale acestuia, fără însă să aducă atingere substanței dreptului.
CEDO a decis că o limitare admisibilă o constituie procedurile prealabile a sesizării instanțelor, menționând că, art. 6 alin. 1 nu poate fi interpretat în sensul că ar interzice statelor impunerea parcurgerii, anterior sesizării instanței, a unor proceduri derulate în fața unor organe administrative sau jurisdicționale care nu satisfac cerințele pe care Convenția la impune unui tribunal, esențial fiind să fie respectate celelalte cerințe cuprinse în art. 6 privind dreptul la un proces echitabil (CEDO 23 iunie 1981 Le Compte, V. leuven .. Belgiei.)
Prin Decizia nr. 1/1994 a Plenului Curții Constituționale, privind liberul acces la justiție al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime s-a decis „Liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește. De aceea, în legătură cu ce de-a doua problemă, referitoare la compatibilitatea unor proceduri speciale sau a particularităților procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părților cu principiul liberului acces la justiție, Curtea Constituțională consideră că este competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești.
Această soluție rezultă și din prevederile art. 125 alin. 3 din Constituție, potrivit cărora „competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege”.
În aceste condiții, în care reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de lege, discuțiile legate de modalitatea de stabilire a salariului nu pot fi analizate direct de către instanță.
Având în vedere toate aceste considerente, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta V. I. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta a considerat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității derivate din neîndeplinirea procedurii prealabile având în vedere faptul că apelanta nu a formulat contestație împotriva deciziei de stabilire a salariului în baza Legii nr. 285/2010.
Instanța de fond a făcut o greșită apreciere a dispozițiilor legale aplicabile și a faptului că apelanta trebuia să parcurgă procedura prealabilă. Aplicabilă în speță era Legea nr. 330/2009, legea cadru de salarizare care în art. 31 arată că personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată se aplică de nivelul de salarizare în plata pentru funcții similare.
Dispozițiile art. 30 alin. 5 se referă la stabilirea salariilor începând cu data de 01.01.2010, dată de la care a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 care cuprinde mențiuni cu privire la modul de stabilire a salariului de bază.
În cazul apelantei, trebuiau avute în vedere și dispozițiile OMS 1078/2010 atâta timp cât apelanta a fost reîncadrată pe aceeași funcție, dar nu în calitate de funcționar public, ci în calitate de personal contractual. Potrivit art. 30 alin. 3 și 5 din Legea nr. 330/2009 reîncadrarea s-a efectuat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar personalul aflat în funcție la 31.12.2009 și-a păstrat salariul avut.
Incidente în cauză erau însă nu dispozițiile art. 30, ci dispozițiile art. 31 din Legea nr. 330/2009 potrivit cărora pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată salalrizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare. Pentru aceastanu era necesar să se conteste dispoziția de reîncadrare pe funcție cu privire la modul de stabilire al salariului, acest lucru fiind stabilit prin lege și nefiind lăsat la îndemâna angajatorului.
A considerat ca fiind netemeinică soluția instanței și ca urmare a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului O..
Apelul este nefondat cu următoarele precizări;
Examinând petitul cererii de chemare în judecată, Curtea constată că apelanta a investit instanța cu o acțiune în pretenții prin care solicita obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data de 01.01.2011 când a fost trecută din funcționar public în personal contractual, drepturi reprezentând diferența dintre salariul pe care la încasat ca funcționar public și cel care i se cuvenea în calitate de personal contractual.
Apelanta reclamantă a fost încadrată ca personal contractul prin dispoziția nr.10/02.03.2011, ce viza reîncadrarea personalului din cadrul DSP O. în conformitate cu art.5 alin.3 din OMS nr.1078/2010 și art.4 alin.3 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Cum aceste diferențe salariale sunt, potrivit susținerilor apelantei, rezultatul stabilirii prin contractul individual de muncă a unui salariu de bază brut inferior celui avut în calitate de funcționar public, rezultă că apelanta este nemulțumită de cuantumul salariul de bază stabilit de intimată la încadrarea sa ca personal contractual prin decizia de reîncadrare, dispoziție pe care aceasta nu a contestat-o, deși legea instituia în acest sens o procedura prealabilă obligatorie.
Astfel, potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.285/2010, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. (3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Rezultă așadar că numai în cadrul unei astfel de contestații puteau fi invocate și analizate aspectele privind reîncadrarea și salarizarea apelantei ca personal contractual
Nefiind parcursă procedură prealabilă prevăzută de lege și nefiind contestată decizia de reîncadrare, aceasta a produs efecte juridice sub aspectul salarizării în condițiile în care apelanta a semnat contractul individual de muncă și actele adiționale fără obiecțiuni.
Ca urmare în cadrul acțiunii în pretenții formulată de apelantă, instanța nu poate analiza aceste aspecte invocate ce vizează reîncadrarea și salarizarea sa ca și personal contractual.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.330/2009 invocate de apelantă întrucât, la data încadrării ca personal contractual, Legea 330/2009 numai era în vigoare, fiind abrogată expres la data intrării în vigoare a Legii cadru nr.284/28.12.2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice-01.01.2011.
Astfel la art.39 din Legea nr.284/2010, sunt menționate actele normative abrogate iar la litera w se regăsește Legea nr.330/2009.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul disp.art.480 alin.1 NCPC respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta V. I. C., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 295 din 20 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ O., cu sediul în Slatina, .-11, jud. O..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2014
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red. Jud. M. P./22.09.2014
Tehnored. CC/4 ex.
Jud. fond O. M. P.
.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 3723/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
