Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2511/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2511/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 7864/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2511/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul pârât C. L. AL MUNICIPIULUI TG J. – Tg.J., ., jud.Gorj, împotriva sentinței civile nr.399/27.02.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. I. – Tg.J., Aleea Plopilor,.,. și intimații pârâți C. T. HENRI C. – Tg. J., Izlaz,nr.2,jud. Gorj, I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ – Tg. J.,Victoriei,nr.132-134,jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședință au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: apelul a fost declarat și motivat în termen legal, precum și lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 cod pr.civ., după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.399 de la 27.02.2014 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. Școlar Județean Gorj, invocată de instanță, din oficiu, și a respins acțiunea față de aceasta.
A admis, în parte, acțiunea formulata de reclamantul M. I., CNP –_, cu domiciliul în Tg-J., ..3, ., ., în contradictoriu cu pârâtele C. T. „ Henri C.”, cu sediul în Tg-J., ., jud.Gorj și C. L. Tg-J., cu sediul în Tg-J., ., nr.19, jud.Gorj, a obligat pârâtul C. T. „ Henri C.” să plătească petentului diferențele de drepturi salariale cuvenite pentru tranșele suplimentare de vechime, conform art.50 alin.2 din Lg.nr.128/1997, pe perioada 01.12._09, actualizate cu indicele de inflație, de la data datorării până la data plății efective.
A obligat pârâta C. T. „ Henri C.” să plătească petentului diferențele de drepturi salariale cuvenite pentru tranșele suplimentare de vechime, pe perioada 01.01.2010 – 13.05.2011, conform prevederilor art.50 alin.2 din Lg.nr.128/1997, coroborate cu prevederile Lg.nr.3330/2009, nr.284/2010 și nr.285/2010, actualizate cu indicele de inflație, de la data datorării până la data plății efective.
A respins acțiunea cu privire la pretențiile reclamantului aferente perioadei 14.05._12.
A obligat pârâta C. L. Tg-J. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere că instanța, din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspectoratului Școlar Județean Gorj, s-a pronunțat cu precădere asupra acestei excepții, conform art. 124 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Reclamantul a formulat acțiunea în calitate de salariată a C. T. „ Henri C.” în funcția de profesor, făcând parte din personalul didactic, conform celor menționate în carnetul de muncă.
Învățământul preuniversitar se finanțează conform dispozițiilor OG nr. 32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea fondurilor se realizează în baza hotărârii consiliului local conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 și art. 38 lit.”n” din Legea nr. 215/2001.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 2192/2004, instanța a constatat că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
In baza acestor norme metodologice se reține (art. 3) că unitățile din învățământ au conturi deschise la Trezoreria Statului și au propria lor activitate financiar-contabilă, directorul unității de învățământ având calitatea și exercitându-și atribuțiile de ordonator terțiar de credite, iar în baza art. 5 lit.”e” acesta elaborează proiectul d e buget al unității de învățământ care este apoi vizat de consiliul de administrație al unității de învățământ și înaintat autorității administrației publice locale în faza de fundamentare a proiectelor bugetelor locale.
Potrivit atribuțiilor pe care le are (art. 68 lit.”c” din legea nr. 215/2001) primarul întocmește proiectul bugetului local care cuprinde ca și capitole distinct, bugetul unităților de învățământ care este supus aprobării consiliului local și înaintat consiliului județean pentru a fi avut în vedere la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel de județ și mai departe, la întocmirea bugetului de stat.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului, sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ care se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
În conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, unitățile de învățământ au personalitate juridică .
Potrivit art.13 din OUG nr.32/2001, privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Această dispoziție legală a fost reiterată și în HG nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
De asemenea, potrivit art.16 din HG 2192/30.11.2004, privind Normele metodologice pentru finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea acestor unități se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată, art.167, alin.1 din Legea 84/1995, prevede că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Prin urmare, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean Gorj, constatând faptul că această pârâtă nu are calitatea de angajator și nici de ordonator de credite în raporturile cu reclamantul.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. L. Tg-J. instanța a respins cu motivarea că potrivit art. 104 alin. 2 din Legea educației naționale, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume alocate din taxa pe valoare adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuielile cu salariile, sporurilor, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora. În plus, art. 1 și art. 4 din HG nr. 1274/2011 prevăd atribuții ale consiliilor locale în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Cum C. L. Tg-J. administrează bugetul pentru unitatea de învățământ din prezenta cauză, instanța a reținut că în mod corect acțiunea a fost formulată împotriva pârâtelor C. T. „ Henri C.” și C. L. al Municipiului Tg-J., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta din urmă fiind neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul este profesor la C. T. „ Henri C.”, după cum rezulta din adresa nr.654/12.02._ emisă de pârâta C. T. „ Henri C.” (f.30).
Potrivit disp.art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic:
,, (1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilită de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.”
Legiuitorul a statuat în primul alineat asupra existentei a doua drepturi, respectiv dreptul la tranșa de vechime și dreptul la tranșa suplimentara de vechime, iar, în cel de-al doilea alineat a procedat la individualizarea tranșelor suplimentare, prin indicarea modalității de calcul prin creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime, in favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30,35 si peste 40 de ani vechime în învățământ.
Ulterior, prin art.5 alin.2 din O.G. nr.15/2008, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.151/2008 s-a stabilit că în coeficienții de multiplicare utilizați la calculul salariilor cadrelor didactice din învățământul preuniversitar prevăzuți la ultimele 3 transe de vechime de 30,35 si peste 40 de ani, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Insa, prin decizia nr.983 din 30 iunie 2009 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr.531 din 31 iulie 2009 s-a stabilit neconstituționalitatea acestor prevederi legale, astfel că ele si-au încetat efectele juridice.
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 a fost abrogat prin art..48 pct. 40 din Legea-Cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, iar art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 a fost abrogat prin art.39 lit.a din Legea nr.284/2010, însă în luna decembrie 2009 personalul didactic din învățământul preuniversitar cu o vechime de 30,35 si peste 40 de ani era îndreptățit la acordarea transelor suplimentare de vechime.
In speța de față, instanța retine ca reclamantul desfășurase 30 de ani de activitate in învățământul preuniversitar, în funcția de profesor, anterior lunii decembrie 2009, după cum rezulta adeverința nr. 654/12.02._ emisă de pârâta C. T. „ Henri C.” (f.30), astfel ca acesteia i se cuvenea acordarea transei suplimentare de vechime corespunzătoare perioadei de 30 ani de activitate în învățământ.
Începând cu data de 1 ianuarie 2010 a intrat in vigoare Legea-Cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, care a stabilit prin art.30:
,,(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător transelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009.
(5) In anul 2010, personalul aflat in funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009,,.
Astfel, reclamantul avea dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu prevederile art.50 alin.1 si 2 din Legea nr.128/1997, prin aplicarea transei suplimentare de vechime cuvenite pentru 30 de ani de activitate în învățământ.
Prin ,,salariul avut în luna decembrie 2009,, în sensul art.30 alin.5 din Legea-Cadru nr.330/2009 instanța are in vedere salariul la care era îndreptățit reclamantul, si nu cel efectiv primit, aceasta fiind si interpretarea care a stat la baza emiterii Deciziei nr.11/2012 a Înaltei Curte de Casație și Justiție pronunțată in soluționarea recursului în interesul legii privind drepturile cuvenite cadrelor didactice in conformitate cu Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobata cu modificări prin Legea nr.221/2008, decizie prin care s-a dat rezolvare unei chestiuni de drept similare.
Deci, in conformitate cu Legea-Cadru nr.330/2009, reclamantului i se cuveneau drepturile rezultate din aplicarea art.50 alin.1 si 2 din Legea nr.128/1997 si începând cu data de 01.01.2010.
Începând cu data de 01.01.2011 salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată de Legea nr.285/2010. Dispozițiile art.1 alin.1 din acest act normativ au prevăzut faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătiți din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, iar alin.3 al aceluiași articol prevede modalitatea de stabilire a cuantumului brut al drepturilor salariale, statuând in acest sens ca la calculul drepturilor salariale se va tine seama de gradul, treapta profesională, vechimea in munca, vechimea in funcție sau, după caz, in specialitate, dobândite in condițiile legii pana la data de 31 decembrie 2010.
După data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr.63/2001, care a stabilit un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic din învățământ, ce nu a mai prevăzut transele suplimentare de vechime, reglementate de art.50 alin.1 si 2 din Legea nr.128/1997 si nici menținerea salariului anterior.
Așadar, reclamantului i se cuveneau drepturile salariale rezultate din aplicarea art.50 alin.1 si 2 din Legea nr.128/1997, prin reținerea transei suplimentare de vechime, pentru perioada 01.12._11.
Insă, astfel cum rezultă din adeverința de la fila 16 din dosar, reclamantului nu i s-a acordat transa suplimentara de vechime cuvenita pentru 30 de ani de activitate in învățământ, unitatea de învățământ parata afirmând ca aceasta a fost inclusa in coeficientul de multiplicare, conform art. 5 alin.1 si 2 din O.U.G. nr.151/2008 de modificare a O.G. nr.15/2008, dispoziții ce au fost declarate neconstituționale, conform celor mai sus menționate.
Potrivit prevederilor art. 40 alin.2 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar, conform prevederilor art. 269 din Legea 53/2003 – Codul muncii in forma in vigoare pana la data de 30 aprilie 2011, respectiv art. 253 din Codul muncii republicat, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat, în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii in forma în vigoare pana la data de 30 aprilie 2011, respectiv art.166 alin.4 din Codul muncii republicat, în considerarea principiului reparației integrale a prejudiciului(aplicabil în dreptul muncii in baza disp.art.269 alin.1 din Codul muncii in forma vigoare pana la data de 30 aprilie 2011, respectiv art. 253 alin.1 din Codul muncii republicat), se impune actualizarea sumelor datorate reclamantului cu indicele de inflație la data plății, pentru repararea prejudiciului cauzat prin deprecierea creanțelor datorită devalorizării monedei naționale ca urmare a inflației.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus reținute, văzând si prevederile art. 161 din Legea nr.53/2003, respectiv art.166 din Legea nr.53/2003 republicată, privind obligația angajatorului de a plăti salariul angajatului, s-a admis în parte acțiunea, s-a obligat pârâtul C. T. „Henri C.”să calculeze si să plătească reclamantului drepturile salariale corespunzătoare transei suplimentare de vechime pentru 30 de ani de activitate în învățământ, aferente perioadei 01.12._11, actualizate cu indicele de inflație, de la data datorării la data plății.
S-a respins acțiunea cu privire la pretențiile reclamantului aferente perioadei 14.05._12, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. L. Tg-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, a arătat că, prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată de art.10 din Codul Muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 - (1) „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității Consiliului local în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
A susținut că, C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ, deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg și din raporturile de muncă".
Mai mult decât atât, C. local nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță, unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:
,,a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum contribuțiile aferente acestora."
În același sens, erau și prevederile legislației anterioare și anume: Conform art. 16 din H.G. nr.2192/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167, alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Potrivit acestor prevederi legale, C. local are rol de intermediar și doar distribuie aceste sume alocate de bugetul de stat pentru învățământ. În
condițiile în care sumele alocate de la bugetul de stat includ și sporurile cerute de reclamant, C. local le distribuie către aceștia în același cuantum.
Mai mult, conform art. 167, alin. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 prevedea:
„ (13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare”.
Din prevederile de mai sus, consideră că obligația de calculare a salariilor revine fiecărei unități de învățământ, C. local alocând aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, C. L. al Municipiului Târgu Jiu nu poate plăti drepturi salariale cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu îi incumbă o atare situație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
Mai mult decât atât, C. L. al Municipiului Târgu Jiu este în imposibilitate să calculeze drepturile salariale sau de altă natură ale personalului din învățământ, atât timp cât nu deține nici cele mai mici date cu privire la persoana reclamantului, respectiv dacă este cadru didactic, ce grad are, dacă este director, contabil sau altceva, dacă lucrează cu normă întreagă sau nu, dacă are ore suplimentare, concedii medicale sau de altă natură, etc.
Nici în ceea ce privește obligarea Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate nu poate fi primită, deoarece, așa cum s-a arătat, nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și această instituție, iar potrivit legii, contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În ceea ce privește o eventuală apărare pe fondul cauzei, a arătat instanței de judecată imposibilitatea C. L. al Municipiului Târgu Jiu de a o formula, tocmai pentru motivele prezentate mai sus.
Față de cele de mai sus, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Intimatul M. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată; calitatea procesuală pasivă a unității administrativ teritoriale și a Consiliului L. Tg. J. este justificată conform dispozițiilor art. 21 alin. 1, art. 23 alin. 1, art. 36 alin.4 lit. a din Legea nr. 215/2001, art.104 alin. 2 și art. 106 din Legea educației naționale, art. 1 și art. 4 alin.1 din HG nr. 1395/2010, art. 1, art. 5 și art. 6 din HG nr. 1274/2011.
Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă că unitățile școlare au competența de a calcula drepturile salariale și de a întocmi statele de plată, ISJ are competența de a aproba statele de plată, iar consiliul local este ordonator terțiar de credite și prin intermediul lui se alocă sumele necesare ce rezultă din statele de plată.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 - Legea învățământului, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 538/2001 și modificate prin HG nr. 174/2003, HG 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt: unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
În baza acestor norme metodologice, fiecare instituție de învățământ are obligația să-și întocmească bugetul propriu (art.8) .
Bugetele elaborate de instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale în baza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale (art. 16). După aprobarea legii bugetului de stat, C. Județean repartizează sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrației – teritoriale și în cadrul acestora, pe fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunică bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ și trezoreriilor la care acestea sunt arondate (18).
În raport de aceste prevederi legale, primarul are atribuția să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare iar consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să îl comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Textele de lege invocate de apelant în cererea de apel, respectiv art. 104 din Legea nr. 1/2011, art. 16 din HG nr. 2192/2004, art. 167 din Legea nr. 84/1995 susțin argumentația anterior expusă.
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale și este conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel cum au fost ele reglementate de OG nr. 32/2001 care stabilește la art. XIII faptul că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale, conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea 84/1995. Așa cum se observă, obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde in conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata indemnizației de concediu.
Consiliului local îi revine obligația de a aloca sumele de bani după primirea lor de la bugetul de stat, iar nu de a le plăti efectiv.
În raport de aceste prevederi legale, se constată că are calitate procesuală pasivă în cauză C. L. al Municipiului Târgu Jiu, doar în ce privește obligația de alocare a sumelor de bani necesare drepturilor bănești solicitate.
În altă ordine de idei, se constată că, acțiunea promovată pune în discuție aplicarea dispozițiilor Legii 330/2009, Legii 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Cu privire la modul de aplicare al acestor dispoziții legale personalului didactic, Curtea constată că în apel nu au fost aduse critici, apelul vizând doar chestiuni legate de calitatea procesual pasivă a consiliului local, astfel că obiectul examinării apelului se limitează la criticile invocate, instanța neputându-se substitui părților pentru o verificare ce nu a fost cerută, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului disponibilității
Având în vedere aceste considerente în baza art. 480 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât C. L. AL MUNICIPIULUI TG J., cu sediul în Tg.J., ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.399/27.02.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. I., domiciliat în Tg.J., Aleea Plopilor,.,. și intimații pârâți C. T. HENRI C. – Tg. J., Izlaz, nr.2, județul Gorj, I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ – Tg. J., Victoriei, nr.132-134, județul Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2014
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | |
Grefier, N. D. |
18.06.2014
Red.jud.F.D.
5 ex/AS
j.f.S.V.U.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 40/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
