Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1842/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1842/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 4418/63/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1842
Ședința publică din data de 14 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de pârâta . prin administrator special P. F., împotriva sentinței civile nr.6864/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. S. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata reclamantă avocat L. S., lipsind apelanta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că P. de pe lângă Judecătoria C. a răspuns solicitărilor instanței, că intimata reclamantă a depus la dosar rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din dosarul penal nr.9979/P/2010, după care, nefiind cereri de formulat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat L. S. a solicitat în temeiul art. 480 alșin.1 C.pr.civ. și a art.78 și 80 din Codul muncii. respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, instanța de fond reținând că încetarea contractului individual de muncă s-a făcut nelegal, în perioada când acest contract era suspendat ca urmare formulării unei plângeri penale împotriva sa, deși conform dispozițiilor art.52 alin.1 lit.b și alin.2 Codul muncii prevăd că această stare de suspendare subzistă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
In contractul individual de muncă nu este individualizat punctul de lucru unde își desfășura activitatea și nici în actul adițional, iar în fișa postului de la fila 11 din dosarul de apel apar adăugiri făcute cu pixul, față de fișa postului de la fila 93 din dosarul tribunalului.
A considerat că intimata nu a avut probleme economice, deoarece la momentul desființării punctului de lucru de la Mercur, societatea avea pe raza municipiului C. alte două puncte, mai mari, motivul concedierii fiind refuzul intimatei de a colabora cu societate la momentul concedierii șefei de magazin.
A solicitat cheltuieli de judecată, pe cale separată.
CURTEA
Asupra apelului de față.
P. sentința nr.6864/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea R. S. M. cu domiciliul în mun. C., .. 76, jud. D. în contradictoriu cu intimata .. ORADEA cu sediul în mun. Oradea, .. 26-28, jud. Bihor,
S-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 735/11.01.2013.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Contestatoarea a fost salariata intimatei în funcția de vânzătoare, conform contractului individual de muncă nr._/19 11 2002 până la data concedierii prin decizia nr. 735/11 01 2013, emisă de intimată și contestată în prezenta cauză.
Anterior emiterii deciziei contestate, intimata prin actul adițional nr._/20 08 2010 a dispus suspendarea contractului individual de muncă începând cu data de 09.08.2010, ca urmare a formulării unei plângeri penale de către angajator, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
În cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, desființarea postului ocupat de salariat trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. În accepțiunea textului, controlul se limitează la efectivitatea desființării postului ocupat de salariat și a cauzei care trebuie să îndeplinească două cerințe, respectiv să fie reală și serioasă, să determine cu necesitate restructurarea. În rândul cauzelor care se înscriu în litera normei juridice sunt între altele și dificultățile economico – financiare ale angajatorului, rezultate slabe în circuitul comercial.
Intimata a invocat ca motiv de concediere faptul că titlu locativ în baza căruia a fost deschis punctul de lucru M. Mercur a încetat prin ajungerea la termen,iar prelungirea lui nu s-a putut realiza datorită faptului că, în urma negocierilor cu proprietarul spațiului, nu s-a putut obține o chirie care să asigure o profitabilitate minimă a acestui magazin, precum și decizia administratorului special dispusă în cadrul procedurii reorganizării intimatei.
Din contractul individual de muncă nr._/19 11 2002 a rezultat că reclamanta a fost angajata intimatei pentru zona C. fără să se specifice punctul de lucru ca fiind CR 01 în incinta Magazinului Mercur.
Deși suspendarea contractului individual de muncă al contestatoarei nu s-a încadrat în cazurile exceptate de la concediere prev de art 60 alin 1 C.muncii, instanța a constatat că doar încetarea de drept a contractului individual de muncă poate interveni pe durata suspendării, conform art 49 alin 5 C.muncii, concedierea fiind o încetare din inițiativa angajatorului, conform art 58 C.muncii.
Or, intimatul, dispunând suspendarea, nu putea concomitent să ia măsura concedierii, ținând seama de faptul că suspendarea presupune menținerea contractului de muncă și că această măsură, odată luată, este obligatorie potrivit art.52 lit b din C muncii.
Mai mult, din adresa nr._/22.06.2012 a IPJ D. coroborate cu adresele nr. 9979/P/2010 din data de 12.03.2013, 01.04.2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C. a rezultat că cercetarea penală privind plângerea penală în baza căreia a fost suspendat contractul individual de muncă nu a fost încă finalizată.
Față de cele expuse mai sus, având în vedere și faptul că s-a desființat punctul de lucru în care își desfășura activitatea contestatoarea înainte de suspendarea contractului individual de muncă, iar din contractul individual de muncă al acesteia a rezultat că a fost angajata intimatei pentru zona C. fără să se specifice punctul de lucru ca fiind CR01 în incinta Magazinului Mercur, instanța constatând că este nelegală decizia de concediere, a dispus anularea acesteia .
În ceea ce privește celelalte capete de cerere, instanța le-a respins, întrucât în speță, potrivit art 49 alin 2 C.muncii și-a produs efectele decizia de suspendare și anume: suspendarea prestării muncii de către contestatoare și a plății drepturilor salariale de către angajator.
În consecință, instanța a admis în parte contestația.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Criticile sunt următoarele:
Instanța de fond a concluzionat în mod greșit că reclamanta ar fi fost angajata societății . pentru Zona C. fără să se specifice punctul de lucru ca fiind CR01, fără ca reclamanta să sugereze aceasta.
Se susține că reclamanta R. S. M. a fost angajata punctului de lucru CR01, care a fost închis și radiat la ORC de pe lângă Tribunalul Bihor, toți salariații acestui punct de lucru fiind concediați, societatea aflându-se în plic proces de reorganizare, iar punctele de lucru neprofitabile au fost închise.
În ceea ce privește desfacerea Contractului Individual de Muncă al reclamantei se arată următoarele:
- Plângerea penală împotriva făptuitoarei a fost înaintată de societate parchetului de pe lângă Judecătoria C. la data de 05.08.2013, întrucât din declarațiile angajatelor punctului de lucru a reieșit că aceasta a săvârșit mai multe infracțiuni în legătură cu serviciul, împreună cu șefa de magazin V. I., prejudiciind societatea cu suma 77.915, 30 lei .
- Societatea a solicitat organelor de cercetare penală relații privind dosarul- de mai multe ori-, din proprie inițiativă, contrar celor susținute de reclamantă, dar nu aveau la dispoziție nici un instrument juridic de a grăbi soluționarea acesteia.
- La data închiderii punctului de lucru, angajatele acestuia au fost concediate - deci și reclamanta - după încetarea suspendării, cu mențiunea cuprinsă în decizia de desfacere a CIM că, dacă se va dovedi nevinovăția acesteia, societatea o să-i achite toate drepturile salariale de la data suspendării până la data desfacerii CIM, ce coincide cu data dispariției locului de muncă din organigrama societății.
- Soluția instanței de anulare a deciziei de concediere se apreciază a fi nelegală și greșită față de celelalte angajate ale punctului de lucru, față de care nu ar fi existat suspiciuni că ar fi comis infracțiuni, societatea fiind constrânsă prin această decizie să transfere acest contract pe un alt centru de cost, să-i ofere un alt loc de muncă, apreciindu-se că instanța a favorizat o salariată față de care au existat indicii că a săvârșit infracțiuni în legătură cu serviciul în detrimentul celorlalți salariați ai punctului de lucru.
Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate cu respingerea contestației reclamantei.
La data de 04.03.2014 intimata reclamantă R. S. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, în baza dispoz. 480 alin. (1) C.pr.civilă coroborat cu art. 78 și 80 C. Muncii respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, cu obligarea societății pârâte la plata cheltuielilor de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.
Aceasta arată că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că încetarea contractului de muncă al contestatoarei s-a făcut nelegal, din inițiativa angajatorului, deși numita R. M. avea CIM-ul suspendat, ca urmare a formulării unei plângeri penale împotriva sa, iar temeiul ce a stat la baza concedierii, respectiv dispoz. art. 65 C.Muncii intră în contradicție cu dispoz. art. 52 alin. (1) lit. b și alin. (2) C. Muncii, starea de suspendare subzistând în privința contractului individual de muncă al angajatului împotriva căruia se efectuează cercetări penale, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
În drept a invocat dispoz. art. 471 alin. (5) și 480 alin. (1) C.pr.civilă, precum și art. 78, 80 C.Muncii.
La data de 14.05.2014 pârâta . depune la dosar note de ședință prin care reiterează cele invocate în motivele de apel, solicitând în final a se constata netemeinicia hotărârii atacate și în consecință, admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, cu respingerea contestației reclamantei.
Apelul este fondat și se va admite ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului de fond rezultă faptul că, la 20.08.2010,prin decizia nr._ recurenta intimată a dispus suspendarea contractului individual de muncă al intimatei contestatoare în temeiul art. 52 litera c C.M. întrucât împotriva intimatei contestatoare s-a formulat plângere penală pentru fapte incompatibile cu funcția deținută.
Ulterior, ca urmare a dificultăților economice la nivelul societății recurente s-a luat măsura desființării posturilor din punctul de lucru „ Magazinul L. CR-1 „ punct de lucru în care activa anterior suspendării și intimata contestatoare, fiind emisă decizia de concediere nr. 735/11.01.2013 .
Temeiul concedierii a fost art. 65 alin.1 C.M. respectiv concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Curtea reține că, art. 65 Codul muncii care a reprezentat temeiul de drept al încetării raporturilor de serviciu ale părților definește noțiunea concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului și condiționează legalitatea și temeinicia acestei forme de încetare a raporturilor de muncă, de caracterul real, efectiv și serios al desființării locului de muncă respectiv.
Acestei caracterizări a desființării locului de muncă ocupat de salariat i se circumscrie cerința ca locul de muncă să fie suprimat din structura angajatorului, să fie impusă de dificultăți reale de menținere a postului din punct de vedere economic și să fie imposibilă menținerea postului fără pagube pentru angajator.
Condițiile cerute a fi respectate de textul de lege au fost îndeplinite astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, prin decizia administratorului special nr._ din 14.12.2012 dispunându-se închiderea mai multor magazine între care și cel în care activa intimata contestatoare CR-01 din cadrul Complexului Mercur, posturile urmând a fi radiate din organigramă iar salariații din respectivele centre urmând a fi concediați.
Faptul că salariata activa în cadrul acestui punct de lucru rezultă din fisa postului acesteia, depusă în copie conformă cu originalul la dosarul cauzei – fila 93 dosar fond coroborată cu certificatul de înscriere a declarării punctului de lucru –fila 5 dosar recurs și a rezoluției nr._/2002 a ORC Județului Bihor –fila 6 dosar recurs precum și cu plângerea penală-fila 71 și declarațiile extrajudiciare state la filele 95 și următoarele dosar fond și procesul verbal de inventariere întocmit la 26.06.2010 care a stat la baza plângerii penale.
Apărarea contestatoarei în sensul că, dată fiind măsura suspendării contractului său de muncă urmare a înaintării plângerii penale de către angajatorul său, în temeiul art.52 alin.1 lit.b C.M. aceasta era exceptată de la luarea măsurii concedierii, nu subzistă pentru următoarele considerente:
Concedierea salariaților nu poate fi dispusă pentru anumite situații expres și limitativ prevăzute de lege în cuprinsul articolului 60 C.M.
- (1) Concedierea salariaților nu poate fi dispusă:
a) pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;
b) pe durata suspendării activității ca urmare a instituirii carantinei;
c) pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoștință de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
d) pe durata concediului de maternitate;
e) pe durata concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
f) pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
g) pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârșite de către acel salariat;
h) pe durata efectuării concediului de odihnă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condițiile legii.
Curtea reține că măsura suspendării dispusă în temeiul art. 52 alin.1 lit.b C.M - măsură facultativă, lăsată de legiuitor la latitudinea angajatorului, nu se regăsește între aceste situații de excepție .
P. urmare, chiar dacă o astfel de măsură ar reprezenta o cauză de exceptare de la concediere, în general, în raport cu faptul că societatea se află în reorganizare judiciară devin incidente dispozițiile alineatului al doilea al articolului 60 potrivit cărora acesta excepții nu sunt aplicabile în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condițiile legii.
Curtea reține că, dacă în cazul reorganizării judiciare, angajatorul prin poate dispune concedierea oricărui salariat- fie el și aflat în situațiile de excepție prevăzute de art. 60alin.1 C.m., cu atât mai mult acesta va putea dispune concedierea unui salariat față de care s-a luat măsura suspendării sub temeiul prevăzut de art. 52 alin.1 lit.b C.M, această măsură fiind facultativă .
Ipoteza contrară, susținută de contestatoare nu poate fi primită și datorită faptului că ar avea drept urmare împrejurarea că, dificultățile economice care au condus la . judiciară respectiv la măsura extremă a închiderii mai multor puncte de lucru la nivel național cu consecința concedierii unui mare număr de salariați, ar excepta-o numai pe această salariată de la concediere, cu singura justificare a suspendării contractului individual de muncă pe durata cercetărilor penale și cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 60 alin.2 C.M. care instituie o excepție firească, având în vedere că, reorganizarea judiciară este o împrejurare obiectivă care presupune în general desființarea unor posturi sau, după caz, dispariția angajatorului și ca atare, într-o asemenea situație, contractul de muncă nu mai poate fi menținut.
Pentru aceste considerente, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală Curtea, în temeiul art. 480 alin.2 C.P.Civ admițând apelul declarat de pârâtă, va schimba sentința civilă în sensul respingerii contestației în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta . prin administrator special P. F., împotriva sentinței civile nr.6864/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. S. M..
Schimbă sentința civilă în sensul că respinge contestația în tot.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.05.2014.
Președinte,Judecător,
C. T. L. E. Grefier,
I. B.
Red.Jud.C. T. 04.06.2014
Tehn.I.C./Ex.3/
Jud.Fond/ E. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
