Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1860/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1860/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 3816/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1860/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. Ț.
Judecător - M. C. – Președinte Instanță
Grefier - D. S. O.
x.x.x.x.x.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 08 mai 2014, privind apelul declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O., cu sediul în Slatina, .. 64 B, județul O., împotriva sentinței civile nr. 1964/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA G. OSICA DE JOS, cu sediul în ., județul O., C. L. AL C. OSICA DE JOS, cu sediul în ., județul O. și P. C. OSICA DE JOS -INSTITUȚIA PRIMARULUI, cu sediul în ., județul O., având ca obiect „drepturi bănești”.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 mai 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, având nevoie de timp o pentru a delibera, în baza art. 396 alin. 1 NCPC, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 14 mai 2014.
În urma deliberării,
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul O. prin sentința civilă nr.1964 de la 28.11.2013 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al comunei Osica de Jos și P. comunei Osica de Jos – Instituția Primarului și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, pe perioada 01.01._10 și a respins acțiunea pe această perioadă ca fiind prescrisă.
A respins acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., cu sediul în localitatea Slatina, .. 64B, județul O., în numele membrilor de sindicat: I. M., A. D., P. A. și C. P.-M., în contradictoriu cu pârâta Școala G. Osica de Jos, cu sediul în localitatea Osica de jos, jud.O., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de Sindicat în prezenta cauză sunt încadrați în cadrul unității de învățământ pârâte ca îngrijitor, îngrijitor II și muncitor III.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a mai reținut că anterior intrării în vigoare a legii 330/2009 acestea au beneficiat de spor de 10% din salariul de bază pentru condiții nocive și penibile, prin hotărârea Consiliului de Administrație al unității de învățământ pârâte.
Începând cu 01.01.2010 salarizarea personalului bugetar pe parcursul anului 2010 s-a efectuat în temeiul legii cadru de salarizare - Legea nr. 330/2009, care a reprezentat regimul juridic în temeiul căruia s-au stabilit salariul de bază, însă și cadrul și condițiile, precum și sporurile care s-au acordat pe parcursul acestui an.
Prin art.12 alin.3 din legea 330/2009 s-a reglementat faptul că în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.
Legea 330/2009 cuprinde în Capitolul IV- Modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii - și potrivit art. 30 (1) din acest act normativ începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, si, după caz indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de baza, se introduc în salariul de baza, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cat si pentru funcțiile de conducere; (2) Sporurile specifice pe categorii de personal si domenii de activitate sunt cele prevăzute in cap. III si in anexele la prezenta lege; (3) reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009.
Din dispozițiile art. 30 alin.5 din legea 330/2009 se deduce că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
- noul salariu de bază, va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adăugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege.
- sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza, soldei funcției de baza sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda . sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
Salarizarea personalului din învățământ a fost reglementată prin anexa II./1 la acest act normativ.
Din analiza dispozițiilor înscrise în Secțiunea a III-a a acestei anexe se reține că legiuitorul a prevăzut categoria sporurilor de care ar fi putut beneficia personalul din învățământ dintre acestea prin art.17, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective;
b) pentru condiții grele de munca, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective.
Locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concreta a sporurilor, precum si condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor si cu avizul comun al Ministerului Finanțelor Publice si al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale.
Din analiza acestor dispoziții legale se constată că după . legii 330/2009 personalul din învățământ ar fi putut beneficia de sporurile mai sus menționate, însă numai în condițiile stabilite prin acest act normativ, neavând relevanță în privința acordării sporului pentru condiții periculoase și penibile, faptul că a fost stabilit de Comisia Paritară de la nivelul ISJ O. prin Hotărârea nr.5/12.12.2008.
Din dispozițiile art. 30 alin.5 din legea 330/2009 se deduce că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
- sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege ramase în afara salariului de baza, soldei funcției de baza sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda . sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
La baza salarizării unitare reglementate prin prezenta lege stau principiile reglementate prin dispozițiile art. 3 din legea 330/2009, potrivit cărorasistemul de salarizare are un caracterul unitar, în sensul ca prin prezenta lege se reglementează salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea in considerare a drepturilor de natura salariala stabilite prin acte normative speciale in sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege și supremația legii, în sensul ca drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Din interpretarea dispozițiilor art. 30 alin.1 din legea 330/2009 se reține că începând cu 1 ianuarie 2010 se introduc în salariul de bază, numai sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, ori în situația membrilor de sindicat din prezenta acțiune sporul solicitat s-a acordat prin Contractele Colective de Muncă și decizia de Consiliului de Administrație al unității școlare care deși au reprezentat convenția părților pe durata valabilității acestora, nu constituie fundament pentru acordarea acestui spor și ulterior încetării valabilității acestora, odată cu reglementarea unui sistem unitar de salarizare.
Potrivit art. 6 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Conform dispozițiilor art. 10 din OUG 1/2010 - în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Pe cale de consecință acordarea acestor sporuri sub forma unor sume compensatorii cu caracter tranzitoriu nu este legală.
Pentru toate aceste considerente instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O. în numele membrilor de sindicat V. A., P. F., N. L. C., N. Ș., I. V., Cătun G., I. N., I. Gheorghet, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. A susținut că judecătorul fondului a făcut o interpretare complet eronată și contradictorie a dispozițiilor Legii nr.330/2009 - pe de o parte, a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 30 alin. (5) din lege, pentru ca ulterior să aprecieze că în absența Regulamentului, sporul nu se poate acorda.
Art. 30 alin. (5) prevede: În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a)noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b)sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază,
soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009."
Din interpretarea logică a textului rezultă fără putință de tăgadă faptul că personalului care a beneficiat de un spor (indiferent care ar fi acesta) la data de 31 decembrie 2009 nu i se poate diminua sub nicio formă salariul în anul 2010, astfel că sporul trebuie acordat într-un cuantum astfel încât să conducă la un salariu egal cu cel din decembrie 2009. în al doilea rând, la art. 30 alin. (5) din lege se statuează din nou faptul că în luna ianuarie 2010 salariile nu pot fi diminuate fată de luna decembrie 2009. în același sens sunt și dispozițiile art. 5 alin. (1) din OUG nr.1/2010, mai sus citate.
În același sens sunt și dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011. Intervin însă aici și prevederile art. 6 alin. (1) din același act normativ, care prevăd expres că: „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă COMPENSATORIE cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea."
Or, față de faptul că membrii de sindicat au beneficiat până la data de 31 decembrie 2009 de plata sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, este evident că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuiau să beneficieze de plăți compensatorii care să conducă la o valoare egală cu suma avută la data de 31 decembrie 2009. Condiția de la art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 este în mod evident îndeplinită, astfel cum rezultă din adeverința emisă de intimata-pârâtă și depusă la dosarul cauzei - lucrează și după data de 01.01.2010 în aceleași condiții cu cele care au îndreptățit-o să beneficieze de „sporul de ecran".
Numai așa se pot respecta principiile instituite la art. 3 lit. c), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și art. 5 alin. (1) din OUG nr. 1/2010.
Ceea ce s-a și întâmplat, de altfel, în practică, de notorietate fiind situația (cel puțin pentru învățământ) a indemnizației pentru zone izolate. Astfel, înainte de data de 01.01.2010, personalul din unitățile de învățământ din unele localități beneficia de o indemnizație mai mare, astfel cum era aceasta reglementată de H.G. nr. 167/2002. începând cu data de 01.01.2010, potrivit HG nr. 1613/2009, respectiva indemnizație a fost diminuată, însă tot personalul din unitățile respective a beneficiat de plata sumelor compensatorii, reprezentând diferența dintre indemnizația prevăzută de HG nr. 167/2002 și cea din HG nr. 1613/2009.
În sensul susținerilor sale privitoare la indemnizația pentru zone izolate este adresa MECTS nr. 1250/13.10.2011 (depusă la dosarul cauzei), conform căreia „indemnizația pentru zone izolate acordată personalului didactic calificat, până la apariția HG nr. 1613/2010, se regăsește în sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu la cadrele didactice care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, astfel încât drepturile salariale determinate după 01.01.2010 să nu fie mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri de Guvern pentru funcția deținută în luna decembrie 2009". Raționamentul se poate aplica și sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, în baza acelorași prevederi legale, pentru personalul care a beneficiat de acest drept anterior datei de 01.01.2010 și lucrează și ulterior acestei date în aceleași condiții, astfel încât drepturile salariale să nu fie mai mici decât cele din decembrie 2009.
Trebuie observat însă și faptul că inițial membrilor de sindicat reprezentați le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sumele compensatorii aferente sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, care le-au fost acordate până la data de 28.02.2010, moment în care plățile s-au sistat în mod nejustificat. Cu alte cuvinte, intimata-pârâtă unitate de învățământ a recunoscut incidența și a făcut aplicarea prevederilor art. 3 lit c.) și art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, pentru ca ulterior să le ignore.
2.Toate aspectele de la pct. 1 au fost însă ignorate de judecătorul fondului. Mai mult, dacă ar fi să mergem pe raționamentul acestuia, sumele compensatorii nici nu pot fi acordate, ceea ce înseamnă că avem reglementări golite de conținut - art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 - ceea ce nu se poate accepta, pentru că ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.
De fapt, față de considerentele enunțate în hotărârea atacată, apreciază că judecătorul fondului a ignorat practic dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. Aceasta deoarece, în virtutea respectării principiului statului de drept și al principiului constituțional al supremației legii consacrat la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, pentru eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor drepturi pur formale, acordarea sumelor compensatorii cuvenite membrilor noștri de sindicat, prin prisma dispozițiilor art. 3 lit. c), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, pentru ca dreptul salariaților din sectorul bugetar, reglementat de actele normative aplicabile să nu devină doar o obligație lipsită de conținut.
3. Un alt aspect ignorat de judecătorul fondului (cu privire la care nu există nicio referire în hotărârea recurată, deși viza exact prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009) este Decizia nr. 11/08.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (dosar nr. 10/2012). Instanța supremă a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 (...) și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 (...), personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008".
Prin decizia invocată (publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr.734/31.10.2012, depusă la termenul din 12.11.2012), Înalta Curte a reținut că: „Potrivit art
30 alin. (5) din noul act normativ (Legea nr.330/2009), în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal (...)• Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariate ale personalului bugetar fiind evidentă." (...) „Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege."
Deci, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, la data de 01.01.2010, reîncadrarea și salarizarea personalului trebuiau făcută conform coeficienților și salariului avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu legea nr. 221/2008. în raport de prevederile art. 517 alin. (4) NCPC, Decizia RIL nr. 11/2012 este obligatorie.
Pentru a da eficiență deciziei menționate, în litera și spiritul său, raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție se aplică, în mod similar, și în ceea ce privește drepturile incluse în salariu - în speță, sporul pentru condiții grele, nocive, penibile - în raport de același art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009. Mai mult, arată că Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a referit doar la art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 330/2009 - care se referă la salariile de bază, ci la art. 30 alin. (5) în ansamblul său, deci inclusiv lit. b), care reglementează menținerea sporurilor.
Din moment ce, în aplicarea acestui text, la data de 01.01.2010, salariul de bază -prevăzut la lit. a) a alin. (5) trebuie să fie la același nivel cu cel din luna decembrie 2009, atunci și sporurile - lit b) a alin. (5) - cuvenite personalului din învățământ la data de 31 decembrie 2009 trebuie plătite, cu începere de la 01.01.2010, în condițiile în care membrii de sindicat și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții.
Judecătorul fondului a ales să ignore însă Decizia RIL, deși avea obligația de a-i face aplicarea sau măcar să precizeze motivele pentru care respinge motivele invocate de reclamanți în relație cu aceasta, în virtutea rolului său activ.
4. Referitor la dispozițiile art. 17 din Anexa nr. II, care fac trimitere la necesitatea existenței unui Regulament, acestea trebuie interpretate în contextul întregii Legi nr. 330/2009 și al OUG nr. 1/2010 (dată în aplicarea Legii nr. 330/2009).
Din moment ce aceste două ultime acte garantează, la nivel de principiu, menținerea drepturilor (inclusiv a sporurilor) avute la data de 31.12.2009 - cu condiția ca persoana să lucreze în aceleași condiții - este evident că legiuitorul a avut în vedere două categorii de salariați: prima - salariați care au avut sporul înainte de data de 01.01.2010 și care trebuie să beneficieze de el, ca sumă compensatorie, după data de 01.01.2010, dacă lucrează în aceleași condiții; a doua - salariați care nu au avut sporul înainte de data de 01.01.2010, astfel că nu pot beneficia de acest drept, decât în măsura în care este prevăzut de Regulamentul prevăzut la art. 17 din anexa nr. II.
Este evident faptul că judecătorul fondului a făcut o confuzie între cele două categorii, din moment ce a reținut doar aplicarea art. 17 din Anexă. Practic, în opinia sa, prima categorie nu există, ceea ce nu poate fi acceptat.
5. Raționamentul eronat referitor la anul 2010, a determinat vicierea hotărârii și referitor la anii următori - de observat că instanța nu s-a pronunțat și în ceea ce privește drepturile aferente anului 2013, ceea ce constituie încă un motiv de nelegalitate al hotărârii apelate.
Cu privire la legitimitatea acordării drepturilor solicitate membrilor de sindicat începând cu data de 01.01.2011, a înțeles să reitereze argumentele invocate în cererea de chemare în judecată, necombătute de instanță, respectiv:
Art. 7 alin. (2) din legea nr. 284/2010 stipulează faptul că, în anul 2011, valoarea salariilor de bază utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului plătit din fonduri publice se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011. Aceasta este Legea nr. 285/2010, care, la art. 1 alin. (1) reglementează baza de calcul a salariilor pe anul 2011 ca fiind salariul de bază din luna octombrie 2010, căruia i se aplică o majorare de 15%. Or, în cursul anului 2010, așa cum rezultă expres din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și O.G. nr. 1/2010 (detaliate anterior), salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celor din decembrie 2009, astfel că salariul de bază din luna octombrie 2010 nu poate fi sub nivelul celui din decembrie 2009.
În consecință, din interpretarea coroborată a textelor mai sus citate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că salariul de bază pe anul 2011 nu poate fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform dispozițiilor Legii nr. 118/2010 și majorat cu 15%, potrivit Legii nr. 285/2010.
De asemenea, art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010 instituie, ca principiu al salarizării personalului plătit din fonduri publice, echitatea și coerență, inclusiv prin remunerație egală pentru muncă de valoare egală. Or, membrii de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Este deci evident, în aplicarea principiului consacrat de Legea nr. 284/2010 că nu se pot crea asemenea diferențieri pentru muncă de valoare egală, astfel că, ținând cont și de celelalte prevederi legale și constituționale aplicabile, se impunea plata celor două sporuri, atât în anul 2010, cât și în anul 2011.
Însă, pe lângă drepturile plătite la data de 1 ianuarie 2011, cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus citate, membrii de sindicat au fost privați și de drepturi cuvenite în luna octombrie 2010, dar neplătite în acea lună, respectiv de sporul pentru condiții grele, nocive, penibile, care - pentru considerentele de mai sus - ar fi trebuit acordat, măcar ca sumă compensatorie, în anul 2010. Cu toate acestea, salariile personalului didactic auxiliar și nedidactic nu au fost calculate în anul 2010 la nivelul de la data de 31 decembrie 2009.
Faptul că în anul 2010, calculul salariilor s-a făcut incorect, cu ignorarea sentințelor judecătorești și a prevederilor legale speciale aplicabile în materie a determinat calcularea în mod greșit a salariilor acestuia și în anul 2011, din moment ce salariul de referință (cel din luna octombrie 2010) a fost mai mic. în consecință, față de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, pentru identitate de rațiune, în considerarea principiilor enunțate anterior, este evident faptul că și ulterior datei de 1 ianuarie 2011, membrii de sindicat au fost privați de drepturile salariale cuvenite.
În ceea ce privește anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care, la art. unic, pct. 2 II, prevede:
„Art. II. Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:
1. Art. 1 (1) în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Pentru argumentele prezentate la punctele anterioare și față de faptul că membrii de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2012 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, în raport de prevederile citate din Legea nr. 283/2011.
În ceea ce privește anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845/13.12.2012), care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la pct. VI:
„Art. 2. Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013. ^
În consecință, este evident că pentru argumentele prezentate la pct. I-V și față de faptul că membrii de sindicat din tabelul anexat prezentei cereri își desfășoară activitatea în aceleași condiții, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2013 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, în raport de prevederile citate din OUG nr. 84/2012.
6. În egală măsură, a învederat și faptul că Tribunalul a ignorat incidența în speță a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Constituția României și implicit documentele internaționale ratificate de România sau la care România este parte - în speță art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale.
De altfel, instanțele de judecată au reținut deja, în mii de dosare având ca obiect plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic, faptul că în practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de «bunuri», în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cuprinde atât «bunuri actuale», cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin «o speranță legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său (...). Sentințele respective sunt definitive și irevocabile.
În condițiile în care membrii de sindicat sunt beneficiari ai unor prevederi legale, constituționale și contractuale, ei pot pretinde cel puțin o speranță legitimă cu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la salarizarea în anii 2010 și 2011.
Este evident că, drepturile salariale ale membrilor de sindicat aferente anilor 2010, 2011, 2012 și 2013 au natura juridică a unui drept de creanță protejat de art. 1 din Protocol, aceasta putând fi considerată un bun în sensul textului respectiv, fapt ce conduce la recunoașterea calității de victimă pentru persoanele lipsite, în tot sau în parte (cum este și cazul de față), de aceste drepturi. Considerente similare se regăsesc și în practica judecătorească mai sus menționată.
7. Un ultim aspect de nelegalitate al hotărârii apelate îl, constituie admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. și a Primarului.
În opinia sa, judecătorul fondului a ignorat prevederile legale în vigoare, aplicabile în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar, în special cele ale Legii educației naționale nr. 1/2011, în vigoare cu începere de la 09.02.2011, care, la art. 104 alin. (2), prevede: „(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, (...)". Legea nr. 1/2011 reia practic dispozițiile aplicabile anterior în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar - respectiv art. XIII din O.U.G. nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, HG nr. 538/2001 și art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995 - pe care Ie-a abrogat explicit sau implicit.
În plus, așa cum rezultă din art. 36 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, „în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliul local: d) aprobă, la propunerea primarului, bugetul local (...).
Or, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat nu doar calculul unor drepturi -cum reține judecătorul fondului - ci și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate în aceste condiții, având în vedere și prevederile legale invocate, precum și faptul că salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apreciază că și consiliul local are calitate procesuală pasivă și trebuie să răspundă pentru punerea în executare a sentinței va pronunțate în cauză.
În ceea ce privește P., face precizarea că, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (4) lit. a) raportat la art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001, republicată, și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale îndeplinește funcția de ordonator de credite. P. a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite asupra bugetului consiliului local (calitate negată, în mod neîntemeiat de pârâți), astfel încât, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și prevederile legale menționate, apreciem că sentința pronunțată în cauză trebuie să îi fie opozabilă și să răspundă de asemenea pentru plata drepturilor membrilor de sindicat.
Este deci evident faptul că și P. are calitate procesuală pasivă în cauză.
În concluzie, pentru toate considerentele detaliate mai sus și în raport de dispozițiile legale și constituționale invocate, față de Decizia RIL nr. 11/2012, apreciază că sentința apelată este netemeinică și nelegală, iar instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ.
În consecință, pentru argumentele prezentate, solicită instanței să admită apelul astfel cum a fost formulat, să modifice sentința apelată și pe fond să admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 266 și urm și art. 483 alin. (2) din noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și al art. 15 art. 214 și art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 1 alin. (5) și art. 20 alin. (1) din Constituția României, ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale Legii nr. 283/2011, ale OUG -- 84/2012, ale art. 104 din Legea nr. 1/2011, ale art. 36 și art. 63 din Legea nr. 215/2001.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit art. XV din Legea nr. 2/2013.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea va reține că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Astfel, se constată că, prin acțiunea formulată, a fost solicitată plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții nocive și penibile, în cuantum de 10%, începând cu 1.01.2010 și până la data pronunțării sentinței.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții au beneficiat de acest spor până la data de 31.12.2009 în baza legii 128/1997, HG.281/1993, CCM Unic la nivel de R. Învățământ înregistrat la M.M.F.E.S. sub nr.2895/21/29.12.2006, CCM Unic la nivel Național pe anii 2007-2010 și CCM Unic la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului O., aceștia considerându-se îndreptățiți la acordarea acestui spor în continuare, în raport de legile anuale de salarizare.
Examinând dreptul reclamanților la acordarea acestui spor în anul 2010, Curtea reține că, potrivit art.30 al.5 și 6 din Legea 330/2009:
„ În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.”
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale enunțate rezultă că Legea 330/2009 reglementează 3 categorii de sporuri:sporuri care se includ în salariul de bază, sporuri rămase în afara salariului de bază, ambele prevăzute în anexele la lege și sporuri cu caracter permanent acordate în decembrie 2009, neincluse în salariile de bază și care nu se mai regăsesc în anexe.
Reclamanții sunt salariați ai unei unități de învățământ, fiind salarizați conform anexei II/1.4 Legea 330/2009-Reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate unităților administrației publice –salarii funcții didactice auxiliare în unitățile de învățământ.
Art.3 din anexa II reglementează posibilitatea acordării sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase ca spor neinclus în salariul de bază dar în anumite condiții, dispunând că, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat potrivit anexelor nr. II/1.1 - II/14, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
b) pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
c) personalul care lucrează, potrivit contractului individual de muncă, în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiază de un spor de până la 20% din salariul de bază.
În conformitate cu alineatul 2 al art.3 din anexa II, „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. (1) lit. a) - c), precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului”.
Potrivit susținerilor părților, nu a fost parcursă procedura prevăzută de al.2 al art.3 din anexa II, în sensul că nu există un regulament aprobat în condițiile legii prin care să se stabilească locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și condițiile de acordare a acestuia, fapt confirmat și prin motivele de recurs.
În consecință, se constată că nu au fost îndeplinite toate condițiile pentru acordarea sporului în baza legii 330/2009, ca spor neinclus în salariul de bază.
În ceea ce privește posibilitatea acordării echivalentului acestui spor ca sumă compensatorie în anul 2010, Curtea reține că, potrivit art.6 din OUG 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora:
„ În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.”
În principiu, această sumă compensatorie vizează sporurile la care se referă art.30 al.6 Legea 330/2009, respectiv sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009, care nu se mai regăsesc în anexele Legii 330/2009 și care nu au fost incluse în salariile de bază.
Suma compensatorie cu caracter tranzitoriu fiind inclusă în salariul de bază trebuie să răspundă exigențelor impuse de art.10 din OUG 1 /2010 care prevede că: „ În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr.330/2009.”
În speță, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, s-a menționat că anterior anului 2010, sporurile solicitate au fost acordate salariaților în baza HG 281/1993 și a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și la nivel național.
Referitor la prevederea sporului pentru condiții penibile sau nocive în art.24 alin.1 din CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 și în art.43 din CCM Unic la Nivel de R. Învățământ, Curtea constată că acestea puteau constitui temei legal pentru acordarea sporului cu titlu de sumă compensatorie, numai dacă au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii lor.
Prevederea acordării unui asemenea spor pentru reclamanți prin acorduri colective încălca prevederile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, în vigoare la data respectivă, potrivit cărora prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prin urmare, acordarea sporului pentru condiții nocive sau penibile reclamanților în temeiul art.24 alin.1 din CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 și al art.43 din CCM Unic la Nivel de R. Învățământ încălca disp. art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, din moment ce în temeiul unor dispoziții legale aceștia nu erau beneficiarii unui astfel de spor.
În consecință, nu erau îndeplinite cerințele prevăzute de art.10 raportat la art 6 OUGn1/2010 pentru acordarea sporului solicitat ca sumă compensatorie în anul 2010.
Având în vedere că reclamanții nu erau îndreptățiți la acordarea sporului de condiții penibile și nocive în anul 2010, fie ca spor neinclus în salariul de bază, fie ca sumă compensatorie, în raport de disp. art.1 alin.1 din Legea nr.285/2010, aceștia nu pot beneficia de respectivul spor nici în continuare în anul 2011, până la apariția Legii nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Referitor la criticile vizând neacordarea sporului în baza Legii 63/2011, Curtea constată că, potrivit art.9 capitolul I și art.6 Capitolul II din anexa 5 la Legea 63/2011, în vigoare din 13.05.2011, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Un astfel de regulament prevăzut de al.2 al textului de lege menționat nu a fost elaborat, iar în conformitate cu alin.3, invocat de către apelanți, până la aprobarea regulamentului prevăzut la al.2 sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.
În consecință, una dintre condițiile prevăzute de Legea 63/2011 pentru ca personalul care a mai beneficiat de aceste sporuri să primească în continuare sporurile menționate, este ca acestea să fi fost aprobate în condițiile legii, ceea ce în cauză nu a fost dovedit.
Având în vedere că reclamanții nu puteau beneficia de acest spor, potrivit legii, în anul 2011, pe cale de consecință, nu se poate reține nici îndreptățirea acestora la acordarea sporului pentru condiții penibile și nocive nici în anii 2012 și 2013, în raport de prevederile Legii nr.283/2011 și OUG nr.84/2012.
Prin urmare, prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale din materia salarizării, neputându-se reține încălcarea principiului supremației legii consacrat de art.1 alin.5 din Constituție, întrucât dispozițiile din legile anuale de salarizare și dispozițiile legii speciale din materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ nu pot fi interpretate și aplicate decât în corelare cu normele care reglementează modalitatea și condițiile acordării anumitor sporuri, precum și categoriile de beneficiari.
În ceea ce privește invocarea de către apelant a Deciziei RIL nr.11/08.10.2012, Curtea reține că, potrivit 517 alin.2 și 4 NCPC, decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În speță, problemele de drept dezlegate prin decizia RIL nr.11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au vizat, așa cum rezultă din considerentele acestei decizii, interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 și ale art.30 din Legea nr.330/2009 prin raportare la prevederile OG nr. 15/2008 și Legii nr. 221/2008 reglementând valoarea coeficientului de multiplicare, iar nu cu privire la dreptul personalului didactic din învățământ la acordarea anumitor sporuri, astfel că această deciziei nu-și găsește aplicabilitatea în speța de față.
Referitor la susținerea apelantului conform căruia prima instanță ar fi ignorat incidența în speță a disp. art.20 din Constituție și art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, Curtea apreciază că, dreptul reclamanților la acordarea sporului pentru condiții nocive și penibile nefiind prevăzut de legile aplicabile în materia salarizării pe perioada dedusă judecății, aceștia nu sunt titularii unui bun pentru a intra în sfera de protecție a art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
Referitor la criticile aduse modului de soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. și Primarului se constată că acestea sunt, de asemenea, nefondate.
Prin cererea formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la calculul și plata diferențelor salariale, iar potrivit dispozițiilor legale în materie cele două pârâte au atribuții de alocare a sumelor necesare nu și de plată a acestora.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este nefondat, astfel încât, în baza art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, urmează a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O., cu sediul în Slatina, .. 64 B, județul O., împotriva sentinței civile nr. 1964/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA G. OSICA DE JOS, cu sediul în ., județul O., C. L. AL C. OSICA DE JOS, cu sediul în ., județul O. și P. C. OSICA DE JOS -INSTITUȚIA PRIMARULUI, cu sediul în ., județul O..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2014
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, M. C. | |
Grefier, D. S. O. |
23.05.2014
Red.jud.M.C.Ț.
6 ex/AS
j.f.C.C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
