Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 818/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 818/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 10113/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 818
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător L. B.
Grefier M. V. A.
***********************
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT PENTRU D. I., S. E., cu sediul în C., I. M., nr. 6, Județul D., împotriva sentinței civile nr. 7937/12.12.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. CASTRANOVA -PUTURI, cu sediul în Castranova - Puturi, Județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținut motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3 Noul Cod procedură civilă, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 7937/12.12.2013 a admis în parte acțiunea formulata de U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT în numele membrilor de sindicat D. I., și S. E. în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. CASTRANOVA -PUTURI.
A obligat pârâta unitatea școlară să plătească reclamantelor D. I. și S. E. dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr. 101/15.01.2010 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2009 și reclamantei S. E. dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr. 1428/12.02.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul_/63/2012, calculată începând cu data de 03.06.2013 (data introducerii acțiunii) și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, prin sentința definitivă și irevocabilă nr. 101/15.01.2010 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul_/63/2009 a fost admisă în parte acțiunea, iar pârâta a fost obligată să calculeze și să plătească reclamantelor D. I. și S. E. diferențele dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile Legii 330/2009,în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu disp. OG 15/2008, aprobată cu modificări de Legea 221/2008 și cele efectiv încasate în perioada 01.10._09, diferențe ce vor fi reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective, iar prin sentința definitivă și irevocabilă nr. 1428/12.02.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2012 a fost admisă în parte acțiunea, iar pârâta a fost obligată să calculeze și să plătească reclamantei S. E. diferențele dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile Legii 330/2009,în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu disp. OG 15/2008, aprobată cu modificări de Legea 221/2008 și cele efectiv încasate în perioada 01.01._11, diferențe ce vor fi reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective.
Conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlurile executorii invocate de reclamante. Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare .
Instanța a apreciat că dobânda legală poate fi acordată reclamanților, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art. 1531 NCC care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că dobânda legală solicitată de reclamanți este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentințelor nr. 101/15.01.2010 și nr. 1428/12.02.2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT pentru D. I., S. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile formulate au vizat următoarele aspecte:
Se solicită a se avea în vedere faptul că, potrivit art.161 alin.4 din Legea nr.53/2003 Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completării ulterioare, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, iar conform art. 156 (actualmente art. 161), salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.
În consecință, și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, și anume art. 1088 din Codul civil din 1864 .
Noul cod civil (NCC), adoptat prin Legea nr.287/2009, cu modificările și completările ulterioare stipulează:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. Le stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul Ie-a făcut, într-o limite rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada ce prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2)Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3)Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
În egală măsură, se învederează incidența în speță a dispozițiilor art.1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.", coroborate cu cele ale art. 2 din același act normativ conform căruia: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală."
De asemenea, sunt apreciate ca fiind aplicabile dispozițiile art.2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
Or, din ansamblul prevederilor legale amintite rezultă că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
Se mai susține că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de pârâți, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă .
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, potrivit art. 1521 din N.C.C. punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, iar conform art. 1523 alin. (2) lit. d) din N.C.C. debitorul se află de drept în întârziere, dar nici de prevederile alin. (1) teza I din N.C.C. potrivit cărora „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta până în momentul plătii, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu."
În situația în care se va aprecia că, în cauză erau incidente prevederile art. 1522 alin. (1) din N.C.C- referitoare la punerea în întârziere a debitorului prin cererea de chemare în judecată, s-a arătat că, cu greșita aplicare a prevederilor art. 30 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 123 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a reținut că dobânda legală solicitată de reclamanți este datorată începând cu data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței civile.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței instanței de fond, și, rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii.
Intimata-pârâtă, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Sumele prevăzute în titlul executoriu reprezintă drepturi salariale datorate de către angajator și neachitate de către acesta, până la 13.05.2011.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, republicat, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 171(1) din Codul muncii, republicat, stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 Cod civil de la 1864, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art. 1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Dispozițiile din noul cod civil, invocate de reclamantă în motivele de apel, nu sunt aplicabile în speță.
Astfel, art. 6 Cod civil conține dispoziții privind aplicarea în timp a legii civile, însă textul stabilește reguli generale în materie, aplicabile chiar și actelor normative viitoare, în măsura în care acestea nu vor conține dispoziții exprese privind succesiunea legilor în timp.
Ca și în cazul actelor juridice, efectele viitoare ale altor situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data săvârșirii ori producerii lor, așa cum rezultă din art. 6 alin 2 NCC, art. 3 din Legea 71/2011, precum și interpretarea per a contrario a art. 6 alin. 6 NCC.
Art. 6 alin. 6 și art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011 instituie o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție, obligația legală de întreținere, raporturile de proprietate, raporturile din vecinătate, dacă aceste situații subzistă după . legii noi.
Legea 71/2011 conține și norme speciale care se abat de la această ultimă regulă, iar din interpretarea dispozițiilor art. 111, 112, 114 din lege rezultă că prevederile noului cod civil referitoare la plata dobânzilor, punerea în întârziere nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui cod. Cum drepturile salariale stabilite prin cele două titluri executorii privesc perioada de timp anterioară intrării în vigoare a noului cod civil, adică anterioară datei de 6 sept. 2011, se aplică dispozițiile Codului civil în vigoare la data când dreptul salarial s-a născut și a devenit scadent.
Drepturile salariale pretinse de reclamant sunt ajunse la scadență, iar prin neexecutarea integrală a creanței la data când era datorată, adică atunci când a devenit certă lichidă și exigibilă, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) și poate fi acordată în condițiile art. 1088 cod civil doar de la data punerii în întârziere, care, se face prin cererea de chemare în judecată. În codul muncii nu există un text care să prevadă că dobânzile curg de drept, de la scadență, așa cum susține recurenta, astfel că sunt incidente dispoz. art.1073 Cod civil și art.1082 Cod civil, care trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil, potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără exista obligația creditorului de a justifica vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții, Curtea reține că reclamanta, în calitate de creditor, este beneficiarul acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanței, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod pr. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, însă, în condițiile în care, în speță, debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în nici una din ipotezele prevăzute de art.1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care după lege să curgă dobânda de drept, așa cum prevăd dispozițiile art.1088 alin.2 Cod civil, aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.
Posibilitatea pe care legea o dă executorului judecătoresc de a reactualiza o creanță stabilită prin titlul executoriu este aplicarea principiului nominalismului monetar, deoarece privește aducerea unei creanțe certe, lichide și exigibile la valoarea avută la data când ea se execută. Ea nu trebuie confundată cu obligația de a plăti dobânzi, întrucât acestea sunt fructele civile ale obligației și se acordă în alte condiții.
În concluzie, nu se poate sancționa pasivitatea debitorului și nu poate fi vorba despre faptul că acesta nu a respectat titlul executoriu, cum se susține prin motivele de apel.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 Cod pr. civ., apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT pentru D. I., S. E., cu sediul în C., I. M., nr. 6, Județul D., împotriva sentinței civile nr. 7937/12.12.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. CASTRANOVA -PUTURI, cu sediul în Castranova - Puturi, Județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2014
Președinte, O. C. G. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.L.Bunea10.04.2014
Jud.fond G.S.
Teh.red. A.G./4 ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 793/2014.... → |
|---|
