Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2595/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2595/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 4733/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2595
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
X.X.X.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți C. V. V., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., jud. O., S. M. L.,, cu domiciliul în Slatina, .. 28, ., ., A. G.,, cu domiciliul în Slatina, ., ., ., jud. O., R. V.,, cu domiciliul în Slatina, .. 11, ., ., și S. I., cu domiciliul în Slatina, .. 28, ., împotriva sentinței civile nr. 210 din 06 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S.N.T.F.M. "C. MARFĂ" S.A., cu sediul în București, sect. 1, .. 38, și S. C. MARFĂ BANAT - OLTENIA, cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: prin cererea de apel s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare și luând act de cererea de judecată în lipsă, a luat în examinare apelul.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 19.11.2013 sub nr._ pe rolul Tribunalului O., reclamanții C. V. V., S. Manorița L., Anasiuc G., R. V., S. I., au chemat în judecată pe pârâtele Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „C. Marfă” SA și S. C. Marfă Banat Oltenia, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata:
1. diferențelor de salariu pe perioada 01.01._12, respectiv diferența dintre salariul de încadrare calculat la un salariu de bază minim brut de 600 lei dedus prin aplicarea formulei de calcul și a coeficienților de ierarhizare și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze calculate la salariul de încadrare avut pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei I de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente, în conformitate cu legislația muncii și având în vedere sentințele judecătorești pronunțate de Tribunalul O. pentru perioada 2009-2010;
2. actualizarea cu indicele de inflație din momentul în care angajatorul datora drepturile salariale menționate la punctul 1 și momentul în care aceste sume vor fi achitate efectiv, precum și dobânda legală;
2. plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în perioada pentru care se solicită drepturile salariale menționate mai sus reclamanții au fost angajații societății pârâte fiind plătiți la o valoare a salariului de bază minim brut inferioară valorii de 700 lei ce a fost acordată doar pentru clasa I de salarizare. Începând cu clasa 2 până la clasa 46 salariile brute au fost calculate la un salariu minim brut de 600 lei astfel încât Anexa I la CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012 conține o clauză abuzivă în sensul că stabilește drepturi la un nivel inferior salariului minim brut (respectiv 600 lei și nu 700 lei), prin faptul că amână modul de calcul conform formulei pentru următoarele negocieri din 2012-2014, contrar prevederilor art.7 din CCM la nivel de grup de unități.
S-a mai arătat că în mod nelegal pârâta nu le-a acordat aceste drepturi care conform art.40 alin.2 lit c din Codul muncii, „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă”.
De asemenea s-a precizat că aceste dispoziții nu au fost respectate deși contractele colective de muncă încheiate la nivel superior conțin drepturi minime ce trebuie respectate conform art.238 Codul muncii. Mai mult s-a invocat faptul că potrivit art.132 din Legea 62/2011 contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contracte colective de muncă încheiate la un nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au caracter minimal.
Reclamanții au arătat că prin art.38 Codul muncii leguitorul a instituit o măsură de protecție a salariaților ce constă în interdicția de a renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
Au fost invocate prevederile art. 166 alin 4 din C. Muncii, prin care legiuitorul a stabilit că întârzierea nejustificată a plății salariatului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului salariatului. Potrivit dispozițiilor art.1088 C.civ., obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare, nu pot cuprinde decât dobânda legală, reglementată de dispozițiileOrd.13/2011.
În drept, au fost invocate: dispozițiileart.1270 C civ., art.41 alin.5 din Constituția României, art.38, art.41 alin.3 lit.a, b, art.1 alin.1, art.3, 5, 6, 123, art.37, 40 alin.2 lit.c, art.236, 238, 241, 243, 156, 161, 166, 281, 283, 284 Codul muncii, art.28, 132, 133, 142 din Legea 62/2011, art.7 alin.2,art.998, art.1088Cod civil, art.451 Ncpc, art.268 alin.1 lit.c Codul muncii actualizat, CCM la nivel de G. de Unități din transportul feroviar, CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012.
Pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. Marfă SA – S. Banat-Oltenia a formulat întâmpinare, prin care a arătat că drepturile bănești solicitate pentru anul 2011-2012 sunt neîntemeiate, având în vedere că prin CCM aplicabil s-a prevăzut doar posibilitatea unor negocieri viitoare a salariilor în funcție de coeficienții de ierarhizare corespunzători fiecărei clase de salarizare, aspect menționat expres în anexa 1 la CCM.,art. 106 (8), art. 98 (6) din CCM 2011/2012.
Astfel, în ceea ce privește primul petit referitor la acordarea diferenței de salariu calculat la nivelul salariului de bază minim brut de 700 lei, pârâta a arătat că începând cu 2011 clasa 1 de salarizare a fost de 700 lei și conform art.106(8) din CCM pe 2011 „ părțile stabilesc ca la următoarele discuții privind un nou CCM să se negocieze coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare”, acești coeficienții neaplicându-se pentru anul 2011. De asemenea nici în anul 2012 nu se aplică prevederile referitoare la coeficienții de ierarhizare și la formula de calcul, aspecte evidențiate în prevederile art. 98 (6) CCM.
Cu privire la actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație și dobânda legală pârâta a solicitat respingerea, motivat de faptul că atât dobânda legală cât și actualizarea cu indicele de inflație reprezintă despăgubiri și au aceeași natură juridică, ambele reprezentând daune și ca urmare cumulul acestora contravine principiului justei despăgubiri.
Prin sentința nr.210 din 6 martie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
S-a reținut că din actele adiționale la contractele individuale de muncă aflate la dosar rezultă că în perioada dedusă judecății reclamanții au fost salariații pârâtei.
Prin art. 41 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008 – 2010 au fost stabiliți coeficienți minimi de ierarhizare, pe categorii de salariați, cu valori cuprinse între 1 și 2.
La alin. 2 s-a prevăzut că acești coeficienți se aplică la „…salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi stabilit prin art. 41 alin. 3 lit. a).”
Salariul de bază minim brut începând cu data de 01.01.2008 a fost stabilit la valoarea de 700 lei potrivit art.41, alin. 3 lit. (a) din contract.
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. (b): „ părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41 (3,a) pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 pct. 1 din prezentul contract de muncă.”
În consecință, prin contractul colectiv la nivel de ramură s-au stabilit coeficienți minimi de ierarhizare precum și salariul de baza minim brut.
S-a prevăzut totodată că acești coeficienți minimi de ierarhizare se aplică la salariul de bază minim brut respectiv.
Totodată, potrivit art. 41 alin. 3 (b), în negocierile colective la nivel de grup de unități și de unitate, părțile implicate urmează să pornească în stabilirea drepturilor de la cele doua valori minime stabilite prin contractul de muncă la nivel de ramură.
Fiind valori minime, stabilirea salariilor pentru diferitele categorii de salariați trebuie să plece de la aceste valori în sens crescător.
Reclamanții au beneficiat de aceste dispoziții până la sfârșitul anului 2010.
Din adresa nr. 141/DDS/10.03.2011 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, rezultă că la data de 31.12.2010 Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și-a încetat valabilitatea, astfel că pentru anii 2011-2012 acest contract nu mai este valabil.
Astfel, nu poate fi reținută în cauză apărarea reclamanților în sensul prelungirii valabilității acestui contract potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, conform cărora dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
Contractul invocat fiind denunțat de una din părțile semnatare la data de 17.11.2010, nu mai produce efecte la data de 01.01.2011 astfel încât pretențiile reclamanților referitoare la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de bază minim brut de 700 lei, conform art.40 alin.3 lit. a) din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pe perioada 01.01._12, vor fi respinse ca neîntemeiate.
Salarizarea personalului pârâtei începând cu anul 2011 s-a făcut în conformitate cu Contractul colectiv de muncă al S. C. Marfă SA pe anii 2011-2012 care la anexa 1 prevede salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, suma de 700 lei.
Prin acest contract părțile au stabilit salariile în raport de clasele de salarizare fără a se aplica coeficienții de ierarhizare. La capitolul XI – Dispoziții finale, părțile au stabilit ca la următoarele discuții privind un nou CCM să se negocieze prevederi referitoare la aplicarea coeficienților de ierarhizare.
Astfel nu s-a stabilit acordarea acestor drepturi în anul 2011 ci s-a convenit negocierea acestora cu ocazia încheierii unui nou acord al părților semnatare a CCM. În acest sens reclamanții au semnat actele adiționale la contractele individuale de muncă prin care și-au dat acordul cu privire la această modalitate de stabilire a salariului, iar atât timp cât aceste drepturi sunt superioare valorii de 700 lei (salariul minim brut) nu se poate invoca încălcarea dispozițiilor referitoare la neacordarea salariului de bază minim brut negociat.
Așa fiind, ignorarea voinței părților cu scopul obținerii de către reclamanți a unor foloase pe care chiar părțile au înțeles să nu le primească, reprezintă o încălcare a forței obligatorii a contractului, neexistând astfel nici un temei al pretențiilor salariaților cu privire la acordarea acestor drepturi în perioada 01.01._12.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanți C. V. V., S. M. L., A. G., R. V., și S. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1)S-a arătat că potrivit dispozițiilor art.7 alin 4 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin actul adițional nr.370/20.06.2008 cu 48 luni pana la data de 20.06.2012, salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din Anexa 1 și care constituie baza minimală pentru negocierea CCM la nivel de unități componente ale grupului de unități feroviare.
Or, in această situație, faptul ca pârâta este semnatara a CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar cu toate obligațiile acesteia ce decurg din acest contract, iar pe de alta parte potrivit dispozițiilor art.238 din Codul Muncii," (l)Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior și la același articol la alin. (3) se prevede că:"La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal."
Ținând cont de cele menționate mai sus, la încheierea CCM la nivel de S. C. MARFA S.A, atât pe anii 2011-2012, cât și în continuare pe anii 2012-2014 prin includerea în aceste doua contracte a unui Capitol care suspenda aplicarea formulei de calcul si a coeficienților de ierarhizare, se încalcă in mod grav prevederile art.238 din Codul muncii, deoarece aceste doua contracte la care s-a făcut referire, încalcă dispozițiile legale cuprinse în cadrul CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar (art.7 alin 4). În această situație, la încheierea contractului colectiv de muncă la nivelul S. C. MARFA pe anii 2011-2012 si 2012-2014 trebuia să se țină cont în mod imperativ de art.238 alin.3 din Codul Muncii care într-o interpretare logică arată că la data încheierii acestor două contracte era valabil CCM încheiat la nivel superior, respectiv CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care conținea prevederi legale si care aveau un caracter minimal.
Practic, pârâtele au nesocotit cu bună știința prevederi legale în vigoare la data încheierii CCM la nivelul S. C. MARFA S.A. pentru anii 2011-2012 si 2012-2014, încălcând legislația în vigoare - Codul Muncii. Mai mult, în conformitate cu art.40 alin.(2) din Codul Muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv aplicabil și din contractele individuale de muncă. Această dispoziție legală coroborată cu art.57 alin .(4) din Codul Muncii care prevede că: "în situația în care o clauza este afectată de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri", demonstrează în mod clar faptul că, deși angajatorul în Anexa 1 din CCM a stabilit clasa 1 de salarizare la nivelul de 700 lei și a aplicat formula de calcul cu respectarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți în capitolul XI (drepturi suspendate) cât și în Anexa 1 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, începând cu clasa 2 de salarizare, angajatorul nu a mai aplicat formula de calcul, prevăzută de Anexa 1 din CCM la grup de unități feroviare, contract asumat de parata si valabil pe toata perioada dedusa judecații.
În acest caz, pârâta a nesocotit legea părților (contractul colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar) și a înlocuit de fapt prevederi legale în vigoare cu alte prevederi defavorabile salariaților, prin transpunerea lor în CCM la nivel de unitate.
De asemenea, conform caracterului social al dreptului muncii, clauzele contractului colectiv nu constituie decât un minimum de la care contractele individuale pot deroga doar în favoarea salariaților.
2). În ceea ce privește CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat sub nr.2836/28.12.2006, modificat prin act adițional înregistrat sub nr.370/20.06.2008, s-a reținut că potrivit art.7 alin (4) din CCM menționat mai sus, salariul trebuia calculat plecând de la valoarea de 700 lei, cu respectarea formulei de calcul si a coeficientului de ierarhizare stabilit la clasa 35 si care se regăsesc în mod evident în Anexa nr. 1 din acest CCM.
În sensul dispozițiilor cuprinse în art.48 alin.(l), art.132 din Legea 62/2011, pe de o parte executarea contractului colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale este obligatorie pentru părți, iar pe de alta parte, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contracte colective de munca încheiate la un nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Practic, tocmai acest caracter minimal definit de lege a fost încălcat de pârâtă, prin includerea în CCM la nivel de S. C. MARFA SA a suspendării aplicării formulei de calcul și a coeficienților de ierarhizare în perioada dedusă judecații și mai mult textul de lege stabilește în mod imperativ ca un CCM nu poate conține drepturi la un nivel inferior celor stabilite deja prin CCM încheiat la nivel superior.
În același timp, dispozițiile art.38 din Codul Muncii prevăd că"Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate."
Din interpretarea sistematică a acestei prevederi legale, rezultă ca la încheierea CCM la nivel de S. C. MARFA SA pe anii 2011-2012 cât și 2012-2014, s-au limitat drepturi recunoscute prin legea părților (CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar), prin neaplicarea formulei de calcul și a coeficientului de ierarhizare în cazul reclamanților la clasa 35. Or, acest lucru este lovit de nulitate absoluta.
Pentru considerentele de mai sus, s-a solicitat admiterea apelului și în consecință să se dispună casarea în tot a hotărârii nr.210/06.03.2014 pronunțata de Tribunalul O. și în subsidiar admiterea acțiunii așa cum a fost formulata prin cererea de chemare în judecată.
În drept, și-a întemeiat apelul pe prevederile din NCPC, din Legea nr.62/2011, din Legea nr.53/2003 Codul Muncii, enunțate in cuprinsul apelului cât și pe extrasele existente la dosarul cauzei din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, CCM la nivel de unitate.
Apelul este nefondat.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010, încheiat la data de 19.12.2007 și înregistrat la MMFES sub nr.722/03/24.01.2008, s-a aplicat cu începere de la 01.01.2006 și până la data de 31.12.2010, valabilitatea sa încetând la 31.12.2010, urmare a denunțării unilaterale, așa cum rezultă din adresa nr.141/DDS/10.03.2011 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, astfel încât acesta nu poate produce efecte pentru anii 2011 și 2012 cu privire la care reclamanții solicită drepturile bănești.
Începând cu anul 2011 salarizarea personalului a fost stabilită prin CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012 care, în Anexa nr.1 prevede salariul de bază brut corespunzător clasei I de salarizare, respectiv 700 lei.
Prin CCM aplicabil perioadei pentru care reclamanții în cauză au solicitat acordarea drepturilor bănești, s-a convenit ca salarizarea să se facă în raport de clasele de salarizare, fără aplicarea coeficienților de ierarhizare, iar prin clauza stipulată în Capitolul XI – Dispoziții finale, salariaților nu li s-au recunoscut drepturile la salarizarea pretinsă în acțiunea ce face obiectul litigiului, ci s-a prevăzut posibilitatea unor negocieri ulterioare pentru un nou CCM, care să privească aplicarea coeficienților de ierarhizare.
De altfel, în conformitate cu prevederile CCM al S. C. Marfă SA pe anii 2011-2012, reclamanții au semnat și acte adiționale la contractele individuale de muncă, exprimându-și acordul asupra modalității de salarizate prevăzută în contractul colectiv.
Cererea apelanților nu poate fi primită nici în temeiul CCM Unic la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar nr.2836. Nu rezultă din conținutul acestui contract colectiv angajamentul de a fi calculate drepturile salariale ale tuturor salariaților plecându-se de la salariul minim de bază de 700 lei. Dimpotrivă, în art.106 pct 8 din CCM la nivel de unitate pe anul 2011, invocat de asemenea de reclamanți, s-a stipulat obligația ca la următoarele discuții "să se negocieze …coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare".
Prin respingerea acțiunii nu se aduce atingere prevederilor art. 38 din Codul Muncii. Nivelul mai mare al salariului reclamanților din decembrie 2010 față de ianuarie 2011 nu a fost rezultatul negocierii, ci al pronunțării unei hotărâri judecătorești. Cum acea hotărâre a vizat o anumită perioadă de timp, nu subzista pentru angajator obligația de a menține nivelul de salarizare obținut pe cale judiciară ulterior perioadei menționată în hotărârea judecătorească. Nu se încalcă, în situații de acest gen, nici dispozițiile art. 38 din Codul muncii, nici autoritatea de lucru judecat, câtă vreme în cadrul unui litigiu anterior s-a dispus pentru o perioadă limitată de timp.
Întrucât criticile referitoare la modul de soluționare a cererii principale de către instanța de fond sunt neîntemeiate, nu prezintă interes a mai fi analizate susținerile din apel referitoare la cererile accesorii.
În raport de considerentele expuse Curtea, în temeiul disp. art. 480 alin.1 Cod proc. civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți C. V. V., cu domiciliul în Slatina, ., ., S. M. L.,, cu domiciliul în Slatina, .. 28, ., ., jud. O., A. G.,, cu domiciliul în Slatina, ., ., ., R. V.,, cu domiciliul în Slatina, .. 11, ., ., și S. I., cu domiciliul în Slatina, .. 28, ., ., împotriva sentinței civile nr. 210 din 06 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S.N.T.F.M. "C. MARFĂ" S.A., cu sediul în București, sect. 1, .. 38, și S. C. MARFĂ BANAT - OLTENIA, cu sediul în C., ., jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2014.
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.9 ex
J.f.O.M.P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 821/2014.... → |
|---|
