Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 866/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 866/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 10702/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 866
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta U. S. INDEPENDENTE DIN INVATAMÂNT D. PENTRU P. A., L. E., S. M., P. C. împotriva sentinței civile nr. 7282 din 19 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. N. R. 31 C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul motivelor scrise, apelantul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 al.1, pct.2 teza finală și art. 223 alin.3 Cod Procedură Civilă., după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea apelului:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 7282 din 19 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta U. S. INDEPENDENTE DIN INVATAMANT D., pentru P. A., L. E., S. M., P. C., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. N. R. 31 C., jud D..
A fost obligată pârâta ȘCOALA G. N. R. 31 C. către reclamanții P. A., L. E., S. M., P. C. la plata dobânzii pentru creanțele stabilite prin Sentința nr. 1189/ 07.02.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012, calculată începând cu 17.06.2013 (data introducerii acțiunii) și până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții P. A., L. E., S. M., P. C. au fost salariații unității pârâte, calitate în care a solicitat în instanță obligarea acestui pârât la plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate.
Prin sentința nr.1189/ 07.02.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012 s-a dispus obligarea pârâtei ȘCOALA G. N. R. C. să calculeze și să plătească diferențele dintre drepturile cuvenite conform Legii 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008 și cele încasate, actualizate la momentul plații, începând cu 01.01.2010.2008 până la 13.05.2011, actualizate cu rata inflației, la data efectivă a plății.
Conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală, care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamantă. Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare.
Instanța a apreciat că dobânda legală poate fi acordată reclamantului, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art.1531 NCC care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că dobânda legală solicitată de reclamanți este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței nr. 1189/ 07.02.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012 calculată începând cu 17.06.2013 (data introducerii acțiunii) și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. S. Independente Din Învățământ D. pentru P. A., L. E., S. M., P. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile formulate au vizat următoarele aspecte: I.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, prin sentința civilă nr.1189/07.03.2013, pronunțată deTribunalul D., în dosarul nr._/63/2013, pârâta Școala G. N. R. C. a fost obligată la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizat prevăzute de Legea cadru nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturi; salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.01._11 actualizate în funcție derata inflației, la data efectivă a plății.
Instanța nu a ținut cont de faptul că, deși sentința civilă nr.1189/2013 este irevocabilă, nici până în prezent membri de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța dejudecată, și că astfel, i s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsit de folosul sumele de bani dispuse de Tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul său prin plata unor salarii la nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și respectiv Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010.
Se solicită a se avea în vedere faptul că, potrivit art.161 alin.4 din Legea nr.53/2003 Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completării ulterioare, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, iar conform art. 156 (actualmente art. 161), salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.
În consecință, și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, și anume art. 1088 din Codul civil din 1864 .
Noul cod civil (NCC), adoptat prin Legea nr.287/2009, cu modificările și completările ulterioare stipulează:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. Le stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul Ie-a făcut, într-o limite rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada ce prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2)Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3)Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
În egală măsură, se învederează incidența în speță a dispozițiilor art.1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.", coroborate cu cele ale art. 2 din același act normativ conform căruia: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală."
De asemenea, sunt apreciate ca fiind aplicabile dispozițiile art.2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
Or, din ansamblul prevederilor legale amintite rezultă că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
Se mai susține că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de pârâți, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală ) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plății efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului..
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, potrivit art. 1521 din N.C.C. punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, iar conform art. 1523 alin. (2) lit. d) din N.C.C. debitorul se află de drept în întârziere, dar nici de prevederile alin. (1) teza I din N.C.C. potrivit cărora „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta până în momentul plătii, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu."
Cu greșita aplicare a prevederilor art. 1 alin. (1) din N.C.C. și a celor ale titlului III - Dispoziții privind asigurarea unei practici judiciare unitare - din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond, invocă în considerentele sentinței civile apelate „practica generală în această materie a instanței de control judiciar... precum și necesitatea unificării practicii" deoarece, în sistemul nostru de drept practica judiciara nu este izvor de drept, iar titlul III al Legii nr. 134/2012, republicată, cu modificările și completările ulterioare stabilesc competența în această materie a înaltei Curți de Casație și Justiție.
În situația în care se va aprecia că, în cauză erau incidente prevederile art. 1522 alin. (1) din N.C.C- referitoare la punerea în întârziere a debitorului prin cererea de chemare în judecată, s-a arătat că, cu greșita aplicare a prevederilor art. 30 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 123 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a reținut că dobânda legală solicitată de reclamanți este datorată începând cu data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței civile.
Tribunalul D. nu a ținut cont de faptul că cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr._, are caracterul unei cereri accesorii cererii principale - reprezentată di cererea de chemare în judecată privind obligarea pârâtei Școala G. N. R. C. la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanțe Guvernului nr.15/2008și, respectiv, din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea cadru nr. 330/2009 și Legea nr.285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate ș cele cuvenite pentru perioada 01.01._11 actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă aplății - cerere admisă prin sentința civilă nr.1189/07.02.2013 pronunțată de Tribunalul D.. Ori, sub acer aspect, punerea în întârziere a debitorului Școala G. Urzicuța a operat la data emiterii sentinței și nu așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond, la data depunerii cererii pentru plata dobânzii.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței instanței de fond, și, rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii.
Intimata-pârâtă, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea îl apreciază a fi nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
U. S. Independente din Învățământ D. în numele membrilor săi prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei unitate școlară la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești.
Sumele prevăzute în titlul executoriu - hotărâri judecătorești - reprezintă drepturi salariale datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.
Prin OUG nr.71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între 2010 – 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.
Potrivit art. 166 din Codul muncii republicat (anterior art. 161), salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că: „ Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.
Art. 171 (1) din Codul muncii republicat (anterior art. 166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 cod civil, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art.1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat, având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
În ceea ce privește data de la care se datorează dobânda, se constată următoarele:
Așa cum rezultă atât din OUG nr. 71/2009, cât și din redactarea Legii 230/2011, prin cele două acte normative nu a operat o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, ci s-a instituit o procedură de plată eșalonată a unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești, ceea ce nu echivalează cu recunoașterea însăși a dreptului ce se prescrie.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite printr-o hotărâre judecătorească, respectiv o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditor, pentru neexecutarea creanțelor stabilite în titlul executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.
Deci pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamanta are titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului Cod civil, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor, respectiv art. 1073 Cod civil și art. 1082 Cod civil, care trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții, Curtea reține că membrii de sindicat în calitate de creditori sunt beneficiarii acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor art. 3711 Cod procedură civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanta prin actele normative menționate mai sus este împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
În condițiile în care în speță debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în nici una din ipotezele prevăzute de art. 1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care după lege să curgă dobânda de drept așa cum prevăd dispozițiile art. 1088 alin. 2 Cod civil, aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată, și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.
In consecință, în mod corect Tribunalul D. a admis cererea reclamantei și a obligat unitatea de învățământ la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii. Pentru considerentele expuse, apelul este nefondat și în baza art. 480 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta U. S. INDEPENDENTE DIN INVATAMÂNT D. PENTRU P. A., L. E., S. M., P. C. împotriva sentinței civile nr. 7282 din 19 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. N. R. 31 C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.26.03.2014
j.f. M.N.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 504/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 867/2014.... → |
|---|
