Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4625/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4625/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 276/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4625
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător L. B.
Grefier M. V. A.
**************************
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. V., domiciliat în ., ., jud. O., împotriva sentinței civile nr. 999 din 26 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul O.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă .- SUCURSALA E. C., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținut întâmpinări se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 Cod procedură civilă, după care;
În baza art. 244 Cod de procedură civilă raportat la art. 394 Cod de procedură civilă și art. 482 Cod de procedură civilă, curtea, constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul O.- Secția I Civilă prin sentința civilă nr. 999 din 26 iunie 2014 a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
A admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta ., cu privire la cererea formulată, pe perioada 01.01._12 si a respins cererea .
A respins cererea formulată de reclamantul S. V., în contradictoriu cu pârâta . – Sucursala E. C., pentru perioada 01.01._13, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, invocată de pârâtă, s-a reținut că in speță, fiind vorba despre plata unor diferențe de drepturi salariale, cererea de chemare în judecată poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, conform art. 268 alin. 1 lit. c) Codul Muncii, nefiind incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Pe cale de consecință, a fost respinsă ca nefondată excepția .
In ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 5337/11.07.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_ (declinat de la Tribunalul O.), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 9547/26.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., s-au reținut următoarele:
Analizând primul element al autorității de lucru judecat, respectiv identitatea de părți, instanța a constatat că atât prezenta acțiune cât și cea soluționată definitiv prin decizia civilă nr. 9547/26.11.2013 a Curții de Apel C., a fost promovată de același reclamant (personal sau prin reprezentant), în contradictoriu cu același pârât, astfel că este îndeplinită această primă condiție a autorității de lucru judecat respectiv identitatea de părți.
Și celelalte condiții ale autorității de lucru judecat, respectiv identitatea de obiect și cauză, sunt îndeplinite, întrucât și prima cerere, soluționată în dosarul nr._ a avut ca obiect obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale aferente anilor 2011-2012, iar ca temei juridic - aceleași dispoziții legale.
Astfel, s-a constatat că cererea de chemarea dedusă judecății, pentru perioada 01.01._12, are aceeași cauză și privește aceleași părți, existând astfel tripla identitate de obiect, cauză și părți, care caracterizează excepția autorității de lucru judecat.
Pe cale de consecință, a fost admisă excepția.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În perioada 01.01._13, reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei, conform actului adițional la contractul individual de muncă aflat la dosar.
Salarizarea personalului pârâtei începând cu anul 2013 s-a făcut în conformitate cu Contractul colectiv de muncă al pe anul, 2013-2014-fila 16 dosar, care la anexa 1 prevăd salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, suma de 800 lei, iar la anexa 2 sunt prevăzute clasele de salarizare corespunzătoare meseriilor și funcțiilor din ..
Prin acest contract părțile au stabilit salariile în raport de clasele de salarizare, plecând de la salariul de 800 lei pentru clasa I de salarizare.
Potrivit art. 229 alin. 4 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv, stabilite în limitele si condițiile prevăzute de lege, constituie legea părților, executarea contractului fiind, potrivit art. 148 alin. 1 din Legea 62/2011, obligatorie.
Această executare presupune respectarea drepturilor si obligațiilor asumate de părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea celor vinovați.
Așa fiind, nu există nici un temei al pretențiilor salariatului, izvorâte din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2013-2014, cu privire la acordarea diferențelor salariale în perioada 01.02._13.
Reclamantul a invocat ca temei al plății diferențelor de drepturi salariale solicitate prevederile HG nr. 23/2013, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
HG nr.23/2013 prevede că „Începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră. (2) Începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră.”.
Potrivit art. 164 din Codul muncii, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat. Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.
Din redactarea acestei dispoziții rezultă că acordarea acestui salariu reprezintă o obligație a angajatorului.
În speță, obligația instituită de legiuitor prin art. 164 din Codul muncii a fost respectată de pârâtă, care a stabilit salariul reclamantului la o valoare mai mare decât cea a salariului de bază minim brut la nivel național garantat în plată. Astfel, reclamantul a semnat actul adițional la contractul individual de muncă aflat la dosar, prin care i s-a stabilit un salariu de bază lunar brut de 1240 lei, salariu care este superior salariului minim brut garantat pe țară în perioada invocată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat sau a puterii de lucru judecat, învederează faptul că intre părțile din dosarul nr._ soluționat irevocabil si părțile din acest dosar nu exista identitate.
Mai mult, diferă si temeiul de drept, in sensul ca in dosarul nr._ s-au invocat dispozițiile HG 1193/2010 si ale HG 1225/2011 in timp ce in prezenta cauza se invoca pe langa cele doua hotărâri de guvern si dispozițiile contractului de munca la nivel de unitate pentru perioada 2011-2012 si ale contractului colectiv de munca la nivel de ramura.
Diferența din acest punct de vedere este esențiala, in condițiile in care instanța de fond care a soluționat cauza ce a format obiectul dosarului nr._, a apreciat ca fata de temeiul legal invocat (HG 1193/2010 si HG 1225/2011) parata a acordat salarii care nu au fost mai mici decât cele prevăzute in hotărârile de guvern sus menționate.
Însa, salariul de baza pe care parata trebuia sa-l plătească, rezulta din aplicarea indicilor de ierarhizare la salariul minim pe economie (cel prevăzut in hotărârilor de guvern). Având in vedere ca nu se invocase ca si temei de drept si contractul colectiv de munca, instanța de fond a apreciat ca salariile primite de muncitori depășeau minimul prevăzut de cele doua hotărâri de guvern.
De data aceasta, avem un alt temei de drept si in funcție de coroborarea actelor normative indicate instanța de judecata trebuie sa stabilească daca pretențiile reclamantului sunt justificate sau nu.
Pe fond, potrivit art.160 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizații, sporuri, precum și alte adaosuri.
Referitor la salariul de bază (componența fixă a salariului), arată ca potrivit prt.164 alin.l din Codul muncii: "Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normat de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor.... "
De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol, „Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. ",
Deci, prin dispozițiile HG nr.1193/24.11.2010, HG nr.1225/14.12.2011, respectiv HG nr.23/22.01.2013- legiuitorul a stabilit la nivel național salariul de baza minim brut, întrucât potrivit art.164 alin.l din Codul muncii, salariul de bază minim brut se stabilește prin hotărâre de guvern în urma consultării patronatelor și sindicatelor.
În continuare, potrivit formulei de calcul stabilite prin anexa 1 la CCM, respectiv S= S clasa 1 x K, ar fi trebuit calculate salariile angajaților.
Astfel, pentru stabilirea salariului angajaților, ar fi trebuit ca salariul de bază minim brut S clasa 1 să se înmulțească cu coeficientul de ierarhizare a clasei de salarizare a fiecărui salariat. De menționat că în această formula, salariul de bază minim brut este potrivit art.164 alin. 1 din Codul muncii- stabilit prin Hotărâre de Guvern.
În mod eronat instanța de fond a apreciat că salariul rezultat în urma aplicării formulei stabilite prin CCM, nu poate fi mai mic decât salariul minim brut stabilit prin Hotărâre de Guvern.
Față de toate aceste argumente, coroborate cu susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și cu probele administrate în cauză, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului da nefondat.
Apelul este nefondat.
In ceea ce priveste excepția reținuta de catre instanța de fond, Curtea retine ca in mod temeinic si legal tribunalul a admis aceasta excepție.
Cauza invocata este sub aspectul parților, obiectului si cauzei identica cu cea prezenta, respectiv acordarea diferențelor salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare in raport cu salariul de baza minim stabilit prin cele doua hotărâri de guvern invocate.
In ceea ce priveste fondul cauzei Curtea retine următoarele:
Conform art. 1 și 2 din HG nr. 1193/2010 „salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră.
Art. 2 - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
Cât privește HG nr.1225/2011 în art. 1 și 2 s-au prevăzut următoarele: „Art. 1 - Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.
Art. 2 - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
În anul 2013, conform HG nr. 23/2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a stabilit la 750 lei lunar.
Dispozițiile legale menționate au creat obligații pentru angajatori numai sub aspectul cuantumului salariilor de bază minime brute ce urmau a fi achitate în perioada de referință a fiecărui act normativ menționat.
Potrivit art.164 (1) Codul muncii, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, se stabilește prin hotărâre de guvern.(2)Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut pe țară.(3)Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Din interpretarea disp.art.164 alin.3 Codul muncii, potrivit cărora, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, rezultă că noțiunea de salariu de bază menționată la alin.2 nu este identică cu cea de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată menționată la alin.1.
Salariul de bază este partea principală a salariului total ce se cuvine fiecărui salariat, luând în considerare de regulă nivelul studiilor, calificarea și pregătirea profesională, importanța postului, caracteristicile sarcinilor și competențele profesionale.
Din înscrisurile depuse de intimată la dosar rezultă că salariul de bază acordat salariaților, este superior celui minim brut pe țară garantat în plată stabilit prin hotărârile de guvern invocate de recurent.
Faptul că acest salariu de bază este stabilit, conform contractului colectiv de muncă, pe baza unei formule ce are drept scop diferențierea salariilor în funcție de anumite criterii, formulă care are ca bază un salariu de bază brut corespunzător unei anumite clase de salarizare multiplicat cu un anumit coeficient, fiind stabilite salarii de bază diferite în funcție de clasa de salarizare, nu conduce la concluzia că au fost încălcate hotărârile de guvern cât timp salariul astfel stabilit este superior celui reglementat de aceste hotărâri de guvern.
Hotărârile de guvern invocate nu fac vorbire de salariile de bază corespunzătoare vreunei clase de salarizare, ci de salariul de bază minim brut garantat în plată al salariatului indiferent de modul cum este stabilit și calculat.
Ca urmare, salariul de bază acordat de angajator nu se calculează pornind de la salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată, el are o formulă proprie de calcul, iar dispozițiile legale menționate mai sus impun doar obligația de a nu fi sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată reprezintă cuantumul minim al remunerației ce poate fi acordată salariaților, având menirea de asigura mijloacele minime de subzistență, satisfacerea necesităților vitale de alimente, îmbrăcăminte, educație ale salariaților, ținând cont de dezvoltarea economică și culturală a fiecărei țări.
Curtea constată astfel că nu au fost încălcate disp.art.164 alin.2 și 3 Codul muncii, iar contractul colectiv de muncă nu încălcă dispozițiile actelor normative invocate de apelant.
În temeiul art. 480 alin.1 C. pr. Civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. V., domiciliat în ., ., jud. O., împotriva sentinței civile nr. 999 din 26 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul O.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă .- SUCURSALA E. C., cu sediul în C., ., județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2014
Președinte, O. C. G. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.L.Bunea18.12.2014
Jud.fond O.M.P.
Teh.red. A.G./4 ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
