Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3000/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3000/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 5098/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3000/2014
Ședința publică de la 02 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător L. M. L.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O., cu sediul în Slatina, .. 64 B, jud. O., în numele membrilor de sindicat G. L. și VENEA A.-L., împotriva sentinței civile nr. 377 din 03 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. VLĂDILA, cu sediul în Vlădila, jud. O., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care instanța apreciind cauza în stare de soluționare a luat în examinare apelul de față.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr.377 din 3 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, pe perioada 01.03._10.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., pentru perioada 01.03._10, ca fiind prescrisă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., cu sediul în localitatea Slatina, .. 64B, județul O., în numele membrilor de sindicat: G. L. și Venea A.-L., în contradictoriu cu pârâta Școala G. Vlădila, cu sediul în localitatea Vlădila, județul O., ca neîntemeiată.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.03._10.
Examinând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe baza actelor depuse la dosar și în raport de dispoz. art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, s-a reținut că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Cum în cauză obiectul judecății îl constituie drepturi de natură salarială solicitate de reclamant pentru membrii de sindicat, termenul de prescripție este cel reglementat de dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c) Codul Muncii și având în vedere data la care a fost introdusă acțiunea – 16.12.2013, termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit cu privire la perioada 01.03._10.
Pentru aceste considerente, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pe perioada 01.03._10 și pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea formulată pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a reținut că membrii de sindicat reprezentați de reclamant în prezenta cauză sunt angajați ai unității de învățământ pârâte ca administrator financiar și profesor, iar anterior intrării în vigoare a legii 330/2009 acesta a beneficiat de spor de condiții grele și vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază ca urmare a faptului că lucrează pe calculator cel puți 50% din programul de lucru, pin hotărârea Consiliul de Administrație al unității de învățământ pârâte.
Anterior intrării în vigoare a legii 330/2009 acordarea acestui spor a fost prevăzută prin HG 281/1993, act normativ care a fost abrogat prin art. 23 din legea 330/2009.
Începând cu 01.01.2010 salarizarea personalului bugetar pe parcursul anului 2010 s-a efectuat în temeiul legii cadru de salarizare - Legea nr. 330/2009, care a reprezentat regimul juridic în temeiul căruia s-au stabilit salariul de bază, însă și cadrul și condițiile, precum și sporurile care s-au acordat pe parcursul acestui an.
Potrivit art. 155 Codul muncii coroborat cu art.11 alin.2 din Legea nr. 330/2009, sistemul de salarizare cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile primite, stimulente și alte adaosuri.
Prin art.12 alin.3 din legea 330/2009 s-a reglementat faptul că în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.
Potrivit art. 30 (1) din Legea 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, si, după caz indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de baza, se introduc în salariul de baza, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cat si pentru funcțiile de conducere. (2) Sporurile specifice pe categorii de personal si domenii de activitate sunt cele prevăzute in cap. III si in anexele la prezenta lege; (3) reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009.
Din dispozițiile art. 30 alin.5 din legea 330/2009 se deduce că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
- noul salariu de bază, va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adăugă sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege.
- sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege ramase în afara salariului de baza, soldei funcției de baza sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda . sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
Potrivit art. 162 alin.3 Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice se stabilesc prin lege, în aceeași viziune art.2 din Legea nr. 330/2009 dispune că drepturile de natură salarială (pentru salariați și funcționari publici) se stabilesc numai prin lege.
Salarizarea personalului din învățământ a fost reglementată prin anexa II./1 la acest act normativ.
Din analiza dispozițiilor înscrise în Secțiunea a III-a a acestei anexe s-a reținut că legiuitorul a prevăzut categoria sporurilor de care ar fi putut beneficia personalul din învățământ dintre acestea prin art.17. în raport cu condițiile in care se desfășoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective; b) pentru condiții grele de munca, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective.
Art.6 (2) din anexa 5 cap II din Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar, prevede” locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz expertize emise de către autoritățile abilitate în acest sens”.
Din analiza acestor dispoziții legale s-a constatat că și după . legii 330/2009 personalul din învățământ ar fi putut beneficia de sporurile mai sus menționate, însă numai în condițiile stabilite prin acest act normativ, neavând relevanță în privința acordării sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare, prevederea acestuia în contractul colectiv de muncă sau faptul că a fost stabilit de Comisia Paritară de la nivelul ISJ O. prin Hotărârea nr. 5/12.12.2008, hotărâre care la art. 3 pct. 2 și art. 4 pct. 2 stabilește în concret „nominalizarea personalului, în vederea acordării sporului se face de către Consiliul de administrație cu consultarea sindicatelor, în baza buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă.”
Cum membrii de sindicat nu au făcut dovada că s-a urmat această procedură mai sus evocată respectiv aceea a stabilirii locurilor de muncă, categoriile de personal prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor si cu avizul comun al Ministerului Finanțelor Publice si al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale, instanța constată că aceștia nu sunt îndreptățiți la acordarea acestui spor începând cu anul 2010.
Într-o atare situație s-a constatat că nici în anii 2011, 2012 și 2013 nu au fost îndeplinite formalitățile cerute de legiuitor pentru acordarea acestui spor.
Este adevărat că prin legea 63/2011 s-a prevăzut în art. 9 alin. 3 că pana la aprobarea regulamentului prevăzut la alin. (2), sporurile pentru condiții de munca, aprobate in condițiile legii, se acorda numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri si numai in măsura in care activitatea se desfășoară in aceleași condiții, însă în speță așa cum rezultă din cele mai sus menționate membrii de sindicat în prezenta cauză nu au beneficiat de acest spor nici în baza legii 330/2009 și nici în baza legilor 285 și 284/2010.
Reclamantul s-a prevalat și de dispozițiile art. 6 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, conform cărora „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Cu privire la această susținere instanța având în vedere cele mai sus expuse, a constatat că sporul de condiții vătămătoare și periculoase nu se poate acorda sub formă de sumă compensatorie, având în vedere că legiuitorul l-a prevăzut ca spor distinct de salariul de bază, odată cu . legii 330/2009, neacordarea acestuia până în prezent de la aceea dată fiind determinată de faptul că nu s-a urmat procedura stabilită de legiuitor prin legile de salarizare.
De asemenea, din cuprinsul acțiunii rezultă că sporurile solicitate au fost acordate salariaților până în decembrie 2009 în baza Hotărârii Comisiei paritare de la nivelul ISJ O. nr. 5/12.12.2008 și contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și la nivel național, precum si la nivelul ISJ O..
O manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art.10 din OUG 1/2010 prin care se dispune în mod expres că „în conformitate cu art.30 din Legea cadru nr.330/2009, la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1.01.2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor”.
Coroborând dispozițiile legale menționate, instanța a reținut că în cauză prevederile din Contractul Colectiv de Muncă pe care se întemeiază pretențiile reclamantului, nu au fost legal încheiate, întrucât acestea încalcă dispozițiile art.12 al.1 Legea 130/2006 și art.162 al.3 dinnCodulnMuncii.
Astfel, potrivit art.12 alin. 1 din Legea 130/2006 „contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt prevăzute prin dispoziții legale”.
Așadar, aceste prevederi legale instituie în cadrul instituțiilor bugetare interdicția negocierii colective cu privire la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, neputând constitui obiectul unui contract colectiv de muncă. Or, potrivit susținerilor reclamantului, contractul a fost legal încheiat, deși prin acesta au fost negociate sporuri ale căror acordare și cuantum nu erau prevăzute prin dispozițiile legale.
De altfel și art.8 al.2 din Legea 130/2006 prevede: ”clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege”.
Reținând că dispozițiile art.12 al.1 din Legea 130/2006 se coroborează cu art.162 al.3 Codul Muncii și art.8 din legea 130/2006, s-a considerat că sporul solicitat nu putea fi negociat printr-un contract colectiv de muncă, acesta putând fi stabilit exclusiv de legiuitor.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., în numele membrilor de sindicat: G. L. și Venea A.-L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. Judecătorul fondului a făcut o interpretare complet eronată și contradictorie a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 - pe de o parte, a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 30 alin. (5) din lege, pentru ca ulterior să aprecieze că în absența Regulamentului, sporul nu se poate acorda.
S-a precizat că din textul de lege menționat rezultă că personalului care a beneficiat de un spor (indiferent care ar fi acesta) la data de 31 decembrie 2009 nu i se poate diminua sub nicio formă salariul în anul 2010, astfel că sporul trebuie acordat într-un cuantum astfel încât să conducă la un salariu egal cu cel din decembrie 2009. În al doilea rând, la art. 30 alin. (5) din lege se statuează din nou faptul că în luna ianuarie 2010 salariile nu pot fi diminuate fată de luna decembrie 2009. În același sens sunt și dispozițiile art. 5 alin. (1) din OUG nr.1/2010, mai sus citate.
În același sens sunt și dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011. Intervin însă aici și prevederile art. 6 alin. (1) din același act normativ, care prevăd expres că: „în cazul în care drepturile salariate determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salariată care se stabilesc în funcție de acestea."
Ori, față de faptul membrii de sindicat au beneficiat până la data de 31 decembrie 2009 de plata sporului pentru condiții periculoase/vătămătoare, este evident că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuia să beneficieze de plăți compensatorii care să conducă la o valoare egală cu suma avută la data de 31 decembrie 2009. Condiția de la art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 este în mod evident îndeplinită, astfel cum rezultă din adeverința emisă de intimata-pârâtă și depusă la dosarul cauzei - lucrează și după data de 01.01.2010 în aceleași condiții cu cele care au îndreptățit-o să beneficieze de „sporul de ecran".
Numai așa se pot respecta principiile instituite la art. 3 lit. c), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și art. 5 alin. (1) din OUG nr. 1/2010.
Ceea ce s-a și întâmplat, de altfel, în practică, de notorietate fiind situația (cel puțin pentru învățământ) a indemnizației pentru zone izolate. Astfel, înainte de data de 01.01.2010, personalul din unitățile de învățământ din unele localități beneficia de o indemnizație mai mare, astfel cum era aceasta reglementată de H.G. nr. 167/2002.
Începând cu data de 01.01.2010, potrivit HG nr. 1613/2009, respectiva indemnizație a fost"" diminuată, însă tot personalul din unitățile respective a beneficiat de plata sumelor compensatorii, reprezentând diferența dintre indemnizația prevăzută de HG nr. 167/2002 și cea din HG nr. 1613/2009.
În sensul susținerilor privitoare la indemnizația pentru zone izolate este adresa MECTS nr. 1250/13.10.2011 (depusă la dosarul cauzei), conform căreia „indemnizația pentru zone izolate acordată personalului didactic calificat, până la apariția HG nr. 1613/2010, se regăsește în sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu la cadrele didactice care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, astfel încât drepturile salariate determinate după 01.01.2010 să nu fie mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri de Guvern pentru funcția deținută în luna decembrie 2009". Raționamentul se poate aplica și sporului pentru condiții periculoase, în baza acelorași prevederi legale, pentru personalul care a beneficiat de acest drept anterior datei de 01.01.2010 și lucrează și ulterior acestei date în aceleași condiții, astfel încât drepturile salariale să nu fie mai mici decât cele din decembrie 2009.
S-a arătat că inițial membrilor de sindicat reprezentați le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sumele compensatorii aferente sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare, care le-au fost acordate până la data de 01.03.2010 moment în care plățile s-au sistat în mod nejustificat. Cu alte cuvinte, intimata-pârâtă unitate de învățământ a recunoscut incidența și a făcut aplicarea prevederilor art. 3 lit c.) și art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, pentru ca ulterior să le ignore.
2. S-a susținut că toate aspectele de la pct. 1 au fost însă ignorate de judecătorul fondului. Mai mult, dacă s-ar merge pe raționamentul acestuia, sumele compensatorii nici nu pot fi acordate, ceea ce înseamnă că avem reglementări golite de conținut - art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 - ceea ce nu se poate accepta, pentru că ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.
Față de considerentele enunțate în hotărârea atacată, se apreciază că judecătorul fondului a ignorat practic dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. Aceasta deoarece, în virtutea respectării principiului statului de drept și al principiului constituțional al supremației legii consacrat la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, pentru eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor drepturi pur formale, acordarea sumelor compensatorii cuvenite membrilor noștri de sindicat, prin prisma dispozițiilor art. 3 lit. c), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din ; OUG nr. 1/2010, pentru ca dreptul salariaților din sectorul bugetar, reglementat de actele normative aplicabile să nu devină doar o obligație lipsită de conținut.
3. Un alt aspect ignorat de judecătorul fondului (cu privire la care nu există nicio referire în hotărârea recurată, deși vizează exact prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr.330/2009) este DECIZIA NR. 11/08.10.2012 pronunțată de înalta Curte de Casație în recursul în interesul legii (dosar nr. 10/2012). Instanța supremă a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 (...) și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 (...), personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008".
Prin decizia invocată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734/31.10.2012, depusă la termenul din 12.11.2012), Înalta Curte a reținut că: „Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ (Legea nr. 330/2009), în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal (...). Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariate ale personalului bugetar fiind evidentă." (...) „Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege."
Deci, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, la data de 01.01.2010, reîncadrarea și salarizarea personalului trebuiau făcute conform coeficienților și salariului avut în plată la 31 decembrie 2009. stabilite în conformitate cu Legea . nr. 221/2008. în raport de prevederile art. 517 alin. (4) NCPC, Decizia RIL nr. 11/2012 este OBLIGATORIE.
Pentru a da eficiență Deciziei menționate, în litera și spiritul său, raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție se aplică, în mod similar, și în ceea ce privește drepturile - incluse în salariu - în speță, sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare - în raport de același art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, pe care atât reclamantul cât și Instanța Supremă îl invocă. Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a referit doar la art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 330/2009 - care se referă la salariile de bază, ci la art. 30 alin. (5) în ansamblul său, deci inclusiv lit. b), care reglementează menținerea sporurilor.
Din moment ce, în aplicarea acestui text, la data de 01.01.2010, salariul de bază - prevăzut la lit. a) a alin. (5) trebuie să fie la același nivel cu cel din luna decembrie 2009, atunci și sporurile - lit b) a alin. (5) - cuvenite personalului din învățământ la data de 31 decembrie 2009 trebuie plătite, cu începere de la 01.01.2010, în condițiile în care membrii noștri de sindicat și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții.
S-a susținut că judecătorul fondului a ales să ignore Decizia RIL, deși avea obligația de a-i face aplicarea sau măcar să precizeze motivele pentru care respinge motivele invocate de noi în relație cu aceasta, în virtutea rolului său activ.
4. Referitor la dispozițiile art. 17 din Anexa nr. II, care fac trimitere la necesitatea
existenței unui Regulament, acestea trebuie interpretate în contextul întregii Legi nr.
330/2009 și al OUG nr. 1/2010 (dată în aplicarea Legii nr. 330/2009).Din moment ce aceste două ultime acte garantează, la nivel de principiu, menținerea drepturilor (inclusiv a sporurilor) avute la data de 31.12.2009 - cu condiția ca persoana să lucreze în aceleași condiții - este evident că legiuitorul a avut în vedere două categorii de salariați: prima - salariați care au avut sporul înainte de data de 01.01.2010 și care trebuie să beneficieze de el, ca sumă compensatorie, după data de 01.01.2010, dacă lucrează în aceleași condiții; a doua - salariați care nu au avut sporul înainte de data de 01.01.2010, astfel că nu pot beneficia de acest drept, decât în măsura în care este prevăzut de Regulamentul prevăzut la art. 17 din anexa nr. II.
Este evident faptul că judecătorul fondului a făcut o confuzie între cele două categorii, din moment ce a reținut doar aplicarea art. 17 din Anexă. Practic, în opinia sa, prima categorie nu există, ceea ce nu poate fi acceptat.
5. Raționamentul eronat referitor la anul 2010, a determinat vicierea hotărârii și referitor la anii următori - de observat că instanța nu s-a pronunțat și în ceea ce privește drepturile aferente anului 2013, ceea ce constituie încă un motiv de nelegalitate al hotărârii apelate.
Cu privire la legitimitatea acordării drepturilor solicitate membrilor de sindicat începând cu data de 01.01.2011, a înțeles să reitereze argumentele din cererea de chemare în judecată, necombătute de instanță, respectiv:
Art. 7 alin. (2) din legea nr. 284/2010 stipulează faptul că, în anul 2011, valoarea salariilor de bază utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului plătit din fonduri publice se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011, respectiv Legea nr. 285/2010, care, la art. 1 alin. (1) reglementează baza de calcul a salariilor pe anul 2011 ca fiind salariul de bază din luna OCTOMBRIE 2010, căruia i se aplică o majorare de 15%. În cursul anului 2010, așa cum rezultă expres din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și O.G. nr. 1/2010 (detaliate anterior), salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celor din decembrie 2009, astfel că salariul de bază din luna octombrie 2010 nu poate fi sub nivelul celui din decembrie 2009.
Pe cale de consecință, din interpretarea coroborată a textelor mai sus citate, rezultă faptul că salariul de bază pe anul 2011 nu poate fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform dispozițiilor Legii nr. 118/2010 si majorat cu 15%. potrivit Legii nr. 285/2010.
De asemenea, art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010 instituie, ca principiu al salarizării personalului plătit din fonduri publice, echitatea și coerență, inclusiv prin remunerație egală pentru muncă de valoare egală. Ori, membrii noștri de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Este deci evident, în aplicarea principiului consacrat de Legea nr. 284/2010 că nu se pot crea asemenea diferențieri pentru muncă de valoare egală, astfel că, ținând cont și de celelalte prevederi legale și constituționale aplicabile, se impunea plata celor două sporuri, atât în anul 2010, cât și în anul 2011.
Pe lângă drepturile plătite la data de 1 ianuarie 2011, cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus citate, membrii de sindicat au fost privați și de drepturi cuvenite în luna octombrie 2010, dar neplătite în acea lună, respectiv de sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare, care - pentru considerentele de mai sus - ar fi trebuit acordat, măcar ca sumă compensatorie, în anul 2010. Cu toate acestea, salariile personalului didactic auxiliar și nedidactic nu au fost calculate în anul 2010 la nivelul de la data de 31 decembrie 2009.
Faptul că în anul 2010, calculul salariilor s-a făcut incorect, cu ignorarea sentințelor judecătorești și a prevederilor legale speciale aplicabile în materie a determinat calcularea în mod greșit a salariilor acestuia și în anul 2011, din moment ce salariul de referință (cel din luna octombrie 2010) a fost mai mic.
În consecință, față de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, pentru identitate de rațiune, în considerarea principiilor enunțate anterior, este evident faptul că si ulterior datei de 1 ianuarie 2011, membrii noștri de sindicat au fost privați de drepturile salariale cuvenite.
Faptul că personalul didactic auxiliar trebuia să beneficieze și în anul 2011 de sporul pentru condiții de muncă este demonstrat și de un alt text de lege, de asemenea ignorat de judecătorul fondului: art. 2 alin. (3) și art. 6 din Anexa nr. 5, Capitolul II (Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar) la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, potrivit cărora;
Art. 2 (3): Pe lângă salariul de bază definit potrivit alin. (2), se acordă, după caz, spor pentru condiții de muncă, spor pentru vechime în muncă, precum și compensații tranzitorii.
Art. 6: (1) în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Până la aprobarea regulamentului prevăzut la alin. (2), sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri si numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.
În condițiile în care membrii sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții - astfel cum rezultă din adeverința emisă de intimata pârâtă - unitatea de învățământ, este evident că aceștia trebuie să beneficieze de plata drepturilor salariale în cauză.
În ceea ce privește anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care, la art. unic, pct. 2 II, prevede:
„Art. II. Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:
1. Art. 1 (1) în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Pentru argumentele prezentate la punctele anterioare și față de faptul că membrii de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2012 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, în raport de prevederile citate din Legea nr. 283/2011.
În ceea ce privește anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845/13.12.2012), care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la pct. VI:
„Art. 2. Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În consecință, este evident că pentru argumentele prezentate la pct. I-V și față de faptul că membrii de sindicat din tabelul anexat prezentei cereri își desfășoară activitatea în aceleași condiții, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2013 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, în raport de prevederile citate din OUG nr. 84/2012.
6. S-a învederat și faptul că Tribunalul a ignorat incidența în speță a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Constituția României și implicit documentele internaționale ratificate de România sau la care România este parte - în speță art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale. În drept, reclamantul și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 266 și urm și art. 483 alin. (2) din Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și al art. 28, art. 214 și art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 1 alin. (5) și art. 20 alin. (1) din Constituția României, ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale Legii nr. 63/2011, ale Legii nr. 283/2011, ale OUG nr. 84/2012, ale art. 104 din Legea nr. 1/2011, ale art. 36 și art. 63 din Legea nr. 215/2001.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată a fost solicitată plata diferențelor salariale neacordate reprezentând spor pentru condiții vătămătoare și periculoase în cuantum de 15%, începând cu 1.01.2010 și până la data pronunțării sentinței.
În motivarea acțiunii s-a arătat că aceste sporuri au fost plătite până la data de 31.12.2009 în baza Legii 128/1997, HG.281/1993 art.8 lit..a, art.43 din CCM Unic la nivel de R. Învățământ nr.596/15/12.11.2007și art.24 CCM Unic la nivel Național pe anii 2007-2010.
Potrivit art.30 al.5 și 6 din Legea 330/2009 în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale enunțate rezultă că Legea 330/2009 reglementează 3 categorii de sporuri:sporuri care se includ în salariul de bază, sporuri rămase în afara salariului de bază, ambele prevăzute în anexele la lege și sporuri cu caracter permanent acordate în decembrie 2009, neincluse în salariile de bază și care nu se mai regăsesc în anexe.
Reclamantul este salariat al unei unități de învățământ, fiind salarizat conform anexei II/1.4 Legea 330/2009-Reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate unităților administrației publice –salarii funcții didactice auxiliare în unitățile de învățământ.
Anexa II Art.3 reglementează posibilitatea acordării sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase ca spor neinclus în salariul de bază dar în anumite condiții.
Astfel în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate personalului salarizat potrivit anexelor nr. II/1.1 - II/14, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
b) pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
c) personalul care lucrează, potrivit contractului individual de muncă, în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiază de un spor de până la 20% din salariul de bază.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. (1) lit. a) - c), precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Potrivit susținerilor părților, nu a fost parcursă procedura prevăzută de al.2 al art.3 din anexa II, în sensul că nu există un regulament aprobat în condițiile legii prin care să se stabilească locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și condițiile de acordare a acestuia, fapt confirmat și prin motivele de recurs.
În consecință, se constată că nu au fost îndeplinite toate condițiile pentru acordarea sporului în baza legii 330/2009, ca spor neinclus în salariul de bază.
Referitor la criticile vizând neacordarea sporului, în anii următori 2011-2013, dar și în baza Legii 63/2011, Curtea constată:
Începând cu data de 1 ian. 2011, prin aplicarea Legii 285/2010, salariul de referință pentru aplicarea majorării de 15%, este cel avut în luna oct. 2010.
Or, întrucât, în luna oct.. 2010, în mod corect nu s-a acordat sporul solicitat, indiferent de forma de acordare, ca spor distinct sau ca sumă compensatorie, inclusiv calculul salariului prin aplicarea procentului de majorare de 15%, s-a făcut corect .
Același raționament este valabil și pentru stabilirea salariului pentru anii următori, de vreme ce baza de calcul, respectiv în luna de referință, luna decembrie a anului anterior, în mod corect nu s-a acordat sporul solicitat.
În ceea ce privește Legea 63/2011:
Potrivit art.9 capitolul I și art.6 Capitolul II anexa 5 Legea 63/2011, în vigoare din 13.05.2011, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Un astfel de regulament prevăzut de al.2 al art. menționat nu a fost elaborat.
Potrivit alin.3 al textului de lege, invocat de către recurent, până la aprobarea regulamentului prevăzut la al.2 sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.
În consecință, una dintre condițiile prevăzute de Legea 63/2011 pentru ca personalul care a mai beneficiat de aceste sporuri să primească în continuare sporurile menționate, este ca acestea să fi fost aprobate în condițiile legii, ceea ce în cauză nu a fost dovedit.
Potrivit art.6 din OUG 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora:
„ În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.”
În principiu, această sumă compensatorie vizează sporurile la care se referă art.30 al.6 Legea 330/2009, respectiv sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009, care nu se mai regăsesc în anexele Legii 330/2009 și care nu au fost incluse în salariile de bază.
Suma compensatorie cu caracter tranzitoriu fiind inclusă în salariul de bază trebuie să răspundă exigențelor impuse de art.10 din OUG 1 /2010 care prevede că: „ În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr.330/2009.”
Din cuprinsul acțiunii rezultă că sporurile solicitate au fost acordate salariaților până în decembrie 2009 în baza HG 281 art.8 lit.a și contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și la nivel național.
În cazul sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, acesta era prevăzut anterior anului 2010 și intrării în vigoare a Legii 330/2009 la art.8 lit a HG 281 /1993 care prevedea:
„În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective”.
Potrivit alin.2 al articolului menționat „ locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor”.
Sub acest aspect, Curtea reține că un astfel de regulament, elaborat în baza HG 281/1993 nu a fost prezentat instanței. În consecință, nu era îndeplinită condiția de acordare a sporului potrivit HG 281/1993 art.8 lit. a al.2, astfel că acest spor nu putea fi luat în considerare la stabilirea salariului nici ca sumă compensatorie potrivit art.10 raportat la art. 6 OUGn1/2010.
În consecință, având în vedere aceste considerente, se apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în sensul neacordării sporului solicitat este legală.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, apelul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O., cu sediul în Slatina, .. 64 B, jud. O., în numele membrilor de sindicat G. L. și VENEA A.-L., împotriva sentinței civile nr. 377 din 03 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. VLĂDILA, cu sediul în Vlădila, jud. O..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Septembrie 2014.
Președinte, D. S. | Judecător, L. M. L. | |
Grefier, N. A. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.O.M.P.
9.09.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 598/2014.... → |
|---|
