Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 599/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 3924/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 599
Ședința publică de la 20 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât M. Justiției împotriva sentinței civile nr. 7690 din 04.12.2013, pronunțată de T. D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. C. N. și intimații pârâți T. D., T. M. și C. de A. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen și că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare recursul de față.
CURTEA
Asupra recursului de față;
T. D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 7690 din 04.12.2013 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului D. și în consecință a respins acțiunea precizată față de acest pârât.
A admis în parte acțiunea precizată formulata de reclamanta G. C.-N., in contradictoriu cu pârâții C. de A. C., T. Mehedinti, M. Justitiei.
A obligat pârâții să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor nr. 1536/06.12.2007, nr. 1546/10.12.2007, nr. 259/31.01.2008, nr. 725/23.04. 2009, nr. 107/26.01.2010, pronunțate de T. M. în dosarele nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, calculata începând cu 14.02.2013(data introducerii acțiunii) și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
In temeiul dispozițiilor art. 248 Cod Procedură Civilă, instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului D. fata de dobânda legala solicitata pentru sumele datorate in baza sentințelor nr. 1536/2007, 1546/2007, 259/2008 107/2010, 725/ 2009.
S-a reținut ca pârâtul T. D. nu are calitate procesuală pasivă fata de dobânda legala solicitata pentru sumele datorate in baza sentințelor nr. 1536/2007, 1546/2007, 259/2008 107/2010, 725/2009 pronunțate de Tribunalului M., întrucât in titlurile executorii menționate acesta nu a figurat ca parat, hotărârile nefiind pronunțate in contradictoriu cu T. D., ci cu T. M. in calitate de ordonator terțiar de credite, pe lângă C. de A. C. si M. Justiției.
In ceea ce privește sentința nr. 3089/15.10.2009 pronunțata in dosarul nr._, singurul titlu executoriu împotriva T. D., s-a constatat ca instanța a dispus obligarea pârâtului T. D. la plata sporului de confidențialitate, actualizat atât cu indicele de inflație, cat si cu dobânda legala, astfel încât solicitarea reclamantei fata de acest parat este neîntemeiata, având in vedere ca acesta a fost obligat chiar prin titlul executoriu la plata dobânzii legale solicitate.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat ca:
Prin sentințele nr.1536/06.12.2007, nr.1546/10.12.2007, nr.259/31.01.2008, nr.725/23.04. 2009, nr.107/26.01.2010, pronunțate de T. M. în dosarele nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, au fost obligați pârâții M. Justiției, T. M., C. de A. C., la plata unor drepturi salariale, actualizate, către reclamanta.
Prin prezenta cerere, reclamanta solicită obligarea pârâților la plata dobânzilor legale cuvenite pentru creanțele stabilite prin hotărârile judecătorești invocate, începând cu data la care hotărârile au rămas definitive, respectiv data pronunțării, față de faptul că aceste hotărâri judecătorești nu au fost puse în executare.
Prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamanta a suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor salariale și, pe de altă parte, în devalorizarea monedei naționale, dar și în lipsa de folosință a sumelor cuvenite.
Astfel acesteia i se cuvine atât actualizarea sumei cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, până la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală, în temeiul art.40 alin.2 lit.c raportat la prevederile art.253 din Codul muncii, având în vedere și dispozițiile art.1081 si urm din Codul civil(1864)
Actualizarea cu indicele de inflație este de natură a restitui integral suma neplătită – damnum emergens. Acordarea dobânzii legale asigură și acoperirea beneficiului nerealizat - lucrum cessans.
Acesta din urmă este un prejudiciu cert, în cazul datoriilor bănești fiind prezumat de lege (art. 1088 din vechiul Cod civil, în vigoare în perioada respectivă).
Având în vedere dispozițiile art. 278 din Codul Muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul Civil ( respectiv art. 1530 și urm. din NCC).
Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale,obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”, dispoziția fiind prevăzută și anterior în art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Pe de altă parte conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului, sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamantă, însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare.
Față de cele arătate, instanța a constatat că dobânda legală solicitată de reclamanta este datorată începând cu data formulării prezentei cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentințelor civile nr.1536/06.12.2007, nr.1546/10.12.2007, nr.259/31.01.2008, nr.725/23.04. 2009, nr.107/ 26.01.2010, pronunțate de T. M. în dosarele nr._, nr.9134/101/ 2007, nr._, nr._, nr._ .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă, susținând că reclamanții au obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
S-au invocat dispoz. OUG nr.71/2009 și s-a arătat că în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
Au fost citate dispoz. art.1489 alin.1 C.civ., art.1535 cod civil, s-a arătat că Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 definește dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației de a da o suma de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației și dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.
S-a susținut că în mod greșit prima instanță a acordat dobânda legală solicitată începând cu data promovării acțiunii, deci practic o dobândă penalizatoare.
Astfel, prima instanță trebuia să observe că în speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență. În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Mai mult, instanța trebuia să rețină că, în ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010.
În același sens sunt și dispozițiile O.U.G nr. 45/2010 pentru modificarea art. II din O.U.G nr. 71/2009 și ale Legii 230/2011.
Față de temeiul invocat de reclamantă, respectiv art. 1084 și art. 1088 Codului civil de la 1864, arătă că aceste texte nu sunt incidente întrucât creanțele nu sunt ajunse la scadență.
Recursul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Prin OUG nr. 71/2009 s-a prevăzut ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între 2010 – 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.
Reclamanții au înaintat ordonatorului de credite titlurile executorii respective, până în prezent efectuându-se plăți parțiale, potrivit eșalonărilor legale, așa cum a reținut prima instanță.
Pentru partea de creanță rămasă neachitată, reclamanții au solicitat acordarea de dobânzi în prezenta cauză.
Se reține totodată că sumele prevăzute în titlu executoriu reprezintă drepturi salariale(sporuri), datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.
Potrivit art. 166 din Codul muncii republicat (anterior art.161) salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 171(1) din Codul muncii republicat(anterior art.166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 cod civil de la 1864, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica, că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art. 1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Dispozițiile din noul cod civil, invocate de recurent, nu sunt aplicabile în speță.
Astfel, art. 6 Cod civil conține dispoziții privind aplicarea în timp a legii civile, însă textul stabilește reguli generale în materie, aplicabile chiar și actelor normative viitoare, în măsura în care acestea nu vor conține dispoziții exprese privind succesiunea legilor în timp.
Cât privește aplicarea în timp a NCC în raport de reglementările anterioare, trebuie avute în vedere dispozițiile corespunzătoare din Legea 71/2011. Prin norme tranzitorii legea de punere în aplicare a NCC stabilește expres, ca regulă, ultraactivitatea legii civile vechi, pe perioada de timp determinată, pentru procesele pe rol, după cum se stabilește și legea aplicabilă efectelor viitoare ale altor situații juridice trecute.
Ca și în cazul actelor juridice, efectele viitoare ale altor situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data săvârșirii ori producerii lor, așa cum rezultă din art. 6 alin 2 NCC, art. 3 din Legea 71/2011, precum și interpretarea per a contrario a art. 6 alin. 6 NCC.
Art. 6 alin. 6 și art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011 instituie o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție, obligația legală de întreținere, raporturile de proprietate, raporturile din vecinătate, dacă aceste situații subzistă după . legii noi.
Legea 71/2011 conține și norme speciale care se abat de la această ultimă regulă, iar din interpretarea dispozițiilor art. 111, 112, 114 din lege rezultă că prevederile noului cod civil referitoare la plata dobânzilor, punerea în întârziere nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui cod.
Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, fiind afectate de un termen suspensiv, ca urmare a reglementarii unei proceduri speciale de executare, C. retine următoarele:
Reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul autorităților pârâte, în baza unui raport de muncă, generator de drepturi si obligații, printre drepturile de care beneficiază fiind si dreptul la salariu cu toate componentele sale, reglementat legal și cu scadența lunară.
Ca urmare a nerespectării parțiale a acestei obligații de către autoritatea angajatoare, în sensul neplății lunare a sporurilor legale, reclamanta a formulat acțiune în justiție în vederea valorificării dreptului de creanță respectiv.
Instanța de judecată investită cu această acțiune, constatând că reclamanta este titulara unui drept de creanță care îndeplinește condițiile de exercitare, printre care și cerința de a fi un drept actual, respectiv faptul că există o datorie ajunsă la scadență, exigibilă, a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata sumelor respective.
Prin urmare drepturile salariale respective sunt ajunse la scadență, exigibilitatea creanței fiind constată de către instanța de judecată prin hotărârea judecătorească respectivă.
Prin OUG 71/2009 si L.230/2011 a fost stabilită procedura de executare a titlurilor executorii, în sensul plații eșalonate a sumelor deja stabilite prin hotărâri judecătorești.
In concluzie, prin cele două acte normative nu a fost afectată exigibilitatea creanțelor respective, ele devenind exigibile la momentul stabilit legal, respectiv în luna de plată a dreptului salarial, legiuitorul dispunând doar cu privire la eșalonarea la plata a unor titluri executorii.
Creanțele reclamantei constatate prin hotărâri judecătorești își păstrează caracterul exigibil, fiind eșalonată doar punerea în executare a hotărârii judecătorești.
In consecință, acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifica și dobânda legală, C. reține următoarele:
Prin neexecutarea integrală a creanței la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care sunt îndreptățite reclamantele pentru neexecutare integrală a creanțelor.
Prin acordarea creanței actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba de aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
În raport de argumentele expuse mai sus, C. constată că, prin obligarea pârâților, la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului ci se asigură repararea integrală a prejudiciului si acest motiv de recurs fiind neîntemeiat.
In ceea ce privește motivul de recurs privind data de la care se datorează dobânda, instanța apreciază că așa cum rezultă atât din OUG 71/2009, cât și din redactarea L230/2011, prin cele două acte normative nu a operat o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, ci s-a instituit o procedura de plată eșalonată a unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești, ceea ce nu echivalează cu recunoașterea însăși a dreptului ce se prescrie.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești, respectiv o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditori, pentru executarea cu întârziere și neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.
Deci pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamanții au titlu executoriu iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului Cod civil, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor, respectiv art..1073 Cod civil și art.1082 Cod civil, care trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții C. reține că reclamanta, în calitate de creditoare, este beneficiara acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod pr. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanta prin actele normative menționate mai sus a fost împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
În condițiile în care în speță debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în nici una din ipotezele prev.de art.1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care după lege să curgă dobânda de drept așa cum prevăd disp. art.1088 alin.2 Cod civil, aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată, și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.
Apreciind ca legală și temeinică sentința atacată, conform art. 312 cod procedură civilă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât M. Justiției împotriva sentinței civile nr. 7690 din 04.12.2013, pronunțată de T. D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. C. N. și intimații pârâți T. D., T. M. și C. de A. C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2014.
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Jud.fond M.I.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 03.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 851/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
