Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3468/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3468/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 14419/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3468
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - P. B.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" reprezentant legal al apelantului reclamant – membru de sindicat C. D., cu sediul în C., ., nr. 32, județul D., împotriva sentinței numărul 1810 din data de 02 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., b.dul N. T., nr. 22, județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic D. A. A. reprezentând pe apelantul reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" reprezentant legal al apelantului reclamant – membru de sindicat C. D., lipsind intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011;
- intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D. a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă;
- apelantul reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" reprezentant legal al apelantului reclamant – membru de sindicat C. D., a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 6 Cod procedură civilă;
Consilier juridic D. A. A. a depus la dosarul cauzei delegația nr. 5117/24.09.2014 și a învederat că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat,. Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic D. A. A. reprezentând pe apelantul reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" reprezentant legal al apelantului reclamant – membru de sindicat C. D. a pus concluzii de admitere a apelului ca fiind întemeiat, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii ținând cont de motivele expuse în cererea de apel.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1810 din 2 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată formulată de reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII cu sediul în C.. . nr 32 jud D. pentru C. D., CNP_ în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D. cu sediul în C., . 22, jud D. .
S-a reținut că reclamanta C. D. membră de sindicat are calitatea de persoană încadrată cu contract individual de muncă pe durata nedeterminată .
Drepturile sale de salarizare sunt stabilite în conformitate cu prevederile Legii 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului din fondurile publice Anexa si cele ale Codului Muncii sau ale contractului individual de munca .
Aceste acte normative, dar și contractul individual de muncă au recunoscut ca pentru orele lucrate de personalul contractual în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează se acorda un spor de 100 % ( art. 2 Cap II din Anexa III la Legea cadru 284/2010 si art. 142 Codul muncii.
Prin Legea nr. 285/2010, Legea 283 /2011 si OUG nr. 84/2010 plata unor sporuri, inclusiv a celui prevăzut de art. 2 Cap II din Anexa III la Legea cadru 284/2010 a fost suspendata stabilindu-se ca pentru perioada 2011-2013 munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestata în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber"(art. 9 din Legea nr. 285/2010. art. 7 din Legea nr .283/2011 si O.U.G. nr.84/2013 privind stabilirea salariilor pentru personalul din sectorul bugetar).
Față de aceste dispoziții legale, instanța a înlăturat apărarea formulată de reclamantul S. Administrației Publice Forța Legii în sensul ca normele vizează în general personalul bugetar si ca ar exclude de la aplicare personalului bugetar din familia ocupaționala de funcții bugetare ,, sănătate", întrucât orice dispoziție privind aplicarea Legii cadru nr. 284/2010 – legea salarizării unitare pentru personalul din sectorul bugetar are în vedere toți salariații din acest sector, în afara excepțiilor expres prevăzute de lege.
Nefiind posibilă modalitatea de plată a acestui spor, pârâta a procedat conform înscrisurilor depuse la dosar la compensarea muncii efectuate cu timp liber întrucât legea salarizării bugetare prin modificările aduse nu permite altă alternativă .
Întrucât s-a cerut numai plata sporului de 100 % nu și alte despăgubiri instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" reprezentant legal al apelantului reclamant – membru de sindicat C. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că în mod corect Legea nr.284/2010 constituie normă aplicabilă, drepturile salariale ale apelantei fiind stabilite de această lege.
Instanța a apreciat că prin art.9 din Legea nr.285 / 2010, art.7 din Legea nr. 283 /2011 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.84/2012 a fost suspendată plata sporului de 100% pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, nu se lucrează, fiind compensate cu timp liber corespunzător.
Legea-cadru nr. 284/2010 a operat pe întreaga perioadă pentru care a solicitat constatarea dreptului, fiind în vigoare și în prezent, în timp ce normele de excepție invocate de instanță au operat pe secvențe anuale, fără a modifica articolele invocate din actul de bază pe care și-a întemeiat acțiunea, operând însă la modul general.
Instanța nu a observat și în mod greșit nu a constatat că personalul din unitățile sanitare și de asistență socială și medico-socială care asigură continuitatea activități cadrul schimbului normal de lucru, categorie din care face parte apelanta, se bucură o reglementare expresă - art. 2 Cap. II din Anexa III la legea cadru, excepțională în raport de norma referitoare la „tot personalul din sectorul bugetar",care este în vigoare și aplicabilă începând cu anul 2011 până în prezent, și în continuare.
Instanța a constatat că „în afara excepțiilor expres prevăzute de lege" prevederi legale care suspendă plata sporului de 100 % sunt aplicabile tuturor salariaților din sectorul bugetar.
Susținerea sa este că apelanta se înscrie în excepțiile expres prevăzute de lege,categoria din care face parte aceasta fiind prevăzută distinct de legiuitor, excepțional, în art. 2 Cap. II Anexa III la Legea cadru nr. 284/ 2010.
In situația în care legiuitorul nu ar fi dorit ca această Anexă să producă efecte, ar fi reglementat prin normele anuale arătate de instanță lipsa aplicabilității acesteia.
Opinia sa coincide cu cea a autorității legale de reglementare în domeniul muncii și protecției sociale la nivel național - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, anume că personalul din unitățile de asistență socială are dreptul să beneficieze de sporul de 100% prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010, situație asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel.
Faptul că această categorie de personal, din care face parte apelanta, desfășoară o activitate profesională continuă, în cadrul schimbului de lucru, care include zile în care în conformitate cu prevederile legale în vigoare nu se lucrează - sâmbete, dumici și sărbători legale - este indiscutabil, intimata-pârâtă confirmă această împrejurare.
În mod greșit a reținut instanța de fond că pârâta ar fi procedat la compensarea muncii efectuate cu timp liber corespunzător, deoarece din actele depuse la dosar de intimata-pârâtă rezultă tocmai contrariul.
Reclamantul solicită instanței de cenzură să observe că în nici unul dintre înscrisurile depuse nu sunt individualizate ore libere plătite apelantei-reclamante în următoarele 60 de zile, cum ar fi trebuit să fie în situația existenței unei compensări pentru timpul lucrat în zilele de sâmbătă și duminică, precum și de sărbători legale.
Din actele depuse în dosar reiese că apelanta a lucrat în regim de continuitate, în ture de 12 h lucrate urmate de 24 h libere, fără a-i fi niciodată compensată în următoarele 60 de zile munca efectuată în zilele în care nu lucrează.
Actele depuse dovedesc, și nu este contestat în niciun fel de intimata-pârâtă, ci ultimii trei ani această categorie de personal nu a beneficiat de compensarea cu f liber corespunzător, așa cum prevede legea, dintr-un motiv justificat, din cauza lipse, personal a instituției publice, constrânsă prin reglementările legale în vigoare să angajeze personal suficient, corespunzător posturilor vacante - OUG nr. 34 / 2009.
Instanța de fond s-a aflat într-o vădită eroare în ceea ce privește motivarea
conform căreia intimata ar fi compensat munca efectuată cu timp liber corespunzător, ceea ce demonstrează că nu a cercetat actele depuse în speță încălcând principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de NCPC.
Susține apelantul că, în măsura în care angajatorul, din orice motive, nu s-a aliniat conduitei impuse de norma de excepție, neacordându-i salariatului apelant timpul corespunzător, s-ar fi creat premisele unui conflict de drepturi susceptibil de a fi soluționat de către instanță potrivit legii, salariatul fiind îndreptățit la o despăgubire „grevată" pe răspunderea patrimonială prevăzută de art. 253 alin. 1 Codul muncii.
Reținerea instanței potrivit căreia salariatul apelant căruia nu i-a fost compensat/ timpul lucrat cu timp liber corespunzător ar avea dreptul la despăgubiri, nu este corectă.
Această optică a instanței este greșită, fiind contrazisă de Codul Muncii - art. 142 alin. (2), care prevede că în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, așadar nu despăgubiri - cum în mod greșit a înțeles judecătorul fondului.
Art. 142 din Codul Muncii se referă tocmai la salariații care lucrează în unitățile sanitare, în scopul asigurării asistenței, la locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, pentru acești salariați și dreptul comun prevede compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau plata unui spor de 100% în caz contrar.
Legea nr. 284/ 2010 art. 2 din Cap. II din Anexa III, prevede că munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistentă socială și de asistentă medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători egale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite.
Din aceste motive - prevederile legale invocate și faptul că în speță nu a fost asigurată compensarea cu timp liber - a solicitat instanței plata sporului de 100% așa cum prevede legea, echivalând cu noțiunea de despăgubiri prev. de art. 253 alin. 1 din Codul Muncii.
Interpretarea textelor legale trebuia să se facă astfel încât să respecte voința legiuitorului, ceea ce în cazul de față nu s-a întâmplat. Instanța de fond a încălcat acest principiu, interpretând speța dedusă judecății împotriva punctului de vedere al MMFPS exprimată prin adresa nr."1257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013, aflată la dosar, asupra căreia nu s-a pronunțat în niciun fel. Cu atât mai mult cu cât și alte ministere care compun Guvernul, inclusiv Ministerul Sănătății, având rol de coordonator metodologic al domeniului sănătății și asistenței, au plătit și plătesc fără întrerupere din anul 2011 angajaților lor aceste drepturi.
Intimata pârâtă, a formulat întâmpinare, arătând, în esență, că sentința Tribunalului este legală și temeinică iar motivele apelului, neîntemeiate, iar apelantul reclamant a răspuns la întâmpinare, arătând, în esență, că apărarea intimatei este nefondată, iar criticile aduse sentinței, întemeiate.
Apelul este nefondat cu următoarele precizări.
Repausul săptămânal este reglementat la art.137 Codul muncii, și de regulă se acordă potrivit alin.1, sâmbăta și duminica, dar poate fi acordat potrivit alin.2 și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Potrivit alin.3 în situația prevăzută la alin.2 salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv sau după caz individual de muncă.
Potrivit alin.4, în situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau după caz al reprezentanților salariaților.
Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin.4 au dreptul potrivit alin.5 la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art.123 alin.2 Codul muncii.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că sporul la salariu se acordă în situația în care repausul săptămânal se acordă în alte zile decât sâmbătă și duminică și în situația în care se acordă cumulat după o perioadă de 14 zile calendaristice.
Sărbătorile legale sunt reglementate la art.139 Codul muncii, iar acordarea lor se face de către angajator.
La art. 140 Codul muncii se menționează că prin hotărâre de guvern se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.
Art.142 alin.1 Codul muncii recunoaște salariaților care lucrează în unitățile prev. la art.140, precum și la locurile de muncă prev. la art.141 (unități cu foc continuu în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității) dreptul de a fi compensați cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar alin.2 dreptul de a primi un spor la salariu de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că doar salariații, care lucrează în cadrul unităților menționate la art.140 Codul muncii și în cadrul celor cu foc continuu, pentru activitatea prestată în zilele de sărbătoare legală, au dreptul în principal de a fi compensați cu timp liber corespunzător, și numai în situația în care nu li se asigură această compensare, li se acordă acest spor la salariu.
Ei nu au un drept de opțiune cu privire la modul în care vor fi compensați pentru activitatea prestată în aceste zile.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 din Cap. II - Anexa III la Legea nr.284/2010, invocate de apelantă, munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. La alin.2 se menționează că munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător.
Aceste dispoziții recunosc în principiu și altor categorii de salariați respectiv cei din unitățile de asistență socială și de asistență medico-socială, dreptul de a fi compensați cu un spor la salariu pentru activitatea prestată în aceste condiții.
Aceste dispoziții nu pot fi aplicate făcând abstracție de cele ale art. 9 - (1) din Legea nr.285/2010 și ale Legii nr.283/2011 privind aprobarea OUG nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008, potrivit cărora, în anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Aceasta întrucât Curtea Constituțională, prin decizia nr.422/24.10.2013, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale art. II art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, reținâd următoarele:
„Este adevărat că art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede că pentru munca suplimentară și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică prevederile Legii nr. 53/2003, însă aceste prevederi ale legii-cadru de salarizare nu s-au aplicat în anii 2011 și 2012, întrucât au fost adoptate legile anuale de salarizare, și anume Legea nr. 285/2010 pentru anul 2011 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru anul 2012, legi anuale care derogă de la prevederile legii-cadru.
Or, potrivit dispozițiilor de lege criticate, în anii 2011 și 2012, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere beneficiază de compensarea muncii suplimentare și a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, numai cu timp liber corespunzător, iar nu de o compensare bănească, sub forma unui spor. Aceste prevederi fac parte din legi anuale de salarizare - pentru anii 2011 și 2012 - și se aplică întregului personal bugetar încadrat în funcții de execuție și de conducere în cadrul schimbului normal de lucru.”
Cu alte cuvinte apelanta pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale, și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, este îndreptățită a fi compensată cu acordarea de timp liber corespunzător.
Prin cererea de chemare în judecată apelanta nu a invocat însă refuzul angajatorului de a-i acorda timp liber corespunzător în compensare, și nu a investit instanța de judecată cu un asemenea petit, acțiunea formulată fiind neîntemeiată.
Sunt argumentele pentru care Curtea în temeiul disp.art.480 alin.1 NCPC respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" reprezentant legal al apelantului reclamant – membru de sindicat C. D., cu sediul în C., ., nr. 32, județul D., împotriva sentinței numărul 1810 din data de 02 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., b.dul N. T., nr. 22, județul D., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 septembrie 2014.
Președinte, T. R. | Judecător, P. B. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.R.S.G.
2.10.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Despăgubire. Decizia nr. 3273/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
