Despăgubire. Decizia nr. 3273/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3273/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 6967/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3273/2014
Ședința publică de la 15 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător A. M.
Grefier G. Ț.
****************
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. N. ..- LA PUNCT DE LUCRU TÂRGU JIU, împotriva sentinței civile nr.1020 din 24.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. A., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul reclamant S. N. ..- LA PUNCT DE LUCRU TÂRGU JIU, prin consilier juridic A. B. A. și intimatul pârât D. A. reprezentat de avocat Cocodel I. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează, că apelul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către apelantul reclamant prin cererea de apel suspendarea executării hotărârii atacate.
Curtea pune în discuție cererea de suspendare a executării hotărârii.
Avocat Cocodel Ionul D. pentru intimatul pârât solicită respingerea cererii.
Nemaifiind cererii de formulat, excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra apelului.
Consilier juridic A. B. pentru apelantul reclamant S. N. ..-la Punct de Lucru Târgu Jiu, a expus pe larg motivele de apel în raport de care a solicitat admiterea apelului și angajarea răspunderii sale patrimoniale a intimatului cu obligarea la plata sumei de 8400 actualizată la data plății. Depune concluzii scriseși arată că răspunderea patrimonială a salariatului poate fi angajată întrucât a produs prejudiciul în patrimoniul unității angajatoare printr-o faptă personală și ilicită a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa,
Avocat Cocodel Ionul D. pentru intimatul pârât solicită respingerea apelului ca nefundat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat și cheltuieli de transport. Arată că nu poate fi angajată nici răspunderea disciplinară nici răspunderea patrimonială și intimatul nu a încălcat sarcinile și atribuțiilor de serviciu atribuite prin contractul individual de muncă și fișa postului fiind conducător auto și erau însoții de agenți de vânzare care aveau aceste atribuții de încasare a contravalorii la momentul livrării materialului lemnos.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ la data de 30.07.2013, reclamanta S.C. S. N. .., a chemat în judecată pârâtul Dumitrașu A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige intimatul la plata sumei de 8.400,00 lei actualizată la data plății efective, la plata cheltuielilor de judecată; precum și să se dispună instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietate a intimatului.
Prin sentința civilă nr. 1020 din 24.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta S.C. S. N. ., cu sediul în Tg-J., ., jud.Gorj, în contradictoriu cu pârâta D. A., domiciliat în Tg-J., ., ., ., jud.Gorj, ulterior precizată.
A fost obligată reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată in cuantum de 600 de lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. (1) Codul muncii, rezultă că, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții de fond, printre care existența unui contract de muncă valabil încheiat, calitatea de salariat la unitatea păgubită, existența unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Astfel, producerea unei pagube în patrimoniul angajatorului de către un salariat al său este de esența răspunderii patrimoniale. Inexistența prejudiciului sau imposibilitatea dovedirii lui conduce la exonerarea de răspundere patrimonială a salariatului în cauză, potrivit maximei idem est nou esse . în instanță a existenței prejudiciului în patrimoniul angajatorului, creat prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu a salariatului, cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic existența și întinderea cuantumului pagubei. In acest context, revine angajatorului sarcina de a dovedi atât existența, cât și întinderea prejudiciului, respectiv caracterul real și cert al acestuia, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic atât existența, cât și întinderea cuantumului pagubei.
Instanța a reținut că prejudiciul a izvorât din următoarea situație de fapt: în data de 03.07-04.07.2013 intimatul D. A. conducător al ansamblului auto_ și_ a plecat în cursă, în vederea onorării unei comenzi, în localitatea Țăndăreni, jud. Ialomița unde a transporta cantitatea de 24 paleți lemn de foc fag, beneficiarul comenzii fiind N. C..
În acest sens, intimatul D. A. s-a prezentat la Departamentul Parc auto, unde era staționat ansamblul de vehicule susmenționat în vederea preluării acestuia, a încărcăturii și a documentelor de către acesta în vederea efectuării transportului pentru realizarea comenzii.
În data de 03.07.2013, dl. R. L., conducător auto în echipaj cu intimatul D. A., s-a deplasat cu ansamblu de vehicule anterior menționate la punctele de lucru ale societății, în speță punct de lucru situate în corn. Peștișani, . și punct de lucru corn. Padeș, . Gorj, pentru a fi încărcat cu material lemnos în vederea efectuării transportului conform comenzii.
Ansamblul auto a fost încărcat la punctul de lucru din corn. Padeș, .. Gorj cu un număr de 17 paleți lemn de foc de esență fag, conform avizului de însoțire primar nr._/03.07.2013 și a avizului de însoțire secundar nr._/03.07.2013, după care s-a deplasat la un alt punct de lucru situat în corn. Peștișani, jud. Gorj unde a mai fost încărcat cu încă 7 paleți lemn de foc de esență fag conform avizului de însoțire primar nr._/03.07.2013.
După efectuarea integrală a încărcării conform comenzii și a avizelor antemenționate, dl. R. L. s-a deplasat cu ansamblu auto la sediul Departamentului Parc auto unde a parcat în vederea preluării de către colegul de echipaj, intimatul D. A., cel care trebuia să efectueze transportul și implicit livrarea mărfii către beneficiar.
Dl. R. L. la terminarea programului de lucru, având cunoștință că transportul urma să fie făcut de intimatul D. A. a lăsat la bordul vehiculului toate documentele necesare pe timpul transportului, aceasta fiind o practică între colegii de echipaj.
In vederea realizării comenzilor privind vânzarea de material lemnos, agentul de vânzări, în speță dl. Târban S., preia telefonic comenzile de potențialii clienți, persoane fizice sau persoane juridice, după care le aduce la cunoștința Biroului vânzări în vederea repartiției și programării vehiculelor corespunzătoare pentru onorarea acestora.
După încărcare, conducătorul auto are obligația contactării agentului de vânzări pentru a-i comunica data și ora plecării în cursă pentru onorarea comenzii, acest lucru fiind absolut necesar pentru ca agentul de vânzări să se prezinte la locul plecării în scopul însoțirii transportului.
Acesta obligație nu a fost îndeplinită de către intimatul D. A., necontactându-1 pe agentul de vânzări, hotărând în mod unilateral să plece singur în cursă.În acest mod intimatul D. A. a onorat comanda, efectuând transportul și livrând marfa, fără a fi însoțit de agentul de vânzări.
După descărcarea mărfii la beneficiarul acesteia, a încasat contravaloarea celor 24 paleți lemn foc de esență fag, respectiv suma de 8.400 lei, sumă ce se compune din însumarea contravalorii mărfii livrate conform celor trei avize de însoțire a mărfii, și anume: aviz de însoțire primar nr._ din data de 03.07.2012 cu specificația sortimentului/specia "Lemn de foc FAG fasonat la 33 cm, paletizat" în cantitate de 13,392 mc însemnând un număr de 12 paleți, aviz de însoțire secundar nr._ din data de 03.07.2013 cu specificația sortimentului/special "Lemn de foc paletizat clasa C" în cantitate de 7,200 mc însemnând un număr de 5 paleți; aviz de însoțire secundar nr._ din data de 03.07.2013 cu specificația sortimentului "Lemn de foc paletizat clasa C" în cantitate de 10,080 mc însemnând un număr de 7 paleți.
Astfel reclamanta a considerat că intimatul D. A., și-a însușit suma de 8.400 lei, creând astfel un prejudiciu material societății, motiv pentru care s-a formulat prezenta acțiune privind atragerea răspunderii patrimoniale a intimatului.
În speța dedusă judecății, din analiza înscrisurilor depuse în probațiune de reclamantă, Tribunalul a reținut că aceasta nu a dovedit pe baza înscrisurilor depuse la dosar, existența unui prejudiciu real, cert în patrimoniul acesteia, în sumă de 8400 lei, reprezentând contravaloare masă lemnoasă
Astfel, fapta prejudiciabilă, ca element al răspunderii patrimoniale a salariatului, trebuie săvârșită de acesta în legătură cu munca sa, reprezentând orice faptă comisivă sau omisivă a salariatului, ce presupune fie neexecutarea obligațiilor de serviciu și orice alte acte omisive în raport cu obligațiile de serviciu, fie încălcarea unor dispoziții prohibitive a contractului individual de muncă, a regulamentului intern sau a legii. Săvârșirea unei fapte ilicite și personale de către salariat în legătură cu munca sa este de esența răspunderii patrimoniale.
Inexistența faptei ilicite personale și prejudiciabile a salariatului, cât și lipsa legăturii unei asemenea fapte cu munca salariatului conduc la exonerarea de răspundere patrimonială a salariatului în cauză.
Dovada existenței unei fapte ilicite săvârșite de către salariat în legătură cu munca, respectiv dovedirea în instanță a creării prejudiciului prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cade în sarcina angajatorului.
Din lecturarea fișei postului pârâtului (filele 8-13) rezultă fără echivoc că acesta nu avea atribuții de casier, neavând chitanțier în vederea încasării sumelor de bani de la beneficiari .
In cauză, din analiza înscrisurilor depuse în probațiune de părți, instanța a reținut faptul că pârâtei i se impută încălcarea atribuțiilor de serviciu, în sensul că pârâtul nu a contactat agentul de vânzări pentru a-i comunica data și ora plecării în cursă pentru onorarea comenzii, acest lucru fiind absolut necesar pentru ca agentul de vânzări să se prezinte la locul plecării în scopul însoțirii transportului.
Mai mult decât atât, reclamanta nu a făcut nici dovada înregistrării în contabilitate a sumei de 8400 lei ca prejudiciu și nici dovada transportului respectiv cu documente de transport foaie de parcurs, diagrama,etc.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că pârâtul a semnat o recipisă de primire din care să rezulte preluarea materialului lemnos și nici nu i-a fost predat chitanțier pentru a putea încasa sume de bani deoarece stabilirea prețului și modalitatea de plată nu erau în atribuțiile sale de serviciu.
Instanța constată că este obligatorie întocmirea mai multor exemplare cu privire la operațiunile de transport, așa cum se prevede în art. 1.962 cod civil: (l)Documentul de transport se întocmește în cel puțin 3 exemplare, câte unul pentru transportator și expeditor și altul care însoțește bunul transportat până la destinație. (3) Documentul de transport sau, în lipsa acestuia, recipisa de primire dovedește până la proba contrară luarea în primire a bunului spre transport, natura, cantitatea și starea aparentă a acestuia,,.
Ori reclamanta nu a făcut dovada existenței nici măcar a unui exemplar din documentul de transport al mărfii .
În concluzie, din întreaga reglementare rezultă că răspunderea patrimonială a salariatului poate fi angajată numai în cazul dovedirii producerii unui prejudiciu în patrimoniul unității angajatoare printr-o faptă personală și ilicită a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, condiții cumulative ale răspunderii patrimoniale, a căror dovadă nu a fost făcută de către reclamantă, cu consecința imposibilității angajării răspunderii salariatei în cauză, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, reclamanta va fi obligată la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr.492/08.04.201 depusă la dosar .
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, criticand-o ca nefiind legala si temeinica, solicitant totodata suspendarea executarii hotararii.
In motivare, s-a aratat ca solicită să se dispună, prin încheiere motivată, suspendarea executării hotărârii atacate, fără citarea părților, chiar înainte de primirea dosarului
A arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtului D. A. la plata sumei de 8.400 lei actualizată la data plății efective, precum și instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea pârâtului, ca o măsură de siguranță în vederea împiedicării acestuia de l proceda la înstrăinarea bunurilor pe care le deține și care pot servi la acoperirea pagubei materiale cauzată angajatorului.
A mai arătat că, raportat la dispozițiile art. 397 Cod procedură civilă care instituie în mod imperativ „instanța este obligatei să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda altceva decât s-a cerut" și considerentele și dispozitivul sentinței nr. 1020 din 24 aprilie 2014, instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere și nu a luat în considerare întreg probatoriu administrat.
Mai mult decât atât, a învederat și faptul că probatoriu administrat de societate a fost cenzurat de către instanța de fond.
Or, din analiza sentinței nr. 1020 din 24 aprilie 2014 pronunțată în dosarul nr._ de către TRIBUNALUL GORJ - SECȚIA LITIGII DE L NCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE se poate observa că la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut în vedere actele depuse în susținere și chiar mai mult a dat o altă interpretare acestora, procedând la cenzurarea acestora.
Față de motivarea hotărârii judecătorești, a arătat că aceasta trebuie să fie deopotrivă în strictă concordanță cu toate capetele de cerere formulate astfel că motivarea nu poate privi numai împrejurările de fapt pe care instanța, în mod singular, le-a apreciat a fi pertinente, fără a lua în considerare că nu trebuie să fie contradictorii sau dubitative.
Astfel, în hotărârea instanței de fond, neregăsindu-se în cuprinsul acesteia, argumentarea rațiunii care 1-a determinat pe judecător să adopte soluția dispusă în zi atât cu privire la excepțiile formulate, cât și în ceea ce privește fondul cauzei.
Or, hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză a probelor aflate la dosar în scopul aflări adevărului și justei soluționări a cauzei.
In plus, motivarea hotărârii judecătorești justifică echitatea procesului, pe de o parte prin dreptul părților de a fi convinse că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de acestea de altă parte.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere doar apărările pârâtului, susținând în acest sens faptul cărăspunderea patrimonială a salariatului poate fi angajată in cazul producerii unui prejudiciu.
A arătat că în fapt, în vederea lămuririi împrejurărilor de fapt și de drept instanța de judecată a stăruit prin toate mijloacele procesuale legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, caz în care s-au întru totul prevederile legale privind principiile fundamentale și anume torului în aflarea adevărului art. 22 Cod procedură civilă.
A mai precizat că prejudiciulmaterial în cuantum de 8.400 lei a fost cauzat de către pârâtul D. A. ca urmare a neîndeplinirii sarcinilor și atribuțiilor de serviciu prin contractul individual de muncă și fișa postului, parte integrantă a acestuia.
În speță, în data de 03.07._13 pârâtul D. A., în calitatea sa de conducător auto pe ansamblu auto_ și_ a plecat în cursă în loc. Țăndăreni, jud. Ialomița unde a transportat cantitatea de 24 paleți de lemn de foc de esență fag în vederea onorării comenzii.
Or, pentru a putea onora comanda emisă de către N. C., comandă adusă la cunoștința societății prin agentul de vânzări dl. Târban S., fila 49 dosar fond, s-a decis încărcarea din Depozitele societății și transportarea către beneficiar cu ansamblu de autovehicule cu nr. de înmatriculare_ și_ .
Procedura privind vânzarea de material lemnos, cherestea și /sau buștean, constă în: agentul de vânzări, în speță Târban S., preia comenzile pe care le înaintează Biroului Vânzări care face repartiția și programarea autovehiculelor corespunzătoare, în vederea încărcării, transportării și onorării comenzilor primite, inclusiv de la persoane fizice.
Întrucât legislația aplicabilă în materie, O.G. nr. 37/2007 și Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier și amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 și Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 și abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), denumit în continuare Acordul AETR, nu permite doar un singur conducător auto care să desrevească activitatea pe ansamblul de autovehicule antemenționat, societatea noastră a asigurat următorul echipaj: Rotam L. și D. A..
În acest sens, al respectării legislației aplicabile în materie, în data de 03.07.2013 R. L., conducător auto în echipaj cu D. A., s-a deplasat cu ansamblul de autovehicule la Depozitele societății, puncte de lucru, pentm a fi încărcat cu materialul lemnos, cherestea, solicitat/ă de către beneficiarul N. C.) din Ioc. Țăndărei, jud. Ialomița.
Astfel, acesta s-a deplasat la punctul de lucru din corn. Padeș, .. Gorj unde a fost încărcat cu lemn foc fag - 17 paleți: lemn foc fag - 5 paleți, conform aviz de însoțire secundar nr._ din 03.07.2013 și lemn foc fag - 12 paleți conform aviz de însoțire primar nr._ din 03.07.2013, după care s-a deplasat la punctul de lucru din corn. Peștișani, jud. Gorj unde s-a procedat la completarea încărcăturii cu încă 7 paleți lemn foc esență fag conform avizului de însoțire primar nr._ din 03.07.2013.
După încărcarea efectivă a materialului lemnos, cherestea, în autovehicul și întocmirea documentelor de proveniență a mărfii, s-a deplasat cu ansamblul auto la sediul punctului de lucru - Coloană auto, parc auto, unde a parcat ansamblul auto pentru a fi preluat de către colegul său de echipaj, pârâtul D. A., adică conducătorul auto care trebuia să transporte marfa și să implicit să livreze lemn foc fag - cantitatea de 24 paleți beneficiarului N. C..
În acest sens, Rotam L. arată, fila 50 dosar fond, la terminarea programului, având cunoștință că transportul urma să fie făcut de colegul său, pârâtul D. A., a lăsat ansamblu auto, așa cum am antemenționat parcat în Coloana auto, la bordul căruia erau toate documentele (foaia de parcurs, avizele de însoțire,CMP, etc.) necesare efectuării transportului.
La plecare în cursă, conducătorul auto are obligația contactării agentului de vânzări pentru a i se comunca ora plecării, pentru efectuarea transportului și onorarea comenzii, prezența acestuia fiind absolut necesară transportului, fără a se funda atribuțiile agentului de vânzări cu atribuțiile conducătorului auto care este gestionarul, fișa postului fila 8 dosar fond, pe timpul transportului mărfii transportate de la locul de preluare la locul de predare, în speță destinatar.
Această obligație nu a fost îndeplinită de către pârâtul D. A., care prin încălcarea acesteia, a hotărât în mod unilateral să nu îl contacteze pe agentul de vânzări, plecând astfel singur în cursă, arătând astfel că oarecum pârâtul pârâtul a „premeditat” acest lucru.
Or, acționând de asemenea manieră, pârâtul D. A. a recurs la această modalitatea efectuând transportul și livrarea mărfii, fără a fi însoțit de agentul de vânzări.
Situația de fapt antemenționată a fost reținută și de către instanța de judecată în considerentele sentinței împotriva căreia am formulat apel.
Ceea ce nu a reținut instanța de judecată este faptul că, după descărcarea încărcăturii, lemn foc esență fag - 24 paleți, a încasat valoarea acestora, respectiv 8.400 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea mărfii livrate conform celor trei avize de însoțire, declarația destinatarului mărfii N. C., fila 47 dosar fond, și de asemenea conform fișei postului, fila 8 dosar fond, conducătorul auto este gestionarul mărfii pe durata transportului.
Față de probatoriile propuse și admise societății noastre au arătat și susținut că în perioada cât a fost salariatul societății noastre, pârâtul D. A. a cauzat societății un prejudiciu material în valoare de 8.400 lei constând în contravaloarea lemn foc de esență fag - 24 paleți.
Având în vedere situația de fapt anteprezentată, arătăm onoratei instanțe de apel faptul că: pârâtul D. A., și-a însușit suma de 8.400 lei, creând astfel un prejudiciu material societății.
Referitor la” reclamanta nu a făcut nici dovada înregistrării în contabilitate a sumei de 8.400 lei, învederează onoratei instanțe de apel că este în eroare cu privire la acest aspect, motivat de faptul că pentru acest domeniu există legislație specială care prevede aceste aspect având în vedere că materialul lemnos este are regim special așa cum este astfel reglementat de legislația în vigoare.
Astfel, evidența materialului lemnos se face cu: registrul de evidență intrări -ieșiri material lemnos și programul special implementat SUMAL (sistemul integrat de urmărire a materialelor lemnoase.
Aplicația SUMAL se personalizează pentru fiecare operator economic si are ca principale obiective, practica unitară în evidența gestionară a meterialelor lemnoase și creșterea eficienței controlului în domeniul forestier.
In vederea clarificării situație astfel create, societatea noastră a procedat la ocărea pârâtului, fila 16 dosar fond, pentru a se prezenta la sediul procesual în vederea formulării apărării față de cele antemenționate, și având în vedere că »unt întrunite condițiile art. 254 Codul muncii, care prevede „salariații răspund matrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".
Cu privire la fapta ilicită, aceasta se stabilește prin raportare la atribuțiile și sarcinile de serviciu ce incumbă salariatului în temeiul legii, a contractului individual le muncă, a regulamentului intern și nu în ultimul rând a fișei postului. Fapta ilicită poate consta într-o neexecutare totală sau parțială a atribuțiilor și sarcinilor de serviciu, într-o executare cu întârziere a acestora sau într-o executare necorespunzătoare.
Pentru a da naștere răspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții, respectiv să fie real și cert, să fie cauzat direct angajatorului, să fie material și că nu fi reparat la data la care angajatorul solicit acoperirea pagubei materiale.
Or, cu privire la raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu material acesta este prezumat de lege în materie contractual, iar vinovăția (culpa) nu prezintă relevanță, deoarece salariatul/angajatul răspunde indiferent de intenția sau culpa dovedite în săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu material.
Potrivit art. 254 alin. 1) din Codul muncii, republicat, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa.
A solicitat admiterea apelului, iar pe fond modificarea sentinței civile nr. 1020 din 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția Litigii de Muncă Și Asigurări Sociale în dosarul nr. »_ în sensul admiterii și obligarea pârâtului D. A. la plata sumei de 8.400 lei actualizată la data plății efective, precum și instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea pârâtului ca măsură de siguranță în vederea împiedicării de a proceda la înstrăinarea bunurilor până la recuperarea integrală a prejudiciului material odus societății.
In drept, se întemeiază pe dispozițiile art. 466 și următoarele din cod procedură civilă.
La data de 23.07.2014, intimatul pârât D. A. a depus întâmpinare și a solicitat față de apelul formulat de S.C. S. N. .. împotriva sentinței nr. 1020/24.04.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
Sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală întrucât instanța de fond, după analiza înscrisurilor aflate la dosar și în baza prevederilor legale aplicabile, a apreciat în mod corect că reclamanta S.C. S. N. Corn S.R.L. nu a făcut dovada susținerilor sale și nici a existenței vreuneia din situațiile răspunderii patrimoniale a salariatului.
1.Primul motiv de apel critică faptul că instanța de fond nu s-ar fi
pronunțat cu privire la capătul de cerere referitor la instituirea sechestrului
asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea pârâtului.
În astfel de situații, în care instanța omite să se pronunțe cu privire la capetele de cerere menționate în cererea de chemare în judecată, legiuitorul în cuprinsul codului de procedură civilă a alocat părților posibilitatea „completării hotărârii" prevăzută de art.444 cod procedură civilă potrivit căruia: „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva aceleiași hotărâri
Astfel că această critică nu poate face obiectul căii de atac a apelului sau recursului, așa cum se prevede la art.445 cod procedură civilă: „îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.442-444."
2.Cea de-a doua critică a sentinței vizează faptul că „instanța de fond
nu a avut în vedere actele depuse în susținere și chiar mai mult a dat o altă interpretare acestora, procedând la cenzurarea acestora."
De asemenea, în motivele de apel, reclamanta susține că: „prejudiciul material în cuantum de 8400 lei a fost cauzat de către pârâtul D. A. ca urmare a neîndeplinirii sarcinilor și atribuțiilor de serviciu asumate prin contractul individual de muncă și fișa postului, parte integrantă a acestuia"
În realitate instanța a apreciat corect natura litigiului, prevederile legale aplicabile și starea de fapt susținută, dar nedovedită de către reclamantă.
Astfel, apelanta nu a făcut dovada că i-a fost predat ansamblul auto sau masa lemnoasă, nici că eu am efectuat cursa respectivă sau că am încasat vreo sumă de bani. Avizele de însoțire a mărfii depuse la dosar nu conțin semnătura mea, astfel că nu s-a realizat predarea ansamblului gol sau încărcat către subsemnatul.
Mai mult, intimatul nu avea atribuții de casier și nici nu avea eliberat chitanțier, astfel că nu opera cu bani (cu excepția avansului de deplasare), având calitatea de conducător auto.
Deși invocă neîndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, apelanta nu precizează clar textul aplicabil din fișa postului pentru ca instanța să verifice dacă am încălcat sau nu obligațiile respective.
În realitate, în motivele de apel sunt menționate pretinse obligații în sarcina conducătorului auto, fără ca acestea să se regăsească în fișa postului sau în contractul de muncă. Chiar și așa, nu se dovedește nici că aș fi încălcat respectivele pretinse obligații ale subsemnatului.
Se poate observa în fișa postului (pct.2 alin. 2 și 3) că încărcarea mărfii se face în prezenta conducătorului auto care are obligația să asiste, însă nici măcar reclamanta nu a susținut că s-a făcut încărcarea în prezența mea, iar avizele depuse nu conțin semnătura mea, ci semnătura celor care au fost prezenți, fiind evident că acestea nu au fost emise în legătură cu activitatea subsemnatului și privesc alți angajați ai reclamantei (simpla menționare a numelui meu, fără semnătură nu este suficientă).
Chiar dacă în motivele de apel susține din nou aceeași stare de fapt menționată în cererea de chemare în judecată, reclamanta nu dovedește că intimatul ar fi preluat sub semnătură masa lemnoasă în ziua respectivă și nici că eu aș fi efectuat transportul sau aș fi încasat sume de bani, aspecte apreciate corect de instanța de fond.
Faptul că a fost încărcat cu material lemnos un ansamblu auto nu este suficient pentru a dovedi că i-a fost predat și că a efectuat transportul, fiind cu atât mai puțin dovedit că a fi încasat vreo sumă de bani.
Chiar apelanta susține că potrivit Acordului AETR nu este permis ca un singur conducător auto să deservească activitatea pe un ansamblu de autovehicule, din mențiunile ulterioare rezultă că de fapt un conducător auto singur proceda la încărcarea ansamblului la depozitul societății, iar un alt conducător auto, tot singur, prelua ansamblul de la sediul punctului de lucru și efectua livrarea.
Potrivit codului civil, art. 1956 :. „Contractul de transport se dovedește prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimație de călătorie sau altele asemenea ..."
Susținerile reclamantei ar fi fost ușor de dovedit dacă ar fi fost reale, în condițiile în care este obligatorie întocmirea mai multor exemplare cu privire la operațiunile de transport, așa cum se prevede în art. 1.962 cod civil: (l)Documentul de transport se întocmește în cel puțin 3 exemplare, câte unul pentru transportator și expeditor și altul care însoțește bunul transportat până la destinație. (3) Documentul de transport sau, în lipsa acestuia, recipisa de primire dovedește până la proba contrară luarea în primire a bunului spre transport, natura, cantitatea și starea aparentă a acestuia.,,.
Cu toate acestea, reclamanta dovedește doar că s-a încărcat cu masă lemnoasă un ansamblu auto, nefiind dovedit faptul că ansamblul respectiv a fost deplasat de la depozit la sediu de către Rotam L. și nici că acesta mi l-a predat.
Chiar și în ipoteza în care aș fi avut atribuții de casier, reclamanta trebuia să aibă emisă o factură în care să fie specificate datele obligatorii; descriere produs, cumpărător, vânzător, nume delegat, preț, iar la momentul predării către cumpărător acestuia i s-ar fi eliberat o chitanță în schimbul prețului, factura completată și marfa. D. aceste acte au puterea de a dovedi existența tranzacției respective.
Apelanta n a facut dovada unor astfel de proceduri cu înscrisuri, așa încât dorește să obțină sprijinul instanței pentru a obține sume de bani neînregistrate legal în contabilitatea societății.
Față de aceste aspecte, s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii, se constata ca aceasta a ramas fara obiect, cauza ramanand in pronuntare la primul termen de judecata astfel incat ratiunea suspendarii nu se mai regaseste.
Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, se constata ca apelul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste motivul de apel referitor la ignorarea disp. art. 397 C.P.C. prin nepronuntarea instantei asupra capatului de cerere privind instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor paratului, se constata ca disp. art. 445 NCPC impiedica instanta de apel sa remedieze o astfel de deficienta a sentintei atacate.
Potrivit acestora, completarea hotararii, incidenta conform disp. art. 444 NCPC in situatia in care instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in conditiile art. 442-444 NCPC.
Ca atare, reglementarea expresa a procedurii de completare a unei hotarari, precum si instituirea unei interdictii de solicitare a sa prin intermediul cailor de atac sus precizate atrag inadmisibilitatea acestui motiv de apel.
Nici critica privind nemotivarea hotararii nu poate fi primita, fiind nejustificata.
Astfel, prin sentinta apelata, instanta de fond a respins cererea formulata, expunand in considerentele hotararii situatia de fapt retinuta dupa analiza concreta a sustinerilor celor doua parti, situatie incadrata ulterior in prevederile legale incidente.
Motivarea unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar, se circumscrie exigentelor art. 425 NCPC cu privire la elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar. Motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Asa cum s-a aratat si in cauza Albina contra Romaniei, acest drept la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Cum in cauza instanta de fond a examinat efectiv sustinerile apelata, sentinta apelata cuprinzand motivele pe care se sprijina solutia pronuntata, nu se poate aprecia in sensul nerespectarii dispozitiilor legale precitate.
Pe fond, se constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a disp. art. 270 alin. 1 din C. Muncii referitoare la raspunderea patrimoniala a salariatului, retinand atat ca nu s-a facut dovada unei fapte ilicite care sa fi fost savarsita de catre parat, cat si faptul ca nu s-a probat un prejudiciu cert in patrimoniul reclamantei.
Desi reclamanta sustine ca paratul a plecat in cursa fara a contacta agentul de vanzari, predand marfa transportata destinatarului si incasand contravaloarea sa, acest fapt nu este sustinut de probele administrate.
Astfel, inscrisurile depuse la dosar de catre reclamanta, respectiv avizele de insotire a marfii nu releva decat existenta unei anumite cantitati de marfa ce urma a fi transportata, fara a face dovada in sine a preluarii acesteia de catre cel indreptatit a o deplasa la destinatarul convenit, cu atat mai mult a incasarii sumelor de bani convenite.
Cu privire la acest ultim aspect, se retine ca desi reclamanta invoca o calitate a paratului de gestionar, fisa postului acestuia nu contine prevederi in sensul indreptatirii sale de a incasa vreo suma de bani si de a elibera chitanta aferenta, aceste operatiuni fiind in sarcina agentului de vanzari care insoteste transportul, conform chiar sustinerilor apelantei in fata instantei de judecata.
Declaratia numitului N. C., pretins destinatar al marfii, aflata la fila 47 dosar fond, de care reclamanta se prevaleaza nu poate primi relevanta dorita, neavand natura unui inscris, mijloc de proba in sensul legii procesual civile, in conditiile in care contine sustinerile unei persoane straine de procesul civil si care, in masura in care se aprecia necesar, putea fi audiata ca martor.
Cum insa, prin apelul declarat, apelanta-reclamanta nu a inteles sa propuna administrarea probei testimoniale conform prevederilor art. 470 NCPC, iar inscrisurile depuse la dosar nu fac dovada faptei ilicite pretins a fi savarsite de catre intimatul-parat, conditie esentiala pentru angajarea raspunderii sale patrimoniale, in mod corect actiunea promovata a fost respinsa ca nefondata.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 480 NCPC, apelul urmeaza a fi respins ca nefondat.
F. de aceasta solutie, urmeaza a fi obligata apelanta la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecata catre intimat reprezentand onorariu aparator si cheltuieli transport, conform chitantelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. N. ..- LA PUNCT DE LUCRU TÂRGU JIU, împotriva sentinței civile nr.1020 din 24.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. A., având ca obiect despăgubire.
Obligă apelanta la 900 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2014.
Președinte, R. M. | Judecător, A. M. | |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.R.M./16 Septembrie 2014
Tehn.2ex/G.T
Jud.fond.S.V.U.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 851/2014.... → |
|---|
