Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 26-02-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 5687/95/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 535
Ședința publică din data de 26 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de reclamanta L. M., împotriva sentinței civile nr.4697/31.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte G. Școlar Industrial Tismana și C. L. Tismana, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul a fost declarat în termenul legal, că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, date fiind dispozițiile art. 131 alin.1 C.pr.civ., a constatat că acestei instanțe îi aparține competența generală de soluționare a prezentei cauze iar temeiul de drept pentru care se constată competența instanței este art.269 alin.2 Codul muncii coroborat cu art.208 din Legea nr. 62/2011 și art.96 pct.2 C.pr.civ.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare la acest termen și că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului potrivit art.238 alin.1 C.pr.civ., a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamanta L. M., a chemat în judecată pârâții G. Școlar Industrial Tismana și C. L. Tismana, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligați pârâții G. Școlar Industrial Tismana, C. L. Tismana să-i acorde salariul de bază pentru luna decembrie 2009 cu o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, conform art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 și salariul de bază pentru perioada 01.01._10 la nivelul celui stabilit legal în luna decembrie 2009 conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 330/2009. Totodată a solicitat obligarea pârâților G. Școlar Industrial Tismana și C. L. Tismana să-i calculeze și să-i plătească diferențele de drepturi salariate dintre salariile legal calculate și cele efectiv încasate pentru perioada 01.12._12, sume actualizate cu rata inflației de la data scadentă a fiecărei sume până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.4697/31.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu cu privire la pretențiile solicitate pentru perioada decembrie_10 și în consecință, respinge ca fiind prescris dreptul material la acțiune al reclamantului pentru această perioadă.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere formulate de reclamanta L. M., CNP_,cu domiciliul în Tismana, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâții G. Școlar Industrial Tismana, cu sediul în Tismana, județul Gorj, C. L. Tismana, cu sediul în Tismana,jud.Gorj.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere pentru perioada 01.05._12.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut:
Reclamanta L. M., este educatoare la G. Școlar Industrial Tismana, având o vechime în învățământ de 35 de ani, așa cum rezultă din adeverința nr.1286/09.05.2013.
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei G. Școlar Industrial Tismana să-i acorde salariul de bază pentru luna decembrie 2009 cu o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, conform art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 și salariul de bază pentru perioada 01.01._10 la nivelul celui stabilit legal în luna decembrie 2009 conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 330/2009. Totodată a solicitat obligarea pârâților pârâții G. Școlar Industrial Tismana și C. L. Tismana, să-i calculeze și să-i plătească diferențele de drepturi salariate dintre salariile legal calculate și cele efectiv încasate pentru perioada 01.12._12, sume actualizate cu rata inflației de la data scadentă a fiecărei sume până Ia data plății efective.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 03.06.2013.
Potrivit art. 268. alin. 1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Potrivit Ordinului nr. 86/2005, salariul personalului didactic se achita între 5 și 15 ale lunii următoare celei pentru care se datorează. Cum acțiunea a fost formulată la data de 03.06.2013, dreptul reclamantei pentru luna perioada decembrie_10 era prescris. Prin urmare, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru această perioadă.
Începând cu data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea - Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, care a stabilit prin art.30:
,,(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător transelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009.
(5) In anul 2010, personalul aflat in funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009,,.
Cum pretențiile reclamantei aferente lunii decembrie 2009 sunt prescrise, creșterile salariale nu pot fi acordate nici după 1 ianuarie 2010, dispozițiile art. 30 alin. 3 și 5 din Legea nr. 330/2009 opunându-se acestui lucru, în condițiile în care reîncadrarea se face avându-se în vedere salariul avut în luna decembrie 2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta L. M., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că a chemat în judecată C. L. Tismana și Grupul Școlar Tismana, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții, să acorde salariul de bază pe luna decembrie 2009 cu o creștere a coeficientului de ierarhizare 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, conform art.50 alin.(1) și 2 din Legea 128/1997 și salariul de bază pe perioada 01.01._10 la nivelul celui stabilit legal în luna decembrie 2009 conform art.7 alin.2 din Legea 330/2009. De asemenea să fie obligate intimatele să calculeze și să plătească diferențele de drepturi salariale dintre salariile legal calculate și cele efectiv încasate pentru perioada 01.12._09, sume actualizate cu rata inflației de la data scadentă a fiecărei sume până la data plății efective.
Arată că a depus la dosarul cauzei adeverință privind vechimea în învățământ de peste 30 de ani, copie de pe cartea de muncă. În mod greșit instanța de fond a analizat capătul de cerere privind tranșele suplimentare de vechime pe perioada 01.01._11 și a fost respins deoarece:
Începând cu data de 01.01.2011, salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată de Legea nr. 285/2010. Dispozițiile art. 1 alin. 1 din acest act normativ au prevăzut faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază / soldelor funcției de bază/ salariilor funcției de bază/ indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, iar alin.3 al aceluiași articol prevede modalitatea de stabilire a cuantumului brut al drepturilor salariale, statuând în acest sens ca la calculul drepturilor salariale se va ține seama de gradul, treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la data de 31 decembrie 2010.
După data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2001, care a stabilit un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic din învățământ, ce nu a mai prevăzut tranșele suplimentare de vechime, reglementate de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și nici menținerea salariului anterior.
Mai arată că i se cuveneau drepturile salariale rezultate din aplicarea art.50 alin.1 și2 din Legea nr.128/1997, prin reținerea tranșei suplimentare de vechime, pentru perioada 10.12._11.
Însă, astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosar, nu i s-a acordat tranșa suplimentară de vechime cuvenită pentru 30 de ani de activitate în învățământ, unitatea de învățământ pârâtă afirmând că aceasta a fost inclusă în coeficientul de multiplicare conform art.5 alin.1 și 2 din OUG ner.151/2008 de modificare a OG nr.15/2008, dispoziții ce au fost declarate neconstituționale, conform celor mai sus menționate.
Potrivit prevederilor art. 40 alin. 2 lit. C din Legea nr. 53/2003- Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar, conform prevederilor art. 269 din Legea 53/2003 Codul muncii în forma de vigoare până la data de 30 aprilie 2011, respectiv art. 253 din Codul muncii republicat, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat, în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În temeiul art. 164 alin. 4 din Codul muncii în forma în vigoare până la data de 30 aprilie 2011, respectiv art. 166 alin. 4 din Codul muncii republicat, din considerarea principiului reparației integrale a prejudiciului ( aplicabil în dreptul muncii în baza disp. art. 269 alin. 1 din Codul muncii în forma în vigoare până la data de 30 aprilie 2011, respectiv art. 253 alin.l din Codul muncii republicat), se impune actualizarea sumelor datorate reclamantului cu indicele de inflație la data plății, pentru repararea prejudiciului cauzat prin deprecierea creanțelor datorită dezvoltării monedei naționale ca urmare a inflației.
Consideră că instanța de fond trebuie să rețină prevederile art. 161 din Legea 53/2003, respectiv art. 166 din Legea 53/2003, republicată privind obligația angajatorului și să oblige intimata să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale corespunzătoare tranșei suplimentare de vechime de 30 de ani de activitate în învățământ aferent perioadei 01.01._11 actualizat cu indicele de inflație de la data datorată la data plății.
Pe cale de consecință solicită admiterea recursului, cererea reclamantului și pe fond obligarea unității de învățământ la plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite pentru tranșele suplimentare de vechime pe perioada 01.01._11, conform prevederii art. 50 alin. 2 din Legea 128/1997 coroborate cu Legea 330/2009, 284/2010, 285/2010 actualizate cu indicele de inflație de la data datorată până la data plății efective și obligarea Consiliului Comunal Tismana să aibă fondurile necesare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Grupul Școlar Industrial Tismana să-i acorde salariul de bază pentru luna decembrie 2009 cu o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime conform art.50 alin.1și 2 din Legea nr.128/1997, obligarea pârâtei să-i acorde salariul de bază pe perioada 01.01._12 la nivelul celui stabilit legal în luna decembrie conform art.7 alin.2 Legea nr.330/2009, obligarea pârâtei să-i calculeze și să-i plătească diferențele de drepturi salariale legal calculate și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01._11, obligarea pârâtelor să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
Potrivit dispozițiilor art. 50 - (1) din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. (2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Se reține astfel că pentru cadrele didactice cu o vechime de 30-35, 35- 40 și peste 40 de ani vechime în învățământ se acorda un plus de 1/25 din coeficientul de ierarhizare de corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Începând cu data de 01. 01. 2008, potrivit art. 5 alin.1 din OG 15/2008, în coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr. 1.1 și 1.2, respectiv din anexele nr. 1.1a, 1.2a și din anexele nr. 1.1b și 1.2b, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 90 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare; Potrivit alin.2 în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexele nr. 2, 2a și în anexele nr. 1.1b și 1.2b, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Rezultă așadar că această creștere de 1/25 a fost introdusă în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexele menționate în acest act normativ, astfel că începând cu ian.2008 au fost acordate drepturile salariale corespunzătoare acestei creșteri.
Această includere a majorării de 1/25 în coeficienții de multiplicare rezultă din exprimarea expresă a textului de lege sus-menționat.
Este adevărat că prin decizia nr.983/30 iunie 2009 Curtea Constituțională a declarat ca neconstituționale disp.art.5 din OG 15/2008, pe considerentul că Guvernul nu era abilitat să modifice structura de calcul a salariului, depășind limitele abilitării acordate prin lege, însă aceasta nu conduce la concluzia că acțiunea formulată de reclamant este fondată.
Aceasta, întrucât dreptul reglementat de art.50 alin.2 din lege nu a fost restrâns sau suprimat, în condițiile în care în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexele nr. 2, 2a și în anexele nr. 1.1b și 1.2b, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, au fost cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Cu alte cuvinte personalului didactic din învățământul preuniversitar i s-au acordat drepturile salariale corespunzătoare acestei creșteri a coeficientului de ierarhizare pentru tranșele de vechime suplimentare, începând cu 01.01.2008, nefiind prejudiciat chiar dacă textul de lege invocat a fost declarat neconstituțional.
Prin Legea nr. 330/2009 au fost abrogate prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, iar potrivit art. 10 din lege - de prevederile art. 50 alin. (1) și ale art. 90 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază numai profesorul universitar și profesorul I grad didactic I din învățământul preuniversitar.
Prin art.39 din Legea nr. 284/2010 a fost abrogat și alin. (1) al art. 50 din Legea nr.128/1977 iar prin Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale a fost abrogată integral Legea nr. 128/1997.
Concluzia care se desprinde din aceste prevederi legale este aceea că și apelantului care este personal didactic începând cu anul 2008, i-a fost inclusă în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexele menționate de OG nr.15/2008, această creștere de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzută la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.
În Legea nr.330/3009, care a abrogat dispozițiile art.50 alin.2, este reglementat expres în anexa nr. II/1 modul de calcul al drepturilor salariale ale personalului didactic, în care nu se mai regăsește această creștere. De asemenea nici în Legea nr.284/2010 nu se mai regăsește o astfel de reglementare.
Sunt considerentele pentru care Curtea, apreciază ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul apelant.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă niciun din motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței, potrivit art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta L. M., împotriva sentinței civile nr.4697/31.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte G. Școlar Industrial Tismana și C. L. Tismana.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.02.2014.
Președinte,Judecător,
C. TomescuLigia E.
Grefier,
I. B.
Red.LE / 13 martie 2014
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud. fond L R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
