Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4720/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4720/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 5639/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4720
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant N. M., cu domiciliul în Filiași, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 4300/03.09.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. T. „D. F.”, cu sediul în Filiași, ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că:
- apelul este declarat și motivat în termen legal,
- în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 223 Cod proc. civ.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 4300 din 03.09.2014 a admis in parte cererea formulată de reclamantul N. M. împotriva pârâtului L. T. "D. Filisanu" Filiași.
A obligat pârâtul L. T. "D. Filisanu" Filiași să plătească reclamantului, dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr.961/2010 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data formulării prezentei cereri și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul unității școlare pârâte, calitate în care a solicitat în instanță obligarea pârâtei la plata unor drepturi cuvenite și neacordate.
Prin sentința civilă nr.961/2010 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea reclamantului, s-a dispus obligarea unității școlare pârâte să calculeze acestuia, drepturile rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 și să-i plătească diferențele salariale dintre drepturile efectiv încasate și cele cuvenite conform prevederilor Legii 221/2008 de aprobare a OG nr.15/2008, pentru perioada 01.01._09, sume reactualizate in raport de data flecarei scadente lunare până la data plații efective.
Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să plătească dobânda legală aferentă drepturilor bănești stabilite prin sentința civilă nr.961/2010 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, începând cu data nașterii dreptului și până la stingerea efectivă a creanțelor.
Conform art. 166 alin.4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului, sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamantă. Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare .
Instanța a apreciat că dobânda legală poate fi acordată reclamantului, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art.1531 NCC care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr.13/2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”, dispoziția fiind prevăzută și anterior în art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Având în vedere dispozițiile art.278 din Codul Muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul Civil ( respectiv art. 1530 și urm. din NCC).
Prin urmare, daunele interese datorate salariatului reclamant constau în dobânda legală, care curge de la data punerii în întârziere, adică de la data formulării cererii de chemare în judecată de acordare a dobânzii.
În consecință, pentru motivele expuse, instanța a admis in parte cererea reclamantului și a obligat pârâtul unitatea școlară să plătească reclamantului dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile irevocabile nr.961/2010 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data formulării prezentei cereri și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că într-un recurs in interesul legii, admis de I.C.CJ., la dala de 17 februarie 2014, se menționează:
„Aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864. respectiv art. 1531 alin(l), alin.(2) teza I și art. 1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sector bugetar in condițiile art. 1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Obligatorie, potrivit art.517alin.14) din codul de procedură civilă "
Potrivit art.1533 alin.1 din Codul Civil, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pâna in momentul plații, drepturile bănești salariate menționate in sentința nr.4191/2013, sunt scadente de la nașterea dreptului, respectiv de la data de 01.01.2010, Decizia I.C.C.J. fiind in acord cu Hotărârea Curții Europene de Justiție in cauza C-565/11 (I.).
Potrivit Hotărârii Curții (camera a treia) din 18 aprilie 2013, a Curții Europene de Justiție de la Luxemburg, pronunțata in cauza C-565/11 (I.), dobânda legala pentru taxa de poluare este datorata de la data plații acesteia ( data nașterii dreptului) si până la data restituirii efective a acesteia.
În raport de obiectul acțiunii formulate și anume obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale pentru executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești, sentința pronunțată de tribunal este afectata de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ., în privința stabilirii datei de la care s-a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la sumele de bani neachitate, stabilite prin sentința civilă nr.8871/2012 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63//2012.
De regulă, o obligație stabilita prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie de debitor, in caz contrar putându-se recurge la executare silita, potrivit art. 371" și urni din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, în principiu, o hotărâre judecătorească poate fi pusă în executare numai dacă a rămas definitivă ori a devenit irevocabilă și a fost urmată de procedura învestirii cu formulă executorie, învestirea fiind necesară pentru a se conferi hotărârii judecătorești forța executorie. Hotărârea executorie de drept constituie prin ea însăși titlu executoriii, astfel ca, prin voința legiuitorului, o asemenea hotărâre poate fi pusă în executare din momentul pronunțării.
Caracterul exigibil al unei creanțe este dat de momentul la care creditorul unei obligații poate cere în mod legal debitorului executarea obligației sale.
Astfel evident faptul că o creanța constatată printr-o hotărâre judecătoreasca devine exigibilă numai in momentul în care hotărârea devine executorie fie prin învestirea cu formulă executorie, fie prin recunoașterea caracterului executoriu prin lege, exigibilitatea fiind astfel confirmată prin conferirea caracterului executoriu hotărârii judecătorești.
Art.3712 alin. 2 si 3 Cod pr.civ. permite organului de executare, la cererea creditorului, într-o procedura necontencioasa, să actualizeze valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, atât în situația in care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități, sau alte sume, fără să fi fost stabilii cuantumul,cat și în situația in titlul nu conține niciun fel de mențiune, nefiind acordate, cum este cazul în speță.
In aceasta din urma situație, potrivit art. 3712 alin 3 Cod pr.civilă. în cazul în care prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, iar acesta nici nu cuprinde vreun criteriu în baza căruia creanța să poată fi actualizata, organul de executare va proceda la actualizarea creanței în funcție de rata inflației.
Textul sus citat are ca premisă existenta unei întârzieri în executarea unei hotărâri judecătorești, întârziere ce, in mod evident, creează creditorului un prejudiciu care trebuie reparat. Acesta obligație de reparare a prejudiciului datorat executării cu întârziere este specifica materiei executării unei hotărâri judecătorești, nefiind aplicabile regulile din materie contractuală potrivit cărora este necesară punerea în întârziere a debitorului pentru ca acesta să datoreze despăgubiri în forma sus menționată.
Altfel spus, executarea unor creanțe rezultate dintr-o hotărâre judecătorească nu este supusă punerii în întârziere, însăși hotărârea ținând loc de notificare.
Mergând pe ideea admisibilității cumulului dobânzii legale cu rata inflației, aceasta noua acțiune în repararea prejudiciului, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitată în termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, termen ce începe sa curgă de la data când hotărârea judecătoreasca constituie, potrivit legii, titlu executoriu., respectiv de la data pronunțării de către prima instanță, în materia litigiilor de muncii.
Pe de alta parte, cum plata unei sume de bani poate avea efect întrerupător de prescripție doar in condițiile in care este voluntară și se referă la chiar debitul pretins prin cererea de chemare în judecată, nu se poate aprecia că în cauză termenul de prescripție al acestei noi acțiuni a fost întrerupt prin achitarea sumelor prevăzute în titlurile executorii inițiale, fiind vorba de o alta prescripție și anume cea a executării.
Aceasta din urma cerere nu poate constitui, o forma prin care debitorii sunt puși in întârziere, căci necesitatea existentei acestei manifestări de voință este cerută doar in materie contractuală, răspunderea civilă contractuală, condițiile angajării acest; respectiv acordarea de despăgubiri fiind reglementate de Codul Civil la materia efectelor obligațiilor, respectiv in cadrul an I 1090.
Astfel fiind, cu respectarea regulilor privind termenul de prescripție, dobânda legală pentru executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești poate fi solicitata și acordata chiar la data când aceasta era executorie, respectiv de la data pronunțării de către prima instanță in cadrul litigiilor de muncă, nefiind necesara punerea in întârziere a debitorului.
De altfel, inexistenta acestei condiții se deduce din chiar disp. art. 371" alin. 3 Cod pr.civ. care permit organului de executare în cazul în care prin hotărâre nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, dar aceasta cuprinde suficiente criterii, să procedeze la actualizarea creanței la simpla cerere a creditorului și fără a fi necesară încunoștințarea in vreun fel a debitorul în privința căruia se presupune ca are cunoștință de conținutul titlului executoriu si de obligativitatea respectării sale
Dispozițiile din Codul Muncii permit aplicarea in completare a dispozițiilor din legislația civila, in privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului si in consecința sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul Civil (respectiv an. 1530 si următoarele din NCC).
Prin urmare, daunele interese constau în dobânda legala, care curge de drept, fara punere in întârziere, de la data scadenței drepturilor salariate, potrivit contractului de munca, întrucât obligația de plata a salariului trebuia îndeplinita la data stabilită în contractul de munca.
Astfel, dobânda este datorata începând cu data scadentei pentru fiecare dintre salariile lunare, paratul fiind in întârziere conform art. 1079 (1523 NCC) cod civil si 161 Codul Muncii, astfel ca se justifica acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului pana la data plații efective.
In drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art.466-482 C..
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale incidente, Curtea, constată următoarele:
Criticile formulate de reclamant sunt fondate, numai în ceea ce privește modul de acordare a dobânzii legale pe ultimii 3 ani înainte de data introducerii acțiunii, prin raportare la considerentele deciziei nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Astfel, din conținutul acestei decizii rezultă în esență că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației inițiale a cărei încălcare s-a constatat prin hotărârea judecătorească este un contract.
Ori, conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus întârziere, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, cum s-a reținut în hotărârea primei instanțe.
În ceea ce privește momentul de la care ar trebui calculate dobânzile, Curtea apreciază că fapta ilicită a cărei discuție este în cauză o reprezintă executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească, după cum a stabilit și Înalta Curte.
Odată ce a fost emis titlul executoriu, având în vedere și natura juridică a dobânzilor de creanță accesorie, prejudiciul invocat de către creditor se raportează la fapta de executare sau neexecutare a acestui titlu; pentru neexecutarea la scadență a obligației de plată a drepturilor salariale, creditorul putea solicita prejudiciul constând în dobânzi până la momentul pronunțării hotărârii care constata această obligație.
Pe de altă parte, cu toate că reclamantul este de acord că o cerere de genul celei care a promovat-o este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, susține că termenul de prescripție al dreptului la acțiune s-ar fi întrerupt prin recunoașterea efectuată de pârâți prin intermediul plăților pe care le-ar fi efectuat din sumele restante.
Ori, ca o plată să fie echivalată cu o formă de recunoaștere a obligației principale și implicit și a celei accesorii trebuie ca respectiva plată să fi fost voluntară.
În cazul de față, plata a fost însă efectuată în temeiul unei dispoziții legale care eșalona executarea unui titlu executoriu; deci, nu a avut un caracter voluntar, ci plata era impusă pe de o parte de existența unui titlu executoriu, iar pe de altă parte, de o normă juridică care reglementa modul de executare al unei hotărâri judecătorești.
Trimiterile la jurisprudența Curții de la Luxemburg nu prezintă relevanță pentru speța pendinte, pentru că nu este în discuție o încălcare a aquis-ului comunitar, și anume lipsa de transpunere sau transpunerea incorectă a unei directive în dreptul național ori încălcarea unei prevederi a unui Tratat al Uniunii Europene.
Prin urmare, sumele solicitate prin prezenta hotărâre trebuie acordate în limitele termenului general de prescripție de 3 ani. Cum cererea pendinte a fost promovată la data de 11.04.2014 – conform ștampilei aplicate de Poștă pe plic -, dobânda legală se va plăti de la data de 11.04.2011, în loc de data introducerii acțiunii.
Concluzionând, potrivit disp. art. 480 NCPC, apelul va fi admis.
Va fi schimbată în parte sentința în sensul că dobânda legală se va plăti de la data de 11.04.2011, în loc de data introducerii acțiunii. Va menține restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant N. M., cu domiciliul în Filiași, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 4300/03.09.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. T. „D. F.”, cu sediul în Filiași, ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
Schimbă în parte sentința, în sensul că dobânda legală se va plăti începând cu data de 11.04.2011, iar nu începând cu data formulării cererii.
Menține restul dispozițiilor.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 Noiembrie 2014.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | |
Grefier, A. Golașu |
Red.jud.S.A.C.
Jud.fond S.S.
Teh.red. A.G./5 ex
Data: 05 12 2014
| ← Contestaţie act. Decizia nr. 4256/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
