Contestaţie act. Decizia nr. 4256/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4256/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 4572/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4256
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător O. C. G.
Grefier M. V. A.
*************************
Pe rol judecarea apelului declarat de contestatorul B. M. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M. împotriva sentinței civile nr. 2935 din 25.07.2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata CN APDF SA G., cod unic de înregistrare_, cu sediul în ., localitatea G., jud. G., având ca obiect contestație act decizie nr. 84/12.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul contestator B. M., asistat de avocat I. R. și consilier juridic C. D. – O. pentru intimata CN-ADMINISTRAȚIE P. DUNĂRII FLUVIALE SA G.(CN APDF G.).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat I. R. pentru apelantul contestator B. M., a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv înscrisuri care derivă de la angajator, înscrisuri cu care înțelege să dovedească că apelantul nu a fost participant la proiect.
Arata ca prin decizia nr. 212/19.12.2013, s-a modificat locul de muncă al reclamantului.
A depus decizia nr.54/07.04.2014, prin care s-a anulat decizia nr. 212/19.12.2013 și alte înscrisuri prin care se dovedește că există o atitudine abuzivă față de reclamant.
Consilier juridic C. D. – O. pentru intimata CN-ADMINISTRAȚIE P. DUNĂRII FLUVIALE SA G.(CN APDF G.), cu privire la proba solicitată de apelantul reclamant a lăsat la aprecierea instanței, susținând că aceste înscrisuri trebuiai depuse la instanța de fond.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri, după care, constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat I. R. pentru apelantul contestator B. M., a susținut că prin decizia nr. 212/19.12.2013 s-a dispus delegarea reclamantului pe o perioadă de 60 de zile la un proiect la care nu a fost inclus în decizie, respectiv decizia nr. 84/12.06.2014.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fondul cauzei admiterea contestației așa cum a fost formulată, anularea deciziei nr. 84/12.06.2014, decizie care nu a produs niciun fel de consecințe juridice. A depus concluzii scrise.
Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
Consilier juridic C. D. – O. pentru intimata CN-ADMINISTRAȚIE P. DUNĂRII FLUVIALE SA G.(CN APDF G.), a susținut că, decizia în speță respectă toate condițiile reglementate de art. 42 și 43din Codul Muncii, în acest sens CNAPDF SA G., în calitate de angajator a dispus executarea temporară de către apelant a unor lucrări ce privesc sarcinile acestuia de serviciu, reieșite din fișa postului, în afara locului său de muncă.
A solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 2935 din 25.07.2014 a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
A respins acțiunea formulată de contestatorul B. M. în contradictoriu cu intimata CN APDF SA G..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamantul B. M. este angajatul pârâtei în funcția de inginer șef în baza contractului individual de muncă nr. 9413/29.11.2007,modificat prin actul adițional nr. 1/12.02.2012, încheiat pe durată nedeterminată, cu loc de muncă la CN APDF G..
Prin decizia nr. 84/12.06.2014 emisă de angajator reclamantul a fost delegat începând cu data de 23.06.2014 pe o perioadă de 60 de zile calendaristice la sediul central al CN APDF SA G. pentru a superviza din punct de vedere tehnic Proiectul ,, Dezvoltare Platformă Multimodală în Portul G. și Conesiuni cu hinterland” din cadrul programului ,, Connecting Europe Facility „
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii invocate de intimată întemeiată pe disp. legii 62/1996 privind medierea instanța a respins-o, având în vedere Decizia CCR nr. 26/2014 publicată în M.OF. nr. 464/25.06.2014.
Cu privire la motivele de nelegalitate ale deciziei de delegare invocate de către reclamant instanța a reținut că aceste sunt neîntemeiate.
S-a reținut ca decizia în speță respectă toate condițiile reglementate de art. 42-43 din CM.
Ca oportunitatea măsurii delegării salariatului rămâne exclusiv la aprecierea angajatorului care poară răspunderea pentru buna organizare a muncii.
Decizia de delegare este luată pe un termen legal de până la 60 de zile calendaristice în 12 luni, perioadă pentru care delegarea este o măsură obligatorie luată exclusiv prin dispoziția angajatorului și ca atare nu este necesar acordul salariatului conform art. 44 alin 1 CM .
S-a reținut ca susținerea reclamantului în sensul că nu este inclus în colectivul din unitatea de implementare a proiectului nu concluzionează nelegalitatea deciziei de delegare câtă vreme conform fișei postului are chiar atribuția de serviciu de a superviza din punct de vedere tehnic programele anuale ale companiei .
S-a precizat ca dispozițiile art. 42-42 CM permit angajatorului să modifice unilateral locul muncii salariatului cu îndeplinirea a două condiții: această modificare să fie temporară - cel mult 60 de zile conform art. 46 CM ( și încă 60 de zile dar cu acordul salariatului) și salariatul să execute lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu si in speță angajatorul a respectat aceste două condiții.
Nu s-au reținut susținerile reclamantului privind starea sa de sănătate câtă vreme Mun. G. dispune de rețea medicală adecvată pentru a trata problemele medicale.
În consecință s-a reținut că măsura delegării contestatorului îndeplinește toate condițiile de legalitate prevăzute de CM.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul B. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că analizând dispozițiile art. 43 din Codul muncii si cuprinsul Deciziei contestate, contractul de munca, fisa postului si organigrama companiei, simpla enunțare a articolelor din Codul Muncii cu privire la delegare, nu înseamnă ca a fost dispusa delegarea, deoarece decizia cuprinde sarcinile de serviciu exercitate permanent în conformitate cu postul unic de inginer sef din cadrul companiei, iar art. 43 CM se spune sarcini corespunzătoare atribuțiilor de servici. Existând o diferența substanțiala intre aceste doua noțiuni.
Considera ca nu a fost respectata fisa postului. Astfel deplasarea s-ar fi făcut făcându-se referire la acest act raportat la sarcinile permanente de serviciu si nu printr-o decizie de delegare in atribuții asemănătoare sarcinilor de serviciu, având in vedere strict definiția din codul muncii.
Din modul de formulare a măsurii dispuse si fala de argumentele de fapt expuse in preambulul deciziei rezulta ca angajatorul urmărește modificarea definitiva a locului de munca. In Decizie este enunțat art. 41 alin 2 cu privire la modificarea contractului individual de munca, deși arătat prin contestație instanța nu retine acest temei de drept invocat.
În temeiul art. 40 alin, (1) lit. a) - lit. d) din Codul muncii, angajatorul are posibilitatea sa dispună mutarea salariatului într-un alt birou, într-un alt compartiment, la o alta secție sau la un sediu secundar din aceeași localitate, deoarece el are prerogativa de a alege varianta pe care o considera optima pentru desfășurarea activității. Prin urmare, aceste prevederi legale nu îndreptățesc angajatorul sa modifice unilateral locul de munca al salariatului dintr-o localitate într-o alta localitate,
Prin cererea de chemare in judecata a invocat si dovedit, motive de oportunitate a delegării pentru o perioada de 60 de zile raportata la starea de sănătate.
Ca raportat la drepturile sale ca si persoana îi revine personal si legal alegerea modului si locului in tratarea problemelor personale de sănătate si nu angajatorului.
Daca s-ar fi dorit o delegare reala si nu schimbarea permanenta a locului de munca, in opinia sa ar fi trebuit sa fie menționat pe Decizia 81 prin care a fost instituita Unitatea de implementare din care contestatorul nu face parte. De astfel angajatorul a încălcat conținu relațiile de munca emițând si alte decizii ilegale Decizia nr. 212/ 19.12 2013, anulata ulterior. Consideră ca se încearcă o hărțuire a sa.
In ceea ce privește dispozițiile art. 44 alin 2 CM instanța retine in mod cu totul greșit ca aceste condiții esențiale ale delegării ar fi fost respectate. Prin Decizie nu s-a făcut decât sa se menționeze aceasta obligație a intimatei, in ceea ce privește cazarea, niciodată nu s-a făcut plata cheltuielilor de transport și dovada acestora, sarcina, care ii revenea intimatei. Normele financiar contabile reglementate cu privire la resursele financiare si plata cheltuielilor sunt obligatorii nu au fost îndeplinite de către angajator. Cum ar fi putut fi făcuta aceasta delegare la o distanta foarte mare de vreme ce angajatorul nu a pus la dispoziție resurse financiare de transport chiar mai mult se poate spune ca a împiedicat prin neplata drepturilor salariate. Contestatorul neprimindu-și cel puțin drepturile salariate de la intimata.
In drept, își întemeiază cerere pe dispozițiile codului Muncii si Codului de Procedura Civila, art. 470 si următoarele.
Analizând motivele de apel in raport cu sentința apelata, Curtea retine următoarele:
Apelantul îndeplinește in cadrul unitații funcția de inginer sef, coordonând din punct de vedere tehnic întreaga activitate a companiei așa cum rezulta din fisa postului si din contractul individual de munca încheiat si înregistrat sub nr. 9413/29.11.2007, precum si actele adiționale la acesta.
Se retine ca deși, potrivit contractului individual de munca, locul de munca este prevăzut CN APDEF SA G., activitatea curenta se desfăsoară in Drobeta-T. S., unde isi are domiciliul contestatorul.
In urma analizei posibilității finanțării din programul Connecting Europe Facility a proiectului de realizare a platformei intermodale in cadrul portului G. la nivelul companiei s-a constituit Unitatea de Implementare a Proiectului respectiv.
Prin decizia nr. 84/02.06.2014 unitatea intimata a dispus delegarea salariatului apelant pe o perioada de 60 de zile calendaristice la sediul central al CN APDF SA G. pentru supervizarea din punct de vedere tehnic a Proiectului respectiv.
Prin decizie s-au prevăzut modalitatea de cazare si acordarea celorlalte drepturi pe perioada de delegare.
Curtea retine următoarele dispoziții legale aplicabile in cauza:
Art. 42 Codul muncii
(1)Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detașarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.
(2)Pe durata delegării, respectiv a detașării, salariatul își păstrează funcția și toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă.
Art. 43 Codul muncii
Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă.
Art. 44 Codul muncii
(1)Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni și se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului de prelungire a delegării nu poate constitui motiv pentru sancționarea disciplinară a acestuia.
(2)Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Asa cum se observa din dispozitiile legale mai sus citate, delegarea se dispune la initiativa angajatorului, in scopul exercitarii unor sarcini de serviciu in afara locului de munca, in interesul angajatorului.
Oportunitatea de stabilire a delegarii apartine angajatorului, independent de existenta unui acord al salaritului, cu exceptia situatiei de prelungire a acesteia peste 60 de zile.
Prin urmare, nu salariatul are atributii in stabilire a oportunitatii sau inoportunitatii delegarii si nici nu poate refuza delegarea pe motiv ca atributiile respective pot fi exercitate si in alte conditii, considerate mai oportune.
Or, in cauza de fata unitatea, in virtutea dreptului sau legal, a stabilit ca este in interesul unitatii ca atributiile respective sa fie exercitate de catre salariat la sediul central din G., prin delegare acestuia.
Este adevarat ca locul de munca al apelantului este prevazut ca fiind la nivelul companiei, insa specificul concret al functiei respective presupune exercitarea curenta a sarcinilor de serviciu la locul de munca situat in orasul de domiciliu, situatie care a generat necesitatea delegarii acestuia la sediul companiei, pe o perioada de 60 de zile, pentru exercitarea permanenta a atributiilor in acel loc de munca.
Esenta delegarii consta in exercitarea unor sarcini la un alt loc de munca. Aceste sarcini trebuie sa fie corespunzatoare atributiilor de serviciu pe care salariatul le are la locul sau obisnuit de munca, situatie care este respectata de catre decizia contestata.
Nu se poate retina ca prin decizia contestata s-a urmarit modificarea definitiva a locului de munca, cat timp decizia cuprinde durata delegarii.
Nu este fondata nici critica ca nu s-a avut in vedere starea de sanatate a contestatorului cu ocazia delegarii, atat timp cat din nici un act medical existent la dosar nu rezulta inaptitudinea fizica, permanenta sau temporara(in perioada respectiva), a salariatului de a-si desfasura activitatea la un alt loc de munca decat cel de la adresa de domiciliu.
Nu se pot retine nici criticile potrivit cu care salariatul apelant ar fi trebuit sa faca parte din colectivul mentionat in decizia 81/2014, existenta delegatiei nefiind conditionata legal sau contractual de o astfel de imprejurare.
In ceea ce priveste critica privind plata cheltuielilor si indemnizatiilor, se retine ca acestea au o natura legala, angajatorul avand obligatia sa plateasca indemnizatia si sa deconteze cheltuielile efectuate, pe baza documentelor justificative.
Eventuala nerespectare de catre unitate a acestor obligatii, ca urmare a refuzului de admitere a unei cereri de decontare a cheltuielilor sau de plata a indeminizatiei catre salariatul care si-a respectat obligatia de delegare, da nastere la dreptul acestuia de a se adresa instantei pentru obtinerea lor.
Pentru toate aceste motive, Curtea constata ca sentinta apelata este temeinica si legala, motivele de apel fiind nefondate, sens in care va fi respins apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul B. M. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M. împotriva sentinței civile nr. 2935 din 25.07.2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata CN APDF SA G., cod unic de înregistrare_, cu sediul în ., localitatea G., jud. G..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.L.Bunea12.12.2014
Jud.fond A.C.C.
Teh.red. A.G./4 ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 886/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
