Acţiune în constatare. Decizia nr. 3400/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3400/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 9642/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3400/2015
Ședința publică de la 01 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător L. M. L.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta S. F. M., cu domiciliul în Târgu - J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1742 din 06 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR GORJ, cu sediul în Târgu.-J., .. 523, jud. Gorj, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 22.12.2014, sub nr._, reclamanta S. F.-M., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR GORJ, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încadrarea sa, ca salariat cu contract de muncă pe durată nedeterminată, începând cu data de 01.01.2012.
Prin sentința nr.1742 din 6 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S. F.-M., cu domiciliul în Tg.J., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR GORJ, cu sediul în Tg.-J., .. 523, județul Gorj, CF_.
S-a reținut că în baza contractului individual de muncă nr. 42/14.05.2007(filele 13,14 din dosar), reclamanta S. F.-M. a fost încadrată la D.S.V.S.A. Gorj, ca inginer II, pe o perioadă determinată cuprinsă între data de 14.05.2007 și 31.12.2007, obiectul contractului constând în desfășurarea activității de asistență, supraveghere, inspecție și cadastru, privind respectarea normelor specifice de siguranță alimentară în spațiile în care se produc, prelucrează, depozitează și se comercializează produse alimentare de origine nonanimală.
Acest contract individual de muncă a fost prelungit prin acte adiționale succesive, ultimul act adițional fiind înregistrat sub nr._/15.09.2014 (filele 25,26 din dosar), prin care s-a prelungit valabilitatea contractului individual de muncă până la data de 31.12. 2014. Acest act adițional a fost încheiat în baza prevederilor art. 19 alin.3,4 și 5 din O.G. nr.42/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art.12 alin.2 și art.41 alin.1 și 3 din Legea nr.53/2003 Codul muncii.
Cu privire la încheierea, executarea, prelungirea și încetarea contractului individual de muncă, instanța a reținut:
Ca regulă generală, conform art.12 alin.1 din Codul muncii republicat, contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată. Prin excepție, conform prevederilor de la alin.2 al aceluiași articol, contractul individual de muncă se poate încheia și pe perioadă determinată, în condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit art.82 din Codul muncii republicat:
„(1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
(2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condițiile prevăzute la art. 83, și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.
(4) Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.
(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.”
De asemenea, art. 83 din Codul muncii republicat prevede cazurile în care poate fi încheiat un contract pe durată determinată, după cum urmează:
„a) înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepția situației în care acel salariat participă la grevă;
b) creșterea și/sau modificarea temporară a structurii activității angajatorului;
c) desfășurarea unor activități cu caracter sezonier;
d) în situația în care este încheiat în temeiul unor dispoziții legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
e) angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă;
f) ocuparea unei funcții eligibile în cadrul organizațiilor sindicale, patronale sau al organizațiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
g) angajarea pensionarilor care, în condițiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
h) în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.”
În speță, sunt incidente prevederile de la 83 lit. h, încheierea contractului pe perioadă determinată fiind reglementată prin lege specială.
Așadar, activitatea desfășurată de reclamantă, în baza contractului individual de muncă încheiat cu D.S.V.S.A., este reglementată de un act normativ special, respectiv O.G. nr.42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.215/2007, care la art.19 alin.3 prevede că: „ Controlul oficial prevăzut la alin. (1) și (2), activitățile desfășurate în laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și alte activități desfășurate în condițiile art. 48 alin. (5) se asigură de personal de specialitate angajat în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat, în condițiile legii, cu direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza tarifelor stabilite conform art. 48.”
De asemenea, la art. 19 alin.4 din același act normativ se prevede că: „ Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), încheiate pe perioada maximă prevăzută de legislația în vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părților, atât timp cât există condițiile care au stat la baza încheierii acestora, în măsura asigurării resurselor financiare prevăzute în acest sens, până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii.”
Prin urmare, contractul individual de muncă încheiat între reclamantă și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj, după expirarea perioadei maxime prevăzute Codul Muncii, a fost prelungit prin actele adiționale ulterioare, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate, prin acordul ambelor părți, constatându-se că există condițiile care au stat la baza încheierii acestuia, fiind incidentă situația de excepție prevăzută de art.83 alin.1 lit. h din Codul muncii republicat, raportat la art. 19 alin. 4 din O.G. nr.42/2004.
Așa cum se prevede în contractul individual de muncă al reclamantei, la litera L, e), valabilitatea contractului este determinată de durata de funcționare a unităților repartizate, ceea ce subliniază caracterul temporar al activității desfășurate, această clauză fiind însușită și de către reclamant prin semnarea contractului, fără obiecțiuni.
De asemenea, în situația în care s-ar reține, conform susținerilor reclamantei, caracterul permanent al activității desfășurate în cadrul instituției pârâte, s-ar impune ocuparea postului prin concurs, conform prevederilor legale privind angajarea personalului contractual pe durată nedeterminată, astfel cum rezultă din dispozițiile art.19 alin.4 din O.G. nr.42/2004.
Față de cele arătate, instanța a reținut că nu este incidentă nulitatea clauzei privind durata determinată a contractului individual de muncă nr. 42/14.05.2007, prelungit prin actele adiționale următoare, fiind neîntemeiată acțiunea reclamantului privind constatarea încheierii acestui contract pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.01.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. F. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că menținerea reclamantei ca salariata cu contract individual de munca pe perioada determinata cu aplicarea repetata a unor prelungiri timp de 7 ani este nelegala deoarece:
Art. 12 alin. 20 din Codul Muncii precizează in mod expres ca "Prin excepție, contractul
individual de munca se poate încheia si pe durată determinată, in condițiile expres prevăzute de lege.
Condițiile expres prevăzute de lege ce justifica încheierea contractelor individuale de munca pe durata determinate conform prevederilor art.83 din Codul muncii sunt următoarele:
Pentru înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului sau de munca;
In cazul creșterii si/sau modificării temporare a structurii activității angajatorului;
In vederea desfășurării unor activități cu caracter sezonier etc;
In cazul in care este încheiat in temeiul unor dispoziții legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de munca;
In cazul angajării unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplinește condițiile de pensionare pentru limita de vârsta;
Pentru ocuparea unei funcții eligibile in cadrul organizațiilor sindicale, patronale sau al organizațiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
La angajarea pensionarilor care, în condițiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
În alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.
Contractul individual de munca pe durata determinata al reclamantei împreuna cu toate actele adiționale de prelungire totalizează o perioada de 96 luni încălcându-se astfel prevederile ir. art. 82 din Codul muncii.
S-a precizat faptul ca in toate cazurile operațiunile susmenționate au fost efectuate din inițiativa si dispoziția angajatorului, acordul reclamantei fiind dat deoarece in caz contrar pârâta ar mai fi asigurat locul de munca, iar menținerea sa timp de 7 ani si in continuare ca salariat cu contract de munca pe durata determinata o privează de o . drepturi ce i se cuvin in mod legal, creându-i totodată o stare de incertitudine si tensiune, astfel ca din cele prezentate mai rezulta indubitabil ca în mod voit au fost încălcate prevederile legislației muncii. Aceste aspecte îndreptățesc reclamanta sa concluzioneze și demonstrează că menținerea sa a fost necesara pârâtei dat fiind pregătirea de specialitate, promovarea in grad profesional, iar cererea cea fost dedusa judecații de a fi încadrată ca salariat cu contract individual de munca pe durata nedeterminata începând cu 01.01.2012 este pe deplin justificata.
Cu toate astea instanța de fond a respins cererea formulata de reclamanta.
S-a apreciat că raționamentul dezvoltat de prima instanța pentru motivarea cererii este in contradicție cu art 84 alin 1 din Codul Muncii care prevede in mod clar ca durata unui contract de munca determinat nu poate fi mai mare de 36 de luni ori s-a făcut dovada ca pârâta a încălcat in mod repetat aceste prevederi pe o durata de 7 ani.
Excepția prevăzuta de art 19 alin 4 din OG 42/2004, prin care este permisa prelungirea acelor contracte încheiate pe perioada maxima conform art 84 alin 1 din Codul Muncii, pentru o perioada tranzitorie in condițiile admise de aceasta lege, nu reprezintă derogare de la dispozițiile Codului Muncii ci o completare a perioadei până la încheierea unor noi contracte individuale de munca, in urma organizării concursului, in condițiile legii". Pârâta așa cum a arătat si in fata primei instanțe nu a înțeles timp de 7 ani sa organizeze nici un concurs pentru a intra în legalitate in ceea ce privește contractul de munca pe perioada determinata al reclamantei preferând prelungirea acestuia in mod repetat cu încălcarea dispozițiilor legale.
Încheierea contractului de munca pe durata determinata, in afara situațiilor expres prevăzute de lege, atrage nulitatea absoluta a clauzei care stabilește aceasta durata determinata a contractului, efectul constând în înlocuirea acestei clauze, si practic în constatarea ca fiind încheiat pe durata nedeterminata contractul.
Cu toate ca potrivit fisei postului reclamanta a avut încă din 2007 aceleași îndatoriri, obligații si atribuții pe care conform fiselor de evaluare le-a îndeplinit pârâta a preferat sa încheie contracte de munca pe perioada determinata deși este evident faptul ca nevoia de un post asemenea celui ocupat de reclamanta nu este temporara, ci permanenta.
Prin urmare, este neîntemeiata concluzia primei instanțe in sensul ca prin art 19 din OG 2004 s-ar fi dispus încheierea unor contracte pe perioada determinate.
Fața de toate cele arătate a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate in sensul admiterii cererii de chemare în judecata așa cum a fost formulata si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, și-a întemeiat prezenta cerere pe art 466 si urm din Codul de pr civ.
Apelul este nefondat.
Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale care reglementează încheierea, executarea, prelungirea și încetarea contractului individual de muncă.
Astfel, potrivit 82 C.Muncii:
„(1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
(2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condițiile prevăzute la art. 83, și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.
(4) Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.
(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.”
Din interpretarea textului de lege menționat reiese că un contract individual de muncă pe durată determinată, constituie excepția de la regula prevăzută de art.12 alin.1 C.Muncii, și prelungirea acestuia este posibilă numai în cazuri excepționale, limitativ prevăzute de lege, respectiv de art.83 C.Muncii.
În speță, contractul individual de muncă nr.97/05.05.2007, singurul contract ale cărui clauze mai pot fi analizate de instanță (pe perioada anterioară acțiunea fiind prescrisă), a fost prelungit succesiv prin mai multe acte adiționale, fiind în derulare și în prezent. Însă, din înscrisurile depuse la dosar reiese că, în cazul reclamantului, prelungirea contractului individual de muncă pe durată determinată era posibilă, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art.83 C.Muncii, mai precis la lit.h din acest articol – „ în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.”
Or, activitatea reclamantei în cadrul apelantei, aceea de efectuare a controlului oficial sanitar veterinar, este reglementată de un act normativ special, și anume de OG nr.42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.215/2007, care la art.19 alin.3 prevede că: „ Controlul oficial prevăzut la alin. (1) și (2), activitățile desfășurate în laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și alte activități desfășurate în condițiile art. 48 alin. (5) se asigură de personal de specialitate angajat în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat, în condițiile legii, cu direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza tarifelor stabilite conform art. 48.”
De asemenea, în conformitate cu 19 alin.4 din ordonanță, „ Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), încheiate pe perioada maximă prevăzută de legislația în vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părților, atât timp cât există condițiile care au stat la baza încheierii acestora, în măsura asigurării resurselor financiare prevăzute în acest sens, până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii.”
În cauză, contractul individual de muncă pe durată determinată încheiat de reclamantă cu Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj, după expirarea perioadei maxime prevăzute Codul Muncii, a fost prelungit prin actele adiționale ulterioare, prin acordul ambelor părți, constatându-se că există condițiile care au stat la baza încheierii acestuia.
D. urmare, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată a fost prelungit în condițiile legii, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art.83 alin.1 lit h C.Muncii, prin raportare la art. 19 alin. 4 din OG nr.42/2004, astfel încât instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că acest contract a fost încheiat în afara situațiilor expres prevăzute de lege.
Din dispozițiile art.19 alin.3 și 4 din OG nr.42/2004 care reglementează condițiile de desfășurare a activității de control sanitar veterinar de stat, pe baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată determinată, rezultă clauza înscrisă în fiecare dintre contractele individuale de muncă încheiate de comun acord de părți conform căreia „ valabilitatea prezentului contract este determinată de durata de funcționare a unităților repartizate”, clauză cunoscută și însușită de către reclamant fără nici un fel de obiecțiuni, precum și din împrejurarea că schimbarea unităților repartizate pentru efectuarea controlului ( conform mențiunilor de la lit.D din contract – locul de muncă) a determinat, de fiecare dată, încetarea vechiului contract individual de muncă și încheierea unui nou contract pe durată determinată, reiese lipsa caracterului permanent al activității desfășurate de reclamant.
Pe de altă parte, chiar și în cazul în care s-ar reține caracterul permanent al acestei activități, consecința ar fi aceea a transformării postului ocupat de reclamant pe durată determinată în post cu durată nedeterminată și ocuparea acestuia prin concurs, în condițiile legii, aceasta fiind modalitate de angajare a personalului contractual pe durată nedeterminată în cadrul instituției pârâte pentru exercitarea activității de control sanitar veterinar, astfel cum reiese din disp.art.19 alin.4 din OG nr.42/2004.
Față de considerentele expuse, se apreciază nefondat apelul, urmând să fie respins, conform art.480 alin.(1) Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S. F. M., cu domiciliul în Târgu - J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1742 din 06 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR GORJ, cu sediul în Târgu.-J., .. 523, jud. Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Septembrie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, L. M. L. | |
Grefier, N. A. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.A.B.
7.09.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
