Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1371/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1371/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 6818/95/2014
-Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1371
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător L. L. B.
Grefier M. V. A.
**************************
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâtul C. L. TG-J., cu sediul în Tg. J., împotriva sentinței nr.4852 din 4 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ, cu sediul în TG-J., Siret, nr. 30, Jud. Gorj pentru membrul de sindicat P. I., intimata pârâtă ȘCOALA G. C. S., cu sediul în Tg. J., având ca obiect drepturi bănești plata dobânzii legale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin.2 Cod procedură civilă, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr.4852 din 4 decembrie 2014 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliului local Târgu-J..
A admis acțiunea formulată de reclamanta U. Sindicatelor Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat P. I., în contradictoriu cu pârâții Școala G. „C. S.” Târgu Jiu și C. L. Târgu Jiu.
A obligat pârâții să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor datorate conform sentinței nr. 726/30.03.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ începând cu data de 02.09.2011 si până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, a analizat cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu Jiu, invocata de acest pârât.
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății.
Reclamantul, în calitate de profesor, a chemat in judecată pârâții Școala G. „C. S.” Târgu Jiu și C. L. Târgu Jiu, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea acestora la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate prin sentința nr. 726/30.03.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății efective.
Instanța a constatat că prin sentința nr. 726/30.03.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de Inspectoratul Școlar Județean Gorj și respinsă acțiunea față de acesta, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Tg-J., s-a admis acțiunea formulată de S. Liber din Învățământ Tg-J. în numele și pentru membrii de sindicat din cadrul Școlii Generale „C. S.”, conform tabelului anexat la dosar, în contradictoriu cu pârâții Școala „C. S.” și C. L. Tg-J., fiind obligate pârâtele Școala C. S. și C. L. Tg-J. să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, corespunzător activității desfășurate în cadrul unității școlare pârâte, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008, începând cu data de 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009, sume actualizate conform indicelui de inflație de la data datorării până la data plății efective.
Ambii pârâți au fost obligați la plata unor drepturi bănești în favoarea reclamantei, astfel că obligația de plată a dobânzii decurgând din executarea cu întârziere a hotărârii revine atât unității școlare, cât și Consiliului local și în consecință, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât.
Trecând la analiza cererii pe fond, tribunalul a reținut că prin sentința nr. 726/30.03.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de Inspectoratul Școlar Județean Gorj si respinsă acțiunea față de acesta, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Tg-J., s-a admis acțiunea formulată de S. Liber din Învățământ Tg-J. în numele și pentru membrii de sindicat din cadrul Școlii Generale „C. S.”, conform tabelului anexat la dosar, în contradictoriu cu pârâții Școala „C. S.” și C. L. Tg-J., fiind obligate pârâtele Școala „C. S.” și C. L. Tg-J. să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, corespunzător activității desfășurate în cadrul unității școlare pârâte, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008, începând cu data de 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009, sume actualizate conform indicelui de inflație de la data datorării până la data plății efective.
Sentința menționată mai sus este irevocabilă.
Potrivit art.1 din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr.71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza D. D. D. si alții împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin urmare, în acord și cu prevederile art.1088 din vechiul Cod civil, reclamanta este îndreptățită la daune interese sub forma dobânzii legale, fără punerea în întârziere a debitorului.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009: (1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul executării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.
De asemenea, conform art.1535 din Codul civil din 2009, se poate solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
De altfel, prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.
Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Astfel, reclamantei i se cuvine acordarea dobânzii legale pentru nerespectarea de către debitor a obligației de plată a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.
În ceea ce privește perioada pentru care se cuvine dobânda legală, se reține că obligația de plată a drepturilor salariale restante s-a născut din hotărâri judecătorești și era scadentă de la data pronunțării acestora, întrucât sentințele au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept.
Prin urmare, văzând și solicitarea reclamantului de acordare a dobânzii pe ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei acțiuni și până la data plății efective a drepturilor salariale datorate, dobânda legală aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința nr. 726/30.03.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a acordat începând cu data de 02.09.2011 și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, de la această data și până la data introducerii acțiunii trecând o perioada mai mică de 3 ani, și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. L. TG-J. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel a arătat că prin definiție raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată de art. 10 din Codul muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 (1) din același cod care prevede că „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității consiliului local în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
Mai mult decât atât, consiliul local nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă, și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr.53/2003 Codul muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea nr. 1/2011 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:
„a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege precum și contribuțiile aferente acestora.”
În același sens erau și prevederile legislației anterioare, respectiv art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995.
Mai mult, art. 167 alin. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 prevedea:
„(13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între rectorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare. „
Din prevederile menționate rezultă că obligația de calculare a salariilor revine fiecărei unități de învățământ, consiliul local alocând aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, C. L. al Municipiului Târgu Jiu, nu poate plăti drepturi salariate cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu-i incumbă o atare obligație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
C. L. al Municipiului Târgu Jiu nu poate fi obligat nici să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate, deoarece așa cum s-a mai arătat nu există nici un fel de raport juridic între reclamantă și instituția pârâtă, iar potrivit legii contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Apelul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
În baza art.13 din O.U.G. nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Această dispoziție legală a fost reiterată și în H.G. nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
În conformitate cu dispozițiile art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001, republicată și reactualizată, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, și, în baza art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar potrivit alin. 4 lit. a al aceluiași articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 2 lit. b, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Conform prevederilor art.104 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale. În plus, art.1 și art.4 din H.G. nr.1274/2011 prevăd atribuții in sarcina consiliilor locale în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
În raport de aceste prevederi legale, primarul are atribuția să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere bugetele înaintate de către unitățile școlare, iar consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să îl comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Prin urmare, finanțarea unităților de învățământ se realizează de la și prin intermediul bugetelor locale, respectiv al ordonatorilor principali de credite ai acestora.
Unitatea școlară cu personalitate juridică are obligația să calculeze salariile personalului angajat și să întocmească bugetul unității de învățământ și al unităților arondate, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale, consiliului local revenindu-i obligația de a aproba bugetul în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează, așadar, procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale și este conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel cum sunt ele, în prezent, reglementate anterior de dispozițiile legale anterior enunțate în noua lege a educației naționale.
D. urmare, se reține că obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde în conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
Așadar, consiliul local este cel în măsura sa aloce sumele necesare plății drepturilor salariale ale personalului din învățământ, fără ca prin aceasta să se înțeleagă obligarea direct a consiliului local la plata drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământ, chiar dacă printr-o sentință judecătorească anterioară s-a procedat în acest fel, așa cum în mod greșit reține prima instanță, sub acest aspect criticile apelantului fiind întemeiate.
Prin urmare, dispozițiile legale amintite stabilesc în sarcina consiliul local atribuții în domeniul finanțării instituțiilor de învățământ, respectiv obligația de a aloca acestora sumele necesare plății drepturilor salariale, unității școlare, în considerarea calității de angajator, revenindu-i obligația de a efectua calculul și plata drepturilor salariale cuvenite salariaților săi.
Așadar, obligând C. L. Tg.J. direct la plata drepturilor bănești pretinse de reclamantă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, instanța fondului trebuind să rețină doar obligația pârâtului apelant de a aloca fonduri pentru achitarea dobânzii legale pretinse de reclamantă, apelantul nefiind însă scutit de această din urmă obligație pentru a fi admisă în cauză excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, astfel cum a solicitat apelantul pârât.
Având în vedere aceste considerente, apelul va fi admis, însa pentru motivele anterior expuse, instanța de apel reținând că apelantul pârât are calitate procesuală pasivă în cauză, însă pentru alocarea fondurilor necesare plății dobânzii legale cuvenite reclamantei, neputând fi obligat direct la plata acestei dobânzi.
În altă ordine de idei, se constată că, acțiunea promovată pune în discuție aplicarea dispozițiilor legale privind plata dobânzii legale aferente unor drepturi salariale stabilite prin sentința civilă nr. 726/30.03.2010 a Tribunalului Gorj.
Cu privire la modul de aplicare al acestor dispoziții legale personalului didactic Curtea constată că în apel nu au fost aduse critici, apelul vizând doar chestiuni legate de calitatea procesual pasivă a consiliului local, astfel că obiectul examinării apelului se limitează la criticile invocate conform art. 477 C. pr. civ., instanța neputându-se substitui părților pentru o verificare ce nu a fost cerută, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului disponibilității.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de pârât va fi admis în condițiile art. 480 C.pr.civ., și, schimbându-se sentința civilă în parte, va fi obligat apelantul pârât să aloce fondurile necesare plății dobânzii legale aferente sumelor datorate conform titlurilor executorii menționate în sentința apelată.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâtul C. L. TG-J., cu sediul în Tg. J., împotriva sentinței nr.4852 din 4 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ, cu sediul în TG-J., Siret, nr. 30, Jud. Gorj pentru membrul de sindicat P. I., intimata pârâtă ȘCOALA G. C. S., cu sediul în Tg. J..
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că obligă intimatul consiliul L. Tg. J. să aloce fondurile necesare plății dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr. 726/30.03.2010 a Tribunalului Gorj.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2015
Președinte, M. L. | Judecător, L. L. B. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud. M.L.
Jud.fond L.R.
Teh.red. A.G./2 ex
Data:26.03.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 3400/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
