Acţiune în constatare. Decizia nr. 2750/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2750/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 2750/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2750
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C.- Președinte Instanță
-M. C. Ț.- Judecător
Grefier D. M.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 04 Iunie 2015, privind judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă ., cu sediul în București,.. 9, Sector 1, împotriva sentinței civile nr. 3203/22.05.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. I., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 04 Iunie 2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.3203 de la 22.05.2014 a respins excepțiile invocate de pârâtă în întâmpinare.
A admis cererea precizată de F. I. cu domiciliul în ., . nr. 409, județul D. și domiciliul procedural ales în C., . 65, județul D. (la Cabinet Av. C. V.) în contradictoriu cu pârâta . sediul în București, . 9, sector 1, a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioada 09 08_73 se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile HG 1223/1990, în procent de 100%.
A constatat că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioadele 15 10_75 și 15 12_01 se încadrează în grupa a I-a de muncă în conformitate cu prevederile Ord.50/1990, Anexa I, pct. 123, în procent de 100%.
A obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul art. 248 Cod pr. civilă, instanța a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Asupra excepției inadmisibilității, instanța a constatat ca fiind neîntemeiată, întrucât Ordinul 50/1990 a fost dat pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajator, iar posibilitatea acestuia de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, prin acțiunea promovată, reclamantul tinde să obțină o situație juridică nouă, nu doar o constatare a unei stări de fapt, ceea ce face ca acțiunea sa să nu fie inadmisibilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța a respins-o,, având în vedere faptul că pe perioadele deduse judecății reclamantul a fost salariatul Întreprinderii de Rețele Electrice, în urma procesului de reorganizare fiind preluat de către pârâtă, așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul său de muncă.
De altfel, deși a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, pârâta nu a susținut și nu a dovedit care este societatea nou înființată care l-ar fi preluat pe reclamant în urma reorganizărilor succesive.
Prin urmare, societății pârâte în calitate de angajator îi revenea sarcina acordării grupelor de muncă, astfel că este justificată legitimitatea procesuală pasivă a acesteia.
Pe fondul cauzei s-a constatat următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat să se constate că sunt îndeplinite toate condițiile de încadrare în grupa I-a de muncă, în procent de 100%, conform Ord.50/1990-anexa 1 –pct. 123 prin asimilare și pe cale de consecință să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 prevăd că:„. Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca.”
Acțiunea formulată s-a întemeiat pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 ce privește activități, categorii de personal și locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, acest act normativ fiind elaborat tocmai pentru rațiunea eliminării unor inechități în salarizarea personalului și tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat .
În ceea ce privește condițiile concrete de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, felul muncii desfășurate, raportat la funcțiile deținute, instanța a constatat că expertiza efectuată în cauză, cu corecția ulterioară concluzionează că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioada 09 08_73 se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile HG 1223/1990, în procent de 100%, iar activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioadele 15 10_75 și 15 12_01 se încadrează în grupa a I-a de muncă în conformitate cu prevederile Ord.50/1990, Anexa I, pct 123, în procent de 100%.
Potrivit dispozițiilor din ordin, existența condițiilor deosebite trebuie să rezulte din determinări de noxe, deoarece în procesul de protejare a securității și sănătății în muncă a salariaților, trebuie să se ia toate măsurile pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru, și numai atunci când toate eforturile angajatorului nu ajută la îmbunătățirea rezonabilă a mediului de lucru, în compensație, se acorde anumite beneficii, la înțelegere cu sindicatele, conform art. 6 din Ordinului nr. 50/1990.
Însă, în privința locului de muncă și al activității depuse de reclamant faptul că nu s-au făcut analize și determinări ale nivelului eventualelor noxe existente și ale condițiilor de muncă, nefiind eliberate buletine de determinare prin expertizare (așa cum se susține în apărările pârâtei) nu îi este imputabil acestuia, neputând fi sancționat pentru îndeplinirea unor obligații ce reveneau exclusiv angajatorului.
Expertiza tehnică desfășurată în cauză a identificat mediul de lucru, condițiile în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, riscurile la care a fost supus, analiza fișei postului, atribuțiile și sarcina de muncă, riscuri determinate de sarcina de muncă, condițiile de microclimat nefavorabil, felul muncii desfășurate.
Din cuprinsul raportului de expertiză, rezultă că reclamantul a desfășurat în principal, în procent de 100%, activități de lucrări specifice de exploatare, întreținere, reparații și de intervenție la avarii a instalațiilor electrice sub tensiune, în condiții deosebite determinate recunoscute de către administrația societății prin acordarea de sporuri la salariu, concediu de odihnă suplimentar.
S-a constatat astfel că activitatea reclamantului poate fi asimilată cu cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990 și în HG 1223/1990 astfel că, așa cum a concluzionat expertul, acesta poate beneficia de grupa a II a și I a de muncă, întrucât invocă și dovedește în beneficiul lui condițiile de muncă nefavorabile și uzura capacității de muncă a persoanelor care au lucrat efectiv în climat nefavorabil și au desfășurat pe parcursul programului de lucru operațiunile descrise în aceste acte normative.
Pentru aceste considerente, acțiunea a fost admisă, s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioada 09.08._73 se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile HG 1223/1990, în procent de 100%, iar activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioadele 15.10._75 și 15.12._01 se încadrează în grupa a I-a de muncă în conformitate cu prevederile Ord.50/1990, Anexa I, pct 123, în procent de 100%.
În temeiul art.40 alin 2 lit h din Codul muncii, instanța a admis și cererea având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C, E. S.A. întrucât, așa cum s-a învederat instanței de fond prin întâmpinare, Sistemul Energetic național a suferit mai multe reorganizări succesive, iar in conformitate cu dispozițiile art. 46 din Hotărârea de Guvern nr.1342/2001, privind reorganizarea Societății Comerciale de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice "E." SA, personalul existent în cadrul S.C, "E. M." SA, S.C. "E. Dobrogea" SA, S.C. "E. Muntenia Nord" SA, S.C. "E. Oltenia "SA, S.C. "E. Banat" SA, S.C. "E. Transilvania Nord" SA, S.C, "E. Transilvania Sud" SA. si S.C, "E. Muntenia Sud" SA, a fost PRELUAT de către noile entități, in aceeași situație fiind si in cazul S.C. F.I.S.E. "E. SERV" S.A., care a preluat personalul existent in cadrul DIVIZIEI DE ÎNTREȚINERE SI SERVICII ENERGETICE, al Sucursalelor de întreținere si servicii energetice din cadrul S.C. "E." SA, in conformitate cu art. 4 din H.G. 74/2005.
În conformitate cu dispozițiile art.173 din Codul muncii, republicat, "(1) Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul in care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii; (2) Drepturile
si obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport
de munca existent la data transferului, vor fi transferate integral
cesionarului."
Avându-se în vedere dispozițiile art. 173 din Codul muncii, S.C. E. S.A. nu poate fi obligata la emiterea unei adeverințe atâta timp cat reclamantul a fost angajat la una dintre societățile mai sus amintite fapt pentru care ultimul angajator ai reclamantului este cel care, ex iure, deține, documentele verificabile corespunzătoare si arhiva privind personalul. Mai mult, prin ORDINUL Ministrului muncii, familiei si egalității de șanse nr. 590/2008, a fost aprobata procedura privind modul de întocmire si eliberare a adeverințelor prin care se atesta activitatea desfășurata in locurile de munca încadrate in Grupa I și/sau a-II-a, care la art. 2 dispune ca aceste adeverințe se întocmesc numai pe baza documentelor verificabile aflate in evidentele angajatorilor sau deținătorilor de arhiva;
În mod greșit instanța de fond a reținut faptul ca "pârâta nu a susținut și nu a dovedit care este societatea nou înființată care l-ar fi preluat pe reclamant în urma reorganizărilor succesive" întrucât la dosarul de fond reclamantul intimat a depus cartea de munca în care s-au făcut mențiuni exprese cu privire la preluarea salariatului de către noua entitate înființata astfel:
- la punctul 81 din cartea de munca s-a menționat expres "transferul salariatului în interesul serviciului prin reorganizare conform H.G. 1342/2001;
- la punctul 89 din cartea de munca s-a menționat expres faptul ca salariatul a trecut ia S.C. E. Serv SA (SISE E. Oltenia AISE C.) conf.H.G.74/2005;
- la poziția 115 din cartea de munca in conformitate cu dispozițiile art. 298 alin 3 din Legea nr.53/2003, codul muncii, au fost abrogate dispozițiile decretului nr.92/1976 privind carnetul de munca si în consecință, angajatorul S.C.E. SERV SA a"închis cartea de munca a salariatului".
Față de cele învederate solicită să se constate faptul că in mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. E. S.A. drept pentru solicită să se modifice sentința instanței de fond și în consecința sa se respingă acțiunea ca fiind formulata față de o persoana juridica fără calitate procesuala pasivă în cauză.
CU PRIVIRE LA FONDUL CAUZEI solicită să se constate faptul ca in mod greșit instanța de fond a reținut ca societatea nu ar fi făcut analize si determinări pentru eventuale noxe existente si condiții dificile de munca întrucât in raportul de expertiza efectuat in cauza (pagina 4 alin antepenultim din sentința) s-a reținut ca aceste condiții deosebite au fost "recunoscute de către administrația societății prin acordarea de sporuri la salariu, concediu de odihna suplimentar".
Or, condițiile deosebite pentru care s-au acordat sporuri au fost stabilite pe baza unor analize si determinări cu respectarea dispozițiilor legale in materie, determinări ce au rămas la unitățile la care salariatul a lucrat iar reconstituirea acestora de către societatea noastră este imposibil de realizat după 41 de ani (reclamantul solicita grupa de munca încă din perioada 1973).
Așa cum se prevede in art. 2 din Decretul - Lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități in salarizarea personalului (abrogat de anx.1 din Legea nr. 158/2004) "locurile de munca si activitățile care se încadrează in grupele i si II de munca, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii" si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății si Comisia Naționala pentru Protecția Muncii, in termen de 30 zile de ia data emiterii prezentului decret-lege".
Așa cum este știut, Ordinul nr.50/1990 a fost emis in baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat si asistenta sociala, si in conformitate cu art. 2 din Decretul lege nr. 68/1990. In acest Ordin sunt precizate locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cu condițiile deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii dar condițiile potrivit cărora un loc de munca se încadrează in grupa I sau II sunt bine reglementate de actele normative corespunzătoare fapt pentru care este neîntemeiata solicitarea reclamantului de a I se acorda grupa I sau II de munca, instanța nea vând competenta in acest sens.
Mai mult decât atât, solicită să se constate ca în considerentele hotărârii, instanța de fond retine ca reclamantul se încadrează in grupa I de munca, in conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990, Anexa 1, pct. 123, dar acest punct nu exista in Anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990, ultima poziție a Anexei 1 fiind poziția 81 care prevede "81. Granularea carburii de siciliu, a electrocorindonului și finisarea pietrelor de polizor".
Sentința pronunțata de către instanța de fond încalcă dispozițiile prevăzute ia pct. 6 din Ordinul 50/1990 cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de munca care prevăd expres faptul ca aceasta nominalizare se face de conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie etc).
Instanța de fond nu a reținut la pronunțarea sentinței obligativitatea îndeplinirii unor condiții prevăzute in mod expres de actele normative respectiv de dispozițiile prevăzute la punctul 5 din Ordinui nr. 50/1990, care prevăd expres faptul ca existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele de specialitate proprii ale unității. Aceste determinări trebuie confirmate de către Inspectorii Teritoriali pentru Protecția Muncii (I.T.M.) care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de nominalizare a condițiilor si ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Solicită să se respingă cele reținute de instanța de fond in considerentele sentinței cu privire la faptul ca neîndeplinirea unor obligații de către angajator nu-i poate fi "imputabil acestuia, neputând fi sancționat pentru neîndeplinirea unor obligații ce reveneau exclusiv angajatorului", întrucât salariatul avea posibilitatea sa promoveze acțiuni in instanța prin care sa solicite ca angajatorul sa facă determinări si sa încadreze in grupe de munca activitatea desfășurata cu achitarea contribuției de asigurări sociale corespunzătoare, dat fiind faptul ca pe fluturașul de salarii erau menționate toate reținerile.
Cu privire la obligarea societății noastre de a emite reclamantului o adeverința pentru perioada când s-a constatat ca activitatea desfășurata de către acesta se încadrează in grupa I si II de munca, a precizat ca sentința este neîntemeiata întrucât in conformitate cu dispozițiile art. 173 din Codul muncii, S.C.EIectrica S.A. nu poate fi obligata la emiterea unei adeverințe atâta timp cat reclamantul a fost angajat la S.C. E. Serv S.A., fapt pentru care ultimul angajator al reclamantului este cel care, ex iure, deține documentele verificabile corespunzătoare si arhiva privind personalul. Mai mult, prin ORDINUL Ministrului muncii, familiei si egalității de șanse nr. 590/2008, a fost aprobata procedura privind modul de întocmire si eliberare a adeverințelor prin care se atesta faptul ca activitatea desfășurata in locurile de munca încadrate in Grupa I si/sau a-ll-a, iar ia art. 2 s-a dispus ca aceste adeverințe sa se întocmească numai pe baza documentelor verificabile aflate in evidentele angajatorilor sau deținătorilor de arhiva iar societatea noastră nu a deținut si nu deține arhiva de personal a reclamantului I. F..
Întrucât prin sentința pronunțata reclamantul a obținut o situație juridica noua, însăși hotărârea judecătoreasca face dovada deplina cu privire la perioada lucrata in aceste condiții, hotărârea judecătoreasca constituie titlu executoriu si are forța probanta a unui act juridic oficial, fiind pronunțata in temeiul si in aplicarea legii, fapt pentru care in cazul admiterii unor astfel de acțiuni nu ar fi necesara emiterea de adeverințe.
Față de cele învederate solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, si în consecință modificarea sentinței în sensul respingerii acțiune formulate de către reclamantul I. Firanescu ca neîntemeiata.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a fost în mod corect respinsă de prima instanță, în cadrul tuturor litigiilor purtate de foștii colegi cu această excepția a fost respinsă, date fiind și dispozițiile OMMFES 590/2008 și în condițiile în care apelanta nu a făcut dovada faptului că arhivele de personal s-ar fi predat unei alte unități.
În ceea ce privește fondul cauzei, soluția este legală și temeinică, activitatea desfășurată pentru construcții montaj și ulterior pentru întreținerea și exploatarea instalațiilor de medie tensiune și joasă tensiune desfășurându-se în condiții periculoase cu risc de electrocutare, risc de explozii ale aparatajului sau incendii, cu suprasolicitare fizică și psihică prin lucrul la înălțime, în microclimat nefavorabil, ziua/noaptea, cu tulburarea ritmului circadian.
Problema noxelor specifice activității a fost tratată de expert la cap. 4.5 din raport iar împotriva concluziilor expertului pârâta nu a formulat obiecțiuni, astfel că nu poate invoca pentru prima dată acest aspect în apel.
Mai mult decât atât, determinarea condițiilor specifice nu s-a făcut în principal în funcție de noxe, ci de caracteristicile, volumul și complexitatea instalațiilor de înaltă tensiune, lucru în aer liber cu microclimat favorabil și temperaturi extreme, existența riscurilor de accidentare prin electrocutare, suprasolicitării fizice și psihice.
A fost atașat dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea constată că apelul este fondat.
Excepția privind calitatea procesual pasivă a . fost în mod corect respinsă de prima instanță. Criticile cu privire la aceste aspecte nefiind fondate.
Astfel, una dintre obligațiile esențiale asumate de angajator ca parte a raportului de muncă constă în acordarea drepturilor salariaților ce decurg din lege, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
În cazul conflictului de muncă bazat pe nerespectarea drepturilor și obligațiilor raportului de muncă, părțile conflictului sunt părțile raportului de muncă, respectiv angajatorul și angajatul.
Cum prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate că a desfășurat activitate în grupa superioară de muncă în cadrul pârâtei . calitatea de angajator, în mod corect s-a reținut că aceasta are legitimare procesual pasivă. Nu are relevanță faptul că pârâta a suferit prin lege modificări organizatorice și că reclamantul a fost transferat la o altă societate nou înființată, cât timp în perioada vizată prin acțiune pârâta . avut calitatea de angajator.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea apreciază că pentru a constata că activitatea prestată de reclamant se încadrează în grupa a I a de muncă, tribunalul a avut în vedere expertiza efectuată în cauză care opinează asupra acordării beneficiului grupei, prin asimilare, în considerarea prevederilor anexei I a Ordinului 50/1990, pct. 123.
Până la data de 01.04.2001 încadrarea activității în grupele de muncă s-a făcut potrivit Ordinului nr. 50/1990, completat și modificat.
Potrivit art.2 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa a I-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr. 1.
Potrivit art. 5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților.
Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
De asemenea potrivit art. 6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Mai mult, potrivit art. 7 din același ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Reiese din economia acestor prevederi legale că încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportat la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate, fără a fi necesară existența buletinelor de determinare a noxelor pentru perioadele menționate expres.
În speță, nu s-a dovedit că neacordarea beneficiului gr. a I a de muncă reclamantului s-a făcut cu eludarea principiului legalității încadrării în grupă.
Nu se poate pretinde că expertiza ar suplini aceste lacune în condițiile în care realizează o examinare a condițiilor de muncă după o perioadă îndelungată de timp, neexistând garanția că au fost păstrate exact aceleași condiții de muncă ca în perioada prestării activității de către reclamant.
Se impune precizarea că existența condițiilor deosebite de muncă identificate de expert în sectorul de activitate a reclamantului poate constitui un motiv pentru acordarea unor sporuri la salariu, zile de concediu suplimentar însă, nu este un motiv suficient pentru acordarea grupei a I a de muncă, pentru aceasta fiind necesar ca activitatea prestată să fie menționată de Ordinul 50/1990, îndeplinirea procedurii prevăzută de același Ordin, nominalizarea pentru acordarea grupei, un anumit nivel al noxelor, etc.
Curtea constată că acordarea beneficiului grupei a I de muncă potrivit pct. 123 anexa I a Ordinului 50/1990 (temei de drept însușit de tribunal prin valorificarea expertizei ) impune prestarea în mod exclusiv a activităților menționate de aceste dispoziții, de către angajații sistemului de transporturi feroviare, astfel că nu poate fi aplicat prin similitudine și electricienilor din cadrul societății pârâte.
Reținând că beneficiul grupei de muncă nu se acordă dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de muncă ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ care, în cazul reclamantului, nu sunt îndeplinite, instanța de apel apreciază că sub acest se impune schimbarea sentinței, în sensul respingerii cererii privind constatarea activității desfășurate în grupa I de muncă în perioada 15 10_75 și 15 12_01.
Este nelegal a se acorda beneficiul grupei superioare de muncă doar pe considerente de echitate și nediscriminare, întrucât aceste principii nu trebuie aplicate cu ignorarea dispozițiilor legale care reglementează în concret o anumită situație juridică și factuală. Mai mult, decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ, invocată în acțiune, are în vedere situații similare de la același loc de muncă, iar nu asimilarea unor locuri de muncă dintr-o anumită zonă economică ( transporturi feroviare) cu altele, cu un alt specific.
În ceea ce privește activitatea desfășurată de reclamant în perioada 09.08._73, apelanta nu a formulat în mod expres critici care să se circumscrie unor motive de nelegalitate a sentinței, nu a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. HG 1223/1990 și nici nu a contestat că activitatea desfășurată de reclamant ar putea fi încadrată în grupa II a de muncă potrivit dispozițiilor acestui act normativ.
Ori, prin prisma limitelor caracterului devolutiv al apelului, consacrat de dispozițiile art. 477 alin. 1 NCPC, în apel instanța analizează legalitatea sentinței doar sub aspectul motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate prin cererea de apel,
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.2 cod procedură civilă, apelul va fi admis, schimbată în parte sentința civilă, în sensul admiterii în parte a cererii formulate de reclamant, numai pentru activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei . perioada 09.08._73, care se încadrează în grupa a II - a de muncă în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1223/1990, în procent de 100%.
Vor fi păstrate restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DEC I D E
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă ., cu sediul în București,.. 9, Sector 1, împotriva sentinței civile nr. 3203/22.05.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. I., având ca obiect acțiune în constatare.
Schimbă în parte sentința, în sensul că admite în parte cererea, numai pentru activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei . perioada 09.08._73, care se încadrează în grupa a II - a de muncă în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1223/1990, în procent de 100%.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2015.
Președinte, M. C. | Judecător, M. C. Ț. | |
Grefier, D. M. |
13.07.2015
Red.jud.C.M.Ț.
6 ex/AS
j.f.G.S.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 5150/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 02-07-2015, Curtea de... → |
|---|
