Acţiune în constatare. Hotărâre din 04-06-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 5641/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2681
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C.- Președinte Instanță
-M. C. Ț.- Judecător
Grefier D. M.
XXX
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă ., cu sediul în C., ., Jud. D., împotriva sentinței civile nr. 6221/05.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Z. I., cu domiciliul în C., Aleea N. I., ., ., Jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant Z. I. asistat de avocat B. A., lipsind apelanta pârâtă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, prin serviciul registratură s-au depus relațiile solicitate de către R.A.T. C., după care,
Avocat B. A. pentru intimatul reclamant Z. I. arată că a observat înscrisurile depuse și nu solicită termen, depune înscrisuri care există la dosar.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat B. A. pentru intimatul reclamant Z. I. solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul D. ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.6221 de la 05.11.2014 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Z. I., domiciliat în C., Aleea N. Ioprga, ..2, ., jud. D., CNP_, în contradictoriu cu pârâta . sediul în C., . C. RO2315722, jud.D., a constatat că activitatea desfășurată de către reclamant în perioadele 18.03.1974 – 19.10.1976 și 24.02.1978 – 01.10.1987 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 34. în procent de 100 % din timpul de lucru, a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
A respins acțiunea pentru perioada 19.10.1976 – 24.02.1978 ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâtei ., în perioada 18.03.1974 – 01.10.1987, în meseria de strungar, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Activitatea reclamantului s-a desfășurat în acest atelier pe toată durata raportului de muncă așa cum arată și pârâta în întâmpinare.
Așa cum a rezultat din declarația martorului audiat în cauză, activitatea reclamantului consta în executarea de lucrări de așchiere a diferitelor materiale feroase si neferoase, în condiții de zgomot și praf rezultat în urma operațiunilor de finisare. În timpul operațiunii de strunjire se degaja praf din piesa strunjită, se producea zgomot. După strunjire, piesa se răcea cu emulsie care degaja vapori toxici. În urma operațiunilor de așchiere se degaja și căldură, zgomot și praf, săreau șpane care erau periculoase, întrucât puteau răni mâinile, ochii, producând arsuri și înțepături. În afara noxelor rezultate din propria activitate suporta și noxele din activitatea celorlalte ateliere: impregnare, bobinaj, sudură și atelierul de presă.
Pârâta nu a încadrat activitatea reclamantului în grupa a II a de muncă în mod nejustificat.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, instanța a apreciat că activitatea acestuia se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială a reieșit că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța a avut în vedere si faptul că alți colegii ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul a facut și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu a putut reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantei de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece nu a fost nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art. 6 din ordinul 50/1990 nu a putut fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
În perioada 19.10.1976 – 24.02.1978 reclamantul a executat stagiul militar, așa cum a rezultat din carnetul de muncă. Pentru acest considerent instanța a respins acțiunea pentru această perioadă.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea, a constatat că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în funcția de strungar în perioadele 18.03.1974 – 19.10.1976 și 24.02.1978 – 01.10.1987 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990 anexa II pct. 34, în procent de 100% și a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că instanța nu a apreciat corect și obiectiv situația de fapt și de asemenea nu a aplicat corect legea în materie, după cum nici nu a extins administrarea probelor a căror necesitate conducea la pronunțarea unei sentințe obiective.
A arătat că prin acțiunea care face obiectul dosarului de mai sus, reclamantul solicita încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 100% în perioada 18.03._87 și eliberarea unei adeverințe în acest sens.
A mai arătat că, așa cum se poate observa din cartea de muncă, reclamantul s-a angajat în data de 18.03.1974 meseria strungar în Secția VI Mecanic Șef, până în data de 01.10.1987 când a fost transferat la Întreprinderea Județeană de Transport Local C..
A susținut că încadrarea într-o grupă superioară de muncă în societatea apelantă s-a făcut în baza unor tabele aprobate în baza unor decizii de conducerea societății împreună cu Sindicatul Liber MAR, iar reclamantul nu se regăsește pe nici unul din acele tabele.
Societatea nu a avut în totalitate încadrare într-o grupă superioară de muncă, iar reclamantul și-a desfășurat activitatea într-o secție care nu a avut încadrare în grupa de muncă și anume Mecanicul Șef Secția a VI-Atelier Autoutilări.
Apelanta a mai susținut că locurile de muncă care au primit încadrare în grupe superioare de muncă în urma apariției Ordinului 50/1990 au fost: Secția I cu atelierele de forjă și cel cu tratamente termice, Secția a IV-a (ulterior a VII-a) sudură și turnătoria ITMA.
Actele normative care reglementau încadrarea în grupele I și II de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (art.198 din lege). După această dată nu mai exista bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă,activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001, o persoană și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă, se va face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior datei de 01.04.2001 și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive (decizie, tabel, proces-verbal, hotărârea Consiliului de Administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă).
În același sens sunt și dispozițiile art.158 alin.2 din legea 263/2010 care stabilește că, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau II de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001.
Potrivit Ordinului 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupe I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se cont de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Din verificările efectuate rezultă că reclamantul nu se regăsește pe niciunul din tabelele cu persoanele nominalizate care au desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă.
Consideră că pentru a se putea pronunța cu o soluție justă și obiectivă, instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din cele expuse mai sus, pentru a demonstra și justifica că soluția pronunțată de instanța de fond nu este temeinică și nici legală, motiv pentru care a declarat apel la sentința sus citată.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.
La data de 09.02.2015 intimatul Z. I. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea constată că apelul este fondat.
Potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- sa își fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situația personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășească nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa a II a de muncă, potrivit prevederilor art 2 din Ordinul nr. 50/1990 modificat și completat sunt cuprinse în Anexa nr.2.
Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, în sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
Art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, prevede că „beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II”.
Textul art. 3 nu poate fi interpretat ca lăsând la aprecierea angajatorilor si sindicatelor din unitate încadrarea în grupe de muncă și a altor categorii de activități sau locuri de muncă decât cele prevăzute expres de Ordin. Astfel, dacă anexele încadrează în grupe de muncă anumite locuri de munca, atunci personalul care lucrează efectiv în acele locuri de muncă beneficiază de grupe de muncă.
Dacă însă anexele încadrează în grupe de muncă anumite „activități”, atunci se încadrează în grupa respectivă de muncă personalul care desfășoară efectiv acele activități, nu și alți salariați care ar lucra în preajma celor ale căror activități se încadrează în grupe superioare de muncă.
În consecința, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situații din cele prevăzute in anexe.
Alături de aceasta condiție obligatorie si legala, trebuie îndeplinite si celelalte condiții prevăzute de textul legal: nivelul noxelor existente la locurile de munca respective si salariatul sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Curtea retine totodata ca simpla exercitare a funcției în condiții dificile nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in Anexa II la Ordin
Reclamantul a susținut că pentru perioada dedusă judecății când a îndeplinit funcția de strungar, trebuie sa beneficieze de încadrarea in situațiile prevăzute in anexa II, pct. 69 din Ordinul nr. 50/1990, fără a invoca și pct. 34, analizat de prima instanță.
Textele din Anexa nr. II pct. 69 și 34 a Ordinului nr. 50/1990 prevăd că aceste activități concrete sunt:
„Pct. 69 – (…) „degresarea chimică cu solvenți organici”
„Pct. 34 - (…) „curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afara halei curățătoriei; sablaj umed; polizarea, șlefuirea, și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase”
Angajatorul – apelanta din cauză - a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, însă nici locul de muncă, nici activitatea prestată de reclamant, nu au fost încadrate în grupa II de muncă.
Astfel, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al apelantului reclamant, în perioada 18.03.1974 – 19.10.1976, 24.02.1978 – 01.10.1987 acesta a fost angajatul pârâtei, în funcția de strungar.
Potrivit susținerilor apelantei, necontestate de intimatul reclamant, acesta și-a desfășurat activitatea în perioada menționată la Secția a VI Mecanic Șef; potrivit adresei din 01.03.1991, referatului nr._/17.04.1990, adresei nr._/04.09.1990, adresei nr. 26.233/23.04.1990, la nivelul societății angajatoare au fost stabilite atât locurile de munca, dar și categoriile profesionale ce-și desfășoară activitatea în grupe de munca, dar în alte secții, respectiv Secția a II a Prelucrări, Secția I Debitare Presaj, Secția VII Sudură, Secția a III a Montaj – Atelier Vopsitorie, unde reclamantul nu și-a desfășurat activitatea.
Nu s-a dovedit că neacordarea beneficiului grupei a II-a de muncă reclamantului ar avea la bază o eventuală înțelegere abuzivă dintre Sindicat și reprezentantul societății pentru eludarea principiul legalității încadrării în grupă.
Prin urmare, unitatea a făcut dovada ca a efectuat procedurile legale privind încadrarea locurilor de munca si a activităților in grupe de munca, locul de munca al reclamantului nefiind încadrabil ca urmare a neîndeplinirii condițiilor impuse de lege.
Declarația martorului audiat în cauză la propunerea reclamantului, nu poate justifica concluzia ca în toata perioada reclamantul a desfășurat activitățile prevăzută de pct. 34 sau pct. 69 din Anexa nr. II la Ordinul 50/1990, în procent de 100%, din programul normal de lucru zilnic, în condițiile în care martorul a făcut referiri cu caracter general cu privire la activitatea reclamantului (lucrări de așchiere, nu polizarea, șlefuirea, și lustruirea pieselor, conform pct. 34) și condițiile de lucru .
Simpla exercitare a funcției în condiții dificile, grele sau periculoase de munca, nu atrage automat încadrarea în grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in mod expres in Anexa II la Ordin. Proba testimonială nu este așadar de natura sa răstoarne dovezile produse de către unitate privind rezultatul demersurilor si procedurilor legale efectuate in sensul stabilirii locurilor de munca care au fost sau nu încadrate in grupe de munca.
Eliberarea de adeverințe altor salariați sau existenta unor hotărâri judecătorești obținute de către alte persoane care au lucrat in cadrul unității nu reprezintă un argument pentru neaplicarea dispozițiilor legale la cauza concreta dedusa judecații, activitățile realizate trebuind sa fie analizate in concret, in raport de specificul raportului de munca in care s-a aflat reclamantul cu respectarea dispozițiilor legale ce guvernează situația juridica dedusa judecații.
De altfel, hotărârile judecătorești depuse de reclamant la dosar se referă la încadrarea în grupă de muncă a activității desfășurate în cadrul societății de sudori, și nu de strungari.
Decizia nr. 258/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și decizia nr. 87/1999 pronunțată de Curtea Constituțională nu au statuat în nici un caz faptul că angajatorii sau instanțele de judecată ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege. O atare interpretare ar lipsi de conținut actul normativ. Dimpotrivă aceste decizii se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau de modificarea Ordinului nr. 50/1990 prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin.2 NCPC, apelul va fi admis și sentința va fi schimbată în tot, în sensul că acțiunea va fi respinsă ca nefondată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă ., cu sediul în C., ., Jud. D., împotriva sentinței civile nr. 6221/05.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Z. I., cu domiciliul în C., Aleea N. I., ., ., Jud. D..
Schimbă sentința, respinge acțiunea.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2015
Președinte, M. C. | Judecător, M. C. Ț. | |
Grefier, D. M. |
29.06.2015
Red.jud.M.C.Ț.
6 ex/AS
j.f.R.S.G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 686/2015.... → |
|---|
