Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 439/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 439/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 23038/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 439
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta . și pârâtul O. I., împotriva deciziei civile nr. 1565 din 26 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă ., prin avocat G. C., lipsind recurentul pârât O. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursurile au fost declarate și motivate în termenul prevăzut de lege., după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursurilor:
Avocat C.G., pentru recurenta reclamantă, a expus oral motivele invocate în scris, în raport de care a pus concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii și capătului de cerere privitor la obligarea pârâtului la plata beneficiului realizat în cuantum de 6.650 lei și respingerea cererii reconvenționale formulate cu privire la plata concediilor medicale.
Cu privire la recursul declarat de pârât, a apreciat că este nefondat și a solicitat respingerea acestuia cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr.7865 din 11.12.2013 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta ., in contradictoriu cu pârâtul O. I., a admis în parte cererea reconvențională. formulata de pârâtul O. I., în contradictoriu cu reclamanta ., a obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 39.596,67 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului-reclamant la plata sumei de 6.650 lei, reprezentând beneficiul nerealizat, a obligat reclamanta-pârâtă către pârâtul-reclamant la plata concediilor medicale pe perioada 15.11._13, a respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei-pârâte la plata drepturilor salariale pe perioada solicitată, a obligat reclamanta-pârâtă către pârâtul-reclamant la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr.646/01.04.2014 s-a respins recursul formulat de pârâtul O. I. împotriva încheierii din 24.01.2013, pronunțată în dosarul nr._/63/2012, ca fiind tardiv.
S-au admis recursurile formulate de reclamanta . și pârâtul O. I. împotriva sentinței civile nr.7865 din 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._/_, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Primind dosarul pentru rejudecare, acesta a fost înregistrat sub nr._ .
In ședința publică de la 17.06.2014, instanța a încuviințat proba cu expertiză tehnică specialitatea auto, anumit expert tehnic prin tragere la sorti pe P. G. M..
La data de 24.11.2014 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică, asupra căruia a formulat obiecțiuni pârâtul, iar ca urmare a încuviințării acestora, expertul a răspuns la data de 03.02.2015.
Prin sentința civilă nr.1565 din 26 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, s-a admis în parte cererea principală precizată de reclamanta . C., în contradictoriu cu pârâtul O. I. și cererea reconvențională.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de_,31 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului - reclamant la plata sumei de 6.650 lei, reprezentând beneficiul nerealizat.
A fost obligată reclamanta către pârât la plata concediilor medicale pe perioada 15.11._13.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata drepturilor salariale pe perioada solicitată.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajatul societății pârâte în baza contractului individual de muncă nr. 01/20.08.2012 in funcția de șofer.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în data de 14.11.2012, în jurul orei 14:20, a avut loc un accident de circulație pe DN65A, pe raza comunei Troianul, jud. Teleorman, în care a fost implicat un ansamblu de vehicule care s-a răsturnat. Ansamblul era compus din autoutilitara Mercedes Benz Actros cu nr. înmatriculare_ și semiremorca Wielton cu nr. înmatriculare_ .
Evenimentul rutier a avut loc în condiții de lumină naturală. In urma evenimentului a existat o victimă, în persoana conducătorului auto Mercedes, O. I..
Evenimentul a fost cercetat de organele de poliție și parchet, care au deschis Dosarul de cercetare penală 2539/P/2012.
La dosarul cauzei există adresa_/28.11.2012 a IPJ Teleorman către . în care este menționat că O. I. „în timp ce conducea auto marca Mercedes Benz Actros cu nr. de înmatriculare_, tractând semiremorca marca Wielton cu nr. de înmatriculare_, pe DN65A, pe raza comunei Troianul, nu a redus viteza de deplasare în curba deosebit de periculoasă semnalizată cu indicator și marcată corespunzător, a pierdut controlul asupra direcției, ieșind în afara părții carosabile unde s-a răsturnat. La testarea cu aparatul etilotest s-a constatat că nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.
In urma accidentului, pârâtul a suferi traumatisme pentru care a beneficiat de 68 de zile de concediu medical pe perioada 15.11.2012 – 23.01.2013, pe care angajatorul a refuzat să i le plătească.
Din raportul de expertiză efectuat de expert P. G. s-a concluzionat, având în vedere diagrama tahograf din data de 14.11.2012, că pentru a ajunge la viteza de 67 km/h, conducătorul auto a accelerat continuu de la aproximativ 44 km/h.
Accidentul a avut loc pe DN65A, pe raza comunei Troianul, jud. Teleorman, într-o curba deosebit de periculoasă spre dreapta semnalizată cu indicator și marcată corespunzător. Conform Art. 123 lit. B din HG 1391/2006 actualizată conducătorul auto este obligat să reducă viteza până la 30 km/h în localități și 50 km/h în afara acestora în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare.
Deci limita maximă de viteză pe sectorul de drum de la locul accidentului, în curbă deosebit de periculoasă situat în afara localității este de 50 km/h
Accidentul s-a produs datorită vitezei mari de circulației cu care autotrenul a intrat în virajul la dreapta, peste limita legală, în curbă deosebit de periculoasă, semnalată cu indicator și marcată corespunzător fapt care a condus la pierderea stabilității autovehiculului prin derapare, urmată de răsturnarea ansamblului de vehicule pe banda din exteriorul curbei pe sens opus.
La raportul de inspecție tehnică efectuat la stația ITP 69 pe data de 26.10.2012 pentru autoutilitara Mercedes Benz Actros_ este anexată fișa testelor de frână de serviciu și frână de staționare rezultatul fiind Admis.
Din raportul de expertiză efectuat de expert P. G. rezultă că problemele de stabilitate ale unui autovehicul în viraj sunt legate de condițiile de rulare la limita de derapare și la limita de răsturnare.
Aceste calcule arată că viteza de circulație a ansamblului de vehicule în curbă a depășit atât limita de derapare cât și limita de răsturnare aceasta fiind și cauza accidentului de circulație.
In condițiile respectării a limitei legale de viteză de 50 km/h pe tronsonul de drum în curbă deosebit de periculoasă nu se producea nici deraparea nici răsturnarea ansamblului de vehicule.
La data accidentului autoutilitara și semiremorca aveau inspecție tehnică periodică valabilă. Conform dispozițiilor art.253 C.muncii, ce reglementează răspunderea patrimonială a salariaților, aceștia răspund patrimonial,în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Sunt cerute mai multe condiții pentru existența acestei răspunderi,respectiv:să fie vorba de o pagubă materială, paguba să se datoreze vinovăției salariatului, această pagubă să aibă legătură cu munca celui vinovat.
Alineatul (2) al aceluiași articol prevede ca salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
In afară de forța majoră, în rândul acestor cauze se pot număra:starea de necesitate,ordinul de serviciu, acordul angajatorului, etc…Riscul normal al serviciului poate fi normat sau nenormat. Noțiunea de risc al serviciului privește efectele păgubitoare ale unor factori inerenți procesului muncii, care atunci când se înscriu în sfera normalului,transformă acest risc în patrimoniul angajatorului.
Pentru a exista angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie trebuie să fie îndeplinite cele patru condiții și anume să existe un prejudiciu cert,direct și personal,o faptă ilicită,vinovăția autorului faptei ilicite și existenta uni raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, considerând că potrivit art.-254 alin.2 C.muncii "Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră ori de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele se încadrează în riscul normal al serviciului "
Instanța nu a retinut, însă, apărarea paratului, conform căreia ., a apărut un câine si din instinct a încercat sa-l evite, moment in care semiremorca a intrat in balans, cauza ce a dus la răsturnarea autovehiculului pe partea stânga, accidentul producându-se independent de voința sa și numai ca urmare a faptului că autovehiculul respectiv a fost supraîncărcat față de capacitatea și gabaritul lui, întrucât apărarea sa este susținuta de Referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penala, emis de către Politia Mun. Rosiorii de Vede- Biroul Rutier, la data de 17.01.2013 in dosarul penal nr. 2539/P/2012, referat ce a avut la baza declarația scrisa data de parat, si care nu se coroborează cu celelalte probe administrate in cauza.
Vinovăția pârâtului rezultă și din datele din raportul de expertiză efectuat de expert P. M. care a analizat dinamica accidentului cu datele concrete referitoare la geometria locului, viteza de deplasare înregistrată de tahograf, caracteristicile constructive ale ansamblului de autovehicule și unele de patinare existente la fața locului. Aceste date arată că viteza de circulație în curbă era superioară vitezei critice de răsturnare.
Experta a analizat apărarea pârâtului si a concluzionat că existenta unei manevre bruște de evitare a unui câine este de natură să determine ca situația de pierdere a stabilității să apară la o viteză mai mică. Aceasta ar determina atingerea pragului de derapare la o viteză mai mică și ar trebui să existe pe calea de rulare urme sinuoidale care să pună în evidență manevra de evitare spre stânga/dreapta., care insă nu există si nici pe diagrama tahograf nu apare o fluctuație a vitezei.
Prin expertiza efectuată în stadiul asigurărilor de dovezi și însușită de ambele părți, care nu au formulat obiecțiuni fata de aceasta, precum si in expertiza efectuată in faza rejudecării de expert P. G. M. nu s-a dovedit existenta vreunei cauze exoneratoare de răspundere și nici existenta unei culpe comune a angajatorului care ar consta in modificarea trenului auto.
Expertul P. M. a concluzionat că supraînălțarea, deși nu era omologată, nu depășea limitele impuse de legislație de 4m, încărcătura din semiremorcă (_ kg) nu depășea greutatea maximă autorizată (_ kg), și nu era depășită nici greutatea maximă autorizată ce putea fi remorcată de autoutilitară (_ kg), astfel că în condițiile respectării limitelor de viteză impuse nu poate să constituie cauza pierderii stabilității în deplasare.
La data expertizei, semiremorca are omologată caroserie supraînălțată, înălțimea semiremorcii fiind de 3811 mm și o sarcină utilă maximă autorizată de_ kg.
In Avizul de însoțire a mărfii 1544/14.11.2012, tipărit la ora 13:33:52 (cu mai puțin de o ora înainte de accident), este trecută cantitatea netă de 22.200 kg floarea soarelui și o umiditate de 6,40%
Pe tichetul de cântar recepție_/15.11.2012, tipărit la ora 11:48 este trecută cantitatea netă de 22.840 kg floarea soarelui, deci mai mult cu 640 kg decât cantitatea de la plecare, după ce semințele de floarea soarelui fuseseră împrăștiate pe câmp și o umiditate de 7,40% după ce semințele au stat un timp în contact direct cu solul.
Conform Cărții de identitate F410906 a semiremorcii Wielton cu nr. înmatriculare_, sarcina utilă maximă autorizată este de 31.300 kg, deci mult peste încărcătura transportată la momentul accidentului.
In ceea ce privește vinovăția, art.16 alin.2 C.civ.,definește intenția și culpa. Culpa poate fi una cu prevedere sau imprudență și culpa din neprevedere sau neglijență. In dreptul civil însă formele vinovatei nu prezintă un interes practic,întrucât cuantumul reparației depinde nu de forma vinovatei,ci de întinderea prejudiciului. Mai mult ,prevederea și posibilitatea de prevedere se prezumă,pârâtul-reclamant având dreptul de a face dovezi pentru răsturnarea prezumției relative,ceea ce nu a făcut.
Dacă fapta s-a săvârșit în exercițiul unei profesiuni, culpa se apreciază in funcție de prudenta și diligenta de care trebuie să dea dovada profesionistul model, pentru evitarea producerii consecințelor prejudiciatoare.
In speță,viteza mare cu care, potrivit măsurătorilor, se deplasa autoturismul condus de pârât,în condițiile unui drum dificil cu numeroase curbe și a unor condiții meteo de iarnă, dovedește culpa paratului care trebuia sa adapteze aceasta viteză în mod corespunzător. Astfel, fapta ilicită săvârșită din culpă de pârât a determinat prejudiciul prin avarierea celor două vehicule si distrugerea mărfii transportate.
In ceea ce privește avariile produse în urma accidentului, prin raportul de expertiză efectuat de expert P. G. M. s-a stabilit că din totalul de 38.251,60 lei pentru care există facturi și dovezi de plată sunt justificate cheltuielile în sumă de 35.841,31 lei.
Pentru că repararea conform devizului estimativ presupunea alocarea unei sume mari odată, . pentru repararea în timp cu resursele financiare disponibile.
In data de 14.11.2012 s-au eliberat Autorizațiile de reparații . nr._ pentru auto Mercedes și nr._ pentru semiremorcă. Avariile cuprinse în autorizațiile de reparații sunt următoarele: pentru autotractor: parbriz spart, ușă stânga înfundată și oglindă ruptă, cabină îndoită, proiectoare sparte, faruri sparte, bord distrus. Avariat aproximativ 90%,pentru semiremorcă: caroserie îndoită, cilindru basculare rupt, obloane îndoite, picioare sprijin rupte, prelată ruptă.
La dosarul cauzei există deviz antecalcul emis de . SRL în 23.11.2012 în de 24.558,20 lei pentru repararea auto Mercedes_ Deviz antecalcul emis de . SRL în 23.11.2012 în valoare de 13.764,00 lei pentru repararea semiremorcii_, mai multe facturi și chitanțe care atestă cumpărarea cabinei second hand, a mai multor piese și materiale pentru remedierea vehiculelor, deviz 08.1058 / 20.08.2013 emis de . SRL 2012 în valoare de 4.495,00 lei pentru înlocuirea cabinei auto Mercedes_ și îndreptarea obloanelor semiremorcii_ achitat cu factura DJ TRK 4801 din 02.10.2013, înlocuire antenă stație 169 lei, înlocuire acumulatori 1479 lei.
Din analiza documentelor puse la dispoziție expertului care dovedesc cheltuielile efective suportate de reclamantă pentru remedierea avariilor suferite a rezultat că soluțiile de remediere aplicate corespund gravității avariilor constatate pe autoutilitară și pe semiremorcă
Conform facturilor și chitanțelor depuse la dosar și informațiile primite de la . repararea a constat în achiziționare cabină completă second hand (disponibil fiind un alt model, pentru punerea în funcțiune fiind necesare operații suplimentare de și achiziționarea unui calculator motor), înlocuire cabinei și îndreptare obloanelor semiremorcii s-a efectuat la . conform Deviz manoperă nr. 08.1058 din 20.08.2013, achiziționarea de piese și materiale-vopsire pentru care există facturi și dovezi de plată, repararea, punerea în funcțiune și vopsirea cu manoperă proprie pentru care reclamanta nu a făcut un decont separat.
Referitor la soluția de reparare a cabinei autotractorului, așa cum se poate vedea din planșele foto din raport, stâlpii din partea stângă panoul spate și pavilionul sunt deformate iar soluția corectă de reparare este înlocuirea restabilindu-se nu numai aspectul cabinei dar și rolul de protecție pe care trebuie să-l ofere.
Prejudiciul constă și în dotările pe care le avea ansamblul de autovehicule dacă acesta poate fi dovedit. Deteriorarea antenei stației este un prejudiciu dovedit chiar dacă nu este în dotarea de bază a autovehiculului.
Scurgerea electrolitului din bateriile de acumulatori sunt o dovadă a pierderii etanșeității și integrității bateriei care a necesitat înlocuirea pentru ca rolul funcțional al acesteia să se poată realiza corespunzător.
Faptul că autovehiculul a fost deplasat pe roți de la locul accidentului nu este o dovadă că el funcționa normal la parametrii dinainte de accident.
Faptul că o parte din facturi au fost emise după data de 8.10.2013 când, conform declarației pârâtei, ansamblu auto a efectuat curse în localitățile Măceșu și Corabia nu dovedește faptul că toate avariile suferite fuseseră remediate, dovedește doar faptul că se putea deplasa pe calea de rulare.
Factura_ / 09.09.2013 reprezintă ulei hidraulic, iar factura_ / 06.06.2013 reprezintă ulei de motor.
Facturile depuse de reclamantă la dosar reprezintă doar cheltuieli cu piese și materiale achiziționate de către reclamantă pentru repararea ansamblului vehicule în condiții de regie proprie fără sdv-istică adecvată și pe o perioadă lungă de timp și nu include manopera de reparație și nu respectă soluțiile tehnologice adoptate în service.
In ceea ce privește nemulțumirile pârâtului legate de răspunsul expertului la obiecțiuni menționate in concluziile scrise, respectiv reparațiile constând in antena stației, schimbarea cabinei, înlocuirea întregii baterii, avarierea semiremorcii, facturile emise după data de 08.10.2013, instanța consideră că nu se poate substitui expertului auto in aprecierea faptului care piese trebuiau sau nu înlocuite, iar cu privire la reparațiile efectuate după ce autovehiculul a început să circule, expertul a răspuns la acest aspect.
Cu privire la cererea privind beneficiului nerealizat care prin precizarea depusă de reclamantă la fila 83 a fost stabilit la suma de 6650 lei, reprezentând diferența dintre media veniturilor realizate în cursul anului 2012 până la 14.11.2012 și cele realizate între data de 14.11.2012- martie 2013, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada existentei acestui acestui prejudiciu nerealizat, respectiv că a pierdut o șansă de profit, un contract etc.
Reglementarea acestui principiu de drept, privind repararea integrala a prejudiciului, nu înlătură obligația creditoarei de a dovedi existenta și cuantumul acestor daune.
Întrucât reclamanta parata nu a depus diligentele pentru a dovedi existenta daunelor interese reprezentând beneficiul nerealizat, iar sarcina probei îi revenea conform legii,instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului-reclamant la plata sumei de 6.650 lei, reprezentând beneficiul nerealizat, ca neîntemeiat.
Referitor la cererea reconvențională, instanța a reținut următoarele:
In conformitate cu dispozițiile 137 C.pr.civ., instanța a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune privind cererea de plata a concediilor medicale și excepția rămânerii fără obiect a privind cererea de plata a drepturilor salariale aferente lunilor octombrie – noiembrie 2012, invocate de reclamanta- pârâtă.
S-a constatat că pârâtul-reclamant a beneficiat de concediu medical pe perioada 15.11._13, așa cum rezultă din certificatele medicale depuse la dosar.
Potrivit art.36 din OUG nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate:
,,(1)Calculul și plata indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanța de urgenta se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat in condițiile legii ,care constituie document justificativ pentru plată.
(2)Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.
(3)Plata indemnizațiilor se face lunar de către:
a) angajator ,cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă,pentru asigurații prevăzuți la art.1 alin.1 lit.A și B ".
Totodată ,conform art.40 din aceeași ordonanță:
,,(1)Indemnizațiile pot fi solicitate ,pe baza actelor justificative, in termenul de prescripție de 90 de zile ,calculat de la data la care beneficiarul era in drept să le solicite.
(2)Cuantumul indemnizațiilor solicitate potrivit alin.(1) se achită la nivelul cuvenit in perioada prevăzută în certificatul medical.".
In speță, se observă din înscrisurile depuse la dosar ca paratul a încercat de nenumărate ori să transmită unități angajatoare certificatele medicale de concediu, până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul, în vederea plății indemnizației, însă aceasta a refuzat primirea lor.
Ori invocarea excepției prescripției ca o sancțiune pentru angajat, nu poate fi admisibilă atâta timp cât există o culpă a angajatorului, acesta din urmă fiind cel care a împiedicat îndeplinirea obligației de a depune concediile medicale în original. Angajatorul, așa cum rezultă din probele administrate, nu poate beneficia de protecție juridiară, conform art.2512 și urm. NCC, invocând propria culpă în neprimirea documentelor sus menționate.
Pârâtul a dovedit că, potrivit documentelor poștale și de curierat, a transmis certificate medicale si a depus la dosar copia certificatelor medicale cu .._ pentru perioada_ -_, .._ pentru perioada_ -_, .._ pentru perioada_ -_ ,.._ pentru perioada_ -_, .._ pentru perioada_ -_, .._ pentru perioada_ -_, .._ pentru perioada_ -_ si dovada transmiterii acestora prin curierat rapid la sediul societatii la data de 24.12.2012 si 21.01.2013, in termenul legal de 90 zile de la emiterea acestora. (filele 32-38 din dosarul de fond), pe care însă reprezentantul societății a refuzat să le primească.
Pentru aceste motive, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune privind plata concediilor medicale, ca neîntemeiată.
Asupra excepției lipsei de obiect a cererii privind acordarea drepturilor salariale aferente lunilor octombrie – noiembrie 2012, instanța a admis-o, având în vedere că, așa cum rezultă din documentele atașate la întâmpinare –fila 58, societatea a achitat drepturile salariale aferente lunilor octombrie – noiembrie 2012, solicitarea acestora fiind lipsită de obiect, motiv pentru care va respinge capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata drepturilor salariale pentru această perioadă.
Pe fond, față de primul petit din cererea reconvențională care privește plata concediilor medicalepe perioada incapacității de muncă, având în vedere cele expuse anterior, cât și faptul că pârâtul a făcut dovada acestei solicitări, depunând la dosar copia certificatelor medicale pentru perioada_ -_ și dovada transmiterii acestora prin curierat rapid la sediul societarii, in termenul legal de 90 zile de la emiterea acestora.
Luând în considerare faptul că angajatorul a refuzat primirea certificatelor de concediu medical în original, transmiterea acestora fiind făcută de către pârât în interiorul termenului legal de 90 de zile prevăzut în art.40 alin.1 OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, instanța a admis acest capăt al cererii reconvenționale și a obligat reclamanta-parata către paratul-reclamant la plata concediilor medicale pe perioada 15.11._13.
Referitor la cel de al doilea capăt de cerere formulat prin cererea reconvenționala,privind obligarea reclamantei la plata drepturilor salariale de la data terminării concediilor medicale la zi,reactualizate cu indicele de devalorizare si dobânda legală, instanța a reținut că acesta este neîntemeiat,astfel încât a fost respins.
Astfel, s-a constatat că pârâtul-reclamant a fost in concediu medical pana la data de 23.01.2013, ori din răspunsurile date la interogatoriu de către acesta, rezulta că din luna februarie 2013 este angajatul altei societăți,și anume ., nemaiexistand raporturi de muncă între acesta si reclamanta-pârâtă ..
Ultimul concediu medical, conform certificatului seria_ a fost pe durata 11.01._13, rămânând neacoperita o săptămâna, de la data de 23.01.2013 până la 01.02.2013,când paratul avea alt angajator.
Din răspunsurile la interogatorii și din actele depuse la dosar, rezulta ca potrivit deciziei nr.5/16.12.2013 (fila 59) contractul individual de muncă al paratului a fost suspendat in temeiul dispozițiilor art.52 alin.1 lit.a C.Muncii, pe durata cercetării disciplinare.
Suspendarea a început cu data de 19.11.2012, timp în care paratul a intrat in concediu medical pana la data de 23.01.2013, iar in aceasta perioadă, pana in februarie 2013 paratul nu s-a mai prezentat la locul de muncă în vederea reluării activității, nedesfășurând nici un fel de activitate pentru aceasta.
Potrivit dispoz. art.159 alin.1 C.Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă,ori,având in vedere ca in perioada 24.01._13 paratul nu a mers la serviciu,nefiind pontat, atâta timp cat acesta nu a desfășurat activitate pentru angajator, nu există nici obligația corelativă a angajatorului de a plăti munca prestată, astfel încât o eventuală plata salariala din partea angajatorului ar fi nedatorată, astfel încât instanța a respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei-pârâte la plata drepturilor salariale pe această perioadă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta . și pârâtul O. I..
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că raportul de expertiză efectuat în cauză nu este imparțial, întrucât expertul nu a răspuns în concret la obiectivele expertizei, înlăturând pur și simplu probele realizate cu ocazia cercetării producerii accidentului și examinării autovehiculului aflat în incinta reclamantei, iar instanța în mod greșit l-a omologat în totalitate, arătând că nu se poate substitui părerilor expertului.
S-a arătat că autovehiculul a fost pus în circulație după 08.10.2013, iar expertul a avut în vedere și facturi emise după această dată, care puteau să fie analizate de către instanță, cu atât mai mult cu cât expertul nu și-a motivat susținerea.
Recurentul pârât a nominalizat mai multe facturi cu privire la care a arătat că expertul nu a oferit nicio obligație reală și concludentă, în valoare totală de 6.968,25 lei, iar cu privire la uleiul hidraulic și ulei de motor în facturile_/09.09.2013 și_ din 06.06.2013, a arătat că schimbul de ulei nu putea fi apreciat ca o avarie produsă accidentului, aspect care nu a făcut obiectul analizării și documentării expertului la data convocării părților.
A arătat că expertul a emis păreri contrare probatoriilor administrate prin planșe foto, fotografii efectuate atât de către organele de poliție cât și de către expertul asistent, care relevă că unele dintre reperele consemnate în facturi nu au făcut obiectul deteriorării acestora prin răsturnarea autovehiculului.
S-a precizat că instanța de rejudecare a trecut cu ușurință peste dispozițiile din decizia de casare, că o altă situație ce putea fi clarificată de către instanță prin reducerea sumelor ce au făcut obiectul reparațiilor este cea legată de manopera și materialele care au făcut obiectul supraînălțării ulterioare a remorcii pentru care a fost obținută autorizarea, aspect confirmat și de către expert în raportul său de expertiză.
Recurentul pârât a mai arătat că nu este reală susținerea expertului că la data producerii accidentului erau condiții de iarnă, situație contrazisă de fotografiile efectuate la momentul respectiv, aspecte ce arată că expertul nu a acordat suficientă atenție în abordarea lucrării pe care a executat-o.
Cu privire la legalitatea și legitimitatea pretențiilor reclamantei, a arătat că instanța a apreciat în mod greșit culpa exclusivă a pârâtului, fără a motiva înlăturarea apărării raportată la cazul fortuit, forța majoră și riscul normal al serviciului.
În privința obligațiilor reclamantului raportate la calitatea de angajator în conformitate cu dispozițiile Codului muncii, a arătat că instanța nu a motivat înlăturarea susținerilor referitoare la faptul că, la angajare, reclamanta nu i-a încredințat autovehiculul pe bază de proces verbal, nu l-a pus în temă cu privire la modificările aduse semiremorcii, dotările autovehiculului și nu i-a dat să semneze fișa de protecția muncii.
Recurentul pârât a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse cumulativ de art.254 Codul muncii, iar sarcina dovedirii culpei revine angajatorului, potrivit dispozițiile art.272 Codul muncii.
Solicită admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată și nedovedită, neomologarea raportului de expertiză efectuat în cauză deoarece nu este concludent, este imparțial și prezintă concluzii incerte și interpretabile.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta reclamantă . prin recursul declarat a arătat că în ceea ce privește petitul privind beneficiul nerealizat, în mod nejustificat instanța de fond a respins acest capăt de cerere ca nedovedit, la dosarul cauzei existând înscrisuri și documente contabile din care rezultă diferența de venit realizată de societate anterior producerii evenimentului rutier provocat de către pârât și ulterior acestuia.
În ceea ce privește admiterea cererii reconvenționale, a apreciat că acesta este nejustificată, având în vedere că pârâtul reclamant avea obligația de a transmite certificatul de concediu medical cel mai târziu până la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul, obligație pe care pârâtul nu și-a respectat-o.
Mai mult, pârâtul avea posibilitatea ca în termen de 90 zile să solicite plata acestor indemnizații, ori acestea au fost solicitate pentru prima dată la 27.03.2013, peste termenul prevăzut de art.40 din OUG 158/2005, astfel încât în mod nejustificat instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la plata concediilor medicale, astfel încât având în vedere că reclamantei nu i s-au comunicat concediile medicale, nu i-a incumbat obligația de efectuare a plății.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii reconvenționale în totalitate și a admiterii cererii de chemare în judecată, în totalitate.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art.3041 din Cod procedură civilă, constată că recursurile sunt fondate și se vor admite pentru următoarele considerente :
Instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.254 Codul muncii, ce reglementează răspunderea patrimonială a salariaților, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
A fost înlăturată apărarea pârâtului privind aplicarea în cauză a dispozițiilor art.254 alin.2 Codul muncii, conform cărora, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a unui salariat trebuie ca fapta ilicită (și personală) a salariatului trebuie să fie săvârșită în legătură cu munca sa; prin fapta sa ilicită și personală, salariatul să fi produs un prejudiciu material angajatorului, iar prejudiciul să fie real cert, actual, material, direct și să nu fi fost reparat; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu ; vinovăția salariatului.
Prin motivele de recurs formulate de către pârât, acesta a invocat mai multe aspecte legate de neclarificarea situațiilor unor facturi enumerate de acesta, legate de luarea în considerație a unor facturi emise după data de 08.12.2013, când a fost pus în circulație autovehiculul, ori repararea unor elemente care nu apar avariate în fotografiile efectuate la momentul producerii accidentului.
Din analiza sentinței civile pronunțate în cauză, precum și a raportului de expertiză întocmit la instanța de fond, se reține că în acest raport de expertiză au fost menționate o . facturi cu privire la care nu se poate stabili ce piese au fost reparate sau la care avarii se referă
Prin motivele de recurs s-a arătat că este vorba de fact.mpl nr. 3909/ 23.10.2013 - val. 169.00 lei; fact.Djbscf nr._/15.11.2013 - val. 519.48 lei; fact.crv nr._/30.11.2013- val.447.24 lei; fact djbscf nr._/14.03.2014-val.1.119.93 lei ; fact. nr._ /31.03.2014- val. 1.557.99 lei; fact. djnsu nr._/31.03.2014 - val. 52.00 lei
fact A nr. 0745/14.05.2014 -val. 1.000. 00 lei ; fact wfa nr._/ 15.04.2014 -val. 74.70 lei fact nr._/06.05.2014 - val. 1.160.21 lei; fact sdj nr._/20.05.2014 - val. 868.00 lei, în valoare totală de 6.968.25 lei.
De asemenea, expertul nu a oferit o explicație convingătoare prin care să motiveze de ce unele din reperele consemnate în facturi au fost evaluate de către acesta, în condițiile în care nu figurează în planșele și fotografiile efectuate la momentul producerii accidentului și ulterior (de exemplu proiectoarele și farurile ).În privința cabinii, raportat la starea acesteia din aceleași momente, nu s-a motivat de ce a fost necesară înlocuirea acesteia în totalitate, cu un alt model( fila 100 dosar fond) care a determinat și achiziționarea unui calculator motor, evidențiat prin factura nr._ /31.03.2014- val. 1.557.99 lei, criticată prin motivele de recurs.
Expertul a răspuns la obiecțiunile formulate în cauză (de exemplu privind cilindrul de basculare al semiremorcii sau picioarele de sprijin) că nu există informații pe baza cărora să se poate formula un răspuns sau nu dețin informații complete pe baza cărora să poată formula un răspuns, explicații care nu puteau fi însușite în acest mod de către instanță, ci trebuiau lămurite de către aceasta.
De asemenea, pe baza înscrisurilor emanând chiar de la reclamantă rezultă indubitabil că autovehiculul a fost pus în circulație la 08.10.2013, iar instanța de fond nu a lămurit dacă autovehiculul s-ar fi putut deplasa în mod legal pe calea de rulare în condițiile în care a acceptat că nu toate avariile suferite fuseseră remediate.
În privința facturii nr._/09.09.2013 și nr._/06.06.2013, criticate prin motivele de recurs, s-a precizat doar că acestea reprezintă ulei hidraulic, respectiv ulei de motor, fără a analiza dacă reprezintă o avarie produsă în urma accidentului.
Se reține astfel că instanța de fond nu a lămurit în totalitate avariile care au fost produse prin acest accident, precum și cuantumul exact al reparațiilor, cu consecințe directe în privința aplicării în cauză a dispozițiilor art.254 Codul muncii.
Având în vedere aceste considerente, apreciind că în cauză se impune suplimentarea probatoriilor, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârât, va fi casată sentința și va fi reținută cauza spre rejudecare.
În rejudecare ,se va dispune suplimentarea raportului de expertiză efectuat în cauză, pentru lămurirea aspectelor avariile produse în respectivul accident și contravaloarea reparațiilor în raport de apărările formulate de către ambele părți, urmând ca ulterior după administrarea tuturor probatoriilor necesare să se analizeze incidența în cauză a dispozițiilor art.254 și urm. Codul muncii, invocate de reclamantă ca temei juridic al acțiunii sale.
Față de soluția pronunțată cu privire la recursul declarat de pârât, în vederea unei soluționări unitare a cauzei, urmează a fi admis și recursul declarat de reclamantă, criticile formulate de aceasta urmând a fi analizate în cadrul rejudecării cauzei.
În consecință, vor fi admise recursurile declarate de părți, va fi casată sentința și va fi reținută cauza pentru rejudecare.
Se va acorda termen la 2.09.2015 pentru soluționarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta . și pârâtul O. I., împotriva deciziei civile nr.1565 din 26 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Casează sentința și reține cauza pentru rejudecare.
Acordă termen la 2.09.2015 pentru soluționarea cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2015.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | Judecător, M. P.-P. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.E.S.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.-16.07.2015
j.f. C. Uncheașu
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 854/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 789/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
