Acţiune în constatare. Sentința nr. 580/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Sentința nr. 580/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 5162/63/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA Nr. 2814

Ședința publică de la 16 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE P. P.

Judecător M. C.

Grefier E. O.

_

Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant P. P., cu domiciliul în oraș D., .. 11, jud. D., împotriva sentinței civile nr.580 din 06.02.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. de Științe Agricole și Silvice "G. I. Șișești" - Centrul de Cercetare, Dezvoltare pentru Cultura Plantelor de Nisipuri D., cu sediul în oraș D., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat I. C., pentru apelantul-reclamant P. P. și consilier juridic A. M. M., pentru intimata-pârâtă A. de Științe Agricole și Silvice "G. I. Șișești" - Centrul de Cercetare, Dezvoltare pentru Cultura Plantelor de Nisipuri D..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; intimata-pârâtă a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/06.05.2015; apelantul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare, după care;

Avocat I. C., pentru apelantul-reclamant P. P. a solicitat proba cu înscrisuri și martori, pentru a demonstra condițiile în care a lucrat reclamantul, susținând că în mod nelegal instanța de fond a respins proba testimonială, iar înscrisurile depuse au fost interpretate greșit.

Consilier juridic A. M. M., pentru intimata-pârâtă A. de Științe Agricole și Silvice "G. I. Șișești" - Centrul de Cercetare, Dezvoltare pentru Cultura Plantelor de Nisipuri D., a arătat că față de obiectul cauzei, proba testimonială solicitată de apelantă nu este utilă cauzei.

Instanța respinge cererea privind proba cu martori, ca nefiind utilă soluționării cauzei, iar cu privire la înscrisuri a reținut că acestea sunt deja puse la dosar.

Avocat I. C., pentru apelantul-reclamant P. P., a depus copii de pe adeverința nr.1225/25.09.2008 și nr.1225/5.10.2006, emise pe numele altor salariați, și concluzii scrise.

Consilier juridic A. M. M., pentru intimata-pârâtă A. de Științe Agricole și Silvice "G. I. Șișești" - Centrul de Cercetare, Dezvoltare pentru Cultura Plantelor de Nisipuri D. a depus practică judiciară.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.

Avocat I. C., pentru apelantul-reclamant P. P., a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii. În esență, a arătat că, în mod greșit, unitatea a trecut în adeverință că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează la poziția 182 lit. b, deși în realitate se încadrează la poziția 174 lit. g, așa cum au fost încadrați alți colegi ai reclamantului, făcându-se astfel o discriminare. De asemenea, instanța trebuia să se sesizeze și să pună în vedere intimatei să facă încadrarea corespunzătoare pentru reclamant și anume conform poziției 174 lit g, unde este prevăzută activitatea desfășurată de reclamant. A solicitat și cheltuieli de judecată.

Consilier juridic A. M. M., pentru intimata-pârâtă A. de Științe Agricole și Silvice "G. I. Șișești" - Centrul de Cercetare, Dezvoltare pentru Cultura Plantelor de Nisipuri D., a solicitat respingerea apelului ca nefondat, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În esență, a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că unitatea și-a îndeplinit cerințele prevăzute de lege, iar cu privire la faptul că reclamantul a fost discriminat, a arătat că adeverința a fost eliberată după . Ordinului 50/1990, fiind trecut în adeverință și temeiul juridic.

CURTEA

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 580 din 06.02.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul P. P., în contradictoriu cu pârâta A. de Științe Agricole și Silvice "G. I. Șișești" - Centrul de Cercetare, Dezvoltare pentru Cultura Plantelor de Nisipuri.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Instanța a respins excepția prematurității introducerii acțiunii invocate de pârâtă prin întâmpinare, din următoarele considerente:

Obiectul principal al acțiunii îl reprezintă constatarea faptului că a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că activitatea desfășurată în perioada 01.01._88 când a desfășurat funcția de inginer îmbunătățiri funciare și în perioada 01.08.1988– 01.04.2001 când a avut funcția de cercetător științific, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990, punctul 3, Anexa 2, poziția 174 litera g, completat cu avize ulterioare, respectiv, anexă la Scrisoarea MMPS nr. 382/MB/08.11.2009.

Această acțiune nu este condiționată de parcurgerea unei proceduri prealabile, iar faptul că pârâta a eliberat deja o adeverință care nu a fost anulată nu împiedică salariatul să promoveze o acțiune în sensul arătat mai sus.

Potrivit art. 40 alin. 2 litera h din Codul Muncii, angajatorul este obligat să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, iar potrivit art.34 alin.5 din Codul Muncii, la solicitarea salariatului, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.

Ca atare, instanța a respins această excepție, întrucât dreptul subiectiv este actual, nefiind prematur.

Pe fondul cauzei:

Reclamantul a fost salariatul unității pârâte A. de Științe Agricole și Silvice "G. I. Șișești"-Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri D., raporturile de muncă desfășurându-se în baza unui contract individual de muncă .

Acesta, în perioada 01.01._88 a desfășurat funcția de inginer îmbunătățiri funciare, iar în perioada 01.08.1988– 01.04.2001 a avut funcția de cercetător științific, așa cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, precum și din recunoașterea pârâtei prin întâmpinare.

Pentru întreaga perioadă, pârâta a eliberat adeverința nr.746/2013 în care a fost menționat ca și temei legal Ordinul 50/1990 pct 3, anexa 2, poz. 182 alin " b" completat cu avizele ulterioare, Scrisoarea 155/1998.

S-a mai menționat în cuprinsul adeverinței că a fost încadrat în grupa a II a de muncă, conform nominalizării efectuate prin procesul verbal a CSA din 03.02.1999 și lista anexă a CSA din 07.04.1999.

Prin cererea precizată adresată instanței, reclamantul a solicitat să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.01._88 când a desfășurat funcția de inginer îmbunătățiri funciare, precum și cea din perioada 01.08.1988–01.04.2001 când a avut funcția de cercetător științific, se încadrează în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 174 lit. g, coroborat cu art.3 din același ordin, anularea adeverinței nr.746/2013, precum și obligarea pârâtei de a-i elibera o adeverință în acest sens.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că unitatea pârâtă în Consiliul Științific și de Administrație, la data de 07.04.1999 a aprobat Lista locurilor de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu Ordinul nr. 50/1990, Scrisoarea nr. 5527/1991 (fila 31).

Astfel, potrivit acesteia, la punctul 2, P.174 este prevăzut că doar muncitorii permanenți din fermele de câmp și câmpuri experimentale care folosesc și manipulează substanțele toxice, din locuri de muncă precum ferme, câmpuri experimentale, laboratoare pentru analize, sunt încadrați în grupa a II-a de muncă 4 luni în procent de 90 %,iar la punctul 6, P.182 este prevăzut că muncitorii și personalul de specialitate din fermele legumicole, pomicole și viticole care efectuează tratamente fitosanitare, inclusiv cercetătorii și laboranții din aceste sectoare din locuri de muncă precum ferme, câmpuri experimentale sunt încadrați în grupa a II-a de muncă 4 luni în procent de 90 % .

Potrivit Scrisorii MMPS nr.5527/22 mai 1991 (fila 32), Ordinul nr. 50/1990 a fost completat cu locuri de muncă, activități și categorii profesionale pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă a perioadei lucrate după data de 18.03.1969, printre acestea numărându-se mecanicii agricoli care efectuează lucrări în câmp, vii și livezi, cu tractoare și combine autopropulsate, cel care efectuează tratamente fitosanitare prin stropire(punctul 6), precum și muncitorii și personalul de specialitate din fermele legumicole, pomicole și viticole care efectuează tratamente fito sanitare (punctul 10).

În Tabelul pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale care se încadrează în grupa a II-a de muncă, cu perioada de timp și procent lucrat în condiții deosebite-orientativ (fila 34-35), emis de MMPS și adresat DGMS D. prin adresa nr. 155/MB/31.03.1998 la nr. crt. 2, Ordinul nr. 50/1990 completat cu avizele ulterioare, anexa 2, la poziția 174 sunt menționate categoriile de personal ce beneficiază de încadrare în grupa a II-a de muncă, precum și perioada de timp și procent lucrat în condiții deosebite, iar la poziția 182 la lit b, specialiștii (șefii de ferme, inginerii și tehnicienii ) care au efectuat tratamente fitosanitare .

Ulterior, prin adresa nr.382/08.11.2000 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale –Inspecția Muncii către Ministerul Agriculturii și Alimentației (fila 36) se comunică Anexa la Scrisoarea MMPS nr. 382/MB/08.11.2000 ce cuprinde un nou Tabel cu precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale care se încadrează în grupa a II-a de muncă, perioada de timp și procentul lucrat, în condiții deosebite-orientativ. Se menționează, de asemenea, că respectiva scrisoare înlocuiește Scrisoarea precedentă nr. 155/MB/31.03.1998.

Astfel, se observă că, potrivit noului Tabel, punctul 174 din Ordinul nr. 50/1990 este completat cu litera g) în care este menționat personalul de specialitate cu studii superioare din sectorul de cercetare, de profesie inginer, din Institutele și Stațiunile de Cercetare și Producție Agricolă, Legumicolă, Viticolă și Pomicolă.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, unitatea pârâtă a recunoscut faptul că la nivelul unității nu s-a mai procedat la renominalizarea locurilor de muncă ce se încadrau în grupa a II-a de muncă, singurul act emis în acest sens rămânând lista cu nominalizări aprobată în ședința Consiliului de Administrație din 07.04.1999, act avut în vedere la eliberarea adeverinței nr.746/2013.

Nominalizarea persoanelor care se încadrează în această grupă se face, potrivit art.6 din Ordinul 50/1990, de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

În art. 3. se prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Prin urmare, instanța a constatat că în aplicarea prevederilor Ordinului nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele superioare de muncă reprezintă un atribut exclusiv al conducerii unității angajatoare și sindicatului.

După cum rezultă din înscrisul intitulat "Lista locurilor de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu Ordinul nr.50/1990, Scrisoarea nr. 5527/1991" coroborat cu procesul verbal din 03.02.1999(f. 70-74), la nivelul unității au fost încadrate în grupa superioară de muncă categoriile de personal menționate în acest act, inclusiv cercetătorii din aceste sectoare, categorie în care se înscrie și reclamantul.

În speță, adeverința nr. 746/2013 eliberată de pârâtă atestă încadrarea de către conducerea societății angajatoare a activităților prestate de reclamant în grupa a II a de muncă.

Având în vedere că dispozițiile Ordinului 50/1990 nu prevăd obligativitatea unității angajatoare să procedeze la o nouă nominalizare a locurilor de muncă care se încadrează în grupa a II a de muncă ca urmare a unei noi propuneri a locurilor de muncă efectuate de ministerele de resort, iar Scrisoarea nr. 382/MB/2000 a Ministerul Muncii și Protecției Sociale - invocată de reclamant ca temei al cererii sale - a fost emisă ulterior nominalizării efectuată de către unitatea angajatoare, conform procesului verbal din anul 1999, a acestor locuri de muncă ca încadrându-se în grupa a II a, instanța a respins acțiunea precizată formulată de către reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a motivat, în esență, că în cuprinsul adeverinței ce i-a fost eliberată, respectiv adeverința înregistrată cu nr. 746/20.05 2011, se indica temeiul juridic greșit al încadrării în grupa a ll-a.

Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei a arătat că la poziția 182 alin. b), punctul 3 din anexa 2 a scrisorii MMPS nr. 382/MB/ 08.11 2000 prin care s-a propus modificarea și completarea scrisorii MMPS. nr. 155/MB/31.03 1998, unde se specifică faptul că, locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite beneficiază "Muncitorii și personalul de specialitate din fermele legumicole, pomicole și viticole care efectuează tratamente fitosanitare", beneficiind de încadrarea în grupa a fl-a de muncă numai: respectiv b) "Specialiștii fsefl de ferme, ingineri si tehnicieni ) care au efectuat tratamente fitosanitare".

La poziția 174 litera g) punctul 3 anexa 2 a Odinului nr. 50/1990, completat cu avize ulterioare, respectiv, anexa la scrisoarea MMPS nr. 382/MB/08.11 2000, prin care s-a propus modificarea și completarea scrisorii MMPS. nr. 155/MB/31.03 1998 se specifică locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite, cine beneficiază de încadrarea în grupa ll-a de muncă, perioada de timp și procentul lucrat în condiții deosebite de muncă. "Personalul muncitor și de specialitate care folosește și manipulează substanțe toxice pentru protecția plantelor. a)...b)...c)...d)...e)...f) g) Personalul de specialitate cu studii superioare din sectorul de cercetare, de profesie inginer din Institutele și stațiunile de Cercetare si producție Agricolă. Legumicolă. Pomicolă si Viticolă".

Pentru dovedirea și susținerea celor arătate în cererea de chemare în judecată a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori, însă instanța i-a respins această solicitare nemotivând de ce mi-a respins audierea martorului propus în cauză.

Apreciază că principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este dat de analiza condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.

Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unui enunțări exprese în ordin

In acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și Decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în formă inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși ordinului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avui în vedere și prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, indiferent de perioadă.

Apreciază ca instanța de fond i-a respins nelegal proba testimonială iar înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei i le-a interpretat greșit

Intimatul Centrul de Cercetare, Dezvoltare pentru Cultura Plantelor de Nisipuri D. a depus întâmpinare solicitând sa se respingă apelul formulat de apelantul-reclamant P. P. împotriva hotărârii nr.580/06.02.2015 pronunțata de Tribunalul D. in dosar nr._, menținând hotărârea apelata ca temeinica și legală.

Apelul nu este fondat.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de apelant și prevederile art.477-479 N.Cod de procedură civilă, Curtea reține că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței atacate, prima instanță stabilind în mod corect situația de fapt și aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale în materie.

Astfel, prin cererea precizată adresată instanței, reclamantul a solicitat să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.01._88 când a desfășurat funcția de inginer îmbunătățiri funciare, precum și cea din perioada 01.08.1988–01.04.2001 când a avut funcția de cercetător științific, se încadrează în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 174 lit. g, coroborat cu art.3 din același ordin, precum și obligarea pârâtei de a-i elibera o adeverință în acest sens; de asemenea, anularea adeverinței nr.746/2013 - în care a fost menționat ca și temei legal Ordinul 50/1990 pct 3, anexa 2, poz. 182 alin " b" completat cu avizele ulterioare, Scrisoarea 155/1998, încadrat în grupa a II a de muncă, în procent de 90%, câte 4 luni/an, conform nominalizării efectuate prin procesul verbal a CSA din 03.02.1999 și lista anexă a CSA din 07.04.1999.

Este adevărat că potrivit pct. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Potrivit, însă, pct. 5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.

De asemenea, potrivit pct. 6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Potrivit pct. 7 din același ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.

Reiese din economia acestor prevederi legale că încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară, raportat și la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate, iar atestarea condițiilor superioare de muncă în conformitate cu Ordinul nr.50/1990 este atributul conducerii unităților economice și a sindicatului angajaților, care stabilesc locurile de muncă cu condiții grele și vătămătoare și determină persoanele care desfășoară activități în acele condiții.

În cauză, în raport de pct. 6 din Ordinul 50/1990, angajatorul a procedat la nominalizarea locurilor de muncă ce se încadrează în gr. a II –a de muncă, lista cu locurile de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă fiind aprobată de Consiliului Științific și de Administrație la 07.04.1999, având în vedere Ordinul nr.50/1990 și Scrisoarea M.M.P.S. nr.155/1998.

Apelantul reclamant a fost încadrat, așa cum reiese din actele aflate la dosar, în grupa II-a de muncă în perioada și în procentul menționat în adeverința nr.746/2013.

Temeiul juridic al încadrării l-a constituit Ordinul nr.50/1990- anexa 2, poziția 182 completat cu avizele ulterioare Scrisoarea nr.155/1998.

La această poziție sunt menționați muncitorii și personalul de specialitate din fermele legumicole, pomicole și viticole care efectuează tratamente fito-sanitare, inclusiv cercetătorii și laboranții din aceste sectoare în procent de 90%, 4 luni pe an.

La poziția 174 erau menționați muncitorii permanenți din fermele de câmp și câmpuri experimentale care folosesc și manipulează substanțe toxice tot în procent de 90%, 4 luni pe an.

Rezultă, așadar, că angajatorul, la data întocmirii listei locurilor de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, a reținut corect temeiul juridic al încadrării apelantului reclamant în această grupă, procentul și perioada.

Împrejurarea că ulterior, prin adresa nr.382/MB/08.11.2000, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a comunicat Ministerului Agriculturii și Alimentației un nou tabel cu locurile de muncă ce se încadrează în gr. a II-a de muncă, la poz.174 fiind introdusă lit. g - personalul de specialitate cu studii superioare din sectorul de cercetare, de profesie inginer agronom, din institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, legumicolă, viticolă și pomicolă - este nerelevantă, în condițiile în care la nivelul unității nu s-a mai procedat la o altă nominalizare a locurilor de muncă ce se încadrau în gr. a II-a de muncă - singurul act emis în acest sens rămânând lista cu nominalizări aprobată în ședința Consiliului de Administrație din 07.04.1999 avut în vedere la eliberarea adeverinței -, iar reclamantul nu a contestat la acea dată temeiul juridic al încadrării sale în grupa de muncă, procentul și perioada.

În raport de disp. art. 158 - (2) din Legea nr.263/2010, potrivit cărora adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 și disp.art. 126 - (1) din normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin HG. nr.257/2011, potrivit cărora adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive - Curtea constată că documentele verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în evidența intimatei pârâte, atestă corect temeiul juridic al încadrării apelantului reclamant în această grupă, procentul și perioada, neexistând motive legale de anulare a adeverinței nr.746/2013.

Prin urmare, soluția de respingere a acțiunii, sub ambele capete de cerere, este legală și temeinică, iar criticile apelantului reclamant, ce vizează greșita interpretare a actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, nefondate.

Referitor la susținerile apelantului, privind caracterul nelimitativ al Ordinului 50/1990 confirmat Decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ, motivarea primei instanțe, nu infirmă în nici un fel aceste susțineri, dimpotrivă, atât motivarea Tribunalului, dar și considerentele prezentei decizii fac trimitere la dispoziții legale și procedura prin care încadrarea unei activități desfășurate de o persoană se face într-o grupă sau alta, de muncă, neexistând o enunțare limitativă a activităților ce se încadrează într-o anume grupă de muncă, așa încât, și sub acest aspect, apelul nu este fondat.

De asemenea, referitor la principiul nediscriminării, avut în vedere prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale, în speță susținerile apelantului nu se justifică, date fiind considerentele avute în vedere la pronunțarea sentinței, care nu vizează - ca și motiv principal de neacordare a grupei de muncă solicitată- perioada în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, așa cum se motivează în decizia menționată., ci neîndeplinirea cerințelor procedurale prevăzute de lege.

În ceea ce privește criticile referitoare la respingerea probei testimoniale, acestea, de asemenea, nu vor fi primite de Curte, care apreciază că, față de prevederile pct. 6 din Ordinul 50/1990 și actele dosarului - din care rezultă că la nivelul unității nu s-a mai procedat la o altă nominalizare a locurilor de muncă ce se încadrau în gr. a II-a de muncă, în raport de scrisoarea nr.382/MB/08.11.2000 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale - în mod corect instanța de fond a respins această probă, ca nefiind utilă soluționării cauzei.

În raport de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 480 alin.1 NCPC va respinge apelul declarat de reclamant, ca nefondat.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant P. P., cu domiciliul în oraș D., .. 11, jud. D., împotriva sentinței civile nr.580 din 06.02.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. de Științe Agricole și Silvice "G. I. Șișești" - Centrul de Cercetare, Dezvoltare pentru Cultura Plantelor de Nisipuri D., cu sediul în oraș D., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2015.

Președinte,

P. P.

Judecător,

M. C.

Grefier,

E. O.

Red. jud. P. P.

Tehn. M.C.

4 ex./17.06.2015

Jud. fond E. V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 580/2015. Curtea de Apel CRAIOVA