Anulare act. Hotărâre din 07-05-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 5540/95/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2306
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul reclamant J. M. împotriva sentinței civile nr. 664 din 06.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. C. Aninoasa, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant J. M., lipsind intimatul pârât P. C. Aninoasa.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, din oficiu, a invocat în raport de dispozițiile art. 430 și următoarele autoritatea de lucru judecat sub forma prezumției a deciziei civile nr. 2915 din 08.07.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă, în dosarul nr._ .
Apelantul reclamant J. M. a solicitat respingerea acestei excepții cu motivarea că hotărârea arătată de instanță nu îi este opozabilă nefiind parte în acest dosar.
A precizat că prin decizia nr. 37/2009 din 14.12.2009 a Î.C.C.J. nu se face referire la sporul de confidențialitate motiv pentru care solicită să i se acorde acest spor. Cu privire la sporul de dispozitiv această decizie face referire la anumite categorii de salariați la care se poate acorda. În susținere a depus note scrise, decizia nr. 37/2009 din 14.12.2009 a Î.C.C.J., contract muncă în copie, încheierea din 31.05.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, sentința nr. 4677 din 16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 664 din 06.02.2015 a respins acțiunea formulată de către reclamantul J. M., în contradictoriu cu pârâtul P. C. ANINOASA
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 96 din 26.04.2013 emisă de P. C. Aninoasa s-a dispus, începând cu luna mai 2013, încetarea acordării sporurilor obținute prin hotărâri judecătorești (indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din salariul de încadrare, spor de confidențialitate de 15% din salariul de încadrare) personalului contractual din cadrul Primăriei Aninoasa, conform anexei în care figurează și reclamantul J. M. .
Această dispoziție a fost emisă ca urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi- Camera de Conturi Gorj concretizat în decizia nr.53 din 08.01.2013.
Reclamantul face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar, fiind de esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar faptul că aceste drepturi se stabilesc prin lege.
Înainte de . Legii nr.330/2009, sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și drepturile salariale cuvenite personalului contractual din sectorul bugetar erau reglementate de O.U.G. 24/2000, O.G. 10/2007 și O.G. 10/2008, iar sporul de dispozitiv este reglementat de Legea nr.138/1999.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice de la data intrării în vigoare a legii, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt exclusiv cele prevăzute de acest act normativ.
De asemenea art. 3 lit. c din aceeași lege, sistemul de salarizare reglementat prin această lege are la bază principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare.
Deși art. 7 alin.2 al legii prevede că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se realizează astfel încât în perioada de implementare nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări, aceste dispoziții se interpretează în coroborare cu principiile generale enunțate în cuprinsul art.3 printre care și supremația legii în sensul că drepturile de natură salariale se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Potrivit art. 30 din Legea 330/2009 (1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
(2)Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege.
(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
(4) La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate.
(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Instanța amintește totodată că potrivit art.10 din OUG nr.1/2010 “În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009”.
Din reglementările legale mai sus menționate reiese expres voința legiuitorului de a avea în vedere la reîncadrarea pe temeiul noii legi unice a salarizării doar a sporurilor acordate prin legi sau hotărâri ale guvernului (alin.1) precum și sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate expres prevăzute în anexele la lege, printre care nu este prevăzut sporul reprezentând indemnizația de dispozitiv și sporul de confidențialitate.
În privința sporului de dispozitiv este de remarcat și decizia în interesul legii nr.37/14.12.2009 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe conform art. 330 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prin care s-a statuat că indemnizația de dispozitiv de 25% prevăzută de dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999 se acordă funcționarilor publici și personalului civil din M.A.I. și din instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și persoanelor care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din M.A.I.
Ori, în speță reclamantul J. M. nu se încadrează în situațiile de mai sus, nefiind îndreptățit la acordarea sporului de dispozitiv și a sporului de confidențialitate, astfel că în mod legal a fost emisă dispoziția de încetare a acordării acestor sporuri.
În ceea privește faptul că sporul de dispozitiv a fost stabilit în favoarea reclamantului prin hotărâri irevocabile, care nu mai pot fi repuse în discuție fără a aduce atingere dispozițiilor CEDO, așa cum susține reclamantul, se impun următoarele observații:
Prin Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a arătat că "statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează.
Acestea nu sunt drepturi fundamentale, „ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula” (Decizia Curții Constituționale nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006)".Tot Curtea Constituțională a reținut, în Decizia nr. 1601 din 9 decembrie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 din Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice publicată în Monitorul oficial nr. 91 din 4 februarie 2011 următoarele:
Autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească în ceea ce privește obligarea autorității publice la plata unui spor este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale în baza căreia subzistă o atare obligație a autorității publice.
Încetarea obligației legale de plată a sporului este determinată de survenirea unui eveniment legislativ care suprimă textul în baza căruia a fost acordat sporul în cauză, aspect ce nu contravine cu nimic autorității lucrului judecat văzut ca garanție a principiului neretroactivității legii.
Cu referire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sub aspectul executării hotărârii judecătorești, Curtea constată următoarele:
-obligarea angajatorului prin hotărâre judecătorească la plata unui anumit spor prevăzut de lege nu echivalează cu transformarea hotărârii judecătorești în izvor de drept în sistemul constituțional românesc;
-obligația angajatorului la plata unui anumit spor constatată prin hotărâre judecătorească se întinde atât timp cât subzistă temeiul legal care a stat la baza pronunțării hotărârii;
-pe toată perioada de timp cât temeiul legal în baza căruia a fost pronunțată hotărârea judecătorească subzistă, autoritățile publice sunt obligate să execute întocmai hotărârea judecătorească ce consfințește dreptul subiectiv al persoanei îndrituite;
-după ce temeiul legal în baza căruia a fost pronunțată hotărârea judecătorească a fost modificat sau abrogat, începând cu data intervenirii evenimentului legislativ menționat, autoritatea publică urmează să acorde sporul corespunzător potrivit noului cadru normativ existent.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că, interpretând dispozițiile din legile de salarizare enunțate, rezultă că începând cu data de 01.01.2010, salarizarea personalului bugetar a fost reglementată pe baza unor principii expres enunțate, care au urmărit înlăturarea discrepanțele de salarizare între angajații ce făceau parte din aceeași categorie, astfel că drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești nu mai puteau fi avute în vedere, întrucât dispozițiile din actele normative în baza cărora au fost stabilite respectivele drepturi bănești (art. 13 din Legea 138/1999) au fost abrogate.
În aceste condiții, este evident că acordarea în continuare a sporului de dispozitiv și a sporului de confidențialitate ar contraveni prevederilor legale, astfel că în mod legal s-a dispus sistarea acestor sporuri prin decizia contestată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul J. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul a susținut că dispoziția angajatorului de sistare a plătii celor două sporuri încalcă dispozițiile art. 6 din C. Muncii, în sensul că nu a fost operată si în cazul altor salariați.
A arătat că i se cuvine sporul de confidențialitate raportat la îndatoririle ce îi incumbă si anume de a păstra secretul de serviciu în activitățile de primire, întocmire multiplicare, difuzare si păstrare a documentelor cu caracter secret, fiindu-i interzise difuzarea, divulgarea sau transmiterea parolelor de acces, precum și a altor date cu caracter intern privind organizarea, accesul și protocoalele de funcționare a rețelei de calculatoare sau a poștei electronice.
In plus, a susținut că dispoziția angajatorului său încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești atașate privind plata acestor sporuri si pentru viitor. A concluzionat că este îndreptățit la acordarea în continuare a celor două sporuri, dat fiind că le-a încasat legal la finele anului 2009, iar legislația salarizării personalului bugetar prevede expres faptul ca, în aceste condiții, este îndreptățit să beneficieze de aceeași salarizare.
Pentru motivele expuse a solicita admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr. 664 din 06 februarie 2015, anularea Dispoziției Primarului nr. 96 din 26 aprilie 2013 si obligarea primăriei comunei Aninoasa, județul Gorj la plata acestor sporuri în continuare conform sentințelor judecătorești deținute.
Apelul va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce succed:
Odată cu . Legii 330/2009 a intervenit un nou cadru legislativ care stabilește măsuri diferite în privința salarizării personalului bugetar.
Din economia dispozițiilor art.1 alin. 3 și art. 30 alin.1 din Legea 330/2009, rezultă că legiuitorul a negat în mod explicit competența angajatorului public de a acorda elemente salariale neprevăzute de lege, stabilind că drepturile salariale ale personalului bugetar sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege, sporurile acordate în decembrie 2009 urmând să se regăsească în salariul de bază numai dacă au fost acordate anterior prin legi și hotărâri de guvern.
Cu toate că Legea-cadru 330/2009 a fost abrogată cu data de 01.01.2011, ea a continuat să fie un reper legal pentru anii următori.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr.285/2010, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
De asemenea, art.1 alin. 5 din Legea nr.285/2010 dispune că în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Pentru anul 2012 sunt aplicabile prevederile art.1 din Legea nr. 283/2011 potrivit cărora cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcției de bază/ salariilor funcției de bază/ indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
In același an, prin art.1 si 2 din OUG 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, s-a stabilit o majorare a cuantumului brut al salariilor de bază încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice în două etape si anume cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 si cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Continuând prezentarea cronologică a legislației în domeniu se retine că, pentru anul 2013, art.1 din OUG 84/2012 a prevăzut că se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art.1 din OUG nr.19/2012.
Analiza textelor de lege evocate denotă faptul că toate legile de salarizare s-au raportat la salariile stabilite în anii anteriori, iar acestea au ca bază inițială de referință, sporurile legal acordate în decembrie 2009 si mai apoi, salariul de bază din luna octombrie 2010, stabilit potrivit principiilor enunțate de Legea nr.330/2009.
In ceea ce priveste sporurile în discuție, Curtea constată că prin decizia 2915/08 Iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a reținut cu putere de lucru judecat că „sporul de confidențialitate nefăcând parte din salariul de încadrare din luna decembrie 2009, nu putea fi acordat pârâților începând cu data de 01.01.2010”, „începând cu 01.01.2010 ( sporul de dispozitiv) nu putea fi inclus în salariul de bază stabilit pârâților potrivit Legii nr.330/2009, neîndeplinind cerințele art.30 alin.1 din lege”, „pârâții nu se regăsesc printre categoriile de beneficiari care, potrivit anexelor la Legea nr.330/2009 sau la Legea nr.284/2010, puteau primi aceste sporuri”.
In final, decizia invocată statuează că „sporurile de dispozitiv și de confidențialitate nu se puteau regăsi în salariile de bază ale pârâților din luna octombrie 2010 și, pe cale de consecință, nici în cele din anul 2011, 2012 și pe perioada în litigiu, în raport de disp. art.1 alin.1, 5 din Legea nr.284/2010, art.1 din Legea nr.283/2011 și art.1 din OUG nr.19/2012” pârâții, între care figurează si reclamantul, fiind obligați și la restituirea sumelor încasate nelegal cu titlu de sporuri.
In condițiile în care s-a reținut a fi nelegală acordarea sporurilor până la data de 30.04.2013, salarizarea începând cu 01.05.2013 fiind influențată de cea cuvenită reclamantului în anii anteriori, Curtea concluzionează că cele două sporuri nu pot constitui o componentă a salariului de bază cuvenit reclamantului începând cu data de 01.5.2013, cum s-a solicitat.
In prezenta cauză, solicitând instanței de apel să retină că sporurile i-au fost legal acordate în perioada decembrie_13, apelantul nu face altceva decât să ignore autoritatea de lucru judecat, sub forma prezumției, atașată deciziei 2915/08 iulie 2014.
Curtea subliniază că dezlegările date prin decizia 2915/08 Iulie 2014 se impun, în prezenta cauză, cu putere de lucru judecat, fără posibilitatea de a mai fi contrazise. Puterea de lucru judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă menit să demonstreze modalitatea în care a fost dezlegată problema legată de caracterul necuvenit al sporurilor în discuție. Cum litigiul anterior s-a purtat între aceleași părți, prezumția lucrului judecat are un caracter absolut, în sensul că nu permite părților să ceară o nouă evaluare judiciară a acelorași chestiuni, pentru a concluziona diferit.
Imposibilitatea instanței de a proceda la efectuarea unei noi verificări jurisdicționale rezultă si din practica Curții Europene a Drepturilor Omului. Relevantă în acest sens este cauza Bernd vs. România soluționată prin decizia din 16 aprilie 2013, opinia Curții Europene a Drepturilor Omului fiind în sensul că, soluția dată într-un mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe nu trebuie repusă în discuție, în cadrul unei alte proceduri judiciare, întrucât o astfel de rejudecare face iluzoriu dreptul la o instanță și încalcă principiul securității juridice.
Împrejurarea că alți salariați beneficiază în continuare de cele două sporuri nu poate constitui motiv pentru acordarea sporurilor pretinse și reclamantului, principiul constituțional al egalității în drepturi nefiind un temei pentru admiterea acțiunii de față. Reclamantul face o interpretare greșită a acestui principiu, în virtutea căruia nu pot fi acordate drepturi salariale.
In concluzie, nefiind identificate motive de schimbare a sentinței, în temeiul dispozițiilor art.430 si urm. C.proc.civ., 480 C.proc.civ. apelul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant J. M., cu domiciliul în comuna Aninoasa, . ), județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 664 din 06.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. C. Aninoasa, cu domiciliul în comuna Aninoasa, ..
Decizie definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2015.
Președinte, E. B. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud. E.B.
Jud.fond M.V.
Tehnored. A.G./2ex./05.06.2015
| ← Suspendarea provizorie a executarii. Decizia nr. 3215/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3274/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
