Suspendarea provizorie a executarii. Decizia nr. 3215/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3215/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 8981/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3215
Ședința publică de la 03 Iulie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-pârât Șantierul N. Orșova SA, cu sediul în Orșova, ., jud. M., sentinței civile nr. 1309/07.04.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. C., domiciliat în Drobeta T. S., .. 110, jud. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelantul-pârât avocat ales P. A., cu împuternicire la dosar, și intimatul P. C., asistat de avocat ales M. M., cu împuternicire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat și motivat în termen legal, iar prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus întâmpinare, care nu este semnată.
Apărătoarea intimatului-reclamant semnează și ștampilează întâmpinarea.
Curtea comunică reprezentantei convenționale a unității apelante un exemplar de pe întâmpinare și pune în discuție cererea de probatorii formulată în cadrul apelului.
Avocat P. A. pentru apelantul-pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosar și suplimentarea acesteia și depune la dosar Hotărârea nr. 13/07.04.2010 pentru a dovedi că și-n 2015 membrii consiliului de conducere, în baza acordului acestora, au salariile reduse datorită deficiențelor economice cu care se confruntă unitatea reprezentată.
Avocat M. M. pentru intimatul-reclamant arată că nu se opune probei cu înscrisurile deja administrate în cauză. În ceea ce privește înscrisurile depuse la acest termen de judecată susține că exced cadrului procesual și cere respingerea acestei probe.
Curtea, în baza art. 482 raportat la art. 254 Cod proc. civ., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelantul-pârât și, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constată, potrivit art. 482 raportat la art. 244 Cod proc. civ., încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul-pârât prin avocat ales P. A. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, punctând că se găsește în situația unui formalism excesiv, art. 170 din Codul Muncii nefiind aplicabil în cauză.
Arată că societatea are ca obiect de activitate construcția de nave iar în urma crizei economice din 2008 aceasta se află într-o continuă restructurare.
Cunoscând acest aspect membrii consiliului de conducere au fost de acord cu reducerile salariului până la redresarea situației economice, astfel că a existat o opțiune a conducerii de acceptare a reducerii salariului, reclamantul de azi fiind de acord cu reducerea salariului de 20%, acord ce a fost dat în scris.
Susține că sunt în prezența unei libertăți contractuale, neimpunându-se a fi încheiat un act adițional la contractul individual de muncă, având în vedere că în perioada 2010-2014 intimatul-reclamant nu a venit să spună că nu este de acord cu reducerea salariului (care în fapt nu a fost niciodată de 20%), acțiunea de față fiind urmare a hotărârii domnului P. de a nu mai colabora cu Șantierul N..
Cum situația financiară este plecară și-n 2015, intimatul dându-și acordul scris pentru reducerea salariului, concluzionează solicitând schimbarea hotărârii și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant prin avocat M. M. pune concluzii de respingere a apelului și de menținere drept temeinică și legală a sentinței criticate, cu cheltuieli de judecată.
Arată că deși există acel acord scris al reclamantului dat în 2010 pentru trimestru II și IV al anului menționat, acest act nu suplinește lipsa unui act adițional, astfel că dispozițiile art. 170 Codul Muncii sunt incidente în speță, reținerile salariale fiind ilegale.
Mai arată că la tribunal s-au solicitat toate înscrisurile ce au stat la baza reducerii salariului clientului său.
Precizează că potrivit raportului anual Șantierul N. a realizat profit în anul 2014, astfel că cere a se constata că reducerile salariale au fost ilegale, acțiunea fiind întemeiată.
În replică, apărătoarea apelantului-pârât arată că nu societatea mamă a realizat profit, ci Sucursala C..
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Tribunalul M. prin sentința civilă nr. 1309 de la 07.04.2015 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. C., în contradictoriu cu pârâtul . S.A., și a obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 57.732 lei reprezentând rețineri nelegale din salariu în perioada 23.12._14.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul P. C. este angajatul pârâtului . S.A. cu contract individual de munca nr.2148/28.10.1997 pe perioada nedeterminata, iar din anul 2008 este director executiv.
Cu privire la reținerile din perioada aprilie_11, se constată ca fiind incidente dispozițiile art.171 alin. l din Codul muncii potrivit cărora "Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate."
Referitor la restituirea sumelor reținute ulterior datei de 23.12.2011 și până la data de 23.12.2014 se rețin următoarele.
Potrivit situației reținerilor din salariu, prezentată de pârât și însușită de reclamant, în perioada 23.12._ reclamantului i-a fost reținută suma totală de 57.732
Potrivit art. 159 din Codul Muncii, „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă .”
La alin. 2 al art. 162 din cod se arată că, „salariul individual se stabilește prin negocieri individuale între angajator și salariat.”
Salariul este unul din elementele esențiale ale contractului individual de muncă, element care poate face obiectul unei modificări potrivit art. 41 din Codul muncii numai prin acordul părților sau cu titlu de excepție numai în cazurile și în condițiile prevăzute de acest cod.
Codul muncii interzice la alin. 1 din art. 169 reținerile din salariu în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege iar alin. 2 și 3 al aceluiași articol enumără aceste cazuri.
În articolul 170 din cod se statuează inadmisibilitatea renunțării la drepturile salariale în sensul că, „acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale”.
Față de dispozițiile legale redate mai sus s-a constatat că reținerile operate de către angajator din salariul reclamantului s-au efectuat în mod nelegal în afara cadrului legal mai sus menționat.
Instanța a respins ca nefondată apărarea pârâtului în care invocă adresa înaintată Consiliului de Administrație al S.C. ȘANTIERUL N. ORȘOVA S.A.,) f. 130 din dosar), adresă prin care reclamantul P. C. și-a dat acceptul de reducere temporară a salariului de încadrare lunară cu 20% pentru ca societatea să nu înregistreze pierdere pe anul 2010, întrucât angajatorul avea obligația de a plăti salariul negociat de părți și stipulat în contractul individual de muncă astfel cum reiese din dispozițiile legale la care s-a făcut referire mai sus..
Având in vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, s-a constatat că acțiunea este întemeiată, a fost admisă în parte în sensul că a fost obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 57.732 lei reprezentând rețineri nelegale din salariu în perioada 23.12._14.
Potrivit art.453 (1) Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei efectuate de reclamant pe parcursul litigiului (onorariu avocat).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Șantierul N. Orșova SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Solicită să se constate că în cauză au făcut dovada că nu sunt în ipoteza juridică a unor rețineri nelegale din salariu, având în vedere următoarele considerente:
Intimatul a fost salariat al societății, în perioada 15.09.2008-2014 fiind încadrat funcția de director de producție.
Așa cum au arătat la fondul cauzei situația financiară a societății a fost dificilă începând cu anul 2008-anul declanșării crizei financiare mondiale.
Precizează că, criza financiară a afectat foarte puternic sectorul construcțiilor navale, astfel încât, începând cu anul 2008, societatea a fost într-un continuu proces de reorganizare, restructurare, ajungându-se chiar la reducerea activității-sens în care au depus la dosarul cauzei Strategiile de reorganizare și restructurare în perioada 2010-2013.
În această perioadă au fost afectați negativ toți salariații societății, sens în care solicită să se aibă în vedere că la fondul cauzei au probat următoarele aspecte:
- Au fost efectuate mai multe concedieri colective și individuale, astfel încât numărul de salariați să corespundă nevoilor reale ale societății. În acest sens menționează că dacă în anul 2008 societatea avea un număr de 850 salariați, în anul 2014 societatea mai are un număr de 355 salariați;
- S-a aplicat salarizarea în acord a personalului societății-forma de salarizare care a dus la reducerea veniturilor tuturor salariaților în raport de rezultatele activității de producție;
- Cu toate eforturile depuse, societatea a înregistrat pierderi în anii fiscali 2012 și 2013, pentru că în anul 2014 să se realizeze un profit determinat de activitatea desfășurată de Sucursala Agigea a Societății.
În ceea ce privește salarizarea directorilor menționează următoarele: - nivelul salariului directorilor este aprobat de Consiliul de Administrație; salarizarea directorilor nu se putea realiza în acord, având în vedere prevederile contractului colectiv de muncă și ale actului constitutiv al societății; având în vedere situația financiară precară a societății toți directorii societății și membrii Consiliului de administrație au fost de acord cu diminuarea drepturilor salariale personale cu 20%, începând cu luna aprilie 2010 și până la normalizarea situației financiare a societății.
Precizează că acest acord cu privire la diminuarea drepturilor salariale s-a realizat prin formularea unei cereri-cerere care ulterior a fost aprobată de conducerea societății prin decizia CA nr.13/2010.
În acest sens, urmează să se constate că intimatul și-a exprimat acordul scris cu privire la diminuarea drepturilor salariale prin cererea înregistrată sub nr.1546/31.03.2010-cerere care a fost depusă la dosarul cauzei-prin care intimatul a solicitat să se ia act de acceptul său de reducere temporară a salariului său de încadrare brut lunar începând cu luna aprilie 2010 și până la depășirea acestei situații, respectiv până la îmbunătățirea condițiilor de pe piața navelor cu 20%.
Menționează că această solicitare a fost aprobată prin Decizia Consiliului de Administrație nr.13/07.04.2010, iar urmare a acestui acord s-a procedat la diminuarea salariului în funcție de realizările financiare ale societății și de rezultatele din activitatea de producție pe care o coordona și conducea intimatul, diminuările fiind ajustate în funcție de aceste realizări.
Având în vedere situația de fapt expusă anterior vizând forma de salarizare în acord utilizată în ceea ce privește personalul societății și acordurile exprese ale conducerii executive de reducere temporare a salariilor, apreciază că în mod nelegal instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art.170 Codul muncii care reglementează inadmisibilitatea renunțării la drepturile salariale.
Susține că art.170 din Codul muncii, se referă la situația când angajatorul operează rețineri din salariu fără acordul salariatului, iar semnarea actelor de plată în această situație nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile ce i s-ar fi cuvenit.
Apreciază că în cauză au făcut dovada răsturnării acestei prezumții legale, având în vedere că acceptul cu privire la diminuarea drepturilor salariale s-a făcut în mod expres, prin cererea înregistrată sub nr.1546/31.03.2010, nu prin simpla acceptare a unei părți din drepturile salariale.
Solicită să se constate că: - cererea nr.1546/31.03.2010 formulată de intimate și Decizia Consiliului de Administrație nr.13/07.04.2010 atestă acordul părților cu privire la diminuarea drepturilor salariale cuvenite tuturor directorilor societății, inclusiv a salariului cuvenit intimatului..
Având în vedere acordul expres al intimatului cu privire la diminuarea salarială, solicită să se constate că nu sunt în ipoteza prevăzută de art.179 Codul muncii.
Apelanta solicită să se constate că un contract de muncă este rezultatul unei negocieri a părților, astfel încât, pe toată derularea acestui contract de muncă părțile pot negocia aspectele esențiale ale contractului, inclusiv diminuarea drepturilor salariale.
Apreciază că în cauză au făcut dovada că diminuarea drepturilor salariale s-a realizat cu acordul intimatului, acord menționat expres în cererea nr. 1546/31.03.2010.
De asemenea, apreciază că în cauză interpretarea situației juridice trebuie făcută după intenția comună a părților, iar intenția tuturor membrilor conducerii executive a fost de diminuare a drepturilor salariale cuvenite, având în vedere situația financiară precară a societății.
Consideră că au făcut dovada că pe măsură ce situația financiară a societății s-a îmbunătățit, diminuarea salarială a fost redusă, aspecte necontestat de către reclamant și probat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Apreciază că libertatea contractuală nu trebuie limitată de îndeplinirea unor condiții excesive de formă, atâta timp cât, prin înscrisurile depuse au făcut dovada acordului intimatului cu privire la diminuarea salarială.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul P. C., la data de 23.06.2015, a depus ÎNTÂMPINARE, solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Apelul este fondat.
Reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în restituirea reținerilor nelegale din salariu, operate de către pârâta-apelantă, pe perioada aprilie 2010-decembrie 2014.
Prima instanță a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 57.732 lei, reprezentând rețineri nelegale din salariu în perioada 23.12._14, constatând că pe restul perioadei a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Curtea constată că pentru a califica o reținere din salariu ca fiind nelegală trebuie în primul rând a se stabili caracterul unilateral al acestei măsuri, iar în al doilea rând trebuie a se identifica dacă a avut la bază un temei legal.
Ori, în speță, nu suntem în prezența unei măsuri cu caracter unilateral, de vreme ce propunerea de reducere a salariului provine tocmai de la reclamant, care nu a dovedit că s-ar fi aflat într-o situație în care consimțământul său ar fi fost viciat dintr-o cauză sau alta.
Pe de altă parte, potrivit disp. art. 41 alin. 1 c. muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat prin acordul părților, iar potrivit lit. e al alin. 3 al aceluiași articol, o astfel de modificare poate viza inclusiv salariul.
Prin urmare, modificarea salariului a fost efectuată de comun acord, de vreme ce propunerea de modificare provine de la salariat, iar aceasta a fost încuviințată și de angajator.
Disp. art. 170 c. muncii nu au incidență în speță, de vreme ce nu suntem în ipoteza unei plăți parțiale a salariului, fără ca o astfel de plată să nu fi avut la bază o modificare prealabilă a clauzelor contractuale.
Atâta timp cât codul muncii permite ca modificarea salariului să aibă loc în condițiile preexistenței unui acord al părților, nu ne regăsim în teza unor rețineri nelegale din salariu.
În concluzie, potrivit disp. art. 480 NCPC, apelul va fi admis.
Va fi schimbată sentința, în sensul că va respinge acțiunea.
Cu privire la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi admisă în parte, iar intimatul va fi obligat la plata sumei de 1500 lei, către apelant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Astfel, potrivit disp. art. 451 NCPC, „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.”
Prin urmare, partea care a câștigat procesul va putea obține restituirea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea dar și caracterul rezonabil al acestora.
În acest sens, în acord și cu jurisprudența CEDO în această materie, instanța a apreciat că se impune reducerea onorariului de avocat, având in vedere problematica expusă în speța pendinte. Un onorariu de 1.500 lei este suficient pentru o speță care nu a implicat un grad mare de specializare sau o documentare laborioasa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât Șantierul N. Orșova SA, cu sediul în Orșova, ., jud. M., sentinței civile nr. 1309/07.04.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. C., domiciliat în Drobeta T. S., .. 110, jud. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
Schimbă sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Admite în parte cererea.
Obligă intimatul la 1500 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 Iulie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, A. Golașu |
Red.jud.A.S.C./6 ex/
AS/07 Iulie 2015
j.f.M.A.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 125/2015.... | Anulare act. Hotărâre din 07-05-2015, Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
