Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1116/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1116/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 1198/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1116/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător D. S.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de contestatorul S. „PORȚILE DE F.” în numele membrului de sindicat G. M. V., împotriva sentinței civile nr. 4417 din 07 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. DE S. HIDROENERGETICE HIDROSERV SA (FOSTĂ S. HIDROELECTRICA - SERV SA), având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata reprezentată de consilier juridic A. C., care a depus delegație, lipsind apelantul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care;
Consilier juridic A. C., a învederat că renunță la excepția anulării cererii de apel
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Consilier juridic A. C., pentru intimată, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, apreciind că procedura concedierii s-a realizat în mod legal.
A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr.4417 din 7 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a respins excepția nulității deciziei de concediere invocată de reclamantul S. „Porțile de F.” Drobeta Tr.S..
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. „Porțile de F.” Drobeta Tr.S., cu sediul ales la SCA G., N., P., cu sediul în București, . ., în numele membrului de sindicat G. M. V. în contradictoriu cu pârâta S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA (fostă S. Hidroelectrica - Serv S.A) București, CF RO_, cu sediul în București, .. 3 . 2.
Referitor la excepția nulității deciziei de concediere ca urmare a faptului că aceasta nu conține semnătura olografă a reprezentantului legal al societății fiind aplicată doar o ștampilă cu semnătură se constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, semnătura reprezintă numele patronimic al unei autorități administrative, scris cu mâna autorului la finalul textului actului; ea are ca scop stabilirea originii actului și certificarea conținutului său: aplicând semnătura, autorul își apropriază, în principiu, conținutul înscrisului, atestându-i sinceritatea și asumându-și răspunderea. În consecință, semnătura este o condiție de existență a actului administrativ, în lipsa acesteia înscrisul nefiind decât un simplu proiect.
În situația de față nu s-ar putea vorbi, totuși, de nulitate actul având aparența de legalitate prin aplicarea parafei. Sistemul aplicării parafei deși are ca avantaj rapiditatea, poate crea probleme mai ales pentru delegant, căci un eventual abuz în utilizarea parafei, de principiu nu-i poate fi opozabil ulterior particularului, care ar profita în urma emiterii actului în acest mod.
Astfel, prin aplicarea parafei persoana responsabilă și-a asumat conținutul actului, act care nu poate fi sancționat cu nulitatea pentru simplul motiv invocat de reclamant, aspect care, coroborat cu susținerile pârâtei din cuprinsul comunicării înaintate instanței potrivit cărora directorul de sucursală (care a aplicat semnătura olografă pe decizia de concediere) are ca atribuții specifice/competențe de decizie: concedierea personalului sucursalei/încetarea relațiilor de muncă pentru salariații sucursale duce la respingerea excepției respective.
S-a reținut că la data de 05.08. 2013 a luat ființa . București prin fuziunea, prin contopire a celor 8 societăți HIDROSERV (Bistrița, Cluj, Curtea de Argeș, Hațeg, Porțile de F., Râmnicu V., S. și Slatina), societate ce a preluat toate drepturile și obligațiile filialelor care au căpătat statut de sucursală, dezmembrăminte fără personalitate juridică în cadrul noii societăți înmatriculate.
Reclamantul a fost angajat al societății HIDROSERV Porțile de F. conform contractului individual de muncă încheiat la data de 05.08.2013 ca zugrav, în cadrul Atelierului Reparații Construcții PFI.
Prin Minuta din 9 ianuarie 2013 părțile au agreat începerea programelor de restructurare, în perspectiva fuziunii, inclusiv reducerea numărului de personal existent cu 500 persoane până la finele trimestrului I al anului 2013. S-a hotărât ca fiecare filială Hidroserv să analizeze și să dispună măsurile legale de reducere a costurilor, inclusiv cu forța de muncă.
Prin nota de informare din 29.04.2013 S. Porțile de F. a fost înștiințat cu privire la principalele aspecte legate de fuziune( a cărei declanșare a fost aprobată la nivelul Filialei Porțile de F. prin Hotărârea A. 11/14.12.2012) și, totodată cu privire la consecințele transferului pentru salariați, atât economice, juridice cât și sociale. S-a comunicat faptul că nu se preconizează disponibilizări ca urmare a transferului însă s-a comunicat că ulterior constituirii Hidroelectrica Serv SA poziția ocupată în societate de unii salariați se poate modifica.
Pornind de la această notă de informare prin procesul verbal nr. 2/27.06.2013 s-a constatat că la sediul Hidroelectrica SA a avut loc o întâlnire sindicat - patronate ocazie cu care s-a estimat o reducere a numărului de personal cu aproximativ 500 total salariați și s-a hotărât întreprinderea tuturor demersurilor pentru reducerea la maxim a numărului de personal, prin alte modalități decât concedierea colectivă, respectiv prin pensionări, încetarea contractului individual de muncă cu perioadă determinată și încetarea contractului individual de muncă cu acordul părților.
Raportat la cele reținut a fi fost convenite a fost anunțat ITM M. și AJOFM M. de încetarea concedierii colective.
Nu era necesar a se face vorbire în minuta la care s-a făcut mai sus referire în mod expres la termenul de concediere colectivă așa cum încearcă a sugera reclamantul în cuprinsul acțiunii formulate, intenția angajatorului fiind clară, drept dovadă că la nivelul celorlalte sucursale părțile implicate au luat din timp măsurile cuvenite și au operat reducerile preconizate și chiar fără a mai face alte angajări ulterior fuziunii pe locurile vacante.
Deși procesul de indisponibilizare colectivă a fost temporizat la un moment dat datorită necesității finalizării demersurilor necesare fuziunii și evaluării situației, s-a constatat că problemele economico-financiare ale societății persistă, că nivelul costurilor este împovărător, iar programul de restructurare - reorganizare a societății Hidroelectrica Serv SA pentru continuarea restructurării Sucursalei pentru Reparații și S. Porțile de F. și Slatina ce conține măsura concedierii colective este necesar a fi aplicat.
Constatându-se că Sucursalele Porțile de F. și . au finalizat măsurile privind reducerea numărului de salariați până la data fuziunii s-a apreciat că se impun în continuare măsuri de concediere colectivă în cadrul celor 2 unități menționate, situație în care s-a solicitat punctul de vedere al Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale și Persoanele Vârstnice cu privire la o nouă aprobare a programului de restructurare (conform adresei nr.745/07.10.2013)
Prin adresa nr._/30.10.2013 Ministerul Muncii a comunicat că se impune o nouă aprobare a Programului de restructurare pentru noua societate în vederea continuării disponibilizărilor de personal nefinalizate de societățile care au fuzionat.
Prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1/12.11.2013, având în vedere răspunsul Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale și Persoanele Vârstnice nr._/RG/1963/DJLMC/30.10.2013 la solicitarea de clarificări a Societății Hidroelectrica - Serv SA nr. 745/07.10.2013 a fost aprobată continuarea programelor de restructurare a societăților care au fuzionat, în speță strategia la care s-a făcut mai sus referire.
In data de 13.11.2013 angajatorul a comunicat sindicatului Porțile de F. Notificarea nr. 1475/12.11.2013, întocmită și comunicată conform art. 69 al. (1) Codul Muncii, prin care se prevede că angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective în cadrul a două sucursale.
Această Notificare avea anexat Programul de Restructurare - Reorganizare a Societății Hidroelectrica - Serv SA. pentru continuarea restructurării sucursalei Porțile de F. si Sucursalei Slatina, program care cuprinde, printre altele: măsuri principale de restructurare - reorganizare la nivelul sucursalelor; - situații cu personalul la nivelul celor 8 sucursale (anterior și la data fuziuni, inclusiv cu persoanele disponibilizate anterior fuziunii); descrierea amănunțită a Strategiilor de Restructurare a celor două sucursale; analize economice amănunțite (active și pasive, venituri și cheltuieli) cu privire la situația economică înainte de data fuziunii și la data fuziunii.
Raporturile de muncă ale reclamantului cu societatea pârâtă au încetat la data de 31 ianuarie 2014 prin decizia nr. 101/30.01 2014, decizie ce a avut ca temei dispozițiile art.65, 68 codul muncii și care a fost emisă în baza programului de restructurare susmenționat.
În ceea ce privește temeinicia concedierii instanța a constatat că desființarea locului de muncă ocupat de reclamant a avut o cauză reală și serioasă fiind îndeplinite exigențele art. 65 alin.2 codul muncii.
Potrivit art. 65 alin.1 și 2 Codul muncii „Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Locul de muncă ocupat de către reclamant a fost suprimat din structura funcțional organizatorică a angajatorului, contrar susținerilor reclamantului din acțiunea formulată acest aspect fiind evidențiat în statul de funcții și organigrama depusă la dosar ( atât anterioară concedierii, cât și ulterioare acesteia).
Susținerile pârâtei cu privire la acest aspect atât din întâmpinarea formulată, cât și din notele scrise anexate sunt dovedite cu actele depuse la dosar. Astfel, din 3 posturi de zugrav existente anterior concedierii în cadrul Atelierului Reparații Construcții Porțile de F. I au mai rămas doar două posturi, unul dintre acesteia nemaigăsindu-se în noua organigramă.
În ceea ce privește critica referitoare la informare nu se poate aprecia că nu au avut loc informări, iar în ceea ce privește consultările, acestea au fost evitate sau refuzate de către reprezentanții salariaților.
Starea de pasivitate a sindicatului nu a denotat o atitudine proactivă așa cum s-a susținut cu ocazia dezbaterilor pe fond ci mai degrabă o insistență în aștepta a se aplica proceduri precise și rigide la condiții atipice și în continuă schimbare, cu alte cuvinte de a aplica șablonul legii peste o situație particulară ce necesita însă ajustări.
În raport de dispozițiile legale incidente se constată că intimata a respectat prevederile referitoare la informarea/consultarea sindicatelor în procedura concedierii colective, întrucât intenția de concediere colectivă a angajatorului s-a materializat prin notificarea nr.1475/12.11.2013 adresată Sindicatului „Porțile de F.”, la aceeași dată fiind notificat în scris și AJOFM și ITM.
Notificarea cuprinde toate elementele prevăzute de art. 69 alin.2 Codul muncii, la finalul acesteia solicitându-se sindicatului să participe la consultări pentru a se ajunge la o înțelegere privind concedierea colectivă.
În urma acestei notificări, între S. „Porțile de F.” și . s-a purtat o corespondență, în acest sens fiind adresa nr.127/22.11.2013 emisă de sindicat din care rezultă că a primit notificarea nr.1475/12.11.2013; prin această adresă sindicatul arată că din notificarea rezultă că se comunică decizia de concediere din partea angajatorului, ci nu intenția de concediere.
Ulterior între administrație și sindicat a avut loc o întâlnire în data de 26.11.2013 și cu această ocazie sindicatul a insistat asupra faptului că nu i s-a comunicat intenția de concediere, ci decizia finală de concediere colectivă, precizând că anunțarea intenției de concediere trebuia adusă la cunoștință prin stabilirea unei date și a unui loc pentru consultări. Cu această ocazie sindicatul a susținut că la aceste consultări ar fi putut veni cu propuneri pentru diminuarea disponibilizărilor, propuneri care însă nu au fost formulate; rezultatele întâlnirii din data de 26.11.2013 au fost consemnate în procesul verbal încheiat la aceea dată.
Față de faptul că sindicatul nu a avansat propuneri în acest sens, prin notificarea nr. 1774/28.11.2013 angajatorul a notificat decizia de concediere la Inspectoratul Teritorial de Muncă, la Agenția Teritorială de Ocupare a Forțelor de Muncă și Sindicatului „ Porțile de F.” Tr. S. în conformitate cu disp. art.72 Codul muncii.
Cât privește apărările Sindicatului „ Porțile de F.” Tr. S. în sensul că intimata nu a respectat disp. ar.69 alin.1 Codul muncii și art.4.107 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate referitoare la consultarea sindicatului se apreciază că sunt neîntemeiate, deoarece așa cum s-a arătat anterior, aceste consultări au avut loc în data de 26.11.2013. Faptul că prin notificarea 1475/12.11.2013 nu s-a indicat data, ora și locul consultărilor nu poate conduce la concluzia că nu au avut loc întâlniri, cât timp reprezentanții patronatului și sindicatului s-au întâlnit, iar împrejurarea că aceste consultări nu s-au finalizat în sensul dorit de sindicat, nu înseamnă încălcarea de către angajator a disp. art.69 alin.1 Codul muncii .
Însăși Directiva 98/59/CE a Comunității Europene transpusă aproape integral în legislația națională prin textele de lege susmenționate are drept obiectiv principal să stabilească, în cazul concedierilor colective, o . obligații procedurale. Însă, directiva nu are drept scop să limiteze, pe fond, alegerile pe care angajatorul le poate efectua în administrarea întreprinderii. În special, astfel cum a subliniat jurisprudența Curții de Justiție de la Luxembourg, directiva lasă intactă libertatea angajatorului de a efectua concedieri și, în general, pe cea de a‑și organiza activitatea economică în modul pe care îl consideră cel mai adecvat nevoilor sale.
S-a reținut că reorganizarea a avut la bază cauze obiective constând în dificultățile economice reale justificate cu actele depuse la dosar, dificultăți ce au determinat organele de conducere a societății să decidă și să ia măsura desființării unor posturi din organigrama societății și măsura concedierii salariaților ale căror posturi au fost desființate, tocmai pentru a preîntâmpina consecințe mai grave. Din această perspectivă desființarea locului de muncă ocupat de reclamant a fost cauzată de un motiv obiectiv, fără legătură cu persoana acestuia, desființarea postului impunându-se cu necesitate pentru anumite rațiuni legate de eficientizarea activității având la bază analize de date și indicatori care de astfel au fost aduse la cunoștința reprezentaților salariaților. De altfel, măsura restructurării a vizat întreaga societate și nu numai anumite compartimente sau Sucursale.
În ceea ce privește motivele invocate de către reclamant cu privire la modalitatea de evaluare a sa și felul în care rezultatul acesteia a fost aplicat în selectarea sa pentru concediere în raport cu ceilalți salariați ce ocupau posturi similare ce nu au fost desființate, instanța constată că asupra acestui aspect nu este abilitată decât să efectueze o cenzură de legalitate și nu una de oportunitate.
Astfel, angajatorul are deplină libertate în procesul de selecție a personalului în situațiile în care intervine măsura restrângerii de activitate, instanța neavând competența a se pronunța asupra oportunității menținerii unor salariați în detrimentul altora. .
Ceea ce obligă codul muncii prin disp. art. 69 alin.3 este ca angajatorul să departajeze salariații după evaluarea realizării obiectivelor de performanță, lăsând la latitudinea acestuia stabilirea acestor criterii prin regulamentul intern sau contract colectiv de muncă.
Aspectele invocate de reclamant nu pot fi însușite de către instanță vis-a-vis de ingerința acesteia în alegerea, aplicarea ori modificarea criteriilor de evaluare alese, acest lucru fiind considerat de ordin managerial, deci aparținând doar angajatorului, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o concediere colectivă și nu individuală.
De altfel, din susținerile contestatorului rezultă că în fapt obiectul criticilor nu îl formează neindicarea criteriilor de departajare, ci modalitatea în care angajatorul a efectuat evaluarea profesională, neexistând obiective de performanță individuală fixate.
Selecția personalului în situația concedierii colective, constituie atributul angajatorului, instanța fiind obligată să analizeze numai dacă s-au respectat condițiile prevăzute de lege pentru această categorie de disponibilizări.
Criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la care se referă art.76 lit.c) nu sunt prevăzute de lege, ci de contractele colective de muncă, sau de acte normative speciale. În prezenta cauză, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este cel care prevede aceste criterii.
Nici obligativitatea respectării unei anumite proceduri de evaluare și instituirea unor condiții de formă a actului care concretizează rezultatul aprecierii, nu sunt reglementate de lege în cazul concedierii colective, fiind suficient să se procedeze efectiv la selecție, în raport de criteriul competenței profesionale, verificată potrivit normelor interne.
Referitor la aplicarea art. 69 (2) (d) instanța a reținut că art. 4.111 din CCM prevede la alineatul (1) criterii reprezentând categoriile de salariați cu prioritare la concediere.
Din înscrisurile aflate la dosar s-a reținut că nu au existat salariați care au ocupat posturi similare si nu au fost concediați deși se încadrau în situațiile prevăzute de art. 4.111 (1) (a-e) (salariații care cumulează două sau mai multe funcții; salariații care cumulează pensia pentru limită de vârstă cu salariul; salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare pentru limită de vârstă; salariatul care este patron, asociat, administrator, al unei firme private cu capital privat, în cazurile prevăzute de lege; salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare anticipată).
În ceea ce privește susținerea reclamantului cu privire la departajarea salariaților prin criterii subiective ca de exemplu „gradul de ocupare a postului ", așa cum am arătat mai sus această posibilitate de departajare a salariaților nu este total exclusă, acesta putând fi analizată și din perspectiva desființării locului de muncă/postului conform prerogativei organizatorice a angajatorului, conferită de art. 40 alin.(l) lit.(a) CM. respectiv de a dimensiona structura de personal în funcție de nevoile reale ale acestuia.
Criteriul aplicat în stabilirea ordinii de prioritate la concediere este experiența redusă în domeniul propriu de activitate, gradul scăzut de încărcare și complexitatea redusă a lucrărilor încredințate.
Contestatorul nu contestă că nu s-a făcut o evaluare a competenței profesionale, ci selecția pe care, în urma acestei evaluări, a făcut-o angajatorul.
Însă, acesta din urmă a fost constrâns să aplice această procedură datorită atitudinii salariaților care au refuzat să se supună examinării cunoștințelor profesionale în fața comisiilor de examinare constituite conform Deciziei nr. 67/21.11.2013, fiecare în domeniul propriu de activitate, astfel că fiecare șef de compartiment sau atelier a fost nevoit a evalua și propune.
Față de faptul că contestatorul nu s-a prezentat la examinarea organizată în vederea selectării personalului ce urma să fie disponibilizat, angajatorul, în vederea departajării salariaților care urmau să fie disponibilizați, a aplicat criteriul referitor la gradul de ocupare a fiecărui salariat, pregătirea și competența profesională dovedite prin rezultate profesionale, criteriu prevăzut în Programul de restructurare.
Așa cum s-a arătat acest program a fost comunicat sindicatului la momentul înaintării notificării nr.1475/12.11.2013, iar sindicatul nu a făcut nici o opoziție cu privire la criteriile de selecție a personalului.
Astfel, și sub acest aspect decizia a fost considerată legală, pârâta respectând criterii de departajare ce se circumscriu celor comunicate și anterior negociate prin contractul colectiv de muncă și anume aprecierea minimală a competenței pe categorii profesionale(art.4.111).
Împotriva sentinței a formulat apel contestatorul S. „PORȚILE DE F.” în numele membrului de sindicat G. M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat, în esență, că nu au fost respectate dispozițiile privind procedura concedierii colective, invocând lipsa consultării sindicatului, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 69 alin. (1) din Codul muncii.
A susținut că instanța de fond se fundamentează pe documente inexistente, interpretând greșit motivul convocării sindicatului în data de 26.11.2013.
A arătat că instanța de fond a reținut împotriva documentelor de la dosar, care atestă faptul că în luna august concedierile s-au finalizat ca urmare a găsirii altor soluții decât concedierea colectivă, că finalizarea procesului de concediere ar fi avut loc ca urmare a începerii procesului de fuziune, ceea ce este fundamental eronat.
S-a menționat că nu au fost informați salariații cu privire la ora, locul și data desfășurării concursului, că nu a existat un criteriu utilizat de către angajator în departajarea salariaților.
Astfel, în notificarea privind intenția de concediere se arată la pct. 5 care sunt criteriile prevăzute de art. 4.111 din Contractul Colectiv de muncă aplicabil și dispozițiile art. 69 alin. (3) din Codul muncii.
A susținut că instanța de fond a adăugat la probele aflate la dosarul cauzei, deoarece deși nu a existat nicio analiza a fișei postului, deși unele fișe de post datează din anul 2000 altele din anul 2008, deși nu există centralizator al analizei fișei postului, deși în unele dosare nu se analizează fișa postului, ci este depus un document datat septembrie 2014 (un an de la concediere) instanța de fond a reținut că s-a realizat o analiză a gradului de încărcare, dar nu indică niciun document din care să rezulte.
Se reține, astfel, nejustificat, de către instanța de fond, că analiza gradului de încărcare a postului s-a făcut în funcție de atribuțiile din fișa postului, fiind disponibilizați salariații care au avut ca atribuții lucrări de o complexitate redusă, fiind menținuți cei care, conform fișei postului executau lucrări de o complexitate ridicată.
Față de cele expuse s-a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul:anulării deciziei de concediere, reintegrării reclamantei pe funcția deținută anterior, obligării pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariile majorate și actualizate,indexării sumelor cu rata inflației și dobânda legală,obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 470 din NCPC, pe dispozițiile art. 65, art. 69 și urm. din Codul Muncii, precum și pe dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 477 și art. 478 cod procedură civilă rejudecarea fondului cauzei de către instanța de apel se face doar cu privire la aspectele care au fost expres precizate prin cererea de apel, efectul devolutiv al acestei căi de atac fiind limitat prin motivele de apel.
În speță, apelanta contestatoare a criticat doar parțial aspectele care țin de procedura ce trebuie urmată de angajator pentru derularea concedierilor colective, fiind puse în atenția instanței de apel doar chestiunile referitoare la lipsa consultării sindicatului, necesitatea continuării procesului de concedieri, desfășurarea concursului pentru ocuparea posturilor rămase în unitate, aplicarea criteriilor de selecție.
Criticile nu sunt fondate, în mod corect instanța de fond reținând că decizia de concediere este legală și temeinică.
Astfel, instanța va avea în vedere derularea procesului de concedieri colective după data înființării societății intimate Hidroelectrica – Serv SA, adică după data de 5.08.2013, procedurile anterioare acestei date ținând de reorganizarea unei alte entități juridice.
Este relevant, fără îndoială, faptul că noua societate a rezultat din fuziunea prin contopire a altor opt societăți din domeniul hidroenergetic și că la data când a fost început procesul de reorganizare s-a hotărât reducerea numărului de angajați la nivelul tuturor filialelor, inclusiv cea de la Porțile de F., fiind desfășurat un proces de restructurare în perioada ianuarie-iunie 2013. Continuarea acestui proces s-a făcut și în noua societate, însă dispozițiile art. 69 și urm. codul muncii trebuiau derulate în mod corespunzător după data de 5.08.2013.
Prin urmare, adresa 5647/30.07.2013 înaintată de . F. către ITM și AJOFM M. privind încetarea procesului de disponibilizare colectivă nu are legătură cu legalitatea măsurii de concediere a contestatoarei, deoarece privește un alt proces de restructurare, care viza o altă societate. Încetarea respectivului proces nu presupune că noua societate, înființată în luna august 2013, nu putea hotărî o nouă restructurare a activității, urmată de concedieri colective, nefiind legată de actele sau faptele juridice anterioare datei când s-a înființat.
În speță, apelantul nu a adus critici cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 65 codul muncii, respectiv la existența unei cauze reale și serioase a desființării locului de muncă.
În ce privește primul motiv de apel, vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 69 codul muncii, se reține că legalitatea întregii proceduri trebuie să pornească de la aplicarea coroborată a regulii că fiecare angajator are dreptul de a-și organiza activitatea și a regulii că se impune consultarea sindicatelor în examinarea și stabilirea măsurilor ce urmează a fi luate pentru a fi apărate drepturile salariaților.
Din interpretarea dispozițiilor art. 69-72 codul muncii rezultă că procesul concedierilor colective are loc în două etape: prima este cea în care angajatorul anunță sindicatelor și instituțiilor prevăzute de lege intenția sa de a dispune concedierile și solicită un punct de vedere cu privire la evitarea concedierilor sau atenuarea consecințelor concedierii iar cea de a doua etapă este cea în care măsura concedierii se aplică efectiv, după ce angajatorul a decis ferm reorganizarea activității în această manieră.
Apelantul susține greșit că prima etapă nu a fost urmată de societatea intimată.
După înființarea noii societăți, A. a adoptat Hotărârea nr. 1 din 12.11.2013 ( fila 50 dosar fond) în care s-a făcut o analiză a situației economice a societății rezultate după contopire și s-a ajuns la concluzia că în Sucursala Porțile de F. se impune luarea unor măsuri suplimentare de optimizare a activității, dat fiind faptul că până la reorganizare nu a fost aplicat întocmai programul de restructurare. S-a concluzionat că reducerea de personal este dictată de numărul mare de personal raportat la perspectiva numărului de lucrări, apreciindu-se că se presupune o reducere cu 122 posturi.
Cu adresa 1774 din 28.11.2013, societatea a notificat sindicatul, ITM și AJOFM M. intenția de a demara concedierile colective, notificarea cuprinzând toate elementele impuse de art. 69 alin. 2 codul muncii, în sensul că angajatorul a furnizat informații privind numărul total și categoriile de salariați, motivele care determină concedierea, numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere, criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate, măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor, măsuri pentru atenuarea consecințelor concedierii, perioada când vor ave aloc aceste concedieri și termenul înăuntrul căruia sindicatul poate face propuneri.
Se observă că structura notificării ( fila 64 - 65 dosar fond) este identică dispozițiilor art. 69 alin. 2 lit. a) - h) codul muncii, prin urmare este nefondată susținerea apelantului în sensul că nu a existat consultarea sindicatului și că la data când sindicatul a fost notificat, angajatorul deja hotărâse demararea procedurii.
Adresa 127/22.11.2013 înaintată de sindicat către angajator conține poziția sindicatului față de hotărârea angajatorului de a iniția consultări pentru concedierile colective, conform dispozițiilor art. 71 codul muncii, iar faptul că reprezentanții salariaților au apreciat greșit conținutul Hotărârii A. nr. 1/12.11.2013 și au solicitat o ședință tehnică, fără a propune efectiv măsuri în vederea evitării concedierilor, nu înseamnă că angajatorul a încălcat obligațiile ce îi reveneau potrivit art. 69 codul muncii.
Procedura consultărilor a continuat, angajatorul înaintând sindicatului notificarea 1694/25.11.2013, fiind explicată pe larg cauza măsurii de reorganizare preconizate și modul în care societatea intenționează să continue procesul.
Consultarea efectivă a părților și adoptarea unui punct de vedere comun s-au realizat la 26.11.2013, fiind încheiat un proces verbal înregistrat sub nr. 3072 din 29.11.2013, act corect interpretat de prima instanță, acesta fiind evident punctul de pornire în aplicarea dispozițiilor art. 72 codul muncii.
Aceste prevederi au fost corect interpretate de prima instanță, începând cu notificarea 2806/28.11.2013 și apoi cu notificarea 1774/28.11.2013 angajatorul comunicând sindicatelor, ITM și AJOFM decizia de aplicare a măsurilor de concediere, precum și celelalte elemente cerute de art. 72 alin. 2 codul muncii.
În ce privește motivele II și IV de apel, instanța constată că nu sunt întemeiate criticile deoarece angajatorul a anunțat criteriile de departajare a salariaților și a organizat concurs pentru selecția acestora.
Este de precizat că în programul de restructurare angajatorul a precizat care sunt criteriile ce vor fi utilizate pentru selecția personalului și ele au fost aduse la cunoștința sindicatului prin Notificarea 1475/12.11.2013. În etapa consultărilor, sindicatul nu a adus propuneri de modificare a acestor criterii, ceea ce însemna că ele se aplicau în maniera în care au fost adoptate inițial de A..
Pentru aplicarea criteriului de departajare privind competența profesională a fost adoptată Decizia 67/2013 iar adresa 2632/21.11.2013 a fost afișată la avizierul unității, angajatorul încunoștințând salariații despre desfășurarea concursului din data de 25.11.2013, prin care urmau să fie examinate cunoștințele profesionale.
Sunt astfel nefondate susținerile apelantului privind lipsa de informare a salariaților, o dovadă că desfășurarea concursului era cunoscută fiind și recunoașterea unuia dintre salariați (adresa 2022/11.12.2013) care arată că salariații au hotărât să nu se prezinte la examinarea propusă de angajator.
Aplicarea criteriului desființării posturilor și concedierii salariaților în funcție de gradul de încărcare al postului s-a făcut legal, acesta fiind unul dintre criteriile stabilite în planul de reorganizare și chiar în contractul colectiv de muncă, făcând parte din prerogativa angajatorului de a determina modul de organizare a activității sale.
Astfel, din conținutul deciziei 101/30.01.2014 emisă de intimata pârâtă rezultă că reclamanta ocupat funcția de zugrav în cadrul Atelierului Reparații Construcții PFI .
Aprecierea gradului de încărcare s-a putut face în funcție de complexitatea lucrărilor executate, experiența în domeniu, aprecierea privind calitatea lucrărilor executate.
Este legal ca în lipsa participării salariaților la un examen pentru departajare profesională să fie desființat postul ocupat de salariatul cu cea mai puțină experiență în domeniu.
Apreciind că sentința apelată este legală și temeinică, potrivit art. 480 cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul S. „PORȚILE DE F.” în numele membrului de sindicat G. M. V., împotriva sentinței civile nr. 4417 din 07 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. DE S. HIDROENERGETICE HIDROSERV SA (FOSTĂ S. HIDROELECTRICA - SERV SA).
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015.
Președinte, L. M. L. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.G.R.
9.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 929/2015.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 11-03-2015, Curtea de Apel... → |
|---|
