Obligaţie de a face. Hotărâre din 11-03-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 6703/63/2014
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1314
Ședința publică din data de 11 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de reclamanta V. G., împotriva sentinței civile nr. 5418/08.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. D. F., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul este declarat și motivat în termenul legal, că intimatul pârât nu și-a exprimat punctul de vedere față de excepția de neconstituționalitate invocată, precum și faptul că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
1. Prin sentința nr. 5418/08.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ s-a respins actiunea formulată de reclamantul V. G. în contradictoriu cu pârâtul L. T. D. F.,
Pentru a pronunța această sentință, analizând actele si lucrările dosarului, instanța a constată si reținut următoarele: Reclamanta este salariată la unitatea de învățământ pârâtă in funcția de cadru didactic. Asupra excepției de neconstituționalitate, instanța a constatat că a fost respinsă de Curtea Constituționala excepția care a privit neconcordanța Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011 cu dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 alin. (1) și alin. (5) privind proprietatea publică și privată și caracterul inviolabil al proprietăți private și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, au fost invocate și prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la protecția proprietății.
Totodată, dispozițiile constituționale pretins încălcate au fost cele ale art. 1 alin. (4) și (5) privind separația puterilor în stat și, respectiv, supremația Constituției și a legilor, ale art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă și art. 135 alin. (2) lit. f) referitoare la obligația statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent și de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului și ale art. 114 privind angajarea răspunderii Guvernului.
S-au invocat și dispozițiile art. 20 din Constituție, cu raportare la prevederile convențiilor Organizației Internaționale a Muncii nr. 87/1948 privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical, nr. 98/1949 privind dreptul de organizare și negociere colectivă și nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective, respectiv cu raportare la art. 1, art. 17 alin. (1), art. 25 și art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind inviolabilitatea demnității umane, dreptul de proprietate și, respectiv, condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 4, art. 23 și art. F din partea a V-a din Carta socială europeană, privind dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul persoanelor vârstnice la protecție socială, respectiv derogări în caz de război sau de pericol public și ale art. 17, art. 23 pct. 3 și art. 25 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul de proprietate, dreptul oricărui om care muncește la o retribuire echitabilă și satisfăcătoare și, respectiv, dreptul oricărui om la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și a familiei lui.
Art. 29 din legea 47/1992 stabilește condițiile pentru promovarea unei excepții de neconstituționalitate ca fiind: existența pe rolul instanțelor a unui proces, calitatea de parte în proces a celui ce ridică excepția, legătura dintre textul a cărui neconstituționalitate se invocă și soluționarea cauzei, neconstatarea anterioară a neconstituționalității aceluiași text de lege, textul a cărei neconstituționalitate se invocă să fie în vigoare.
Cererea de sesizare a Curții Constituționale este fondată, toate condițiile impuse de text fiind îndeplinite. Astfel, excepția a fost ridicată în fața instanței de recurs de reclamant, cu privire la texte de lege care au fost avute în vedere de prima instanță în soluționarea acțiunii, așa cum rezultă din considerentele sentinței împotriva căreia s-a declarat recurs. Cum nu a fost constată neconstituționalitatea textului, excepția este admisibil a fi din nou ridicată, potrivit art. 29 alin 1-5 din legea 47/1992, cu toate modificările aduse actului oficial, inclusiv cele prevăzute în Legea 183/19.06.2013 .
Pe fondul cauzei:
Reclamanta consideră că erau îndreptățită să beneficieze și în anii 2011, 2012, 2013, 2014 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008 invocând prevederi din legea 285/2010 pentru anul 2011, Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, prevederile OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013 și ale OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.
Instanța a constatat că potrivit prevederilor exprese din actele normative invocate chiar de reclamanți, aplicabile în perioada 13.05.2011 – la zi, legea de salarizare a personalului din învățământul preuniversitar a fost legea 63/2011.
Legea 63/2011 care a intrat în vigoare la 13.05.2011 a schimbat modalitatea de calcul a salariului personalului din învățământ, a reglementat alt sistem de salarizare. A prevăzut o nouă încadrare salarială, un cuantum fix al salariilor, stabilit în anexa acestei legi, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
Nu a existat o formulă de calcul care să se raporteze la salariul avut până la acea dată.
Astfel potrivit art.1 din legea 63/2011 s-a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învatamant este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, dupa caz. Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute in anexa nr. 4. Sporurile, indemnizațiile, compensațiile si celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum si metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute in anexa nr. 5.
Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează in funcție de salariile de încadrare prevăzute in anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, in conformitate cu metodologia prevăzuta in anexa nr. 5, cu luarea in considerare a indemnizației de conducere prevăzuta in anexa nr. 4, daca este cazul".
În alineatul 7 a precizat că dispozițiile art. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum si cele ale art. 22, 25—30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice se aplica in mod corespunzător si pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi, dar aceste prevederi nu se referă la salariul de încadrare. În notele de la fiecare anexă în parte s-a prevăzut expres că salariile de încadrarea cuprind majorarea de 15% aplicabilă pentru anul 2011, majorare acordată prin legea 285/2010 invocată de reclamanți.
Așadar prevederile legii 285/2010 au fost avute în vedere la pronunțarea sentințelor referitoare la drepturile salariale de până la 13.05.2011 și de legiuitor la adoptarea legii de salarizare a personalului din învățământ legea 63/2011, majorarea de 15% fiind inclusă în salariile de încadrare.
În anul 2012, au fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 283/2011 care la art. 1 alin.4 au prevăzut expres că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învațamant este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 și nu se raportează la legile anterioare.
În anul 2013, s-au aplicat prevederile OUG nr. 84/2012 care la art. 2 a făcut trimitere expresă la legea 283/2011, care la rândul ei trimitea la legea 63/2011, așa cum am arătat mai sus: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În anul 2014, au fost aplicabile prevederile OUG nr. 103/2013 care, la art. 1 alin. 4, a prevăzut că: „ în anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011".
Având în vedere că începând cu 13.05.2011 până la zi (data pronunțării prezentei sentințe) salarizarea personalului din învățământul preuniversitar s-a făcut exclusiv în funcție de legea 63/2011 și că această lege nu a mai prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi, instanța a respins actiunea precizata ca neîntemeiată.
2. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal și motivat, a declarat apel reclamanta V. G..
Criticile sunt în esență următoarele: a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art.1 alin.1 și 2, art.2 alin. 1 și art.6 din Legea nr.63/2011, art. 1 alin. 3 și 4 ale art. II din Legea nr.283/14.12.2011, art. 1 alin. 1, 2 și 3 din OUG nr. 19/2012, art. 1 al OUG nr. 84/2012, art. 1 alin.3 și 4 și art. 2 aliniatul 1 litera a) din OUG nr. 103/2013.
Susține apelanta că dispozițiile menționate anterior încalcă art. 1 alin.5 și art. 147 alin.4 din Constituție. Prin Legea nr.63/2011, salariile de încadrare ale cadrelor didactice au fost micșorate, prin scoaterea sporurilor din salariul de bază, însă, cuantumul brut al salariilor a rămas la același nivel cu cel avut conform Legii nr.285/2010.
Dispozițiile din actele normative menționate anterior, păstrează salarizarea cadrelor didactice potrivit dispozițiilor Legii nr. 63/2011. Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr.877/2011, publicată în Monitorul Oficial nr.706/06.10.2011, reîncadrarea salarială a cadrelor didactice, începând cu data de 01 ianuarie 2010, trebuia făcută cu salariile prevăzute de Legea nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, coroborată cu Legea nr.330/2009. Astfel, în motivarea Deciziei Curții Constituționale nr.877/2011 se menționează: "... astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ.."
Conform dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr.872/2010, publicată în Monitorul Oficial nr.433/28.06.2010, salariile cadrelor didactice trebuiau să revină, începând cu data de 01 ianuarie 2011, la cuantumul avut în luna iunie 2010, deci la nivelul prevăzut de Legea nr.221/2008 coroborată cu Legea nr.330/2000, conform Deciziei Curții Constituționale nr.877/2011 și a Deciziei nr. 11/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în luna octombrie 2012, într-un recurs în interesul legii.
Începând cu 01.01.2011, salariile cadrelor didactice trebuiau să revină la cuantumul salariilor din luna iunie 2010, salarii stabilite la nivelul grilei din Legea nr.221/2008 coroborată cu Legea nr.330/2009; astfel stabilite prin decizia Curții Constituționale nr.877/2011 și ale Deciziei nr.l1/2012 a I.C.CJ.
Dispozițiile art.1 aliniatele 3 si 4, precum si ale art.2 alin. 1 litera a) din OUG nr.103/2013 încalcă dispozițiile art.16 alin. l din Constituție: .
"(l)Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări." Prin art. 2 alin. 1 litera a) din OUG nr. 103/2013 sunt mărite salariile personalului didactic preuniversitar cu vechime până Ia 6 ani, cu 10%, începând cu 01 ianuarie 2014, fața de salariile din luna decembrie 2013, în timp ce dispozițiile art. 1 aliniatele 3 și 4 din OUG nr.103/2013 păstrează salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, cu vechime peste 6 ani, începând cu 01 ianuarie 2014 la nivelul salariului din luna decembrie 2013.
Astfel, se creează o discriminare a cadrelor didactice după criteriul vechimii în învățământ, dar și un privilegiu după același criteriu.""
Procentele salariale acordate prin Legea nr.285/2010, OUG nr. 19/2012 și OUG nr. 103/2013 nu aduc salariile la nivelul prevăzut de Deciziile Curții Constituționale nr.872/2010 și 877/2011, conform celor menționate anterior. !
Față de cele menționate anterior, solicită admiterea aceste excepții de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile actelor normative referitoare la salarizarea cadrelor didactice pentru anii 2011-2014, menționate anterior.
Pe fondul cauzei a arătat că prin sentința nr. 5418/08.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea sa, instanța motivând respingerea cererii prin aplicarea Legii nr.63/2011.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată în faza judecății în primă instanță, apelantul susține că instanța de fond nu a soluționat-o.
Arată că Legea nr. 63/2011 face trimitere inclusiv la celelelate acte normative în materia salarizării în vigoare în anul 2011.
Cu privire la considerentele de fond, apelantul susține că drepturile sale salariale trebuiau calculate conform O.G. nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, principală modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Având în vedere că în luna decembrie 2009 modul corect de calcul al drepturilor salariate implica aplicarea Legii nr. 221/2008 și utilizarea coeficientului 1,000 în cuantum de 400,00 lei, rezultă ca valoarea salariului nu putea fi diminuată sub valoarea astfel calculată a salariilor.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în soluționarea recursului în interesul legii, a dispus, prin Decizia nr. 11/2011a stabilit că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.l5/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Și după data de 14 mai 2011 consideră că aplicarea prevederilor Legii nr.63/2011, a Legii nr.283/2011, privind aprobarea Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, a OUG nr.19/2012, ale OUG nr.84/2012 și ale OUG nr.103/2013, trebuie să fie raportată la prevederile Legii nr.221/2008, pentru aprobarea OG nr. 15/2008.
Astfel, Legea nr.63/2011, Legea nr.283/2011 si OUG nr. 19/2012, au fost adoptate înaintea apariției Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 11/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.734/31.10.2012, prin urmare nu puteau prevedea
aceste diferențe salariale, salariile din aceste acte normative fiind raportate la salariul brut nemajorat din grila Legii nr.221/2008 din luna iunie 2010.
În prezenta cauză, susține apelanta, sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform prevederilor din Constituția României, Statul R. are obligația de a îndeplini întocmai și cu buna-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În hotărârea Gasus împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de „bun" reglementata de art.1 al Primului Protocol al Convenției are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valorile patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească. În cuprinsul acestei decizii, a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Aceste doua elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor. Prin suspendarea periodică, reclamantul a fost privat de un drept constituit prin lege și ca urmare un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Curtea constată că prin neacordarea efectivă a drepturilor aferente celor doua suplimente a avut loc o încălcare a Art. l din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art. 11 și art.20 din Constituția României, se va acorda prioritate reglementarii internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Neacordarea drepturilor de natură salarială se circumscrie și încălcării art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil, în sensul consacrat prin jurisprudența CEDO. Dacă s-ar admite teza conform căreia neadoptarea unei reglementari subsidiare ulterioare, pentru concretizarea dreptului, ar conduce la imposibilitatea acordării acestuia de către autoritățile angajatoare sau de către instanțele judecătorești sesizate, ar însemna că reglementarea privind cele doua categorii de drepturi salariale să, fie în întregime iluzorii și teoretice.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul obligării pârâtului, în temeiul art. 1 din Primul Protocol al CEDO, al Deciziilor Curții Constituționale nr.872/2010 și 877/2011, începând cu data de 05 octombrie 2011 până în prezent, la calcularea și plata diferențelor salariale dintre drepturile efectiv încasate și cele cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile legii nr.330/2009 aplicată în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 prin aplicarea legii nr. 221/2008, pentru această perioadă, diferențe reactualizate cu rata inflației la momentul plății efective și emiterea unei adeverințe în acest sens, pentru această perioadă.
În drept, și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 466-482 NCPC, considerentele Deciziilor Curții Constituționale nr.872/2010 și 877/2011, Decizia nr. 11/2012 a ÎCCJ, dispozițiile art. 17, 23 și 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.1 din Primul Protocol la Convenție, art. 1,4 si 20 din Cartea Socială Europeană, art.9, 11, 15,16, 20,41,47, 53,135 și 154 din Constituția României.
Solicită judecarea în lipsă, potrivit art.223 și art. 411 NCPC.
Intimatul pârât L. TEORETIC "D. F." nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
- Critica privind nesesizarea Curții Constituționale de către tribunal, este întemeiată.
Dar, instanța de control judiciar admițând cererea de sesizare a Curții Constituționale, printr-o încheiere premergătoare prezentei decizii, încheiere neatacată, problema ridicată în apel, s-a remediat, critica rămânând fără obiect.
- Pe fond, criticile sunt neîntemeiate, după cum urmează:
La data de 01.01.2010, având ca temei legal Legea nr.330/2009, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal din unitatea școlară, în baza art.30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Acest articol a fost coroborat și cu prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr.1/2010 care prevede că: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Așadar, când s-a procedat la reîncadrarea personalului din unitatea școlară conform prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010, s-au avut în vedere salariile de bază stabilite conform OUG nr. 41/2009, fără să se țină seama de salariile pe care reclamanții ar fi trebuit să le aibă în mod corect conform hotărârilor judecătorești ce vizau aplicarea OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, aprobată cu modificări prin legea nr. 221/2008.
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Instanțele de judecată au dat câștig de cauză salariaților și prin hotărâri judecătorești au obligat unitățile școlare să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, până la data de 31.12.2009.
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, iar noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
În ce privește salariile pentru anul 2011, instanța reține că au continuat să fie calculate greșit doar până la data de 13.05.2011, deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010.
Astfel, potrivit art.1 din Legea 285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum am arătat fuseseră greșit stabilite.
Cu privire la drepturile salariale solicitate după 13.05.2011, instanța de apel reține că începând cu această dată a intrat în vigoare Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
În atare situație este nefondată susținerea apelantei în sensul că drepturile salariale ar fi trebuit să fie calculate prin raportare la salariul din decembrie 2009, calculat cu aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 221/2008.
Cuantumul salariului din decembrie 2009 astfel calculat a avut influență asupra drepturilor salariale ale personalului din învățământ în perioada 01.01._11, perioadă în care salariile personalului din învățământ s-au calculat în conformitate cu Legea nr. 330/2009, respectiv Legea nr. 285/2010.
Legea nr. 63/2011 a reglementat un alt sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilind expres că doar dispozițiile sale sunt aplicabile și doar în raport de acestea se calculează salariile din 2011.
În anul 2012, au fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 283/2011 care la art. 1 alin.4 au prevăzut expres că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 și nu se raportează la legile anterioare.
În anul 2013, s-au aplicat prevederile OUG nr. 84/2012 care la art. 2 a făcut trimitere expresă la legea 283/2011, care la rândul ei trimitea la legea 63/2011, așa cum am arătat mai sus: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În anul 2014, au fost aplicabile prevederile OUG nr. 103/2013 care, la art. 1 alin. 4, a prevăzut că: „ în anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011".
Având în vedere că începând cu 13.05.2011 până la zi (data pronunțării prezentei sentințe) salarizarea personalului din învățământul preuniversitar s-a făcut exclusiv în funcție de legea 63/2011 și că această lege nu a mai prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În aceste condiții, susținerea în sensul că drepturile salariale calculate cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 s-ar cuveni și după data de 13.05.2011 este nefondată, întrucât se susține aplicarea ultraactivă a legii vechii pentru o perioadă ulterioară datei ieșirii ei din vigoare.
Nefondată este și susținerea că pretențiile reclamantei pentru perioada ulterioară datei de 13.05.2011 și-ar găsi temeiul în dispozițiile deciziei nr. 11/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât această decizie nu are în vedere perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și nici nu interpretează dispozițiile acestei legi, ci ale celor anterioare.
De asemenea, potrivit jurisprudenței CEDO, dreptul de creanță, categorie din care face parte și salariul, reprezintă un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, însă, potrivit aceleiași jurisprudențe, Convenția garantează dreptul de a primi salariul, nu și cuantumul acestuia.
În această privință, Curtea face o distincție esențială între dreptul de a continua primirea, în viitor, a unui salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul ca o contraprestație a muncii efectuate (Lelas contra Croației din 20 mai 2010), statul bucurându-se de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul salarizării personalului bugetar.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie a sentinței din cele invocate de parte și analizate în condițiile de examinare impuse de art. 476 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, nici motive de ordine publica ce se ridica în orice stare a pricinii si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 479 alin. 1 teza finală Noul Cod procedură civilă - în baza art. 480 alin. 1 teza I Noul cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta V. G., împotriva sentinței civile nr. 5418/08.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. D. F..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.03.2015
Președinte, Judecător,
C. T. L. E.
Grefier,
I. B.
Red. C.T.
18.03.2015
J.F. C.D.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1116/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
