Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2944/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2944/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 2062/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2944
Ședința publică de la 22 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător M. P.-P.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 15 iunie 2015, privind judecarea apelului declarat de apelantul contestator D. G. –C. împotriva sentinței civile nr. 297 din 02.04.2015, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. T. SRL, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 15 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 297 din 02.04.2015, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată contestatorul D. G. C., în contradictoriu cu intimata M. T. SRL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajatul unității pârâte pe postul de recepționer hotel în baza contractului individual de muncă nr. 96/22.01.2014.
Prin decizia nr. 66/06.05.2014 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă în baza art.55, lit. „b” Codul Muncii.
Susținerea contestatorului că el nu a formulat o cerere de încetare a activității nu poate fi reținută deoarece la dosar a fost depusă cererea din 06.05.2014 pe care contestatorul a recunoscut-o.
În interogatoriul luat de către instanță contestatorului, în baza rolului său activ, aflat la fila 57 din dosar, contestatorul a arătat că a formulat o astfel de cerere la data semnării contractului individual de muncă, în luna decembrie 2013, acesta arătând că nu a fost obligat dar că a fost condiționat de încheierea contractului individual de muncă.
Cum în cauză nu se face dovada constrângerii sau a vicierii consimțământului contestatorului, instanța a apreciat că cererea de încetare a activității din data de 06.05.2014 este legală și pârâta în mod corect a dat curs acesteia și a emis decizia nr.66/06.05.2014 de încetare a raporturilor de muncă prin învoirea părților.
Față de această situație instanța a dispus respingerea contestației, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestator D. G. –C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, s-au susținut următoarele:
Contestatorul a fost angajat al paratei in funcția de recepționer hotel pana la data de 20.05.2014, data la care a fost dat afara din hotel de către administratorul firmei.
I s-a comunicat verbal ca din data de 06.05.2014 ar fi încetat raporturile de munca potrivit art. 55 lit. b din Codul muncii.
Decizia de desfacerea contractului de munca nu a primit-o. Urmare acestui fapt, a făcut o solicitare ia ITM O. în vederea obligării angajatorului sa îi comunice decizia in cauza. În aceste condiții, in data de 26.05.2014, i s-a comunicat decizia nr. 66/ 06.05.2014. .
Lecturând acest document a constatat ca raporturile sale de munca au încetat potrivit prevederile art. 55 lit. b din Codul muncii, încă din data de 06.05.2014. A precizat ca nu a făcut nicio solicitare către angajator de încetarea raporturilor de munca.
1. Față de forma in care este întocmita decizia contestata invocă următoarele:
Decizia de încetare a raporturilor de munca întocmita in data de 05.06.2014, i-a fost comunicata la mai mult de 5 zile de la emitere, respectiv in data de 26.05.2014, fiind astfel lovită de cauza de nulitate prevăzuta la art. 252 alin. 3 din Codul Muncii.
Pe de altă parte, menționează faptul ca nu a făcut nicio solicitare scrisa in data de 06.05.2014 către angajator pentru încetarea raporturilor de munca, situație in care apreciază ca decizia emisa de acesta s-a făcut in mod abuziv.
Pe fond, a învederat faptul ca nu a solicitat încetarea raporturilor de munca, nu cunoaște in ce condiții s-a emis aceasta decizie. I-a comunicat verbal angajatorul în data de 20.05.2014 ca nu mai are nevoie de serviciile sale. Această comunicare a venit pe fondul unui conflict verbal si fizic iscat între el si angajator. Astfel, angajatorul l-a agresat fizic si verbal in data de 20.05.2014, spunându-i sa nu mai vină niciodată in hotel, căci, in caz contrar va avea de suferit din punct de vedere la integrității fizice.
In aceste condiții, s-a deplasat la ITM si a făcut o plângere împotriva angajatorului.
A solicitat instanței sa pună in vedere paratei să depună:
- o copie a actelor care au stat la baza emiterii deciziei de încetare a raporturilor de munca,
- fisa postului pe care îl ocupa
- Regulament intern,
A fost prezent la interogatoriu in fata instanței si a învederat personal ca înscrisul denumit "demisie" este scris de mana sa cu ocazia angajării, fapt care ar rezulta dintr-o simpla observare a originalului înscrisului, document pe care se observa atât faptul ca sunt doua scriituri diferite, una in cadrul conținutului cererii si alta la data cererii. Prin proba testimoniala a dorit sa demonstreze exact acest aspect, anume ca angajatorul, in momentul angajării obliga pe viitorii angajați, ca o condiție de semnarea contractului individual de munca sa scriem o demisie "in alb" pe care acesta completa doar data.
Instanța de fond a apreciat ca nu a făcut dovada vicierii consimțământului la momentul scrierii demisiei si nici a constrângerii la scrierea acesteia.
Or, demisia este scrisa in momentul angajării sale, ca o condiție a semnării contractului individual de munca, aceasta fiind practica la nivelul angajatorului, fapt pe care il poate demonstra cu martori si cu înscrisuri, respectiv demisia in sine, document din a a cărui observare rezulta ca pe acest document presupus a fi întocmit de el mai apare o scriitura la rubrica "data".
Ceea ce susține este ca numai data a fost completata de către angajator la momentul când a decis unilateral încetarea raporturilor mele de munca.
În concluzie, nu poate fi vorba de o demisie, ci cel mult de o concediere, căci decizia de a înceta raporturile de munca NU este a sa, ci a angajatorului care s-a folosit de un înscris preconstituit.
Daca angajatorul aprecia ca nu își desfășoară in mod corect activitatea, era liber sa îi desfacă disciplinar contractul individual de munca, după o prealabila cercetare disciplinara. Insa in cauza de față, pentru a evita aceasta situație, angajatorul folosește aceasta practica de a solicita la angajare o "demisie" in alb, adică fără dată, document de care sa se folosească ulterior, pentru a evita cercetarea disciplinară.
În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 466 si urm., 480 alin. 1-3 Cod procedură Civilă, art. 447 C..
Intimata nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă.
Apelul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată s-a întemeiat pe mai multe motive, unele de nulitate a deciziei de încetare a contractului individual de muncă, iar altele care vizau fondul cauzei, contestatorul negând existența vreunei solicitări scrise din partea sa de a înceta raportul de muncă la data de 06.05.2014.
În prezenta cauză, părțile interpretează diferit cauza care a determinat încetarea raportului juridic de muncă. Pe de o parte, angajatorul consideră că raportul juridic de muncă a încetat ca urmare a acordului părților, în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. b din Codul muncii, sprijinindu-și susținerea pe un înscris depus în fotocopie la dosarul de fond fila 15, din care rezultă că salariatul ar fi solicitat încetarea activității.
Pe de altă parte, salariatul susține că nu a cerut încetarea raportului de muncă la data de 06.05.2014, că decizia de încetare a contractului individual de muncă este abuzivă și maschează o concediere disciplinară realizată fără respectarea garanțiilor impuse de legislația muncii.
La termenul din 22.01.2015, instanța de fond a pus în discuție necesitatea luării unui interogatoriu contestatorului, cu privire la semnătura de pe înscrisul de la fila 15, dispunând citarea contestatorului în acest scop. Cu ocazia interogatoriului, contestatorul a arătat că cererea este scrisă și semnată de el, însă a contestat data formulării acestei cereri, arătând că nu a fost formulată la data de 06.05.2014, ci la data angajării, ca o condiție pentru angajare.
Instanța de fond nu a observat însă faptul că, deși nu contestă scrierea și semnătura, contestatorul neagă scrierea datei pe actul respectiv. Este un element esențial pe care instanța de fond nu l-a examinat în niciun fel.
Or, potrivit dispozițiilor art. 55 lit. b din Codul muncii contract individual de muncă poate înceta „ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea”. Textul presupune existența acordului atât cu privire la încetarea raportului de muncă, cât și cu privire la data încetării acestui raport. Este tocmai ceea ce contesta salariatul încă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin care a arătat că nu a făcut nicio solicitare scrisă în data de 06.05.2014.
Instanța de fond nu a verificat în niciun fel acest motiv de contestație, stabilind că recunoașterea contestatorului privind scrierea conținutului înscrisului de la fila 15 din dosar și cu privire la semnătură sunt suficiente pentru ca actul să producă efecte juridice.
Contestatorul, prin avocatul său prezent la primul termen de judecată, a contestat partea din înscris cu privire la data întocmirii acestuia, în termenul legal prevăzut la art. 301 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precizând că solicită încuviințarea de probe pentru a face dovada că este o practică a societății pârâte de a semna „în alb” acte întocmite de salariați. În plus, la interogatoriul luat din oficiu, contestatorul personal a precizat faptul că nu a formulat cererea la 06.05.2014.
În aceste condiții, judecătorul fondului avea obligația de a verifica aceste aspecte, obligație instituită de art. 302 din Codul de procedură civilă.
Obligația procedurală de a proceda la verificarea înscrisului este cu atât mai important de respectat, cu cât actul respectiv stă la baza emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă. Câtă vreme contestatorul a invocat inexistența consimțământului său la încetarea contractului individual de muncă, iar existența consimțământul expres și necondiționat al părților este de esența încetării contractului individual de muncă, instanța era obligată să verifice dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 55 lit. b din Codul muncii, respectiv dacă s-a realizat efectiv acordul de voință al părților.
Se constată astfel fondate criticile apelantului privind nesoluționarea cauzei, fiind întemeiată cererea acestuia de anulare a sentinței și trimitere a cauzei pentru rejudecare.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea constată că instanța de fond a soluționat pricina fără a intra în judecata fondului, astfel că sentința este anulabilă în condițiile prevăzute de art. 480 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Având în vedere cererea expresă a apelantului de trimitere a cauzei pentru rejudecare, Curtea urmează să trimită cauza la Tribunalul O. pentru soluționarea cauzei pe fond.
În rejudecare, Tribunalul O. va avea în vedere dispozițiile art. 302 din codul de procedură civilă cu privire la obligația de verificare a înscrisului și va dispune administrarea tuturor probelor necesare pentru a determina dacă scrierea corespunzătoare datei de pe înscrisul de la fila 15 din dosar aparține sau nu contestatorului, stabilind astfel dacă s-a realizat sau nu acordul de voință al părților vizând încetarea contract individual de muncă la data de 06.05.2014, acord esențial pentru valabilitatea deciziei de încetare a contractului individual de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul contestator D. G. –C., domiciliat în municipiul Slatina, ..4, ..A, ., județul O. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. G. I., din Slatina, ..22, județul O. împotriva sentinței civile nr. 297 din 02.04.2015, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. T. SRL, cu sediul în municipiul Slatina, ., județul O..
Anulează sentința civilă nr. 297 din 02.04.2015, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2015
Președinte, C. S. | Judecător, M. P.-P. | |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. M. P. P.
Tehn. A.C:
5ex/13.07.2015
Jud. Fond: V. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 618/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
