Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4553/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4553/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 5740/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 61
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâtul M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 4553/12.09.2014, pronunțată de T. D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. V., domiciliată în Calafat, .. 34, jud. D. și intimații pârâți T. D., cu sediul în C., ., jud. D., C. DE A. C., C., .. 5A, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este declarat și motivat în termenul legal, precum și solicitarea apelantului pârât de judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantului pârât de judecare a cauzei în lipsă și apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra apelului formulat în cauză.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 15.04.2014, reclamanta P. V. a chemat în judecată pe pârâții M. Justiției, T. D. și C. de A. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați la plata dobânzii legale pentru sumele datorate prin decizia nr. 4745/09.07.2009 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, de la data la care hotărârile au devenit executorii și până la data plății integrale a acestor sume.
În motivarea în fapt a cererii, a arătat că a fost angajată la Judecătoria Calafat, din anul 2002 și până în anul 2008, inclusiv.
Prin decizia mai sus menționată, pârâții au fost obligați la plata diferenței de drepturi salariale, reprezentând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din L 50/1996.
Cum aceste drepturi sunt de natură salarială, fiind cuprinse în noțiunea de salariu, potrivit art. 60 din Codul Muncii, și cum pârâții refuză să execute hotărârea, prin neplata acestor drepturi, reclamanta a apreciat că este îndreptățită și la plata dobânzilor legale, conform art. 161 și art. 166 din Codul Muncii, raportat la art. 1084 și art. 1088 din Vechiul Cod Civil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului Muncii și Codului Civil.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La cerere, a fost atașară în copie, decizia civilă nr. 4745 din 9 iulie 2019 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._ .
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâtul T. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Pe cale de excepție, a invocat prescripția dreptului material la acțiune, potrivit dispozițiilor art. 2503 alin 1 și 2 și art. 2517 din NCC și art. 171 din Codul Muncii.
Pe fond,a arătat că prin OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a dispus că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului bugetar, executorii până la 31.12.2009 se va realiza eșalonat, în trei tranșe, pe perioada 2010- 2012.
Totodată, OUG 45/2010 a prorogat termenele de plată ale celor trei tranșe, pentru anii 2012, 2013, 2014, iar în cursul acestui termen orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
Prin legea 230/2011 a fost modificat articolul 1 al acestei ordonanțe, în sensul că s-a dispus ca eșalonarea plății să aibă loc până în anul 2016.
Așadar, făcând aplicarea acestor dispoziții legale, ordonatorii de credite, chemați în calitate de pârâți în prezenta cauză, nu au procedat până la acest moment la plata integrală a drepturilor bănești stabilite prin hotărârile judecătorești la care reclamantul face referire, aceasta urmând a se face potrivit eșalonării din textul legal enunțat.
Reclamanta a considerat că neplata drepturilor salariale solicitate se datorează culpei pârâților, astfel încât este îndreptățită la acordarea dobânzii legale prin prisma dispozițiilor art. 166 alin 4 din Codul Muncii și cele ale art. 1535 Cod civil. Însă, aceste prevederi legale nu pot fi reținute, întrucât, în cauză, nu este vorba despre o întârziere nejustificată a plății salariului, ci despre respectarea și aplicarea unui act normativ care prevede modalitatea de acordare a drepturilor de natură salarială stabilite în favoarea personalului bugetar prin hotărâri judecătorești executorii până la 31.12.2011.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 și urm. Cod proc.civ și pe celelalte acte normative incidente.
Pârâta C. de A. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând în esență faptul că, nu a fost refuzată executarea ci doar s-a făcut aplicarea actelor normative care dau posibilitatea de a se plăti creanțele în mod eșalonat, la anumite intervale de timp.
Pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, pe cale de excepție invocând prescripția dreptului material la acțiune, arătând că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 18 din D 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Pe fond, a arătat că reclamanta a obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Pe de altă parte, OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a prevăzut la art. 2 alin 3 că "sumele prevăzute la alin 1 plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.".
Prin urmare, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința nr.4553 din 12 septembrie 2014 pronunțată de T. D. în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 09.07._11 și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta P. V., cu domiciliul procesual ales în Calafat, .. 34, jud. D., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, T. D., cu sediul în C., ., jud. D. și C. de A. C., cu sediul în C., .. 5 A, jud. D..
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei dobânda legală aferentă creanței stabilite prin decizia civilă nr. 4745 din 09.07.2009, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, începând cu data de 15.04.2014 și până la data plății efective.
În temeiul art.248 N C.p.c instanța a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că este întemeiată având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.268 alin.1 lit.c) Codul muncii, cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați se prescriu în termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În speță s-a solicitat plata drepturilor începând cu data de 09.07.2009, acțiunea fiind introdusă la data 15.04.2014, însă raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, dreptul la acțiune s-a născut la data de 09.07.2009, data când trebuia să realizeze plata.
Așa fiind, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, potrivit dispozițiilor art. 268 alin.1 lit. c) Codul Muncii, pentru perioada 09.07._11 și a constatat prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin decizia nr. 4745/09.07.2009 pronunțată de C. de A. în dosarul nr._, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei drepturi salariale neachitate, corespunzător activității desfășurate.
Prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamanta a suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor salariale și, pe de altă parte, în devalorizarea monedei naționale, dar și în lipsa de folosință a sumelor cuvenite.
Astfel acesteia i se cuvine atât actualizarea sumei cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, până la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală, în temeiul art.40 alin.2 lit.c raportat la prevederile art.253 din Codul muncii, având în vedere și dispozițiile art.1535 din Noul Cod Civil.
Actualizarea cu indicele de inflație este de natură a restitui integral suma neplătită – damnum emergens. Acordarea dobânzii legale asigură și acoperirea beneficiului nerealizat - lucrum cessans. Acesta din urmă este un prejudiciu cert, în cazul datoriilor bănești fiind prezumat de lege (art. 1088 din vechiul Cod civil).
Având în vedere dispozițiile art. 278 din Codul Muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul Civil ( respectiv art. 1530 și urm. din noul Cod civil).
Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”, dispoziția fiind prevăzută și anterior în art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Pe de altă parte conform art. 166 alin. 4 din Codul muncii – Legea nr. 53/2003, forma actualizată, întârzierea nejustificată a plății salariului, sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamant. Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că dobânda legală solicitată de reclamanți este datorată începând cu data formulării prezentei cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței civile.
În concluzie, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâții să plătească reclamantei dobânda legală aferentă creanței stabilite prin decizia civilă nr. 4745 din 09.07.2009, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, începând cu data de 15.04.2014 și până la data plății efective.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâtul M. JUSTIȚIEI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul a arătat că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că reclamanta a obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Mai mult decât atât, a solicitat să se observe că OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a prevăzut la art. II alin.(3) că: „Sumele prevăzute la alin.(1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.."
Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
În același timp, potrivit art.1489 alin. 1 Cod civil, „Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege."
De asemenea, la art. 1535 se prevede că „(1)în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Ordonanța Guvernului nr.13/2011 definește dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației de a da o suma de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației si dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.
Astfel, prima instanță trebuia să observe că, în speță, creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență. în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Mai mult, instanța trebuia să rețină că, în ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010.
"(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a)în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;
b)în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;
c)în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.
(2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept."
În același sens sunt și dispozițiile O.U.G nr. 45/2010 pentru modificarea art. II din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sistemul justiției.
În fine, s-a subliniat că la 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, reclamanții nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
Față de temeiul de drept al acțiunii invocat, s-a arătat că, pe de o parte, aceste texte nu sunt incidente întrucât creanțele nu sunt ajunse la scadență.
Prin actele normative care au eșalonat plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar,s-a prevăzut o procedură specială de executare, statul asumându-și obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și în temeiul art. 474 alin. 2 din codul de procedură civilă să se schimbe în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate ca neîntemeiate cu privire la obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculate pentru sumele datorate în baza titlului executoriu deținut de intimata reclamantă»
Apelul este nefondat.
Prin OUG nr.71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între 2010 – 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.
Reclamanta a înaintat ordonatorului de credite titlurile executorii cu privire la drepturile bănești obținute, până în prezent efectuându-se plăți parțiale, potrivit eșalonărilor legale, așa cum a reținut prima instanță.
Pentru partea de creanță rămasă neachitată, reclamanta a solicitat acordarea de dobânzi legale în prezenta cauză.
Se reține totodată că sumele prevăzute în titlurile executorii reprezintă drepturi salariale(sporuri), datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.
Potrivit art. 166 din Codul muncii republicat (anterior art.161) salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 171(1) din Codul muncii republicat (anterior art.166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 cod civil de la 1864, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica, că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art. 1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Dispozițiile din noul Cod civil, invocate de apelantul M. Justiției, nu sunt aplicabile în speță.
Astfel, art. 6 Cod civil conține dispoziții privind aplicarea în timp a legii civile, însă textul stabilește reguli generale în materie, aplicabile chiar și actelor normative viitoare, în măsura în care acestea nu vor conține dispoziții exprese privind succesiunea legilor în timp.
Cât privește aplicarea în timp a NCC în raport de reglementările anterioare, trebuie avute în vedere dispozițiile corespunzătoare din Legea 71/2011. Prin norme tranzitorii legea de punere în aplicare a NCC stabilește expres, ca regulă, ultraactivitatea legii civile vechi, pe perioada de timp determinată, pentru procesele pe rol, după cum se stabilește și legea aplicabilă efectelor viitoare ale altor situații juridice trecute.
Ca și în cazul actelor juridice, efectele viitoare ale altor situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data săvârșirii ori producerii lor, așa cum rezultă din art. 6 alin 2 NCC, art. 3 din Legea 71/2011, precum și interpretarea per a contrario a art. 6 alin. 6 NCC.
Art. 6 alin. 6 și art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011 instituie o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție, obligația legală de întreținere, raporturile de proprietate, raporturile din vecinătate, dacă aceste situații subzistă după . legii noi.
Legea 71/2011 conține și norme speciale care se abat de la această ultimă regulă, iar din interpretarea dispozițiilor art. 111, 112, 114 din lege rezultă că prevederile noului Cod civil referitoare la plata dobânzilor, punerea în întârziere nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui cod.
Cu privire la motivul de apel potrivit căruia creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, fiind afectate de un termen suspensiv, ca urmare a reglementarii unei proceduri speciale de executare, C. reține următoarele:
Reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul autorităților pârâte, în baza unui raport de muncă, generator de drepturi si obligații, printre drepturile de care beneficiază fiind si dreptul la salariu cu toate componentele sale, reglementat legal și cu scadența lunară.
Ca urmare a nerespectării parțiale a acestei obligații de către autoritatea angajatoare, în sensul neplății lunare a sporurilor legale, reclamanta a formulat acțiune în justiție în vederea valorificării dreptului de creanță respectiv.
Instanța de judecată investită cu această acțiune, constatând că reclamanta este titulara unui drept de creanță care îndeplinește condițiile de exercitare, printre care și cerința de a fi un drept actual, respectiv faptul că există o datorie ajunsă la scadență, exigibilă, a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata sumelor respective.
Prin urmare drepturile salariale respective sunt ajunse la scadență, exigibilitatea creanței fiind constată de către instanța de judecată prin hotărârea judecătorească respectivă.
Prin OUG 71/2009 si L.230/2011 a fost stabilită procedura de executare a titlurilor executorii, în sensul plații eșalonate a sumelor deja stabilite prin hotărâri judecătorești.
In concluzie, prin cele două acte normative nu a fost afectată exigibilitatea creanțelor respective, ele devenind exigibile la momentul stabilit legal, respectiv în luna de plată a dreptului salarial, legiuitorul dispunând doar cu privire la eșalonarea la plata a unor titluri executorii.
Creanțele reclamantei constatate prin hotărâri judecătorești își păstrează caracterul exigibil, fiind eșalonată doar punerea în executare a hotărârii judecătorești.
Cu privire la motivul de apel potrivit căruia în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, C. reține următoarele:
Prin neexecutarea integrală a creanței la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care este îndreptățită reclamanta pentru neexecutarea integrală a creanțelor.
Prin acordarea creanței actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba de aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
În raport de argumentele expuse mai sus, C. constată că, prin obligarea pârâților, la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului ci se asigură repararea integrală a prejudiciului si acest motiv de apel fiind neîntemeiat.
In ceea ce privește motivul de apel privind data de la care se datorează dobânda, instanța apreciază că așa cum rezultă atât din OUG 71/2009, cât și din redactarea L230/2011, prin cele două acte normative nu a operat o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, ci s-a instituit o procedura de plată eșalonată a unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești, ceea ce nu echivalează cu recunoașterea însăși a dreptului ce se prescrie.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești, respectiv o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditori, pentru executarea cu întârziere și neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.
Deci pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamanta are titluri executorii iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului Cod civil, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor, respectiv art..1073 Cod civil și art.1082 Cod civil, care trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții C. reține că reclamanta, în calitate de creditoare, este beneficiara acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod procedură. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanta prin actele normative menționate mai sus a fost împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
În condițiile în care în speță debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în nici una din ipotezele prevăzute de art.1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care după lege să curgă dobânda de drept așa cum prevăd dispozițiile art.1088 alin.2 Cod civil, aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată, și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.
Apreciind ca legală și temeinică sentința atacată, conform art. 480 alin.1 cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 4553/12.09.2014, pronunțată de T. D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. V., domiciliată în Calafat, .. 34, jud. D. și intimații pârâți T. D., cu sediul în C., ., jud. D., C. DE A. C., C., .. 5A, jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2015.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, N. D. | |
Grefier, A. P. |
Red.jud.N.D.
Tehn.M.D.5 ex
J.f.M.V.
20.01.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 975/2015.... → |
|---|
