Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 892/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 892/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 943/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 892
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea contestației formulată de contestatorul T. Nicușor, cu domiciliul în Tg-J., .. 5A ., jud. Gorj, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii Gorj, cu sediul în Tg-J., .. 14 jud. Gorj și C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Soluționare a Contestațiilor, cu sediul în București, ., jud. Ilfov, sector 2, ca urmare a anulării sentinței civile nr. 2799 din 25.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ și reținerii cauzei pentru rejudecare, prin decizia civilă nr.659 din 05.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant T. Nicușor, lipsind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care;
Intimatul-reclamant T. Nicușor a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv Dispozițiile nr.849/01.12.1989 și nr.77/29.01.1990, care atestă încadrarea deținută și a depus concluzii scrise.
Potrivit dispozițiilor art.479 Cod pr. civ. instanța a încuviințat proba cu înscrisurile solicitate de intimatul-reclamant.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației de față.
Intimatul-reclamant T. Nicușor a solicitat admiterea contestației, așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra contestației de față:
Prin contestația înregistrată sub numărul_, reclamantul Toba N. a chemat în judecată pârâta C. Județeana de Pensii Gorj solicitând instanței să fie anulate decizia nr._/17.01.2012 și decizia nr._/01.01.2011 emise de pârâta și să fie obligata pârâta sa emită o noua decizie de pensie prin care sa fie valorificata în grupa a II-a de munca perioada 24.01._01 în procent de 75% conform adeverinței nr. 5158/18.05.2006 eliberata de S.C TPSUT S.A și să-i plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite și neachitate în aceasta perioada actualizate la data plații.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat ca prin deciziile contestate pârâta nu a valorificat la stabilirea și recalcularea drepturilor de pensie în grupa a II-a de munca întreaga perioada desfășurata în aceste condiții .
În perioada dedusă judecații reclamantul și-a desfășurat activitatea în funcția de sef secție și sef autobaza la secția de exploatare și întreținere a S.C TPSUT S.A .
A mai arătat reclamantul ca pârâta a recunoscut grupa II de munca, valorificând adeverința nr. 5158/18.05.2006 doar parțial pentru perioada cât a lucrat ca tehnician și subinginer la aceeași unitate.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei.
Prin sentința nr. 2799 din 25 septembrie 2014 a Tribunalului Gorj s-a admis contestația, s-au anulat deciziile nr._ din 17.01.2012 și nr._ din 01.01.2011 emise de pirita C. Județeană de Pensii Gorj.
A fost obligată pârâta să emită o noua decizie pentru reclamant prin care sa fie valorificata activitatea sa în grupa a II-a de munca în perioada 24.01._01 certificata prin adeverința nr. 5158/18.05.2006 și să plătească reclamantului diferența de drepturi bănești cuvenite începând cu 01.01.2011, actualizate la data plații.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a desfasurat activitate la . în functiile de sef sectie și sef autobaza la sectia de exploatare și întretinere a angajatorului în perioada 24.01._01.
Prin decizia nr._/13.06.2008 reclamantul a fost înscris la pensie pentru invaliditate gradul II fiindu-i valorificata perioada 16.02._90 la stabilirea stagiului de cotizare realizat în grupa a II-a de munca în procent de 75% din timpul normal de lucru, perioada fiind în scrisa în adeverinta nr. 5158/18.05.2006.
Prin decizia nr._/01.01.2011 pârâta a recalculat drepturile de pensie de invaliditate în conformitate cu prevederile art. 169 din Legea 263/2010 începand cu data de 01.01.2011 însa fara a se valorifica perioada 24.01._01 lucrata în grupa II de munca și înscrisa în adeverinta nr. 5158/18.05.2006 emisa de ..
Ulterior, prin decizia nr._/17.01.2012 pârâta a recalculat drepturile de pensie ale reclamantului prin valorificarea perioadei 01.12._78 ca lucrata în grupa II de munca în conformitate cu adeverinta nr. C1038/24.05.2011 eliberata de . Braila, însa în continuare nu s-a valorificat perioada 24.01._01 în care potrivit adeverintei 5158/18.05.2006 reclamantul a lucrat în grupa II de munca .
Nu a fost primita sustinerea pârâtei în sensul ca aceasta perioada nu a fost valorificata ca stagiu realizat în grupa II de munca întrucat functiile de sef statie și sef autobaza detinute de reclamant în aceasta perioada nu fac obiectul punctului 3 pozitia 9, 155 anexa 2 din Ordinul 50/1990 .
Astfel, potrivit punctului 3 din Ordinul 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, în gineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Potrivit art.2 din H.G nr.1223/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administrație, împreuna cu sindicatele libere din unități.
S-a reținut ca functiile de sef statie și sef autobaza detinute de reclamant nu sunt înscrise ca atare în Ordinului nr.50/1990, însă reclamantul a lucrat în aceleasi conditii și activitati ca și angajatii din subordinea sa, întrucat printre atributiile sale se numara coordonarea și supravegherea activitatii realizate de lucratorii din subordine cât și luarea unor masuri la fata locului, situatie ce atrage implicarea directa în activitate. Astfel, locul sau de munca a fost acolo unde se desfasura activitatea pe care a coordonat-o, reclamantul a fost supus acelorasi conditii, a lucrat efectiv în activitatea impusa de punctul 9, 155 din anexa 3 din Ordinul 50/1990.
S-a reținut de asemenea ca pârâta are atributii în verificarea documentelor depuse de beneficiarii de pensii în sensul de a fi îndeplinite toate conditiile impuse de lege pentru ca o persoana sa beneficieze de o pensie sau de recalcularea acestei pensii. Aceste documente sunt reprezentate de adeverinte emise de fostii angajatori și pentru care acestia si-au asumat raspunderea, cu atat mai mult cu cat conform art. 2 din H.G nr.1223/1990 nominalizarea persoanelor care vor beneficia de grupa II este atributul angajatorului.
Instanța a a vut în vedere decizia nr. 258/20.09.2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Prin restrângerea sferei de aplicare a Ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când s-au adus modificări și completări acestui ordin, s-ar crea discriminări, deși s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
În caz contrar s-ar crea o situație discriminatorie, în contradicție cu principiul egalității de tratament consfințit prin prevederile Codului muncii, precum și în raport cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Prin adeverința nr. 5158/18.05.2006 emisa de S.C T.P.S.U.T S.A Rovinari fostul angajator a arătat perioadele în care reclamantul a lucrat în grupa II de munca, fiind singurul for în măsura sa certifice aceasta situație, iar pârâta nu este îndreptățita sa cenzureze nominalizarea reclamantului de către angajator în grupa II și sa nu valorifice perioada 24.01._01.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. Județeana de Pensii Gorj.
În motivare a arătat că prin cererea nr._/10.06.2008 petentul a solicitat înscrierea la pensie de invaliditate, motiv pentru care a fost emisă decizia de pensionare nr._/13.06.2008.
Ulterior, urmare cererii nr._/16.08.2011 a fost emisă decizia de recalculare nr._/17.01.2012, prin care a fost valorificata grupa II de muncă, conform adeverinței nr. CI038/24.05.2011.
Împotriva acestei decizii petentul a formulat contestație pe motivul că nu i-a fost valorificată perioada 24.01._01 ca fiind lucrată în grupa II de muncă, conform adeverinței nr. 5158/18.05.2006, eliberată de ..
Urmare reverificării documentelor, care au stat la baza emiterii deciziei contestate, s-a constatat că meseriile avute de petent, respectiv șef secție și șef coloană nu sunt pretabile încadrării în grupa II de muncă, conform HG 1223/1990. De altfel, aceste meserii (funcții) nu fac nici obiectul punctului 3, pozițiile 9 și 155 din anexa 2 la Ordinului 50/1990.
În acest sens s-a pronunțat și Comisia Centrală de Contestații prin hotărârea nr. 7783/02.06.2014.
A precizat că hotărârea menționată mai sus nu a fost contestată de petent la instanța de judecata, fapt pentru care a rămas definitivă (alin. 3, art. 151 din Legea nr. 263/2010). Raportat la prevederile art. 151 alin 2 coroborate cu prevederile art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, acțiunea ce are ca obiect contestarea la instanța de judecată a unei decizii de pensie este în admisibilă.
Având în vedere considerentele de mai sus, a solicitat să se admită apelul declarat, să se schimbe în tot hotărârea ce face obiectul acestui dosar, iar pe fond să se respingă acțiunea că neîntemeiată.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței în stanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr. 659 din 05.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Gorj, împotriva sentinței civile nr.2799 din 25.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. Nicușor, având că obiect contestație decizie de pensionare.
S-a anulat sentința civilă nr. 2799 din 25.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ și s-a reținut cauza pentru rejudecare, urmând a se cita părțile și Comisia Centrală de Soluționare a Contestațiilor –C.N.P.P., în calitate de intimat, fixându-se termen de judecată la data de 19.02.2015.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că prima instanța a fost investită cu o contestație formulată împotriva deciziei emise de casa județeană de pensii, prin care s-a respins cererea de recalculare a pensiei formulată de contestator.
La data de 8.07.2014 ( fila 54 dosar tribunal) contestatorul a formulat și contestație împotriva Hotărârii 7783/2.06.2014 emisă de CNPP- Comisia Centrală de Contestații, arătând că între timp această instituție a răspuns contestației sale și că în mod eronat a apreciat că perioada 24.01._01 nu poate fi considerată ca fiind lucrată de contestator în grupa a II-a de muncă. Astfel, s-a apreciat ca nereală susținerea apelantei în sensul că nu a fost urmată procedura prealabilă și a rămas irevocabilă hotărârea comisiei centrale, pentru că nu a fost contestată.
Curtea a arătat că prima instanță avea obligația de a analiza și precizarea la contestație, în sensul de a introduce în cauză Comisia Centrală de Contestații și a se pronunța cu privire la anularea deciziei emisă de aceasta.
Soluționând contestația doar împotriva deciziei de respingere a cererii de recalculare a pensiei, prima instanță a aplicat greșit prevederile legale și a încălcat drepturile contestatorului, lăsând neanulat actul final al procedurii administrative prin care erau stabilite drepturile la pensie.
S-a concluzionat că procedând astfel, tribunalul a pronunțat o sentință nelegală, lovită de nulitate și care nu poate produce efecte juridice, cât timp deși a fost anulată decizia emisă de casa județeană de pensii, nu se poate trece la aplicarea sentinței și la valorificarea cererii de recalculare pensie și a actelor ce o însoțesc pentru că nu a fost anulată și hotărârea comisiei centrale, care a supus controlului ierarhic decizia inițială.
În rejudecarea contestației s-a dispus citarea în cauză și a Casei Naționale de Pensii Publice – Comisia Centrală de Soluționare a Contestațiilor.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este fondată contestația, pentru următoarele considerente:
Potrivit Legii 263/2010 si HG 257/2011, în vederea luării în calcul a grupei superioare de muncă, asiguratul sau pensionarul trebuie să prezinte casei teritoriale de pensii carnetul de muncă și/sau adeverință eliberată de unitatea la care a lucrat, care să ateste că a desfășurat activitatea în grupă superioară de muncă, cu respectarea prevederilor legale.
In ceea ce privește competența instituțiilor implicate în stabilirea drepturilor de pensie de a efectua verificări asupra documentelor ce le sunt prezentate pentru valorificarea stagiilor realizate în grupa superioară de muncă, Curtea constată că aceasta a fost greșit înțeleasă, deoarece legea nu le atribuie acestora prerogativa de a cenzura si încadrarea în grupă dispusă de angajator, din conținutul dispozițiilor art. 6 Ordinul 50/1990 si art. 2 din HG 1223/1990 rezultând că atributul nominalizării în grupa a II-a de muncă a fost rezervat consiliilor de administrație împreună cu sindicatele libere din unități.
Angajatorul este cel care decide acordarea beneficiului grupei superioare de muncă, în raport de condițiile concrete în care salariatul a prestat activitate, rolul instituțiilor implicate în stabilirea drepturilor de pensie fiind acela de a verifica dacă înscrierile efectuate în carnetul de muncă și/sau adeverințele de grupă sunt susținute de documente verificabile, întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 și conțin elementele de valabilitate prevăzute de art. 126 din HG 257/2011, Decretul 92/1976 si Ordinul nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de completare a carnetului de muncă.
In cauza de față, pentru dovedirea stagiilor realizate în grupa a II a de muncă reclamantul a prezentat casei de pensii carnetul de muncă si adeverința nr. 5158 din 18.05.2006 emisă de . atestă că în perioada 24.01._09 reclamantul a îndeplinit funcțiile de șef secție și șef autobază și a efectuat activități specifice grupei a II a de muncă în proporție de 75%.
Mențiunile din adeverință sunt însă apte să atragă valorificarea perioadei respective în gr. a II a de muncă în condițiile în care s-au făcut toate precizările cerute de lege, inclusiv cele referitoare la actul în baza căruia angajatorul a hotărât să-i acorde grupa pretinsă.
În plus, instanța are în vedere că aceeași adeverință a fost valorificată de casa județeană de pensii pentru perioadele 16.02.1978-1.03.1982 și 1.03._90, când reclamantul a îndeplinit alte funcții, prin urmare nu se pot aduce critici adeverinței sub aspectul formei sau al lipsei unor mențiuni.
Intimatele susțin că nu poate fi valorificată perioada pretinsă prin acțiune deoarece activitatea desfășurată nu face obiectul punctului 3, poziția 9 și 155 din anexa 2 la Ordinul 50/1990.
Cu privire la acest aspect, instanța reține că actul de nominalizare reprezintă actul intern al angajatorului prin care persoana dobândește beneficiul încadrării în grupa superioară de muncă, iar în speță angajatorul a stabilit prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 20.12.1990 că beneficiază de încadrarea în grupa superioară de muncă și personalul care a ocupat funcții de conducere, inclusiv șef secție. În același sens a fost și acordul sindicatului din unitate, dovedit prin actul încheiat între sindicat și patronat și depus la fila 34 din dosarul tribunalului.
Sunt nefondate susținerile intimatelor în sensul că activitatea de șef secție sau șef autobază nu se încadrează în punctele invocate din ordinul 50/1990, instanța constatând că reclamantul și-a desfășurat activitatea în carieră de cărbuni iar prin atribuțiile conferite de lege caselor de pensii nu se include și aceea de a cenzura nominalizarea făcută de angajator.
În consecință, se constată că adeverința prezentată de reclamant îndeplinește condițiile de formă și conținut cerute de lege, că a fost valorificată și anterior de casa județeană de pensii, dar cu privire la altă perioadă de timp iar nominalizarea efectivă a activității desfășurate în grupă superioară de muncă este atributul exclusiv al angajatorului.
Ca atare, este nelegală respingerea cererii de valorificare a adeverinței invocate de reclamant, așa încât se va admite contestația precizată, se vor anula deciziile nr._/17.01.2013 și nr._/01.01.2011, emise de pârâta C. Județeană de Pensii Gorj și hotărârea 7783/02.06.2014, emisă de C.N.P.P.- Comisia Centrală de Contestații.
Va fi obligată pârâta C. Județeană de Pensii Gorj să emită o nouă decizie prin care să fie valorificată activitatea sa în grupa a II-a de muncă în perioada 24.01._01, potrivit adeverinței nr.5158/18.05.2006 și să plătească diferența de drepturi bănești cuvenită contestatorului începând cu data de 1.01.2011, actualizată la data plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
Admite contestația precizată, formulată de contestatorul T. Nicușor, cu domiciliul în Tg-J., .. 5A ., jud. Gorj, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii Gorj, cu sediul în Tg-J., .. 14 jud. Gorj și C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Soluționare a Contestațiilor, cu sediul în București, ., jud. Ilfov, sector 2.
Anulează deciziile nr._/17.01.2013 și nr._/01.01.2011, emise de pârâta C. Județeană de Pensii Gorj și hotărârea 7783/02.06.2014, emisă de C.N.P.P.- Comisia Centrală de Contestații.
Obligă pârâta C. Județeană de Pensii Gorj să emită o nouă decizie prin care să fie valorificată activitatea sa în grupa a II-a de muncă în perioada 24.01._01, potrivit adeverinței nr.5158/18.05.2006 și să plătească diferența de drepturi bănești cuvenită contestatorului începând cu data de 1.01.2011, actualizată la data plății.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
5 ex./23.02.2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 825/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2816/2015.... → |
|---|
