Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2816/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2816/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 6994/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2816/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător L. M. L.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., .. 14, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 462 din 03 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator E. D., cu domiciliul în C., .. 9, ., . și intimata C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul contestator E. D., personal și asistat de avocat C. F. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care;
Avocat C. F. a depus practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat C. F., pentru intimatul contestator E. D., a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, apreciind că criticile formulate de apelanta intimată prin cererea de apel sunt neîntemeiate, instanța de fond făcând o apreciere corectă și în concordanță cu prevederile legale la pronunțarea hotărârii.
A solicitat cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanță reprezentând onorariu avocat.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
La data de 08.05.2014 contestatorul E. D. în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea COMISIEI CENTRALE DE CONTESTAȚII din cadrul CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, sa-i soluționeze contestația înregistrata sub nr.l0457/07.03.2014 împotriva Deciziei nr._/21.02.2014 emisa de C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., contestație care trebuia soluționata in termen de 45 zile de la înregistrare conform Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei centrale de contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice aprobat prin Ord. 1.453 din 2 mai 2011-MO 318/2011, admiterea pe fond a contestației in sensul anularii Decizia_/21.02.2014 emisa de C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., obligarea acesteia sa emită o noua decizie cu luarea in considerare a veniturilor realizate conform adeverinței nr.211/02.12.2013 eliberată de GLOBAL ARHIVE MANAGEMENT; ( salariu si toate elementele salariului menționate in coloanele 1-11 din adeverința inclusiv sporul de noapte); - perioadei de ucenicie, conform adeverinței nr.2429/30.07.2001 eliberată de GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL DE TRANSPORTURI CAI FERATE C.; perioadele menționate ca fiind lucrate in grupa a II a de munca in procent de 100% conform adeverințelor: 108/07.06.2011 eliberată de Cabinetul Individual de Insolventa T. N. și nr 645/ 29.07.2010 eliberata de . cu obligarea paratelor la cheltuieli de judecata.
In ședința publica de la 30.09.2014 contestatorul si-a precizat cererea in sensul că renunță la capătul de cerere privind obligarea Comisiei Centrale de Contestații de a soluționa contestația.
In ședința publica din 20.01.2015 contestatorul a renunțat la capătul de cerere privind valorificarea adeverinței nr. 108/2011 eliberată de C.. Insolvență T. N..
Prin sentința nr.462 din 3 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis contestația formulată de E. D. cu domiciliul în C., . 9, ., . împotriva deciziei nr._/21.02.2014 emisă de C. Județeană de Pensii D. cu sediul în C., . 14, județul D., astfel cum a fost precizată.
A fost obligată intimata C. Județeană de Pensii D. să emită o nouă decizie cu luarea in considerare a adeverințelor nr. 211/02.12.2013 eliberată de Global Arhive Management, cu privire la sporul de noapte menționat pana la data de 01.04.2001, adeverința nr. 2429/30.07.2001 eliberată de Grupul Școlar Industrial de Transporturi Căi Ferate C., adeverința nr. 645/29.07.2010 eliberată de ..
A fost obligată intimata să plătească reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că prin Decizia nr._/06.01.2014 emisa de către C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. i s-a stabilit contestatorului o pensie anticipată parțială începând cu 06.01.2014, la calculul punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare nefiind avute în vedere veniturile realizate conform adeverințelor nr.211/02.12.2013 eliberată de GLOBAL ARHIVE MANAGEMENT; nr. 2429/30.07.2001 eliberată de GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL DE TRANSPORTURI CAI FERATE C.; nr.108/07.06.2011 eliberată de Cabinetul Individual de Insolventa T. N. ; nr. 645/ 29.07.2010 eliberata de ..
Motivele reținute în decizie pentru care nu au fost luate in considerare aceste adeverințe au fost următoarele:
Adeverința nr.211/02.12.2013 nu poate fi avută în vedere ca și act doveditor al unor drepturi salariale întrucât emitentul Global Archive Management București nu au făcut dovada că dețin avizul Arhivelor Naționale pentru păstrarea și eliberarea adeverințelor.
Solicitările referitoare la activitatea desfășurată în grupa a II a de muncă, atestată prin adeverința nr. 108/07.06.2011 eliberată de Cabinetul Individual de Insolventa T. N. pentru . emitentă a fost radiată din Registrul Comerțului, iar lichidatorul judiciar nu a făcut dovada că dețin avizul Arhivelor Naționale pentru păstrarea și eliberarea adeverințelor necesare recunoașterii unor drepturi privind stagiile de cotizare în cazul societăților lichidate și radiate.
In ceea ce privește solicitările referitoare la activitatea desfășurată în grupa a II a de muncă, atestată prin adeverința nr. 645/29.07.2011 eliberată de . nu a fost avută în vedere ca fiind lucrată în condiții superioare de muncă întrucât actul menționat ca act de nominalizare nu îndeplinește cerința prevăzută de legislația incidență conform pct.6 din Ord.50/1990.
Instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției prematuritătii invocată prin întâmpinare pe care a respins-o pentru următoarele considerente:
Contestatorul a contestat Decizia nr._/06._ la C. Centrala de Contestații din C. CNPP, contestația înregistrata sub nr._/07.03.2014. Deși trebuia sa i se răspundă in termenul legal de 45 zile de la depunerea contestației, pana în prezent nu i s-a comunicat hotărârea comisiei încălcându-se prevederile art.150 alin (4) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice si Regulamentului privind organizarea,funcționarea și structura Comisiei centrale de contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice aprobat prin Ord. 1.453 din 2 mai 2011. Astfel i s-a îngrădit dreptul de a se adresa in justiție iar pârâtele sunt puse in întârziere.
In acest sens sunt considerentele Deciziei nr.956/13.11.2012 a Curții Constituționale care consfințește ca dispozițiile art.151 din alin ( 2) sunt constituționale in măsura in care nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal al hotărârilor nu împiedica accesul la justiție.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a admis contestația formulată împotriva deciziei nr._/21.02.2014 emisă de C. Județeană de Pensii D. astfel cum a fost precizată, pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește adeverința nr.211/02.12.2013 eliberata de GLOBAL ARHIVE MANAGEMENT, instanța a constatat că arhiva Heineken Romania (fosta Fabrica de B. C.) a fost predată către . in perioada 29.06._13, conform proceselor verbale depuse la dosar, anterioară eliberării adeverinței nr. 211/02.12.2013.
Totodată aceasta societate Global Archive Management deține autorizații de funcționare eliberate de Arhivele naționale pentru următoarele servicii: servicii arhivistice pentru păstrarea si conservarea documentelor, servicii arhivistice pentru prelucrări arhivistice, servicii arhivistice pentru utilizarea documentelor, fiind trecută in Registrul Operatorilor Economici la pozițiile 40,41,42 (filele 253-255 din dosar)
Instanța a apreciat că susținerea intimatei că adeverința trebuie avizată de Arhivele Naționale este greșită. Nu există prevedere legală în acest sens, legea nr. 16/1996, așa cum a fost modificată prin OUG nr.39/2006, nu impune prin prevederile sale o astfel de cerință.
Potrivit art. 4 din Legea nr.16/1996 - persoanele fizice și persoanele juridice, creatoare și deținătoare de documente care fac parte din Fondul Arhivistic Național al României, denumite în continuare creatori și deținători de documente, răspund de evidența, inventarierea, selecționarea, păstrarea și folosirea documentelor în condițiile prevederilor prezentei legi, deci răspunderea pentru cele menționate în adeverințele eliberate aparține unității deținătoare, care are ca obiect activitatea arhivistică.
Printre atribuțiile Arhivelor Naționale în administrarea și protecția specială a Fondului Arhivistic Național al României prevăzut de art. 5 din același act normativ menționat mai sus, nu se regăsește și aceea de a certifica pentru conformitate o adeverință emisă de un deținător de documente.
Art. 18 indice 1 din Legea 16/1996 a Arhivelor Naționale, menționat de intimată, nu se referă la avizarea adeverințelor, ci la avizarea desfășurării activității de către societatea ce are ca obiect activitatea păstrarea, conservarea și evidența arhivei.
Legea spune că " depozitarea documentelor prevăzute la alin.2 se face în spații și în condițiile corespunzătoare, avizate de Arhivele Naționale sau de Direcțiile Județene ale Arhivelor Naționale, după caz". Așadar Arhivele Naționale avizează spațiile și condițiile în care se depozitează documentele de către societatea ce are ca obiect de activitatea arhivarea documentelor, avizul fiind o condiție pentru ca societatea cu un astfel de obiect de activitate să poată funcționa.
A fost obligată intimata să ia in considerare adeverința nr. 211/02.12.2013 eliberată de Global Arhive Management, doar cu privire la sporul de noapte menționat pana la data de 01.04.2001, deoarece după această perioadă nu putea face obiectul unei astfel de adeverințe întrucât, în conformitate cu prevederile art.10 din Legea 263/2010 și art.5 din HG 257/2011 documentul prin care se face dovada stagiului de cotizare si a veniturilor realizate îl constituie declarația nominală lunară depusă de angajator, în baza căreia s-a eliberat adeverința nr.636/16.01.2014 emisă de C.J.P.D..
Salariul tarifar lunar menționat in adeverință pe perioada 01.07._01 a fost luat in considerare in decizie, conform anexei la decizie - Datele privitoare la activitatea in muncă (filele 46-47 din dosar)
Instanța a respins apărarea intimatei in sensul că sporul de noapte nu poate fi avut în vedere întrucât temeiul legal nu este prezentat cu certitudine, deoarece s-a menționat in adeverință temeiul juridic-art. 114 din Legea nr. 10/1972.
Cu privire la adeverința nr. 2429/30.07.2001 eliberată de GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL DE TRANSPORTURI CAI FERATE C. din care rezulta ca a realizat venituri in perioada 15.09.1969-septembrie 1972 pentru activitatea in producție în care s-a reținut si virat contribuția la asigurări sociale, chiar daca nu s-au menționat veniturile realizate, trebuia sa se tina cont de prevederile art 2 lit.c ( principiul contributivității) si art. 162 alin(2) din Legea nr. 236/2010 " In situațiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă."
Iar cu privire la faptul că nu s-a precizat data certă a încetării activității in perioada de ucenicie, se putea lua in considerare perioada până la 01septembrie 1972, in condițiile in care in adeverință s-a menționat "septembrie 1972".
In ceea ce privește solicitările referitoare la activitatea desfășurată în grupa a II a de muncă, atestată prin adeverința nr. 645/29.07.2011 eliberată de ., instanța consideră că sunt întemeiate.
Astfel, intimata nu a luat în considerare adeverința invocată de contestator doar pentru faptul că decizia nr. 790/02.07.1992 menționată ca fiind act de nominalizare, este doar o decizie prin care angajatorul a stabilit acordarea numitor sporuri, iar anexa la decizie prezintă doar locurile de muncă ce urmează a fi încadrate în grupele I si II de muncă, încadrarea efectivă conform Ord. 50/1990 nefiind realizată de către angajator.
S-a invocat faptul că ar fi trebuit ca salariatul să facă dovada că a fost nominalizat in conformitate cu prevederile pct. 6 din actul normativ menționat.
Instanța a considerat că această dovada pusă în sarcina salariatului este excesivă, in condițiile în care legea nu prevede această dovadă în sarcina persoanei care solicită înscrierea la pensie.
Normele de aplicare ale Legii 263/2010 aprobate prin HG nr.257/2011 anexa 14 prevăd înscrisurile ce se au în vedere la luarea în considerare a perioadelor lucrate în grupele de muncă, anterior lunii aprilie 2001, înscrisuri care nu pot fi decât mențiunile din carnetul de muncă sau eventual adeverințe care trebuie să aibă o anumită formă și conținut.
Cu privire la conținutul adeverinței din cauză, s-a constatat că respectă întru totul cerințele prevăzute de anexa 14 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, care la nominalizare menționează că se completează actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.).
Deci se prevede obligativitatea menționării actului administrativ emis de unitate (proces-verbal, decizie, tabel, etc ), ceea ce unitatea s-a conformat la emiterea adeverinței, respectiv a menționat decizia nr. 790/02.07.1992 prin care angajatorul a stabilit acordarea numitor sporuri si locurile de muncă ce se încadrează în grupele I si II de muncă, iar nu ce vor fi încadrate în grupele I si a II a de muncă, așa cum afirmă intimata in întâmpinare (fila 40 din dosar.)
Prin decizia nr. 790/1992 .-au stabilit locurile din unitate ce se încadrează în grupe de muncă iar prin adeverința menționată se atestă că reclamantul a lucrat în procent de 100% in grupa a II-a de muncă conform nominalizării efectuate prin Decizia nr. 790/02.07.1992, temeiul juridic al încadrării fiind anexa II, punctul 204 din Ordinul 50/1990.
Instanța constată că funcția deținută de contestator lăcătuș si controlor la secția Montaj General se încadrează în anexa II pct. 204 Din Ordinul 50/1990–personalul de deservire tehnică a avioanelor, aspect necontestat de altfel de pârâtă.
In aceste condiții apărarea pârâtei în sensul că există hotărâri ale Curții Supreme de Justiție în care s-a reținut că, în condițiile în care funcțiile ocupate nu figurează printre funcțiile sau profesiunile prevăzute de HG 1223/1990 și Ordinul 50/1990, nominalizarea făcută de angajator prin hotărâre a Consiliului de administrație contravine reglementărilor legale în vigoare și nu poate constitui temei pentru pensionare cu reducerea vârstei standard de pensionare, nu poate fi reținută în prezenta cauză decât ca o justificare a temeiniciei pretențiilor contestatorului de a-i fi luată în considerare adeverința de grupă.
În cauză s-a constatat că funcțiile ocupate de contestator se încadrează printre funcțiile sau profesiunile care în sensul HG 1223/1990 și a Ordinului 50/1990 conferă personalului salariat dreptul la încadrarea în grupa a II-a de muncă cu consecința pensionării înainte de limita de vârstă.
In baza art. 453 C.p.c. a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică se referă la modul în care instanța de fond a soluționa excepția de prematuritate având în vedere că era nesoluționată contestația formulată de reclamant împotriva deciziei Casei de pensii.
Apelanta mai arată că societatea la care a fost predată arhiva nu avea drept de funcționare deoarece acest aviz a fost obținut ulterior.
În privința adeverinței nr.211/2013 apelanta arată că aceasta nu trebuia luată în calcul având în vedere că datele privitoare la sporul de noapte sunt contradictorii, iar motivarea instanței este greșită.
Apelanta mai arată că deciziile avute în vedere 645/2010 și 790/1992 nu îndeplinesc condițiile prevăzute de HG 257/2011, nu reprezintă act administrativ care să nominalizeze persoanele în grupe superioare de muncă în sensul prevederilor art.6 din Ordinul 50/1990, iar pe de altă parte adeverința nu atestă împrejurarea că reclamantul a lucrat în procent de 100%.
O altă critică vizează faptul că în practica Curții Supreme de Justiție s-a reținut că nu poate fi făcută nominalizarea de către angajator prin hotărâre a consiliului de administrație și nu poate constitui temei pentru pensionare cu limită de vârstă atâta timp cât funcțiile ocupate nu figurează printre funcțiile sau profesiunile prevăzute de HG 1223/1990 și Ordinul 50/1990 care conferă dreptul de încadrare în grupa a II-a de muncă.
În final apelanta critică luarea în calcul a adeverinței 2429/2001 deoarece din această adeverință nu rezultă că activitatea de producție este aceeași cu activitatea din perioada de ucenicie.
Apelul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamantului i s-a stabilit o pensie anticipată parțială începând cu 6 ianuarie 2014 de către C. Județeană de Pensii D. fără a fi avute în vedere toate adeverințele depuse de reclamant și anume: 211/2013, 2429/2001 și 645/2010.
Cu privire la excepția prematurității urmează să se constate că aceasta a fost soluționată în mod legal deoarece pârâtele au fost puse în întârziere atâta timp cât acestea nu au răspuns în termenul legal de 45 zile prevăzut de Legea 263/2010, principiul accesul liber la justiție conferindu-i contestatorului posibilitatea adresării justiției înainte de primirea răspunsului întârziat.
Nu este întemeiat nici motivul invocat de apelantă privind împrejurarea că firma . nu ar avea avizul de la Arhivele Naționale, deoarece Arhiva Națională avizează doar depozitarea documentelor în spații și în condiții corespunzătoare, iar pe de altă parte certificarea pentru conformitate a unor adeverințe emise de un deținător de documente nu se face de către Arhiva națională neavând atribuții în acest sens, aceste atribuții aparținând unității deținătoare a arhivei.
În privința adeverințelor care au fost luate în calcul de către instanță și pentru care există critici de către apelantă, aceste critici nu sunt întemeiate.
Referitor la adeverința nr.211/2013, ea fost avută în vedere în mod corect de către instanța de fond, critica nefiind întemeiată deoarece instanța în mod legal a motivat pe principiul disponibilității pe de o parte, iar pe de altă parte s-a avut în vedere doar sporul de noapte menționat în adeverință până la data de 1 aprilie 2001, neavând relevanță specificarea de către instanță a coloanelor referitoare la ce spor de noapte, care ar fi contradictorii, menționându-se corect în adeverință temeiul juridic prevăzut de art.114 din Legea nr.10/1972.
Nu este întemeiat nici motivul referitor la adeverința nr.645/2010 care nu trebuia luată în calcul pe motiv că nu respectă dispoz. art.6 din Ordinul 50/1990 la eliberarea adeverinței, iar reclamantul nu a putut face dovada că a fost nominalizat printr-un act emis de unitatea angajatoare, iar decizie 790/1992 menționată în adeverința de mai sus nu ar reprezenta un act intern de nominalizare a persoanelor în grupe superioare de muncă.
În acest sens, în mod corect instanța a reținut că activitatea desfășurată de reclamant a fost nominalizată în decizia 790/1990 și că ea se încadrează în condițiile de grupa a II-a de muncă potrivit Anexei 2 din Ordinul 50/1990.
S-a avut în vedere pct.3 din Ordinul 50/1990 care arată că pot beneficia de încadrare în grupa a II-a de muncă fără limitarea numărului personalul care este în activitate nominalizat dar și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexa 2.
Cum în anexa 2 au fost prevăzute locurile de muncă era firesc ca personalul care lucrează efectiv în aceste locuri de muncă să beneficieze de grupe de muncă, iar dacă în anexe sunt prevăzute grupe de muncă cu anumite activități, urmează ca în grupa respectivă să se încadreze personalul care desfășoară efectiv acele activități.
Întrucât reclamantul a desfășurat activitate de nituire cu ciocanul pneumatic și deservirea tehnică a aeronavelor și încercarea la sol a acestora, rezultă că această activitatea se încadrează în pct.44 și 204 din Anexa 2 a Ordinului 50/1990, decizia 790/1992 fiind emisă în mod corect ca și adeverința.
Instanța de asemenea în mod corect a analizat decizia nr.790/1992 și a apreciat că aceasta are valoarea unui act de nominalizare în condiții de grupa a II-a de muncă prin aceasta stabilindu-se acordarea sporurilor și locurile de muncă care se încadrează în grupele I și II de muncă până la dara de 1 aprilie 1992 și nu cele ce vor fi încadrate în aceste grupe de muncă pe viitor.
Și în privința adeverinței 2429/2001, instanța de fond a apreciat în mod corect că aceasta poate fi valorificată incluzându-se și ucenicia, având în vedere dispozițiile legale invocate și anume art.2 lit.c și art.162 alin. 2 din Legea 263/2010, apelanta având obligația de a utiliza la determinarea punctajului mediu anual salariul minim pe țară în situația în care din înscrisul depus nu rezultă drepturile salariale, arătându-se de către instanță data de 1 sept.1972 până la care s-a putut considera că a desfășurat activitatea în cauză.
Având în vedere aceste considerente instanța constată că apelul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins conform art.480 alin.1 Cod pr.civilă, cu obligarea apelantei la 200 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., .. 14, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 462 din 03 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator E. D., cu domiciliul în C., .. 9, ., . și intimata C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2.
Obligă apelanta la plata față de intimatul E. D. a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, L. M. L. | |
Grefier, N. A. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.5 ex
J.f.C.Uncheașu
23.06.2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 892/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1391/2015.... → |
|---|
