Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 966/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 966/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 2979/63/2014
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 966/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător M. P.
Grefier G. Ț.
***************
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta C. Județeană de Pensii D., împotriva sentinței civile nr.6064 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator P. G., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns; intimatul contestator P. G. asistat și reprezentat de avocat T. G. lipsind: apelanta pârâtă C. Județeană de Pensii D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind cererii de formulat, excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra apelului.
Avocat T. G. pentru intimatul constatator P. G. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată..
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2014, reclamantul P. G. a formulat contestație împotriva deciziei nr._/25.11.2013 emisă de intimata C. Județeană de Pensii D. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei contestate și emiterea unei noi decizii cu luarea în calcul a întregii perioade lucrate în grupa a II-a de muncă, respectiv valorificarea la calculul pensiei a sumelor reprezentând " sporuri pentru condiții periculoase".
În motivare, a arătat că pârâta i-a respins cererea de pensionare, neluându-i în calcul întreaga perioadă lucrată în grupa a II-a de muncă cu motivarea că perioada 10.08.1978 – 20.02.1979 ( adev.3623/2012) și 24.02.1979 – 01.03.1994 ( adev.2677/2012) nu se pot valorifica întrucât temeiul juridic nu este corect.
Intimata nu a avut în vedere nici perioada 01 12_01 lucrată în grupa a II a de muncă motivat de faptul că funcția deținută nu se încadrează în prevederile HG 1223/1990.
În plus, nu i-a fost avută în vedere adeverința nr.4555/2013 cu privire la sporul pentru condiții periculoase.
A considerat că în mod nejustificat au fost eliminate aceste perioade, întrucât au fost depuse la dosarul de pensionare toate actele necesare, inclusiv adeverințele eliberate de ., eliberate în temeiul disp. HG 1223/1990 și Ordinului 590/ 2008 al Ministerului Muncii, care atestă că a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100% .
Contestatorul a făcut și precizarea că a respectat procedura prealabilă instituită de Lg 263/2010, în sensul că s-a adresat Casei Naționale de Pensii Publice, cerere la care nu a primit niciun răspuns până în prezent, cu toate că termenul legal a fost depășit.
În scop probatoriu a depus la dosar decizia contestată, anexa la decizie, adeverințele invocate, situația cu funcțiile ce s-au încadrat în grupe de muncă la Energomontaj SA, cartea de identitate, carnet de muncă, contestația adresată Comisiei Centrale de Contestații.
La data de 03.04.2014 intimata C. Județeană de Pensii D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr._/23.09.2013, contestatorul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, cerere care a fost respinsă prin decizia nr._/25.11.2013, cu motivarea că perioada de grupa a II-a de muncă nu poate fi valorificată deoarece temeiul juridic nu este corect, iar pentru perioada 01 12_01 funcția nu se încadrează în prevederile HG 1223/1990.
În ceea ce privește sumele reprezentând " premii" menționate în adeverința nr.4555/2013, în mod corect acestea nu au fost valorificate la calculul punctajului mediu anual, întrucât în conformitate cu HG nr.257/2011, aceste sporuri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
A depus la dosar în copie: cererea nr._/23.09.2013, decizia de respingere nr._/25.11.2013, buletin de calcul cu anexa la decizie, desfășurător cu date privitoare la activitatea în muncă.
La data de 24.04.2014 contestatorul P. G. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor invocate ca fiind neîntemeiate.
A arătat că funcția pe care a deținut-o se regăsește în lista funcțiilor ce se încadrează la grupa a II-a de muncă, adeverințele eliberate de către angajatori întrunind condițiile de formă și conținut prevăzute de lege, astfel că refuzul pârâtelor apare ca neîntemeiat.
La solicitarea instanței cele trei unități angajatoare, respectiv VILMAR SA, ., . SA au depus actele de nominalizare a contestatorului în grupa a II a de muncă în baza cărora au emis adeverințele .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părțile litigante.
Prin sentința civilă nr.6064 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a admis în parte contestația. formulată de contestatorul P. G., în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D..
S-a anulat în parte decizia_/25.11.2013 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să emită contestatorului o decizie de pensie cu luarea în considerare a mențiunilor din adeverința nr.2677/2012 eliberată de ., adeverința nr.3623/2013 eliberată de Vilmar SA și adeverința nr.1735/04.04.2012 eliberată de Energomontaj SA, privind încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității desfășurată de contestator în perioadele menționate în aceste adeverințe .
A fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 450 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a solicitat intimatei pensionarea sa, cu valorificarea la stabilirea pensiei și a mențiunilor cuprinse în adeverința nr. 2677/2012 eliberată de ., adeverința nr. 3623/2013 eliberată de Vilmar SA și adeverința nr. 1735/04.04.2012 eliberată de Energomontaj SA din care rezultă că în perioadele indicate în aceste documente, acesta a desfășurat activitate ce s-a încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% .
Prin decizia_/25 11 2013, C. de Pensii D. i-a respins cererea de pensionare cu motivarea că vârsta la data înscrierii la pensie e mai mică decât vârsta standard de pensionare, iar elementele din adeverințele 3623/2012 și 2677/2012 nu se valorifică deoarece temeiul juridic nu este corect și în perioada 01 12_01 funcția nu se încadrează în prevederile HG 1223/1990.
Cât privește adeverința 4555/2013, sumele cu titlu de " premii" nu se valorifică la calculul pensiei deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor anterior datei de 01 04 2001.
În prezenta cauză, reclamantul a contestat decizia de respingere a cererii de pensionare, prin care intimata a refuzat să-i valorifice adeverințele depuse, solicitând instanței să dispună obligarea la emiterea unei decizii de pensie prin care să fie valorificate mențiunile cuprinse în acestea.
S-a reținut că a respectat procedura prealabilă instituită de Lg.263/2010, în sensul că s-a adresat Casei Naționale de Pensii Publice, însă nu a primit niciun răspuns până în prezent, cu toate că termenul legal a fost depășit.
Instanța a constatat că acțiunea este întemeiată în parte și a fost admisă ca atare.
Adeverințele nr. 2677/2012 eliberată de . și nr. 3623/2013 eliberată de Vilmar SA din care rezultă că în perioadele indicate activitatea contestatorului a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, întrunesc cerințele legale și trebuie avute în vedere la emiterea deciziei de pensionare.
Adeverințele de care se prevalează contestatorul cuprind, de asemenea, toate mențiunile necesare prevăzute în Anexa nr.14 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Se constată că adeverința nr.2677/2012 eliberată de . de care se prevalează contestatorul cuprinde temeiul juridic al încadrării, iar intimata nu a arătat de ce acesta ar fi greșit, și care este motivul pentru care funcția și locul de muncă al contestatorului nu se încadrează în temeiul juridic indicat de angajator, ori, angajatorii sau deținătorii de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și le eliberează.
Mai mult, din actele transmise de societate ( aflate la filele 69 -114) rezultă încadrarea activității desfășurate de reclamant în Secția Mecano Sudură a IUG SA în grupa a II a de muncă.
Cu referire la adeverința nr. 3623/2013 eliberată de Vilmar SA:
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către Vilmar SA ( filele 115-179) contestatorul a lucrat în Divizia Cazangerie, iar funcția și locul său de muncă au fost nominalizate în grupa a II a de muncă prin Dec.nr.12/06 01 1993 și Dec.nr 731/14 04 1992 de încadrare a personalului în grupa a II a de muncă conform Ord 50/1990, Anexa II art 30 " Crăițuirea electropneumatică ( arc-aer), operațiuni de sudură continuă în mediu protector de bioxid de argon" .Se constată că activitatea desfășurată așa cum a fost descrisă în deciziile susmenționate corespunde întocmai activității descrise în Ord.50/1990, Anexa II, pct.41 .
Ordinului nr. 50/1990 i s-au adus mai multe modificări, făcând corp comun cu acest act normativ, iar principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă îl constituie existența condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în climat nefavorabil.
Potrivit art. 3 din Ord. nr. 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Beneficiază de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II.
Întrucât activitatea desfășurată de contestator se circumscrie prevederilor legale mai sus citate instanța constată că în mod greșit această adeverință nu a fost valorificată.
În ceea ce privește adeverința nr.1735/2012 eliberată de Energomontaj SA intimata a menționat în decizia contestată că funcția contestatorului nu se încadrează în prevederile HG 1223/1990, or, așa cum s-a reținut anterior, angajatorul este direct răspunzător de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și le eliberează.
Mai mult, din actele transmise de societate rezultă în mod indubitabil faptul că încadrarea activității desfășurate de reclamant în grupa a II a de muncă –funcția șef serviciu sudură, s-a efectuat conform procedurilor legale din Ord.50/1990, fiind emisă Hot. Consiliului de Administrație nr.10/14 08 1992 de aprobare a locurilor de muncă, funcțiilor și meseriilor personalului angajat, printre acestea regăsindu-se și funcția de șef serviciu.
Referitor la adeverința nr. 4555/2013 eliberată de Energomontaj SA se constată că aceasta cuprinde "premii " acordate contestatorului conform contractului colectiv de muncă, instanța apreciind că acestea nu pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr 15 din HG 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Astfel, în anexa 15 este prevăzut în mod expres faptul că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sporuri ce nu au avut caracter permanent. Aceste premii nu pot fi considerate sporuri cu caracter permanent ( cum este, de exemplu, sporul de vechime și celelalte sporuri indicate expres în această anexă)
Pentru considerentele expuse, Tribunalul a admis în parte contestația, a dispus anularea în parte a deciziei nr._/25.11.2013 emisă de intimată.
A obligat intimata să emită contestatorului o decizie de pensie cu luarea în considerare a mențiunilor din adeverința nr.2677/2012 eliberată de ., adeverința nr. 3623/2013 eliberată de Vilmar SA și adeverința nr.1735/04.04.2012 eliberată de Energomontaj SA privind încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității desfășurată de contestator în perioadele menționate în aceste adeverințe .
În temeiul art.453 alin 2 C., având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte, instanța a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. Județeană de Pensii D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In fapt, prin cererea care a făcut obiectul prezentei cauze, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr._/25.11.2014 și emiterea unei decizii de pensii cu luarea în considerare a:
- Adeverinței nr. 2677/2012 eliberata de . SA
- Adeverinței nr. 3623/2013 eliberata de .>
- Adeverinței nr. 1735/04.04.2012 eliberata de Energomontaj SA
- sumelor reprezentând "premii" din Adeverința nr. 4555/2013 eliberată de Energomontaj SA - Sucursala Energomontaj Turceni.
Prin sentința nr.6064/30.10.2014, instanța de fond a admis în parte contestația, a anulat în parte decizia nr._/25.11.2013 și a obligat CJP D. să emită contestatorului o nouă decizie de pensie cu valorificarea mențiunilor referitoare la grupa de muncă din Adeverințele nr.2677/2012 eliberată de . SA, nr. 1735/04.04.2012 eliberată de Energomontaj SA și nr. 1735/04.04.2012 eliberata de Energomontaj SA.
Consideră intimata că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Prin cererea nr._/23.09.2013, reclamantul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârsta, cerere soluționată prin emiterea deciziei de respingere nr._/25.11.2013, în motivarea căreia s-a menționat faptul că "elementele din Adeverința nr.3623/2013 și Adeverința nr.2677/2012 referitoare la grupa a II-a de munca nu se valorifică la calculul
pensiei deoarece temeiul juridic nu este corect, iar pentru perioada 01.12._01 funcția nu se încadrează în prevederile HG nr. 1223/1990. Sumele reprezentând "premii"din Adeverința nr. 4555/2013 nu se valorifică la calculul pensiei deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor anterior datei de 01.04.2001.
•Adeverința 2677/2012 poartă mențiunea că în perioada 24.02._79, reclamantul, având funcția de inginer și sef atelier a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin Hotărârea CA nr. 1/23.04.1990 și Contractele Colective de munca, iar temeiul juridic al încadrării în
grupa îl reprezintă Ordinul 50/1990, anexa II, pct 160 coroborat cu art. 3 din Ordinul 50/1990.
Perioada 24.02._79 nu a fost valorificată ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă întrucât funcția și locul de muncă nu se încadrează în prevederile pct. 160 din Anexa II la Ordinul nr. 50/1990.
•Adeverința nr.3623/2013 menționează că în perioada 10.08._79, reclamantul, având funcția de inginer, a fost încadrat in grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin Decizia nr.l2/1993 și a Contractului Colectiv de Munca, iar temeiul juridic ii reprezintă Ordinul 50/1990, anexa II, pct.34.
Perioada 10.08._79 nu a fost valorificată în grupa a II-a de munca întrucât nominalizarea (contractul colectiv de munca) este incorectă și funcția nu se încadrează în prevederile pct.34 din Anexa II la Ordinul nr. 50/1990.
•Adeverința nr.1735/04.04.2012 eliberată de Energomontaj SA menționează că în perioada 01.08._01 reclamantul, având funcția de Sef Serv. Sudura si inginer, a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 10/14.08.1992, iar temeiul juridic îi reprezintă HG nr. 1223/1990 si Nota MLPT nr. 1596/1990.
Perioada 01.12._01 nu a fost valorificată în grupa a II-a de muncă întrucât funcția deținuta in aceasta perioada (Sef Birou Sudură - poziția 40-62 din carnetul de munca) nu se încadrează în prevederile HG nr. 1223/1990.
In ceea ce privește motivarea cuprinsă în sentința apelată, consideră apelanta că aceasta este greșită, instanța de fond întemeindu-si soluția pe faptul că "angajatorii sau deținătorii de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și le eliberează".
Interpretarea dată de instanța de fond normelor tinde să înlăture orice atribuții pe care casele de pensii ar putea să le aibă în verificarea adeverințelor a căror valorificare se cere.
Astfel așa cum a statuat Curtea de Apel C., potrivit art. 158 alin.2 din Legea nr. 263/2010, "adeverințele care atesta încadrarea persoanelor în fostele grupe I si/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001".
Prin norma legala s-a reglementat forța probantă relativă a adeverințelor care atestă desfășurarea activității în condiții specifice grupei I sau a II-a de muncă. Astfel fiind, casele de pensii pot refuza luarea acestora în considerare la stabilirea drepturilor de pensie, fără a fi obligate să promoveze un litigiu în cadrul căruia să conteste adeverințele astfel emise.
Conflictul astfel creat urmează a fi soluționat în cadrul contestațiilor formulate, de beneficiarii adeverințelor, împotriva deciziilor de pensii emise fără valorificarea adeverințelor.
De asemenea, Curtea de Apel C. a statuat că faptul că legiuitorul a prevăzut expres răspunderea emitentului adeverinței pentru veridicitatea celor atestate nu este in măsura sa schimbe forța probanta relativa a acestor înscrisuri, dedusa din prevederile art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010 (Dosar nr._/63/2013 - Decizia nr. 2934/09.07.2014).
. asemănătoare (Dosar nr._ - Decizia nr. 1723/08.05.2014), Curtea de Apel C. a statuat că, "deși adeverința formală îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de anexa nr. 14 la HG nr. 257/2011, nu poate fi valorificată la pensie deoarece mențiunile privitoare la temeiul de drept sunt vădit eronate, activitatea nefiind încadrata de angajator în grupa a II-a de munca, potrivit Ordinului nr. 50/1990, anexa II, pct.211 si 160".
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței nr.6064/30.10.2014 pronunțată de Tribunalul D. -Secția Conflicte de Munca și Asigurări Sociale, în sensul respingerii contestației.
In drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile Legii nr. 263/2010 cu modificările si completările ulterioare și art. 466-483 Cp.c.
Contestatorul P. G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârâta C. de Pensii D..
Apelul nu este fondat.
Potrivit art. 158 alin. 2 din legea nr. 263/2010, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit art. 126 din normele de aplicare a acestei legii, deverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
(2)Angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să elibereze aceste adeverințe, în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane.
(6)Pentru a putea fi valorificată, adeverința menționată la alin. (1) se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute.
În anexa 14 sunt făcute următoarele observații;
Menționăm că prezenta adeverință s-a eliberat în baza documentelor, verificabile, aflate în arhiva societății, cunoscându-se atât prevederile Codului penal referitoare la falsul în înscrisuri oficiale, cât și prevederile legislației de reglementare a pensiilor din sistemul public, potrivit cărora angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.
Din economia acestor reglementări reiese că pentru ca o adeverință să poată fi luată în calcul trebuie să fie completată cu toate mențiunile prevăzute de modelul prevăzut în anexa 14 a normelor de aplicare a legii nr. 262/2010, și să aibă la bază acte verificabile existente în arhiva unității și care să fi fost întocmite conform Ordinului 50/1990 înainte de 2001.
În ceea ce privește adeverința nr. 1735/2012, aceasta îndeplinește după cum se poate observa condițiile prevăzute de textele mai sus enunțate fiind eliberată pe baza hotărârii CA din 14 08 1992.
Susținerile recurentei în sensul că nu poate fi valorificată deoarece funcția de șef birou sudură nu s-ar încadra în prevederile HG nr. 1223/1990 nu poate fi primită.
În primul rând, conform mențiunilor din anexa 14 așa cum s-a arătat, răspunderea pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare revine angajatorului.
Pe de altă parte,potrivit HG 1223/1990, personalul care este in activitate si care a lucrat la locurile de munca sau activitatile cu conditii de munca nocive, grele sau periculoase de pe santierele de constructii-montaj, grupurile de santiere si intreprinderile-santier, inclusiv unitatile de deservire ale acestora: bazele de productie, depozitele, laboratoarele, unitatile de mecanizare se incadreaza in grupa a II-a de munca in vederea pensionarii, pentru intreaga perioada efectiv lucrata dupa 18 martie 1969.
Potrivit art. 2 Nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administratie, impreuna cu sindicatele libere din unitati.
În speță, nominalizarea contestatorului s-a făcut de cel ce avea atribuțiile legale în acest sens astfel că cele menționate sunt legale, apelanta neavând atribuții privind încadrarea în grupele de muncă.
Aceeași este situația și în cazul celorlalte 2 adeverințe, susținerile apelantei în sensul că acestea ar avea forță probantă relativă nefiind întemeiată.
Acestea sunt considerentele pentru care Curtea constată că sentința atacată este temeinică și legală, astfel că în baza art. 480 cod proc. civ. apelul va fi respins ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii D., împotriva sentinței civile nr.6064 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator P. G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2015.
Președinte, R. M. | Judecător, M. P. | |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.M.P./02.03.2015
Tehn.MC/4 ex.
j.f. G.S.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 571/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 745/2015. Curtea... → |
|---|
