Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 3212/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3212/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 6575/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3212
Ședința publică de la 03 Iulie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant B. V., domiciliat în C., .. 8, ., ., împotriva sentinței civile nr. 767/18.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Naționala pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat si Recipientelor sub Presiunea S.A. – C.N.C.I.R, cu sediul în București, ., sector 1, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant B. V., asistat de avocat ales D. I., cu împuternicire la dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat și motivat în termen legal, iar în cadrul procedurii prealabile s-a depus la dosar întâmpinare și răspuns la aceasta.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată, potrivit art. 482 raportat la art. 244 Cod proc. civ., încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat D. I. pentru apelantul-reclamant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, anularea sentinței atacate și în rejudecare să se dispună anularea deciziei de sancționare nr. 69/2014.
Arată că decizia de sancționare nu cuprinde motivele ce au stat la baza emiterii acesteia și nici nu individualizează expres fapta săvârșită, fiind astfel lovită de nulitate potrivit art. 252 alin. 2 Codul Muncii.
Având în vedere că decizia de sancționare nu poate fi completată cu vreun alt înscris, cere admiterea excepției nulității.
Pe fond, arată că validarea rapoartelor incumbă inspectorului și nu șefului, angajatorul refuzând să depună fișa postului, astfel că situația de fapt reținută de către tribunal este una eronată.
Precizează că în cadrul cercetării disciplinare s-a constatat că din culpă au fost validate peste termen rapoartele, iar în cadrul deciziei contestate se reține săvârșirea altei fapte, aspect favorabil apelantului.
Depune la dosar chitanța nr. 351/29.05.2015 și cere obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât la judecata în fond, cât și-n apel.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința apelată, Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulata de contestatorul B. V. in contradictoriu cu intimata C. Naționala pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat si Recipientelor sub Presiunea S.A. – C.N.C.I.R..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin actiunea contestatorul B. V. a chemat in judecata intimata C. Naționala pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat si Recipientelor sub Presiunea S.A. – C.N.C.I.R, solicitand anularea deciziei de sanctionare disciplinara nr. 69/ 24.03.2014 emisa de parata, ca nelegala si netemeinica.
Cu cheltuieli de judecata.
In motivare arata ca, prin decizia nr. 69/24.03.2014 a fost sanctionat disciplinar cu avertisment scris, pentru fapta de a nu fi verificat si supervizat Rapoartele de inspectie nr. 45 -16/ 17.01.2014 si 45-17/17.01.2014 online sau in maxim 10 zile de la emitere, decizia fiindu-i comunicata prin inmanare in data de 01.04.2014.
In data de 14.04.2014, in temeiul art. 2 alin. 1 indice 3 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare a invitat parata la sediul Cabinetului de Avocat I. D. la sedinta de informare privind avantajele si efectele juridice ale medierii in Romania si Uniunea Europeana, insa parata nu a raspuns favorabil.
Apreciază ca Decizia nr. 69/24.03.2014 este lovita de nulitate absoluta, întrucât nu cuprinde precizarea prevederilor din regulamentul intern, contractul individual de munca si contractul colectiv de munca la nivel de unitate, considerate că au fost incalcate prin fapta ce a fost retinuta ca fiind abatere disciplinara si sancționata prin decizia contestata prin prezenta.
Sustine ca mentionarea la art. 1 din decizia contestata a faptului ca sanctiunea disciplinara este aplicata "ca urmare a incalcarii Procedurii Generale de Sistem PG-INSP-09 si a dispozitiilot art. 72 alin. 1 lit. p din Regulamentul Intern al CNCIR SA nu echivaleaza cu indeplinirea obligatiei prevazuta la art. 252 alin. 2 lit. b din Codul Muncii."
In cuprinsul Deciziei contestate se face doar o referire la art. 72 aliun. 1 lit. p din Regulamentul Intern al CNCIR SA, fara a exista o alta indicare a sarcinilor de serviciu incalcate.
Invedereaza instantei ca, desi in decizia contestata se retine ca fapta pentru care a fost sanctionat reprezinta o incalcare a Procedurii Generale de Sistem PG-INSP-09, cu toate acestea in concluziile Raportului comisiei de disciplina se propune sanctionarea reclamantului pentru incalcarea dispozitiilor PIT INSP-09 si nicidecum asa cum a consemnat parata in decizia nr. 69/2014. Astfel, in opinia sa, a fost sanctionat pentru cu totul altceva decat a propus comisia.
Arata ca decizia de sanctionare nr. 69/24.03.2014 nu se poate completa cu alte inscrisuri si referirea la cuprinsul altor acte nu inlatura lipsa mentiunilor obligatorii conform art. 252 alin. 2 din Codul Muncii.
In cuprinsul deciziei, intimata nu a indicat nici prevederile din regulamentul intern incalcate, nici cele din fisa postului si nici cele din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate in vigoare la data emiterii deciziei contestate.
Mai sustine ca decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de el in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Intimata a efectuat cercetarea disciplinara a contestatorului - finalizata cu emiterea Raportului Comisiei de Disciplina nr. 3852/2014, iar in cadrul acestei cercetari a dat o declaratie scrisa cu privire la faptele considerate abatere disciplinara, in care a prezentat starea de fapt reala si apararile impotriva acuzatiilor aduse, asa cum reiese atat din declaratia sa, cat si din Raportul Comisiei de Disciplina.
Cu toate acestea, sustine ca decizia nu cuprinde apararile formulate in cadrul cercetarii disciplinare efectuate si, deci, nici motivele pentru care acestea au fost inlaturate.
De asemenea, afirma ca lipsesc mentiunile de la lit. b si c ale acestui text, sanctiunea nulitatii absolute impunandu-se de drept.
Pe fondul cauzei, avand in vedere ca fapta retinuta de Comisia de disciplina in Raportul nr. 3852/2014 consta in incalcarea din culpa a obligatiei de a valida rapoartele de inspectie in termenul prevazut, in timp ce in decizia contestata prin prezenta fapta retinuta ca abatere disciplinara consta in aceea ca reclamantul nu a verificat si supervizat rapoartele de inspectie, apreciaza ca, nu exista identitate intre fapta indicata in decizia de sanctionare nr. 69 si cea retinuta in concluziile Raportului Comisiei de disciplinara nr. 3852/2014, fapta pentru care s-a propus aplicarea sanctiunii cu avertisment scris.Considera, astfel, ca a fost sanctionat pentru cu totul altceva decat a propus comisia de disciplina, iar conform prevederilor art. 6.3 din Procedura Generala de Sistem PG-INSP-09 (Procedura la care se face trimitere si in decizia de sanctionare ), validarea reprezinta atributul inspectorului si nu a Sefului Serviciu Verificari Tehnice – functie detinuta de reclamant.
Un alt aspect important in analizarea situatiei juridice in ansamblul sau apreciaza ca este acela sa si Directorul de Sucursala are aceleasi sarcini de verificare si supervizare ca si reclamantul.
Astfel, conform PG-INSP-09 la art. 6.1… Directorul de Sucursala "Verifica si supervizeaza Raportul de inspectie online sau in maximum 10 zile de la emitere, prin supervizare documentului i se asigneaza/atașeaza semnatura, documentul ramana in baza de date in format pdf".
Contestatorul aduce critici si in ceea ce priveste Comisia de disciplina, aceasta incalcand si prevederile art. 124 alin. 6 din ccm la nivel de unitate, care prevede ca modul de desfasurare a cercetarii disciplinare prealabile se consemneaza .. Desi a solicitat incheierea unui proces-verbal, Comisia a refuzat acest lucru.
Isi intemeiaza actiunea pe dispozitiile art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri.
In scop probatoriu, depune, in copie, carte de identitate, adresa nr. 5208/22.04.2014 emisa de CNCIR, Proces-verbal privind sedinta de informare mediere, Invitatie la sedinta de informare privind avantajele medierii, confirmari de primire, decizia contestata, raportul comisiei de disciplina, sentinta civila nr. 5973/2013 din dosarul nr._ .
Intimata, la data de 02.12.2014, a depus întâmpinare, solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
Arata ca s-a inceput cercetarea disciplinara de catre Comisia de disciplina din cadrul intimatei, in baza referatului nr. 2493/21.02.2014 emis de Directorul general adjunct OI, ing. D. C. I., referat emis urmare a sesizarii unor aspecte prezentate prin referatul nr. 1553/20.02.2014 emis de directorul sucursala C. M. S..
Urmare a cercetarii prealabile disciplinare a contestatorului comisia de disciplina a incheiat Raportul nr. 3852/2014 propunand angajatorului sanctionarea salariatului B. V. cu avertisment scris.
Prin decizia de sanctionare nr. 69/14.03.2014, comisia de disciplina a retinut incalcarea dispozitiilor art. 72 alin. 1 lit. p din Regulamentul Intern al CNCIR SA, pentru neefectuarea verificarii si supervizarii a rapoartelor de inspectie nr. 45 – 16/17.01.2014 si nr. 45 – 17/ 17.01.2014, fapte ce au constituit abatere disciplinara conform prevederilor art. 248 alin. 1 lit. a din Legea nr. 53/2003, precum si incalcarea Procedurii Generale de Sistem – PG INSP 09 privind rapoartele de inspectie.
Sustine ca decizia de sanctionare indeplineste conditiile de valabilitate prevazute de art. 252 alin. 2 din codul muncii.
Depune, in copie, regulamentul intern, codul etic, procedura generala de sistem rapoarte de inspectie PG – INSP – 09.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a constatat si reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția nulității absolute a deciziei nr. 69/24.03.2014 invocata de contestator, instanța a respins-o, întrucât decizia contestata îndeplinește conditiile de forma impuse de art. 252 alin. 2 lit. b si c din codul muncii, fiind mentionate atat incălcarea prevederilor Procedurii Generale de Sistem PG – INSP – 09, precum si a dispozitiilor art. 72 alin. 1 lit. p din Regulamentul Intern al CNCIR SA, precum si motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, in cuprinsul art. 5 din decizia contestata, aratandu-se ca, la stabilirea sanctiunii disciplinare au fost avute in vedere (…) recunoașterea faptelor si faptul ca a colaborat pentru stabilirea imprejurarilor in care acestea au fost savarsite.
Pe fondul cauzei, s-a retinut urmatoarele:
Contestatorul este salariatul unitatii parate, in functia de Sef Serviciu Verificari Tehnice – sucursala CNCIR C..
Prin Decizia nr. 69/24.03.2014, acesta a fost sanctionat disciplinar cu avertisment scris, pentru faptele de a nu fi verificat si supervizat Rapoartele de inspectie nr. 45 – 16/17.01.2014 si nr. 45 – 17/17.01.2014, online sau in maximul de 10 zile de la emitere.
Decizia nr. 69/24.03.2014 a fost emisa avand in vedere Referatul nr. 2493/25.02.2014, raportul Comisiei de Disciplina, inregistrat la CNCIR SA cu nr. 3852/2014 si dispoz. art. 248 alin. 1 din c.muncii si art. 66 lit. a din Regulamentul intern al intimatei.
La art. 5 din decizie este mentionat ca la stabilirea sanctiunii disciplinare au fost avute in vedere lipsa sanctiunilor disciplinare suferite anterior de catre salariat, recunoasterea faptelor si faptul ca a colaborat pentru stabilirea imprejurarilor in care acestea au fost savarsite.
Comisia de disciplina a fost constituită la nivelul CNCIR SA prin Decizia nr. 529/ 08.11.2011 modificata si completata prin Decizia nr. 178/24.07.2012 si a fost sesizata in data de 25.02.2014 prin referatul nr. 2493, avand ca atributie cercetarea disciplinara a mai multor salariati, printre care si contestatorul din speta de fata.
In ceea ce priveste contestatorul B. V., prin referatul nr. 2493 se retinea faptul ca acesta a supervizat cu intarziere rapoartele de inspectie nr. 45 – 16/17.01.2014 si nr. 45 – 17 17.01.2014 si nu a luat masurile necesare cand a observat ca sunt incomplete.
De asemenea, i se imputa faptul ca acesta nu a luat in timp util si nu a prezentat directorului de sucursala masurile necesare pentru remedierea situatiei sesizate prin adresa ISCIR nr. 1329/10.02.2014 si anume intocmirea amendamentelor de anulare a scadentei acordate prin rapoartele mai sus mentionate.
Totodata, contestatorul nu a prezentat directorului de sucursala, la termenul prevazut, documentele solicitate prin rezolutia de pe adresa ISCIR nr. 1329/10.02.2014 si anume nota explicativa a inspectorului ce a efectuat verificarile tehnice si punctul sau de vedere.
Cu ocazia audierilor, contestatorul a recunoscut faptul ca supervizarea rapoartelor in cauza a fost întarziata cu 3 zile.
Urmare a cercetarii disciplinare, comisia de disciplina a constatat faptul ca acesta a supervizat cu intarziere rapoartele de inspectie nr. 45 – 16/17.01.2014 si nr. 45 – 17/ 17.01.2014 si au propus sanctionarea salariatului B. V. cu avertisment scris, in temeiul art. 248 alin. 1 litera a din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii, republicata, ca urmare a incalcarii din culpa a acestuia a obligatiei de a valida rapoartele de inspectie in termenul prevazut, fiind incalcate in acest fel dispozitiile PIT INSP – 09, Procedura Generala de Sistem, R. de Inspectie si ale art. 72 alin. 1 lit. p din Regulamentul Intern.
Art. 72 alineatul 1 lit. p din Regulamentul Intern, prevede ca neindeplinirea atributiilor de serviciu stabilite conform fisei postului constituie abatere disciplinară.
Potrivit punctului 6.2. din Procedura Generală de Sistem - R. de inspectie cod PG – INSP – 09, seful serviciu verificare tehnica/Sef IRAS/IRMR/IMSP verifica si aproba Raportul de Inspectie; verifica si supervizeaza Raportul de inspectie online sau in maximum 10 zile de la emitere, prin supervizare documentului i se asigneaza/atașeaza semnatura, documentul ramane in baza de date in format pdf.
F. de cele mentionate, instanta a constatat ca validarea reprezinta atributul Sefului Serviciu Verificari Tehnice, respectiv a contestatorului, in cazul de fata.
Avand în vedere considerentele expuse, faptul ca salariatul contestator, in calitatea sa de sef serviciu verificare tehnica/sef IRAS/IRMR/IMSP avea ca atributii verificarea si aprobarea Raportului de Inspectie, precum si verifcarea si supervizarea Raportului de inspectie online sau in maximum 10 zile de la emitere, prin supervizare, precum si faptul ca acesta a recunoscut ca supervizarea rapoartelor in cauza a fost intarziata cu 3 zile, instanta a apreciat ca decizia contestata este temeinica si legala și a respins actiunea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel contestatorul B. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că prin sentința apelata a fost respinsa contestația formulata impotriva deciziei nr. 69/24.03.2014 prin care am fost sancționat disciplinar cu "avertisment scris" pentru fapta de a nu fi verificat si supervizat Rapoartele de inspecție nr. 45-16/17.01.2014 si nr. 45-17/17.01.2014 on-line sau in maxim 10 zile de la emitere, instanța apreciind ca in cauza nu ar opera excepția nulității absolute a deciziei contestate, respectiv actul contestat ar cuprinde cerințele prevăzute de art.252 alin.2 lit b si c din Codul muncii, iar pe fondul cauzei a considerat instanța de judecata ca s-ar fi făcut vinovat de cele reținute in sarcina sa prin deciza contestata.
Înțelege sa critice pentru nelegalitate si nemernicie sentința nr.767/18.02.2015.
A). Asa cum a arătat si in contestația formulata, si in cadrul motivelor de apel înțelege sa invoce nulitatea absoluta a Deciziei nr. 69/24.03.2014 întrucât:
1. Nu cuprinde, asa cum prevede art. 252 alin. 2 lit. b) din Codul Muncii, precizarea prevederilor din regulamentul intern, contractul individual de muncă si contractul colectiv de muncă la nivel de unitate considerate ca au fost incalcate prin fapta ce a fost reținuta ca fiind abatere disciplinara si sancționată prin decizia contestata.
Menționarea la art. 1 din decizia contestata a faptului ca sancțiunea disciplinara este aplicata „ca urmare a încălcării Procedurii Generale de Sistem PG-INSP-09 si a dispozițiilor art. 72 alin. (1) lit p) din Regulamentul Intern al CNCIR SA" nu echivalează cu indeplinirea obligației prevăzuta la art. 252 alin. 2 lit. b) din Codul muncii.
In cuprinsul Deciziei contestate se face doar o referire la art. 72 alin. (1) lit. p) din Regulamentul Intern al CNCIR SA, fara a exista o alta indicare a sarcinilor de serviciu incalcate. Astfel nu se menționează articolul, alineatul, litera dispozițiilor legale, regulamentare, din contractual colectiv sau individual de munca nesocotite de salariat.
Formularea folosita in decizie, respectiv: "ca urmare a încălcării Procedurii Generala de Sistem PG-INSP-09 si a dispozițiilor art. 72 alin. (1) lit. p) din Regulamentul Intern al CNCIR SA", este generala si nu satisface exigentele textului de lege menționat - fara indicarea expresa a prevederilor din regulamentul intern, contractul individual de muncă si contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care se considera ca au fost incalcate, neputandu-se verifica daca faptele săvârșite se încadrează in tiparul unor abateri disciplinare.
O astfel de formulare generica nu satisface exigenta legii si nu echivalează cu îndeplinirea cerinței legale in discuție, care presupune cu necesitate arătarea /"prevederilor"/ incalcate, cu atat mai mult cu cat la art. 72 alin. (1) lit. p) din Regulamentul Intern se vorbește generic despre sancționare disciplinara pentru nerespectarea sarcinilor si atribuțiilor de serviciu STABILITE CONFORM FISEI POSTULUI - neputand fi interpretat ca o prevedere a regulamentului intern încălcata de salariat, fapta pentru care ar putea fi aplicata o sancțiune disciplinara.
Subliniază faptul ca potrivit prevederilor Codului muncii, atribuțiilor unui post sunt stabilite prin fisa postului, ce se constituie in anexa-parte integranta a contractului de munca al salariatului, iar parata nu a depus la dosarul cauzei acest înscris.
Practic, nefiind indicate expres prevederile incalcate, nu se poate analiza conținutul acestora si stabili daca petentul, prin fapta reținuta de angajator, a săvârșit vreo abatere disciplinara.
2. Nu cuprinde, asa cum prevede art. 252 alin. 2 lit. c) din Codul Muncii, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de subsemnatul în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Angajatorul a efectuat cercetarea disciplinara a subsemnatului - finalizata cu emiterea Raportului Comisiei de Disciplina nr. 3852/2014, iar in cadrul acestei cercetări am dat o declarație scrisa cu privire la faptele considerate abatere disciplinara in care a prezentat starea de fapt reala si apărările împotriva acuzațiilor aduse, asa cum reiese atat din declararie cat si din Raportul Comisiei de Disciplina la care am făcut referire (pag 4 - ultimul alineat).
Cu toate acestea, la emiterea deciziei contestate, parata nu a respectat prevederile i legale, in sensul ca Decizia nu cuprinde apărările formulate in cadrul cercetării disciplinare efectuate si, deci, nici motivele pentru care acestea au fost înlăturate.
Asa cum a invederat instanței de fond prin Răspunsul la întâmpinare in cuprinsul deciziei contestate, angajatorul nici nu a indicat apărările formulate si nici motivele pentru care acestea au fost înlaturate - cu toate ca in Raportul Comisiei de disciplina 3852/2014 (indicat in decizie ca stand la baza emiterii deciziei de concediere), respectiv la pag 4 pct. II se precizează „ cat privește susținerea salariatului ca Comisia nu va tine cont de acestea, intrucat..." Insa, decizia de sancționare nr.69/24.03.2014 nu se poate completa cu alte inscrisuri si referirea la cuprinsul altor acte nu inlatura lipsa mențiunilor obligatorii conform art. 252 alin. (2) din Codul Muncii.
Felul lacunar in care societatea-angajatoare a inteles sa intocmeasca decizia de sancționare reprezintă opțiunea paratei, opțiune ce trebuia insa cenzurata de către instanța de fond prin prisma nulității absolute a acesteia - conform prevederilor art. art. 252 alin. 2 lit. b) si c) din Codul Muncii.
F. de dispozițiile imperative ale art. 252 alin. 2 din Codul muncii, decizia de sancționare trebuie sa cuprindă chiar in conținut toate elementele prevăzute de lege si trebuie sa îndeplinească toate condițiile de forma. In aceste condiții, nu se poate completa decizia de sancționare cu alte inscrisuri si referirea la cuprinsul altor acte nu inlatura lipsa mențiunilor obligatorii.
Nulitatea prevăzuta de art. 252 alin. (2) din Codul Muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind prevăzuta anume de lege. In cazul nulității exprese, legea instituie o prezumție, juris tantum" de vătămare astfel incat beneficiarul prezumției nu trebuie sa dovedească faptul vătămării ci doar neobservarea formelor legale. Caracterul normei legale este imperativ, iar incalcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute. Fiind vorba de o nulitate absoluta, pentru nerespectarea cerințelor de forma „ad validitatemi nu poate fi vorba de acoperire prin confirmare.
Pentru toate aceste aspecte învederate solicitam admiterea excepției invocate cu consecința admiterii contestației.
Referitor la criticile ce privesc soluționarea fondului cauzei:
Asa cum a arătat si in fata instanței de fond, parata-angajatoare nu a depus la dosarul cauzei inscrisuri prin care sa fie probata săvârșirea presupusei abateri disciplinare.
1. Un aspect care a fost invederat instanței de fond insa asupra căruia aceasta nu s-a aplecat deloc este acela ca fapta reținuta de Comisia de disciplina in Raportul nr. 3852/2014, fapta pentru care s-a propus sancționarea disciplinara, consta in "încălcarea din culpa a obligației de a valida rapoartele de inspecție in termenul prevăzut" (pag 5 - ultimul alineat), in timp ce in decizia contestata se precizează ca fapta reținuta ca abatere disciplinara consta in aceea ca „nu a verificat si supervizat rapoartele de inspecție". Astfel, nu exista identitate intre fapta indicata in decizia de sancționare nr.69 si cea reținuta in concluziile Raportului Comisiei de disciplina nr. 3852/2014, fapta pentru care s-a propus aplicarea sancțiunii cu avertisment scris, fiind sancționat așadar pentru cu totul altceva decât a propus comisia de disciplina.
2.Mai mult, conform prevederilor art. 6.3 din Procedura Generala de Sistem PG-
INSP-09 (Procedura la care se face trimitere si in decizia de sancționare), validarea
reprezintă atributul inspectorului si nu a Șefului Serviciu Verificări Tehnice - funcție
deținuta. Insa in concluziile Raportului Comisiei de Disciplina se retine faptul
ca se face vinovat de „incalcarea oblgatiei de a valida rapoartele de inspecție in
termenul prevăzut". Prin Raportul Comisiei de disciplina s-a propus sancționarea mea
pentru pretinse incalcari ale atribuțiilor de serviciu... care de fapt nu erau in sarcina sa.
Din punct de vedere tehnic nici nu este posibila o asemenea operațiune care sa fie efectuata de către petent, iar acest aspect l-a supus de asemenea atenției instanței de fond: chiar daca s-ar incerca acționarea butonului de validare al unui raport de inspecție de către petent, sistemul informatic ar refuza comanda respectiva, intrucat doar inspectorul poate face validarea. Validarea este operația care se aplica rapoartelor de inspecție de către inspector dupa verificarea check-listului, factura si raport, conform art.6.3 alin. 2 - Inspector din procedura PG - INSP-09. In consecința, in urma cercetării disciplinare efectuata in cauza, comisia de cercetare a reținut ca abatere săvârșirea de către angajat a unei fapte care in realitate nu intra in atribuțiile sale (validarea rapoartelor de inspecție).
3.Desi in decizia contestata se retine ca fapta pentru care a fost sancționat
reprezintă o incalcare a Procedurii Generale de Sistem PG-INSP-09, cu toate acestea in
conculziile Raportului comisiei de disciplina se propune sancționarea pentru
incalcarea dispozițiilor PIT INSP - 09 si nicidecum asa cum a consemnat angajatoarea -
parata in decizia nr. 69/2014. Astfel a fost sancționat pentru cu totul altceva decât a
propus comisia.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea apelului, si rejudecand pe fond cauza, modificarea in tot a sentinței apelate, admițând contestația asa cum a fost formulata.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază a fi nefondat apelul, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce succed.
Prin decizia nr. 69/24.03.2014 apelantul contestator a fost sancționat disciplinar cu "avertisment scris" pentru fapta de a nu fi verificat si supervizat Rapoartele de inspecție nr. 45-16/17.01.2014 si nr. 45-17/17.01.2014 on-line sau in maxim 10 zile de la emitere.
Curtea constată că motivele de nulitate absolută a deciziei de sancționare ,invocate în cadrul primului motiv de apel sunt nefondate.
Susținerea că decizia nr. 69/24.03.2014 nu cuprinde, asa cum prevede art. 252 alin. 2 lit. b) din Codul Muncii, precizarea prevederilor din regulamentul intern, contractul individual de muncă si contractul colectiv de muncă la nivel de unitate considerate ca au fost inculcate prin fapta ce a fost reținuta ca fiind abatere disciplinara si sancționată prin decizia contestata este nefondată.
Observând decizia se constată că s-a menționat la art. 1 faptul ca sancțiunea disciplinara este aplicata „ca urmare a încălcării Procedurii Generale de Sistem PG-INSP-09 si a dispozițiilor art. 72 alin. (1) lit p) din Regulamentul Intern al CNCIR SA", fapt care corespunde exigențelor impuse de art. 252 alin. 2 lit. b) din Codul muncii care prevede că se menționează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
Art. 72 alineatul 1 lit. p din Regulamentul Intern, prevede ca neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu stabilite conform fisei postului constituie abatere disciplinară.
Potrivit punctului 6.2. din Procedura Generală de Sistem - R. de inspecție cod PG – INSP – 09, seful serviciu verificare tehnica/Sef IRAS/IRMR/IMSP verifica si aproba Raportul de Inspecție; verifica si supervizează Raportul de inspecție on-line sau in maximum 10 zile de la emitere, prin supervizare documentului i se asigneaza/atașează semnătura, documentul rămâne in baza de date in format pdf.
Referitor la cel de al doilea motiv de apel care vizează faptul că decizia nu cuprinde, asa cum prevede art. 252 alin. 2 lit. c) din Codul Muncii, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de subsemnatul în timpul cercetării disciplinare prealabile,Curtea constată că este nefondat.
Conform art. 251 alin. (1) din Codul muncii, „sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile”.
Art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul muncii reglementeaza sanctiunea disciplinara a avertismentului scris.
Curtea constată că dispoziții similare sunt prevăzute și la art.73 alin.1 din Regulamentul intern care prevăd că,,sub sancțiunea nulității absolute,nicio măsură ,cu excepția celei prevăzute la art.66 lit.a din prezentul regulament,nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”.
Așadar,reglementarea cercetarii disciplinare prealabile a avut ca scop prevenirea unor masuri abuzive, nelegale sau netemeinice dispuse de catre angajator.
Prin urmare, raportat la dispozitiile legale citate anterior, nu există obligatia efectuarii unei cercetari disciplinare prealabile in cazul in care aplica salariatului, pentru abaterea disciplinara savarsita, sanctiunea disciplinara a avertismentului scris.
Avand in vedere ca sanctiunea disciplinara a avertismentului scris este cea mai usoara sanctiune disciplinara ce poate fi aplicata unui angajat in ipoteza savarsirii unei abateri disciplinare, legiuitorul a apreciat ca, in cazul aplicarii ei, nu este necesara cercetarea disciplinara prealabila a angajatului, insa angajatorul poate efectua cercetarea disciplinara prealabila si ..
In ipoteza in care angajatorul efectueaza cercetarea disciplinara prealabila, desi nu are o obligatie legala in acest sens, nu se impune constatarea nulitatii absolute a deciziei de sanctionare disciplinara emisa cu nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la aceasta cercetare, intrucat o astfel de sanctiune ar fi excesiva in conditiile in care legiuitorul nu a reglementat sanctionarea angajatorului cu nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare disciplinara in absenta cercetarii disciplinare prealabile.
Curtea constată că apelantul contestator,în cadrul cercetării disciplinare,a recunoscut că a supervizat cu întârziere rapoartele de inspecție dar ,,pe motivul cercetării și luării măsurilor corecte” ceea ce reprezintă de fapt arătarea circumstanțelor în care a avut loc abaterea reținută care au fost avute în vedere la individualizarea sancțiunii.
Angajatorul ținut cont de aceste circumstanțe așa cum prevede art.250 Codul muncii, la individualizarea sancțiunii aplicate,la art.5 din decizie arătând că la stabilirea sanctiunii disciplinare a fost avut în vedere recunoasterea faptelor si ca a colaborat pentru stabilirea imprejurarilor in care acestea au fost săvârșite.
Față de aceste argumente,Curtea constată că dispozițiile art.252 alin.2 lit.b și c Codul muncii,au fost respectate.
În ceea ce privește fondul cauzei,Curtea constată următoarele:
Apelantul contestator este salariatul unitarii parate, in funcția de Sef Serviciu Verificări Tehnice – sucursala CNCIR C. iar prin Decizia nr. 69/24.03.2014, acesta a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris, pentru că nu fi verificat si supervizat Rapoartele de inspecție nr. 45 – 16/17.01.2014 si nr. 45 – 17/17.01.2014, on-line sau in maximul de 10 zile de la emitere.
Curtea constată că la dosar s-au depus înscrisurile care dovedesc săvârșirea faptei de către contestator care a și recunoscut cu ocazia cercetării disciplinare săvârșirea faptei dar a susținut că ,, supervizarea rapoartelor a fost întârziată cu 3 zile ,pe motivul cercetării și luării măsurilor corecte”.
Curtea constată că fapta reținută în sarcina salariatului la art.3 din decizie este că nu a verificat și supervizat rapoartele de inspecție nr. 45 – 16/17.01.2014 si nr. 45 – 17/17.01.2014, on-line sau in maximul de 10 zile de la emitere, obligație prev.la punctului 6.2. din Procedura Generală de Sistem - R. de inspecție cod PG – INSP – 09 iar pentru faptul că ,comisia de cercetare a menționat în finalul raportului că s-a încălcat obligația de a valida rapoartele de inspecție în termenul prevăzut,nu poate duce la concluzia că a fost cercetat pentru neîndeplinirea atribuțiilor aferente funcției de inspector.
Observând toate consemnările efectuate de comisia de disciplină în raportul de cercetare se poate constata cu ușurință faptul că cercetarea disciplinară a contestatorului s-a făcut pentru încălcarea atribuțiilor aferente funcției de Sef Serviciu Verificări Tehnice – sucursala CNCIR C.,funcție ocupată de contestator, și s-a avut în vedere neîndeplinirea de către acesta a obligației de a verifica si superviza Raportul de inspecție on-line sau in maximum 10 zile de la emitere,faptă descrisă în raport și recunoscută de contestator cu această ocazie, nefiind făcute cercetări cu privire la încălcarea obligațiilor aferente funcției de inspector prev. la pct.6.3 din PG – INSP – 09.
Față de aceste aspecte,Curtea constată că sentința este temeinică și legală și urmează,ca în baza art.480 Cod proc.civ., să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant B. V., domiciliat în C., .. 8, ., ., împotriva sentinței civile nr. 767/18.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Naționala pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat si Recipientelor sub Presiunea S.A. – C.N.C.I.R, cu sediul în București, ., sector 1, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 Iulie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, A. Golașu |
Red. MM
Tehnored. A.G. 07 Iulie 2015
Jud. fond: M. I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 354/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 46/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
