Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 354/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 2729/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 354
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -M. C. Ț. - Judecător
- M. C. - Președinte Instanță
Grefier D. M.
XXX
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul reclamant U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ, cu sediul în Tg. J., ., Jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.1852/25.08.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. P. M., cu sediul în Tg. J., ., Jud. Gorj și C. L. TG-J., cu sediul Tg. J., Jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat spre analizarea a apelului declarat în afara termenului legal și că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă.
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față sub aspectul excepției tardivității, în raport de dispozițiile în raport de dispozițiile art. 468 Cod procedură civilă raportat la art. 215 din Legea 62/2011 așa cum a fost modificat prin art. 7 din legea 76/2012.
CURTEA
Asupra apelului civil de față
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 1852 de la 25.08.2014 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Târgu-J..
A respins acțiunea formulată reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ, cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj, în numele membrilor de sindicat D. D., CNP_, cu domiciliul în Târgu-J., ..35, județul Gorj, C. F., CNP_, cu domiciliul în Târgu-J., ., ., ., P. N., CNP_, cu domiciliul în Târgu-J., ..56, ., ȚUCULINĂ C., CNP_, cu domiciliul în Târgu-J., ., . și Z. C. CNP_, cu domiciliul în Târgu-J., ., nr.24, ., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. „P. M.”TÂRGU-J., cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj și C. L. TÂRGU-J., cu sediul în Târgu-J., ..19, județul Gorj.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu prevederile art.248 alin.1 Cod de procedură civilă republicat, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În consecință, a analizat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu-J., invocată prin întâmpinare.
Membrii de sindicat, în numele cărora s-a formulat acțiunea, sunt angajați ca profesori în cadrul Școlii Gimnaziale „P. M.” Târgu-J., așa cum rezultă din adeverința nr. 699/07.05.2014.
În conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, unitățile de învățământ au personalitate juridică .
Potrivit art.13 din OUG nr.32/2001, privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Această dispoziție legală a fost reiterată și în HG nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
De asemenea, potrivit art.16 din HG 2192/30.11.2004, privind Normele metodologice pentru finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea acestor unități se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată, art.167, alin.1 din Legea 84/1995, prevede că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În conformitate cu disp.23, alin.1 din Legea nr.215/2001, republicată și reactualizată, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive și în baza art. 36 alin.1 din Legea nr.215/2001, C. local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar potrivit alin. 4 lit. a al aceluiași articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 2 lit. b, C. local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Prin Legea educației naționale nr.1/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 09.02.2011, s-a abrogat Legea 84/1995 .
Conform prevederilor art.104 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În raport de dispozițiile legale mai sus menționate, C. L. Tg-J. are obligația de a aloca fondurile bănești necesare pentru plata drepturilor salariale ale personalului angajat la unitatea de învățământ - Școala G. „C. S.” Târgu-J..
În consecință, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C. L. Târgu-J..
Pe fond, analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța a reținut că prin acțiunea de față, reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrilor de sindicat D. D., C. F., P. N., Țuculină C. și Z. C. a chemat în judecată pe pârâții Școala G. „P. M.” Târgu-J. și C. L. Târgu-J., solicitând obligarea pârâtei Școala G. „P. M.” Târgu-J. la reîncadrarea membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011, ținând cont de prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, începând cu data de 14.05.2011 până la pronunțarea hotărârii judecătorești și rămânerea ei definitive și emiterea unei decizii de reîncadrare, precum și obligarea la plata diferențelor dintre drepturile salariale rezultate din noua reîncadrare și salariile efectiv încasate, începând cu data de 14.05.2011 până la data pronunțarea hotărârii judecătorești și rămânerea ei definitive, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului C. L. Târgu-J. să asigure fondurile necesare drepturilor salariale cuvenite conform art.16 din HG 2192/2004.
Membrii de sindicat, în numele cărora s-a formulat acțiunea, sunt angajați ca profesori în cadrul Școlii Gimnaziale „P. M.” Târgu-J., așa cum rezultă din adeverința nr. 699/07.05.2014.
În esență, s-a susținut în cuprinsul cererii de chemare în judecată că după . Legii nr. 63/2011 modalitatea de calcul a salariilor nu a mai avut în vedere prevederile Legii nr. 221/2008 și ale Legii nr. 330/2009, iar acest lucru a făcut ca salariile personalului didactic și didactic auxiliar să fie diminuate.
Instanța a reținut că dispozițiile art. 4 alin.3 din Legea 285/2010 prevăd că personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport de vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Prin Ordinul 42/77/13.01.2012 al Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010.
Potrivit acestor norme, în aplicarea art. 33 din Legea - cadru 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și art. 4 alin.3 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin act administrativ, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010, pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clase de salarizare.
Punctul II al Normelor se referă la stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011.
O.G. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei începând cu data intrării în vigoare a legii, ceea ce asigură creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar cu aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Referitor la modalitatea de interpretare și aplicare a Legii 221/2008, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3/2011 a admis recursul în interesul legii și a constatat că dispozițiile OG 15/2008, așa cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008, constituie temei legal pentru acordarea diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009.
De asemenea, prin decizia în interesul Legii nr. 11/08.10.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 734/31.10.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că„ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”.
Membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea au obținut hotărâri judecătorești prin care angajatorul era obligat ca, până la data de 13.05.2011, să le reîncadreze conform legilor de salarizare unitară, respectiv Legea 330/2009 și Legea 285/2010, luându-se în considerare la stabilirea salariului de bază dispozițiile Legii 221/2008. Această reîncadrare salarială însă a produs efecte doar până la data de 13.05.2011, data intrării în vigoare a Legii 63/2011, care stabilește un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ .
Legea 63/2011 stabilește, în esență, drepturile de natură salarială cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, abrogând orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru categoria profesională vizată (art. 6 din lege). Așadar, adoptarea acestei legi a reprezentat o soluție de natură să permită unificarea salarizării unei categorii socio-profesionale într-un context specific acestei categorii, de natură a contracara efectele negative arătate chiar în expunerea de motive a legii, salariații care ocupă funcții identice în cadrul unităților de învățământ de stat fiind remunerați diferit, deși în cadrul acestor unități se desfășoară aceleași activități didactice.
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale respective, constatând constituționalitatea acestora, spre exemplu prin decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, decizia nr. 130 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, și decizia nr. 642 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012.
Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
Raportat la critica de neconstituționalitate, cu privire la încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", din perspectiva art.1 din, Protocolul adițional nr.1 la CEDO, aspect invocat și în motivarea acțiunii de față, Curtea, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată, făcându-se trimitere la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94.
Curtea a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare și până la finele anului 2011, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.
Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
S-a avut în vedere și faptul că, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul salarizării (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Așa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituțională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde și asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea și aplicarea respectivului articol de lege sau act normativ. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În acest context se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că actul normativ emis în anul 2011 pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar și anume Legea 63/2011, constituie o modalitate de salarizare nouă a acestei categorii de personal în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât salariul nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de Legea-cadru nr. 285/2010.
Prin fiecare din deciziile susmenționate Curtea Constituțională a analizat constituționalitatea legii 63/2011 prin prisma respectării art. 16, art.41, art.47, art.53 și art. 135 din Constituția României.
Dreptul de a pretinde acordarea unor drepturi salariale sub forma stabilirii unui salariu de bază raportat la dispozițiile Legii 221/2008 s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009 și a dispozițiilor contrare Legii 63/2011 pentru această categorie de personal, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de stabilire a salariilor, prevăzută de legea nouă și anexele la aceasta.
Prin modificarea formei de salarizare, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale. Astfel, prin Hotărârea din 19 aprilie 2007 pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației, aceeași Curte a reținut că nu este consacrat prin Convenție dreptul de a continua să fii plătit cu un salariu într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește salarizarea aceleiași categorii de personal în cursul anului 2012 s-a reținut incidența dispozițiilor Legii 283/2011 potrivit cărora art.1 alin.3,4 și 5:
„(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
(4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011 ;
(5) În anul 2012, prevederile art. 12 din anexa nr. II, cap. I lit. B - Reglementări specifice personalului didactic din învățământ, la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, nu se aplică.”
Nu există astfel niciun temei legal în baza căruia, începând cu data de 14 mai 2011, la încadrarea personalului didactic, potrivit Legii 63/2011 să se țină cont de prevederile Legii 221/2008.
Față de considerentele expuse, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-reclamantă U. S. Libere din Învățământ Gorj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare arată că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, invocând că nu există nici un temei legal în baza căruia pentru perioada ulterioară datei de 14 mai 2011 la încadrarea personalului didactic, potrivit Legii 63/2011 să se țină cont de prevederile Legii 221/2008.
Instanța de fond a interpretat în mod greșit temeiul legal invocat prin cererea de chemare în judecată pronunțând o soluție netemeinică și nelegală.
În acest sens menționează faptul că începând cu data de 13 mai 2011 au intrat în vigoare dispozițiile Legii 63/2011, care a stabilit un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ. Potrivit art.2 alin .l al anexei 5 a Legii 63/2011, " salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege".
Cum este și firesc, drepturile salariale astfel determinate nu pot fi inferioare acelor de care reclamanții beneficiau până la . noii legi. În ceea ce privește salarizarea reclamanților pentru anul 2012, potrivit prevederilor alin. 3 din art.1 al art. II din OUG nr.80/_, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011, " în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Întrucât reclamanții desfășoară activitatea în aceleași condiții, își vor păstra drepturile salariale avute în decembrie 2011.
A invocat Decizia nr. 11/2012 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție care, în soluționarea recursului în interesul legii, a arătat că dreptul personalului didactic de predare și auxiliar la salarizarea conform Legii nr. 221/2008, care a aprobat cu modificări OUG nr. 15/2008, s-a perpetuat și după data de 01.01.2010 conform art. 30 din Legea nr.330/2009, "în exercitarea dreptului la respectarea bunului", conform art. 53 din Constituția României dar și conform prevederilor art. 1, primul paragraf, a doua frază ale Protocolului adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
În dovedirea celor susținute, solicită proba cu înscrisurile existente la dosar și anexează ca practică judiciară sentințe prin care aceeași speță a fost admisă.
În urma celor expuse, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466-482 Cod pr. civilă.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit art. XV din Legea nr. 2/2013.
La data de 27.10.2014 intimatul-pârât C. L. al Municipiului Târgu Jiu a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Consideră că în mod eronat apelantul-reclamant a solicitat obligarea Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu să aloce și să vireze fondurile necesare plății drepturilor solicitate de petentă atâta timp cât sumele sunt alocate de la bugetul de stat și nu sunt prinse în bugetul local.
La termenul din data de 22.01.2015 Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivități introducerii apelului declarat de pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză, asupra excepției tardivității introducerii apelului, invocată din oficiu, care va fi analizată cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 NCPC, Curtea reține următoarele.
Potrivit prevederilor art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 185 și 186 din Noul Cod proc. civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că apelantului i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 15.09.2014, conform dovezii de comunicare aflată la fila 52 din dosarul de fond, termenul de apel s-a împlinit la data de 26.09.2014, iar apelul a fost depus la Tribunalul Gorj, la data de 30.09. 2014 ( fila 3 dosar apel), deci peste termenul legal prevăzut de lege.
Întrucât apelul a fost depus la instanță la data de 30.09.2014, iar apelanta nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de apel s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința lui, Curtea, urmează să admită excepția tardivității și, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, să respingă apelul ca tardiv formulat.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va analiza motivele de nelegalitate care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 din Noul Cod proc. civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de apelantul reclamant U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ, cu sediul în Tg. J., ., Județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.1852/25.08.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. P. M., cu sediul în Tg. J., ., Jud. Gorj și C. L. TG-J., cu sediul Tg. J., Județul Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, M. C. | |
Grefier, D. M. |
09.02.2015
Red.jud.M.C.Ț.
5 ex/AS
j.f.A.B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 3212/2015.... → |
|---|
