Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 423/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 3394/63/2014
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 423/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător F. D.
Grefier G. Ț.
*****************
Pe rol, soluționarea apelului declarat de pârâta Școala G. G. B. C. nr. 36, împotriva sentinței civile nr.4389 din 08.09.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. Independente din Invatamant D. pentru C. Laurenția-N., C. L., C. M., C. C., D. V., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul este declarat și motivat în termenul legal, că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, Instanța, constatând cauza în stare de soluționare la acest termen, a apreciat că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului potrivit art.238 alin.1 C.pr.civ., motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 C.pr.civ., a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 05.03.2014, pe rolul acestei instanțe, U. S. Independente din Învățământ D., pentru membrii de sindicat C. Laurenția N., C. L., C. M., C. C. P., D. V., a chemat în judecată pe pârâta Școala G. G. B. C. Nr. 36, solicitând obligarea acesteia să plătească dobânda legală aferentă drepturilor bănești stabilite prin sentința nr. 169/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. _/63/2012, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective a creanțelor.
Prin sentința civilă nr. 4389/08.09.2014, pronunțată de Tribunalul D., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant U. S. Independente din Învățământ D., cu sediul în C., ..6, jud. D., pentru membrii de sindicat reclamanți C. Laurenția N., având CNP_, C. L., având CNP_, C. M., având CNP_, C. C. P., având CNP_, D. V., având CNP_, în contradictoriu cu pârâta Școala G. G. B. C. nr. 36, cu sediul în C., . Sisești, jud. D..
A fost obligată pârâta unitatea școlară să plătească reclamanților, membrii de sindicat, dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile, definitive și irevocabile nr. 169/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012, de la data formulării prezentei cereri și până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariații unității școlare pârâte, calitate în care au solicitat în instanță obligarea acesteia la plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate.
Prin sentința nr.169/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012, a fost obligată pârâta unitatea școlară să calculeze și să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile legii 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătită, începând cu 01.01.2010 până la 13.05.2011, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective.
Respinge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Prin prezenta cerere, reclamanții solicită obligarea pârâtei să plătească dobânda legala aferenta drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr. 169/16.01.2013, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective a creanțelor, față de faptul că aceasta hotărâre judecătoreasca nu a fost pusă în executare.
Conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamant. Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare.
Instanța apreciază că dobânda legală poate fi acordată reclamanților, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art. 1530 și urm. din NCC, care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”, dispoziția fiind prevăzută și anterior în art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Având în vedere dispozițiile art. 278 din Codul Muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul Civil ( respectiv art. 1530 și urm. din NCC).
Prin urmare, daunele interese datorate salariaților reclamanți constau în dobânda legală, care curge de la data punerii în întârziere, adică de la data formulării cererii de chemare în judecată de acordare a dobânzii, dată de la care se justifică acordarea acesteia.
În consecință, pentru motivele expuse, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta unitatea școlară să plătească reclamanților, membrii de sindicat, dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile, definitive și irevocabile nr. 169/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012, de la data formulării prezentei cereri și până la data plății efective.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta Școala G. „G. B.”, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că plata sumelor câștigate în instanțe de reclamant a fost reglementată de O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:
Art. 1
(1)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2)în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
(2)în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(3)Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(4)în înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin sectorul bugetar se înțelege autoritățile și instituțiile publice a căror finanțare se asigură astfel:
a)integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
b)din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din venituri proprii.
Astfel, conform art. 1 alin 3 se specifică în mod clar accesoriile care vor fi plătite la suma principală, respectiv numai actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Nu este prevăzut plata unei dobânzi legale în acest sens.
În condițiile în care ar fi admisă cererea unitatea nu ar avea temei legal în baza căreia să facă aceste plăti.
Având în vedere că se solicită accesorii la sume câștigate în litigii ce s-au desfășurat sub incidența vechiului Cod de procedură civilă, a apreciat că și prezenta cauză se circumscrie judecății în baza vechiului cod de procedură civilă și nu a noului cod de procedură civilă.
În acest sens, au solicitat înlăturarea apărărilor formulate de către reclamant în baza noului Cod de procedură civilă.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și respingerea acțiunii pentru nelegalitate și netemeinicie.
În drept, apelul este întemeiat pe prevederile art.466 și următoarele C.pr.civ.
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin OUG nr. 71/2009 s-a prevăzut ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între 2010 – 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.
Reclamanții au înaintat ordonatorului de credite titlurile executorii respective, până în prezent efectuându-se plăti parțiale, potrivit eșalonărilor legale.
Pentru partea de creanță rămasă neachitată, reclamanții au solicitat acordarea de dobânzi în prezenta cauză.
Se reține, totodată, că sumele prevăzute în titlurile executorii reprezintă drepturi salariale datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, republicat (anterior art.161) salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 171 (1) din Codul muncii, republicat, (anterior art.166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 cod civil de la 1864, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art. 1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Cu privire la motivul de apel potrivit căruia în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, Curtea reține următoarele:
Prin neexecutarea integrală a creanței la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care sunt îndreptățiți reclamanții pentru neexecutare integrală a creanțelor.
Prin acordarea creanței actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că a fost obligat pârâtul la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba de aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
În raport de argumentele expuse mai sus, Curtea constată că, prin obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului,așa cum s-a susținut prin motivele de apel, ci se asigură repararea integrală a prejudiciului.
De altfel, în condițiile art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea dată de ÎCCJ prin Decizia 2/2014 asupra problemei de drept supusă analizei instanței de față este obligatorie, astfel că nu mai pot fi susținute criticile apelantei privind exigibilitatea creanței, întrunirea elementelor răspunderii delictuale, cumulul dobânzii cu reactualizarea creanței, îndreptățirea creditorului la plata dobânzii.
Astfel, instanța supremă a stabilit că suspendarea legală a executării silite a titlurilor executorii prin OUG 71/2009 nu este de natură a împiedica dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune-interese, în condițiile art. 1088 cod civil, că . actului normativ reprezintă un delict civil, de natură a atrage sancțiunea civilă a daunelor-interese.
S-a statuat că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. Prin instituirea legală a obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum se realizează o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens), în timp ce dobânda reprezintă beneficiul de care creditorul este lipsit (lucrum cessans).
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești, respectiv o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditor, pentru executarea cu întârziere și neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.
Deci, pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamanții au titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului Cod civil, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor, respectiv art..1073 Cod civil și art.1082 Cod civil, care trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil, potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. În raport de aceste dispoziții, Curtea reține că reclamanții, în calitate de creditori, sunt beneficiarii acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit dispoz.art.3711 Cod pr. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanții prin actele normative menționate mai sus au fost împiedicați să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
Din punct de vedere al normei procedurale aplicabile, se constată, față de data introducerii acțiunii – 2 aprilie 2014, că prezenta cauză este supusă normelor din Noul Cod de Pr.Civilă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, astfel încât, în temeiul art.480 alin.1 Cod pr. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Școala G. G. B. C. nr. 36, împotriva sentinței civile nr.4389 din 08.09.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. Independente din Invatamant D. pentru C. Laurenția- N., C. L., C. M., C. C., D. V., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2015.
Președinte, R. M. | Judecător, F. D. | |
Grefier, G. Ț. |
Red. Jud.R.M./30.01.2015
Tehn.G.Ț /2 ex /
Jud. fond C C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 449/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 43/2015.... → |
|---|
