Obligaţie de a face. Decizia nr. 4073/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4073/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 13623/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4073
Ședința publică de la 28 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător M. P.-P.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantele intimate C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice împotriva sentinței civile nr. 2135 din 11.05.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator B. M. C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic G. V., pentru intimatele C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice și intimatul contestator B. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Consilier juridic G. V., pentru intimatele C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată conform motivelor expuse în cererea de apel.
Contestator B. M. C. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
A arătat că din expertiza contabilă rezultă că sunt salarii în acord global, iar din statele de plată rezultă o medie lunară de 204 ore lucrate dar numărul acesta poate varia în funcție de timpul efectiv lucrat. S-a mai precizat că salariile nu au un caracter permanent, că dispozițiile pct. 6 din Anexa 15 din HG 257/2011 au fost copiate după OUG 4/2005. S-au invocat și dispoziții ale Legii 19/2000, precum și hotărâri ale ÎCCJ și Curții Constituționale.
Totodată s-a arătat că țara noastră a aderat la legislația europeană – Legea 30/1994 și că CEDO a dat câștig de cauză în situații similare.
În replică reprezentantul intimatelor a susținut că în raportul de expertiză, la concluzii, se menționează că pentru sumele reprezentând acord global nu s-au reținut, calculat și virat contribuții la pensia suplimentară.
Deciziile Curții Constituționale invocate de contestator nu au aplicabilitate întrucât, potrivit art. 518 din Noul cod de procedură civilă, aceste acte emise în interpretarea legii își încetează efectul atunci când își încetează efectul și actul normativ pentru care au fost emise.
La rândul său, contestatorul B. M. C. a precizat că pensia suplimentară s-a plătit conform art. 70 din Legea 27/1967 și că se plătea la salariul tarifar.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 2135 din 11.05.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ s-a admis contestația precizată și completată de către contestatorul B. M. C. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice.
S-a anulat decizia nr._/7.08.2014, precum și hotărârea nr._/2015 a Comisie Centrale de Contestații și a fost obligată intimata CJP D. la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, cu valorificarea adeverințelor nr. 2803/2014 emisă de .. 4486/2014 emisă de ICMET C., începând cu 26.06.2014.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul B. C. a formulat la data de 20.06.2014, cerere de valorificare a adeverințelor nr. 2803/2014 eliberată de .. 4486/2014 eliberată de ICMET, care conțineau date referitoare la sume plătite de cei doi angajatori în acord global.
Prin decizia nr._/2014, intimata C. Județeană de Pensii D. a respins cererea de valorificare a adeverințelor, cu motivarea că acestea nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor anterior datei de 01.04.2001, conform normelor de aplicare a Legii nr. 263/2011.
Contestatorul s-a adresat Comisiei Centrale de Contestații, contestația sa împotriva deciziei de pensii fiind respinsă, cu aceiași motivare.
Din copia adeverințelor emise de . ICMET, rezultă că în perioada în care a fost angajatul acestor societăți, contestatorul a beneficiat de venituri realizate în acord global, conform art. 8,9 și 117 din Legea nr. 57/1974, Decretul 100/1978 și Legea nr. 2/1983, sume cu caracter permanent și care au fost incluse în salariul brut/net individual realizat. Pentru perioadele menționate, societățile au achitat contribuția pentru asigurările sociale, dar și contribuțiile pentru pensia suplimentară, în acest sens sunt statele de plată înaintate cu titlu exemplificativ la dosarul cauzei.
Potrivit prevederilor art.165 alin.2 din legea 263/2010 „ la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare”.
Aceste dispoziții sunt întărite prin reglementările articolului 127 alin.1 din H.G. nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii 263/2010, ce statuează asupra categoriilor de sporuri cu caracter permanent ce pot fi valorificate la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, respectiv cele enumerate în Anexa 15.
O situație aparte o reprezintă situația în care salariatul a fost salarizat în acord global, primind un adaos pentru munca prestată, care, cu toate că nu se regăsește printre cele menționate în Anexa 15 trebuie luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie pentru a se asigura respectarea principiului contributivității, principiu consacrat în cuprinsul articolului 2 lit.c din Legea 263/2010.
Neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior adoptării legislației speciale a pensiilor începând cu anul 2000.
Acest raționament juridic a fost expus și a constituit fundamentul Deciziilor nr.19/17.10.2011 și 19/10.12.2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care interpretându-se dispozițiile art.2 lit.e, art.78 și art.164 alin.1, 2 și 3 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și 2 din OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat s-a stabilit că „ formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.
„Sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale”.
Deși această decizie rezolvă aspecte de interpretare a Legii 19/2000 și OUG 4/2005, acte normative abrogate în prezent, argumentele juridice referitoare la aplicarea „principiului contributivității” în sistemul asigurărilor sociale de stat sunt pe deplin valabile și în contextul legislativ actual.
Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și Normele Metodologice de aplicare, adoptate prin HG nr.257 din 20 martie 2011, reiau o parte din vechile reglementări (Legea 19/2000 și OUG 4/2005) ridicând și statuând la nivel de principiu contribuția la sistemul asigurărilor sociale de stat calculată inclusiv în raport de veniturile suplimentare obținute din munca în acord și incluse în salariul de bază brut (art.164 alin.3 din Legea 19/2000 reluat în art.165 alin.2 din Legea 263/2010 și anexa 6 din OUG 4/2005 reluat în art.127 Anexa 15 din HG 257/2011).
Ca atare, prin raportare la înscrisurile prezentate de contestator, la care se adaugă inclusiv probele administrate din oficiu de instanță, se constată că toate sumele încasate de acesta în calitatea sa de salariat al Electroputere și ICMET C., în perioade diferite, au inclus și adaosuri (diferență manoperă) reprezentând un plus la salariu acordat în funcție de manopera repartizată pe lucrare și productivitatea muncii, reprezentând venituri conform Legii 57/1974, pentru care s-au achitat cotele CAS prevăzute de dispozițiile art.1 din Decretul 389/1972.
Intimata C. Județeană de Pensii D. trebuia să ia în considerare adeverințele eliberate de foștii angajatori, care au confirmat faptul că s-a plătit lunar cotele de contribuție de asigurări sociale și contribuția la pensia suplimentară de 2 % și în funcție de veniturile suplimentare realizate de contestator, în acest sens așa cum s-a arătat sunt statele de plată solicitate de instanță.
În raport de aceste considerente, instanța a admis contestația precizată și completată și va anula decizia nr._/7.08.2014, precum și hotărârea nr._/2015 a Comisie Centrale de Contestații, obligând intimata CJP D. la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, cu valorificarea adeverințelor nr. 2803/2014 emisă de .. 4486/2014 emisă de ICMET C., începând cu 26.06.2014, data depunerii cererii de valorificare a celor 2 adeverințe
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatele C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, s-au susținut următoarele:
Motivele pentru care instanța de fond a admis acțiunea au fost ca reclamantul a plătit contribuții de asigurări sociale la sumele reprezentând acord global si in consecința are dreptul la o pensie care sa ia in calcul toate veniturile pentru care s-a contribuit.
Adeverința nr. 2803/25.06.2014 nu prezintă sume reprezentând acord global ci dovedește faptul ca reclamantul in perioada 1965 -1977 a beneficiata de anumite „venituri”.
Legea nr. 263/2010 in baza căreia a fost emisa decizia contestata nu permite stabilirea drepturilor de pensie cu valorificarea "”veniturilor"". Conform art. 165 din Legea 263/2010 la determinarea punctajului se au in vedere salariile tarifare conform înscrierilor din carnetul de munca si sporurile cu caracter permanent. Adeverința nr. 2803/25.06.2014 nu precizează daca aceste venituri reprezintă sporuri cu caracter permanent.
Adeverința nr. 2803/25.06.2014 nu respecta condițiile de forma obligatorii privind menționarea temeiului legal, denumirea sporului, funcția exercitata etc., prevăzute de art. 124 si art. 127 alin. 2 din H.G. 257/2011 si punctul VI din Anexa 15 la H.G. 257/2011.
Ambele adeverințe precizează ca unitatea a virat C.A.S. si P.S. conform legislației in vigoare. Legislația anterioara datei intrării in vigoare a Legii nr. 19/_01 nu prevedea reținerea pensiei suplimentare ( contribuție individuala ) la sumele reprezentând acord global si cu atât mai mult la orice venit. Angajatorii trebuia sa emită o adeverință care sa respecte condițiile de formă si să menționeze temeiului legal in baza căruia aceste venituri sunt sporuri cu caracter permanent la care trebuia sa se plătească pensie suplimentară. Acordul global nu este un spor cu caracter permanent. Sporurile cu caracter permanent ce pot fi valorificate la stabilirea pensie sunt strict prevăzute de punctul V din Anexa 15 la H.G. nr. 257/2011.
Conform punctului VI din Anexa nr. 15 la H.G. 257/2011 sumele reprezentând acord global „ nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001”.
Conform principiul contributivității prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 drepturile de pensie se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite atât de persoanele fizice ( pensia suplimentara -P.S. ), cat si juridice ( contribuții de asigurări sociale C.A.S. ), participante la sistemul public de pensii;
Din adeverințele contestate nu rezulta ca angajatorul a reținut si virat la bugetul asigurărilor sociale pensie suplimentara ( contribuție individuala ) la sumele reprezentând venituri sau acord global. Angajatorul a reținut pensie suplimentara ( contribuție individuala ) la salariul tarifar așa cum prevedea legislația anterioara datei de 01.04.2001 respectiv Decretului nr. 389/1972, Legea nr. 49/1992 etc.
Astfel motivația instanței de fond se dovedește a fii eronată, întrucât nu s-a respectat principiul contributivității prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 în sensul ca reclamantul nu a contribuit individual prin plata pensiei suplimentare la veniturile reprezentând acord global precizate in adeverința nr. 333/13.02.2012.
Sumele reprezentând acord global nu pot fi considerate sporuri cu caracter permanent întrucât conform Legii nr. 57/1974 reprezentau o forma de retribuire a unor adaosuri la salariu.
Conform art. 127 alin 1 din H.G. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
„Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15”
Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale”
Chiar si in cuprinsul Deciziei nr.19/2011 I.C.C.J. se precizează ca formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția individuala de asigurări sociale la sistemul public de pensii așa cum prevede art.78 alin 1 din Legea nr. 19/2000.
S-a solicitat admiterea apelului si respingerea contestației ca nefondata.
În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 466 si următoarele din Codul de procedura civila si Legea nr. 2./2013.
Intimatul contestator B. M. C. a formulat întâmpinare înregistrată sub nr._/31.07.2015 prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
Apelul este fondat în parte și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit prevederilor art.165 alin.2 din Legea 263/2010 „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare”.
Aceste dispoziții sunt reluate prin reglementările articolului 127 alin.1 din H.G. nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii 263/2010, ce statuează asupra categoriilor de sporuri cu caracter permanent ce pot fi valorificate la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, respectiv cele enumerate în Anexa 15.
O situație aparte o reprezintă „sporul de acord global” care, cu toate că nu se regăsește printre cele menționate în Anexa 15 trebuie luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie pentru a se asigura respectarea principiului contributivității, principiu consacrat în cuprinsul articolului 2 lit. c din Legea 263/2010.
Astfel fiind, în acord cu Decizia nr.736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțele judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
Neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior adoptării legislației speciale a pensiilor începând cu anul 2000.
Acest raționament juridic a fost expus și a constituit fundamentul Deciziilor nr.19/17.10.2011 și 19/10.12.2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care interpretându-se dispozițiile art.2 lit. e, art.78 și art.164 alin.1, 2 și 3 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și 2 din OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat s-a stabilit că:
„ Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale”.
Deși această decizie rezolvă aspecte de interpretare a Legii 19/2000 și OUG 4/2005, acte normative abrogate în prezent, argumentele juridice referitoare la aplicarea „principiului contributivității” în sistemul asigurărilor sociale de stat sunt pe deplin valabile și în contextul legislativ actual, formularea legală fiind aceeași.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și Normele Metodologice de aplicare, adoptate prin HG nr. 257 din 20 martie 2011 reiau o parte din vechile reglementări (Legea 19/2000 și OUG 4/2005) ridicând și statuând la nivel de principiu, contribuția la sistemul asigurărilor sociale de stat calculată inclusiv în raport de veniturile suplimentare obținute din munca în acord și incluse în salariul de bază brut (art. 164 alin.3 din Legea 19/2000 reluat în art.165 alin.2 din Legea 263/2010 și anexa 6 din OUG 4/2005 reluat în art.127 Anexa 15 din HG 257/2011).
Apelanta C. Județeană de Pensii D. trebuia să ia în considerare adeverința nr. 4486/2014 eliberată de ICMET C., care asumându-și răspunderea a confirmat faptul că a plătit lunar cotele de contribuție de asigurări sociale și contribuția la pensia suplimentară. De asemenea, a fost menționat faptul că plata î acord global a fost realizată în conformitate cu Legea nr. 57/1974.
Se constată astfel că sunt nefondate criticile privind adeverința nr. 4486/2014 eliberată de ICMET C..
Sunt fondate însă criticile de fond privind adeverința nr. 2803/2014 emisă de .>
Aceasta cuprinde mențiuni privind veniturile obținute de contestator în perioada 1965-1977.
Acesta este primul element pe care trebuia sa îl observe instanța de fond, pentru a putea determina textele legale aplicabile pentru calculul pensiei.
Pentru perioada anterioară datei de 01. 04.2001 sunt aplicabile dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010. Acesta este textul legal pe care instanța de fond îl avea de aplicat în cauza de față.
Potrivit acestui text legal, la determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Textul art. 165 alin 1 se referă numai la salariile înregistrate în carnetul de muncă.
Dacă în carnetul de muncă sunt înregistrate sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie avute în vedere, potrivit art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
Se constată astfel că Legea nr. 263/2010 trimite în primul rând la mențiunile din carnetul de muncă.
Cu toate acestea, în cazul în care asiguratul a obținut venituri mai mari decât cele înregistrate în carnetul de muncă, legea oferă o soluție clară, în art. 165 alin. 2, în sensul că, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 (adică cele înscrise în carnetul de muncă) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În concret, primind o adeverință care cuprinde venituri obținute înainte de 01.04.2001, casele teritoriale de pensii trebuie să verifice dacă sumele menționate în adeverință reprezintă sporuri, dacă aceste sporuri au avut caracter permanent și dacă au făcut parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislației anterioare, respectiv art. 10 din Legea nr. 3/1977 în varianta modificată de Legea nr. 49/1992. De aceea, adeverințele trebuie să cuprindă mențiuni exprese cu privire la denumirea sporului și actul normativ în baza căruia a fost acordat, pentru a se putea stabili dacă aceste sporuri pot fi avute în vedere la calculul pensiei.
Nu poate fi luată în calcul o adeverință care cuprinde toate veniturile obținute de salariat, fără detalierea sporurilor, deoarece ar putea cuprinde și sporuri pe care legiuitorul a ales să nu le considere ca fiind elemente de calcul al pensiei.
Nu se poate susține că expertiza efectuată în cauză ar fi validat lipsurile adeverinței depuse la dosar. Pe de o parte, adeverința nu cuprinde niciun element care să fi putut da intimatei C. Județeană de Pensii D. vreun indiciu cu privire la natura sumelor înscrise. Nu este menționat nici dacă veniturile înscrise sunt brute sau nete, nici dacă este vorba de un salariu tarifar plus sporuri sau sume primite cu titlu de adaos de acord global. Mai mult, chiar expertul desemnat în cauză a precizat în anexa raportului de expertiză faptul că din salariile brute înscrise în adeverință, o parte au fost sume plătite în acord, iar o parte reprezintă sporuri, sporuri despre care nu se menționează nimic în adeverință, cu atât mai puțin dacă aceste sporuri sunt dintre cele care au avut caracter permanent și au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Se constată astfel că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 165 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, omițând să observe că adeverința nr. 2803/2014 emisă de . rubrici privind „venituri” din care nu rezultă caracterul sumelor încasate, dacă ele erau formate din salariile tarifare la care se adăugau sporuri, care sunt în concret sporurile sau adaosurile obținute de salariat și în baza cărui text de lege au fost acordate sumele menționate. Este o condiție esențială impusă de lege, iar extinderea aplicării acestui text cu referire la toate veniturile obținute de salariat golește de orice conținut textul art. 165 din Legea nr. 263/2010.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul formulat de intimate este fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare și, în temeiul art.480 alin.2 din codul de procedură civilă va schimba în parte sentința atacată în sensul că înlătură obligarea Casei Județene de Pensii D. de a valorifica adeverința nr. 2803/2014 emisă de . menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de intimatele C. Județeană de Pensii D., cu sediul în C., .. 14 și C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice, cu sediul în București, ., Sector.2, împotriva sentinței civile nr. 2135 din 11.05.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator B. M. C. domiciliat în C., .. 59, ..1, ..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 2135 din 11.05.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în sensul că înlătură obligarea CJP D. de a valorifica adeverința nr. 2803/2014 emisă de .> Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 28 Septembrie 2015
Președinte, C. S. | Judecător, M. P.-P. | |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. M. P. P.
Tehn. A.C:
6ex/05.10.2015
Jud. Fond: M.A.C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 233/2015.... → |
|---|
