Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1760/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1760/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 9821/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1760
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. N. A.
Judecător A. M.
Grefier M. V. A.
**************************
Pe rol, fiind rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 26 martie 2015, privind judecarea apelului formulat de intimatul ORAȘUL D. PRIN PRIMAR, cu sediul în D., Jud. D., împotriva sentinței civile nr. 5833/22.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator D. M.- C., cu domiciliul în D. .. 3, jud. D., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 26 martie 2015, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.5833 de la 22.10.2014 a admis contestația formulată de contestatorul D. M.- C. c.n.p._ cu domiciliul în orașul D., . 3, județul D. cu CNP_ în contradictoriu cu intimatul ORAȘUL D. PRIN PRIMAR cu sediul în orașul D., ., județul D., a anulat dispoziția nr. 162/30.04.2013 emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și a obligat pe intimată la plata drepturilor salariale cuvenite, indexate, majorate și reactualizate, precum și la plata celorlalte drepturi de care contestatorul ar fi beneficiat începând cu data concedierii până la reintegrarea efectivă și la 800 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul D. M. C. a fost angajat cu contractul individual de muncă nr. 116/01.10.2011, încheiat pe durată nedeterminată, în funcția de inspector de specialitate gradul II. Conform fișei postului(fila-19) ,contestatorul desfășura o activitate de planificare și coordonare a activității sportive la sala de sport, organizarea și desfășurarea activității echipei de fotbal, coordonarea activității de întreținere a stadionului oraș D..
La data de 30.04.2013 intimata a emis dispoziția nr. 162 prin care în temeiul art. 65 din Legea 53/2003 republicată a dispus concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului .
Din conținutul dispoziției de concediere se observă că desființarea locului de muncă are la bază considerente de ordin financiar, respectiv " raționalizarea cheltuielilor serviciilor publice". Intimata a considerat că tarifele percepute pentru utilizarea sălii de sport precum și cheltuielile de funcționare a acesteia nu pot fi suportate de bugetul local al orașului D..
Dispozițiile art. 65 din Legea 53/2003 consacră dreptul angajatorului de a lua masurile organizatorice necesare eficientizării activității. Aceste măsuri,aflate la latitudinea angajatorului se referă, inclusiv, la reducerea numărului de posturi. Reorganizarea activității prin suprimarea din organigramă a unor poturi trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Comparând cele două organigrame (filele 47,71) instanța a reținut că desființarea postului ocupat de către contestator a fost efectivă întrucât, postul acestuia nu mai figurează în organigrama din 25.03.2013.
În privința celorlalte condiții (cauza reală și serioasă) care trebuie îndeplinite cumulativ instanța a considerat că măsura desființării postului ocupat de către contestator nu se justifică.
Astfel, în nota de fundamentare nr. 7295/19.03.2013(fila-54) s-a reținut că statul de funcții la aceea dată cuprindea " 109 posturi din care -93 în aparatul de specialitate al primarului,13 posturi pentru poliția locală, 3 posturi pentru serviciul comunitar local de evidență a persoanelor în timp ce prin adresa nr.389/08.01.2013 numărul maxim de posturi aferent anului 2013 trebuia să cuprindă"total-115 posturi" repartizate astfel :aparatul de specialitate al primarului - 97 de posturi,3 posturi pentru serviciul comunitar local de evidență a persoanelor,12 posturi pentru poliția locală și 3 posturi pentru implementarea proiectelor finanțate din fonduri externe nerambursabile .Prin urmare, numărul de posturi din aparatul de specialitate al primarului în care era inclus și serviciul activități culturale și sportive a crescut de la 93 la 97 .
Împrejurarea invocată de către intimată conform căreia, prin exercitarea controlului de tutelă și emiterea avizelor de legalitate nr. 6930/2013, 8840 /2013 emise de către Instituția Prefectului,se confirmă legalitatea Hotărârii nr.10/2013 prin care a fost aprobată noua organigramă a C.L. D., nu poate fi reținută de către instanță. Astfel, controlul de tutelă vizează doar verificarea aspectelor de legalitate ale actelor administrative respective fără a analiza oportunitatea, temeinicia măsurilor cuprinse în aceste acte. De asemenea, decizia de concediere este un act de sine–stătător, al cărui conținut este reglementat de lege și nu un act accesoriu hotărârii consiliului local. Prin urmare, contestarea deciziei de concediere nu trebuia precedată de contestarea Hotărârii nr.10/2013 prin care a fost aprobată noua organigramă a C.L. D. .
Decizia de desființare a postului ocupat de către contestator a avut la bază referatul nr. 7213/14.03.2013(fila -39) întocmit de către șefa biroului buget finanțe,contabilitate. În cuprinsul acestui referat sunt enumerate cheltuielile efectuate în cadrul capitolului bugetar "cultură, recreere, religie și sală de sport" reținând că,"veniturile încasate din tarifele ,stabilite prin Hotărârea C.L.D. nr. 74/29.11.2011 și percepute pentru utilizarea sălii de sport, nu au acoperit cheltuielile curente de funcționare ale acesteia ,motiv pentru care se impune restructurarea activității sălii de sport, prin reducerea numărului de personal.
Prin urmare, desființarea postului ocupat de către contestator nu a vizat strict analiza economico - financiară a cheltuielilor legate de funcționarea sălii de sport ci întreg capitolul bugetar respectiv. În aceste condiții soluția recomandată în cuprinsul referatului(reducerea numărului de personal) apare ca neavând la bază o analiză obiectivă a eficientei activității desfășurate de către contestator. Mai mult, între contul de execuție bugetară la 31.12.2012 privind sala de sport (fila 221) rezultă diferențe semnificative comparativ cu sumele cuprinse în referatul nr. 7213/14.03.2013.
Astfel cheltuielile cu salariile în contul de execuție bugetară la 31.12.2012 sunt în sumă de _ lei în timp ce în referatul nr. 7213/14.03.2013 cheltuielile cu salariile sunt în sumă de _ lei. Prin urmare, neefectuând o analiză concretă a cheltuielilor de personal în mod nelegal s-a recomandat reducerea personalului.
În condițiile unor relații tensionate, existente între contestator și primarul localității confirmate atât de menționarea ca absent în condica de prezență a contestatorului(filele123-187) cât și de îndepărtarea acestuia de la ședința consiliului (fila 190 - adresa_/01.05.2013 emisă de I.P.J D. ), precum și din împrejurarea că postul contestatorului a fost post ocupat ce a fost desființat ,măsura desfacerii contractului de muncă nu are o cauză reală și obiectivă.
Lipsa caracterului real al concedierii contestatorului, rezultă și din împrejurarea că ulterior concedierii, intimata a încheiat contractul de prestări servicii nr. 2833/01.10.2013 prin care în schimbul "prestării serviciului de activități ale centrelor de fitness în sala de sport" plătea prestatorului acestui serviciu "1000 lei /lună".
Față de cele reținute, în baza art. 80 din Legea 53/2003 republicată instanța a admis contestația formulată de contestatorul D. M.- C. în contradictoriu cu intimatul ORAȘUL D. PRIN PRIMAR a anulat dispoziția nr. 162/30.04.2013 emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii.
Instanța a obligat pe intimată la plata drepturilor salariale cuvenite, indexate, majorate și reactualizate, precum și la plata celorlalte drepturi de care contestatorul ar fi beneficiat începând cu data concedierii până la reintegrarea efectivă. În temeiul art. 451 NCPC a obligat pe intimată la 800 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Unitatea Administrativ – Teritorială Orașul D. criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea cauzei deduse judecății. Cererea dedusă judecății a fost analizată de instanța de fond doar prin raportare la legislația muncii (art.65 din legea nr.53/2003 Codul muncii, republicată, fără a ține cont de regulile specifice aplicabile actelor emise de autoritățile publice. Raporturile juridice deduse judecății trebuie analizate și prin prisma contenciosului administrativ, atâta timp cât obiectul cauzei constituie un act administrativ-dispoziție emisă de primar, dar și ținând cont de faptul că aceasta a avut la bază un act administrativ-hotărârea consiliului local.
A arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că: „… contestarea deciziei de concediere nu trebuia precedată de contestarea HCL D. nr.10/2013”. Ca urmare, se află în imposibilitatea ducerii la îndeplinire a unei hotărâri emise de autoritatea deliberativă, hotărâre aflată în vigoare și care, nefiind contestată, produce efecte juridice.
Consideră că decizia de concediere trebuia precedată de contestarea Hotărârii nr.10/25.03.2013, întrucât este netemeinică contestația formulată împotriva deciziei de concediere atâta timp cât salariatul nu atacă Hotărârea Consiliului Local nr.10/25.03.2013 prin care a fost luată decizia desființării postului pe care l-a ocupat.
A susținut că instanța de fond se află în eroare cu privire la numărul de posturi din următorul considerent: numărul de posturi din nota de fundamentare nr.7295/19.03.2013 este cel stabilit de autoritatea publică locală ca număr de posturi necesar pentru a putea desfășura activitatea instituției în condiții normale, ținându-se cont și de cheltuielile de personal comunicate de DGFP D..
Învederează că în temeiul prevederilor OUG nr.77/2013 în vederea reducerii cheltuielilor de personal, de această dată cu referire la întreaga structură organizatorică a Primăriei orașului D., prin Hotărârea Consiliului Local nr.39/18.07.2013 a fost redus un număr total de 15 posturi.
Prin urmare, aprecierea instanței cu privire la acest aspect nu se justifică, întrucât este atributul exclusiv al autorității deliberative, în speță al Consiliului Local D., de a dispune restructurarea activității unui serviciu public, prin reducerea numărului de personal ca urmare a raționalizării cheltuielilor.
Apreciază că este greșită interpretarea instanței cu privire „la lipsa caracterului real al concedierii contestatorului, rezultată din împrejurarea încheierii contractului de prestări servicii nr.2833/01.10.2013”. Aceasta deoarece, la sfârșitul anului fiscal 2013, Consiliul Local D. constatând că la Capitolul 67.02 Cultură, religie, recreere, S. de sport, cheltuieli materiale figurau sume neutilizate, a hotărât alocarea respectivei sume pentru acoperirea cheltuielilor bugetare cu executarea contractului de prestări servicii urmând ca sumele să fie recuperate din încasările din abonamente.
Instanța a reținut că „soluția recomandată în cuprinsul referatului-reducerea numărului de personal-apare ca neavând o bază analitică obiectivă a eficienței activității desfășurate de către contestator, … neavând o analiză a activității sălii de sport ci a întregului capitol bugetar”. Consideră motivul invocat lipsit de temei pe raționamentul că în cadrul Capitolului bugetar 67.02, cheltuiala totală este de 1.238.982 lei, din care ponderea cheltuielilor o deține Paragraful Sport din subcapitolul Servicii recreative și sportive, care reprezintă suma de_ lei. Referatul nr.7213 din 14.03.2013 face referire strict la cheltuielile cu Paragraful Sport din subcapitolul Servicii recreative și sportive.
În ceea ce privește diferența între cheltuielile cu salariile din contul de execuție bugetară la 31.12.2012 și cheltuielile cu salariile prevăzute în referatul nr.7213 din 14.03.2013, aceasta se datorează faptului că în referat figurează înscrisă și cheltuiala cu cei 2 paznici de la S. de Sport-dl S. N. și dl.C. M..
În aceste condiții consideră că decizia de eliminare a activității sportive la sala de sport și la stadionul orașului D., a fost luată ca urmare a constatării ineficienței activității structurii organizatorice, în baza analizei obiective asupra cheltuielilor de personal, dar și asupra celorlalte cheltuieli cu întreținerea sălii de sport. Desființarea locului de muncă a fost efectivă, fiind identificată o cauză reală și serioasă, în speță dificultățile economice cu care se confruntă structura din care face parte salariatul, cheltuieli efectuate cu salarii, energie electrică, întreținere și reparații.
Consideră că motivația instanței de fond a fost lipsită de obiectivitate, întrucât în considerente a invocat că „măsura desfacerii contractului de muncă nu are o cauză reală și obiectivă”, bazându-se pe împrejurarea că „în condițiile unor relații tensionate existente între contestator și primar confirmate atât de menționarea ca absent în condica de prezență a contestatorului, cât și de îndepărtarea acestuia de la ședința consiliului, precum și din împrejurarea că postul contestatorului a fost post ocupat ce a fost desființat”.
A mai arătat că postul deținut de contestator s-a desființat prin hotărâre emisă de autoritatea deliberativă și nu prin dispoziție emisă de primar.
În consecință, pentru aceste motive solicită, într-o primă teză, admiterea apelului cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar într-o a doua teză, admiterea apelului, anularea sau schimbarea în tot a sentinței civile apelate.
În dovedire, înțelege să se folosească de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La data de 13.02.2015, intimatul D. M.-C., a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
Apelul este nefondat.
Sediul materiei ce reglementează concedierea pentru motive ce nu țin de persoana angajatului este la art.65 și urm. Codul muncii. Potrivit alin.2 al acestui articol, desființarea postului care determină încetarea contractului individual de muncă trebuie să efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Acestea sunt singurele criterii legale ce trebuie avute în vedere la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului iar reclamantul a susținut că nu au fost respectate. Pârâtul și-a argumentat decizia prin aceea că s-a impus desființarea locului de muncă din cadrul Compartimentului Sală sport, al Serviciului activități culturale și sportive, pe motiv de reorganizare a activității compartimentului, ca urmare a raționalizării cheltuielilor serviciilor publice.
Desființarea locului de muncă, în temeiul art. 65 Codul muncii, trebuie să aibă un caracter real, efectiv și serios. Aceste aprecieri presupun următoarele:
- locul de munca în cauza trebuie sa fie suprimat din structura angajatorului;
- trebuie sa existe dificultăți reale de menținere a postului din punct de vedere economic;
- să fie imposibila menținerea postului fără pagube pentru angajator.
Dispozițiile art. 65 din Codul muncii nu limitează cazurile de concediere la motive determinate de dificultăți economice; esențial este ca desființarea locului de munca să corespunda unei nevoi a angajatorului, cu precizarea ca instanța nu este chemată să cenzureze oportunitatea desființării locului de muncă, ci doar legalitatea si temeinicia măsurii.
Prevederile alin.2 al art.65 din Codul muncii nu fac nicio precizare asupra sensului calificării cauzei care determină concedierea – „reală și serioasă”.
Cauza este reală, când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice, transformări tehnologice, etc., independentă de buna sau reaua credință a angajatorului .
Cauza este serioasă, când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea. Cauza serioasă este aceea care face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator, excluzându-se, însă plata salariului.
În speță, prin dispoziția nr.162/30.04.2013 emisă de intimată, în temeiul art. 65 din Legea 53/2003 republicată s-a dispus concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, desființarea locului de muncă având la bază considerente de ordin financiar, respectiv " raționalizarea cheltuielilor serviciilor publice".
Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.65 din Codul muncii, care reglementează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, respectiv, încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia, în alin 2 fiind prevăzută condiția ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Probele administrate în cauză au evidențiat că desființarea postului ocupat de către contestator nu a vizat strict analiza economico - financiară a cheltuielilor legate de funcționarea sălii de sport ci întreg capitolul bugetar respectiv, context în care, soluția recomandată în cuprinsul referatului(reducerea numărului de personal) apare ca neavând la bază o analiză obiectivă a eficientei activității desfășurate de către contestator, între contul de execuție bugetară la 31.12.2012 privind sala de sport (fila 221) și sumele cuprinse în referatul nr. 7213/14.03.2013 existând diferențe semnificative.
Tribunalul a reținut întemeiat că nu s-a făcut dovada unei cauze reale și serioase, pentru desființarea postului deținut de contestator, în temeiul art.65 din Codul muncii, lipsa caracterului real al concedierii contestatorului, rezultând și din împrejurarea că ulterior concedierii contestatorului, intimata a încheiat contractul de prestări servicii nr. 2833/01.10.2013 prin care în schimbul "prestării serviciului de activități ale centrelor de fitness în sala de sport" plătea prestatorului acestui serviciu "1000 lei /lună". Așadar, prin încredințarea, după concedierea contestatorului, a unei părți din sala de sport, respectiv, a sălii de fitness, spre exploatare, în baza contractului de prestări servicii nr. 2833/01.10.2013, către PFA P. V. C., pentru suma de 1000 lei lunar, s-a făcut dovada că desființarea postului contestatorului nu a avut o cauză reală și serioasă.
Criticile din apel referitoare la neatacarea Hotărârii Consiliului Local nr.10/25.03.2013 prin care a fost luată decizia desființării postului pe care l-a ocupat contestatorul, sunt nefondate, în contextul în care măsura încetării contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul art.65 din Codul muncii, a fost dispusă prin decizia de concediere ce face obiectul prezentei contestații.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.480 alin.1 Cod pr.civ., urmează a se respinge ca nefondat apelul.
În baza art.453 Cod pr.civ., fiind în culpă procesuală, va fi obligat apelantul la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de intimatul ORAȘUL D. PRIN PRIMAR, cu sediul în D., Jud. D., împotriva sentinței civile nr. 5833/22.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator D. M.- C., cu domiciliul în D. .. 3, jud. D..
Obligă apelantul la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-contestator.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, A. M. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.A.M.
4 ex/AS/30.04.2015
j.f.C.D.P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 363/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
