Obligaţie de a face. Decizia nr. 2128/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2128/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 10528/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2128
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul B. I., domiciliat în C., .. 55, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 39/13.01.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în C., ., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat O. P., pentru apelantul reclamant B. I. și consilier juridic C. P., pentru intimata pârâtă .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care;
Consilier juridic C. P., pentru intimata pârâtă . depus la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar de pe aceasta apărătorului apelantului reclamant.
Avocat O. P., pentru apelantul reclamant B. I., a arătat că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru observarea întâmpinării depuse la dosar de către reprezentantul intimatei pârâte.
A solicitat încuviințarea probei cu reaudierea martorului F. M., solicitată prin motivele de apel.
Consilier juridic C. P., pentru intimata pârâtă . precizat că lasă la aprecierea instanței soluția asupra probei cu martori.
Instanța a respins proba cu reaudierea martorului F. M., a cărei declarație este consemnată în dosarul de fond, apreciind că reaudierea acestuia nu este utilă în soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat O. P., pentru apelantul reclamant B. I., a pus concluzii de admiterea apelului, potrivit motivelor formulate în scris, schimbarea în totalitate a sentinței civile pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii, apreciind că activitatea desfășurată de apelantul reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă; fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic C. P., pentru intimata pârâtă . pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. de mai sus, reclamantul B. I. chemat în judecată pe pârâta . instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încadrarea sa în grupa a II-a de muncă pentru perioada 1982- 2006 în procent de 100% conform Ordinului 50/1990, Anexa II pct 23 precum și obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În fapt, a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioada 1982- 2006 desfășurându-și activitatea în cadrul Sectiei I Atelier debitare- presaj in functia de presator. unde executa operații de decupare larece a tablelor decapante a materialelor si tevilor cu grosime de 1 mm la 25 mm, polizare slefuire su lustruire a pieselor folosind prese de pâna la 800 tone.
Reclamantul a mai arătat că a desfășurat activitate in conditii de munca foarte grele in sensul ca se lucra in zgomot 120 dB frig praf si noxe lucra in aceste conditii intreaga perioada de munca de 8 ore /zi.
În drept au fost invocate prevederile Ordinului 50/1990, în Anexa II, poz. 23 .
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie cartea de identitate, carnetul de muncă.
In dovedirea actiunii a inteles sa se foloseasca de urmatoarele mijloace de proba: proba testimoniala interogatoriu proba cu inscrisuri
Pârâta . data de 09.12.2014 a formulat întâmpinare prin care a învederat instanței faptul că, reclamantul a ocupat funcția de prestator din anul 1982 pina la data de 02.05.1991 meserie care presupunea presarea si debitarea tablelor mecanic folosind un utiulaj presa si ca dupa data de 02.05.1991 a ocupat functia de primitor distribuitor .
Pârâta in intâmpinarea formulata arata faptul ca operatiunile pe care le-a executat reclamantul nu se incadreaza in cele mentionate de acesta in actiune respectiv pct 23 din Ordinul 50/1990 la acest punct se executau operatiuni de slefuire, polizare care sunt efectuate de cei care aveau meseria de lacatus.
De asemenea mai precizeaza pârâtul ca la nivelul unitatii nu exista acte documente care sa ateste nominalizarea in grupe de munca superioare a personalului care a ocupat o functie ca a reclamantului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. Codul muncii art 158 Legea 263/2010 si a solicitat judecarea cauzei si in lipsa potrivit art 223 Codul de procedura civila.
Pârâta a raspuns la interogatoriu formulat de reclamant.
La termenul de judecată din 13.01.2015 instanța a încuviințat pentru reclamant proba testimonială cu martorul F. M. M.. în cauză fiind audiat sub prestare de jurământ religios, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 39/13.01.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost respinsă actiunea formulata de reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.A C..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul B. I. a fost angajatul societății pârâte . contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcția de prestator din anul 1982 pina la data de 02.05.1991 si dupa data de 02.05.1991 a ocupat functia de primitor distribuitor așa cum rezultă din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.
.Potrivit Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
In concluzie, potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Ordinul nr.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Simpla exercitare a funcției în condiții dificile nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in anexa I la Ordin, iar aceste activități să o
În Anexa nr. II pct. 23 a Ordinului nr. 50/1990, sunt menționate o . activități concrete care, în condițiile în care ar fi fost desfășurate într-o proporție de minim 70% din programul normal de lucru ar fi putut justifica încadrarea activității în grupa a II-a de muncă. Textul din Anexa nr. II pct. 23 Ordinului nr. 50/1990 prevede că aceste activități concrete sunt:
Prepararea fritei a emailurilor sau a alazurii din materii prime cu continut de bioxid de siliciu liber, plumb sau silicat de zirconiu.
Instanta a constatat ca angajatorul a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, însă nici locul de muncă, nici activitatea prestată de reclamant, nu au fost încadrate în grupa II de muncă. Potrivit Situației locurilor de muncă grupa I și a II-a, rezultă că la secția unde reclamantul și-a desfășurat activitatea au fost încadrate în grupe de muncă activitățile desfășurate de lăcătuși nu și activitățile prestate de prestatori sau completatori.
Declarația martorului audiat în cauză la propunerea reclamantului, nu poate justifica concluzia ca în toata perioada reclamantul a desfășurat activitățile prevăzute de Anexa nr. II la pct. 23 Ordinul 50/1990, in procent de 100%, din programul normal de lucru zilnic, în condițiile în care martorul face referiri cu caracter general cu privire la activitatea reclamantului și substanțele folosite, fără a preciza care din activități concrete si specifice prevăzute la punctele respective au fost desfășurate de către reclamant in procent de 100%.
Simpla exercitare a funcției în condiții dificile, grele sau periculoase de munca, astfel cum se desprinde din declarația martorei, nu atrage automat încadrarea în grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in mod expres in Anexa II la Ordin. Astfel aceasta proba nu este de natura sa răstoarne dovezile produse de către unitate privind rezultatul demersurilor si procedurilor legale efectuate in sensul stabilirii locurilor de munca care au fost sau nu încadrate in grupe de munca.
În acest context, extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că altminteri s-ar crea o discriminare între reclamant si alți colegi care au obținut hotărâri judecătorești este netemeinica si nelegala, activitățile realizate trebuind sa fie analizate in concret, in raport de specificul raportului de munca in care s-a aflat reclamantul cu respectarea dispozițiilor legale ce guvernează situația juridica dedusa judecații.
În raport de aceste considerente, instanta a constatat neîntemeiată solicitarea reclamantului privind încadrarea în condiții de grupa a II-a de muncă și obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței care să ateste această situație si a respins actiunea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul B. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că instanța a reținut greșit că „nici locul de muncă, nici activitatea prestată de reclamant nu au fost încadrate în grupa a II-a de muncă”, acest aspect fiind infirmat de înscrisurile depuse de parata, respectiv de tabelul cu personalul muncitor propus pentru grupa I de munca, anexa a referatului către consiliul de administrație nr._/17.04.1990 prin care se nominalizează la poziția 26 pentru încadrarea in grupa I de munca si activitatea de presator.
A precizat apelantul că in referatul către consiliul de administrație se arata ca la Secția I debitare-presaj, unde si-a desfășurat activitatea, a rezultat un coeficient de 19 mg/mc in loc de 15 mg/mc admis, condiții în care consideră că se putea face o incadrare in grupa de munca prin asimilare.
A susținut că aceste înscrisuri se coroborează cu declarația martorului F. M. care a arătat ca activitatea desfășurata de apelantul B. I. se desfășura in condiții grele de munca, acesta lucrând cu table, metale si tevi cu grosime de pana ia 25 de mm la prese de pana la 800 de tone, iar răspunsul paratei la interogatoriu se coroborează, de asemenea, cu declarația martorului in sensul ca apelantul lucra in condiții grele, praf, noxe si zgomot foarte mare, societatea parata recunoscând ca acorda antidot, timpul de lucru in care și-a desfășurat activitatea de presator fiind de 100%, aspect confirmat si de martor.
In probațiune, a solicitat proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu un martor.
Față de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței atacate in sensul admiterii acțiunii.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul D..
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în limitele efectului devolutiv prevăzute de art.477-478 NCPC, apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect, a apreciat prima instanță că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 30.04._06 la societatea pârâtă nu poate fi asimilată activităților încadrate în grupa a-II-a de muncă, potrivit pct.23 din anexa nr.II la Ordinul nr.50/1990.
În acest sens, se reține că, în conformitate cu art.2 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr. 2, iar potrivit art. 3 din același ordin beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexele nr. 1 și 2.
De asemenea, art. 6 prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Potrivit art. 7 din ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Reiese din economia acestor prevederi legale că încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportat la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate, angajatorul împreună cu sindicatele fiind singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă.
În speță, din probele administrate nu rezultă că locul de muncă al reclamantului sau activitatea prestată de acesta pot fi încadrate, prin asimilare, în grupa II de muncă.
În acest sens, se reține că încadrarea în grupa I sau a-II-a de muncă se poate face numai pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, întrucât o dată cu . Legii nr.19/2000, grupele superioare de muncă nu au mai fost reglementate, fiind înlocuite cu condițiile deosebite sau speciale de muncă, astfel că cererea reclamantului de recunoaștere a grupei a-II-a de muncă pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, până la 13.03.2006, este inadmisibilă.
Referitor la perioada 30.04._01, Curtea constată că reclamantul, contrar a ceea ce a susținut prin cererea de chemare în judecată, nu a desfășurat activitate ca presator în toată această perioadă, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă și dispozițiilor de încadrare și schimbare a locului de muncă depuse la dosar, el îndeplinind funcțiile de muncitor și lăcătuș de la 30.04.1982 la 01.04.1988 și pe acelea de primitor distribuitor și, respectiv, pregătitor pe perioada 02.05._01. Or, aceste activități nu pot fi în niciun caz asimilate cu cele prevăzute de pct.23 din anexa II la Ordinul nr.50/1990, pentru a putea fi încadrate în grupa a-II-a de muncă.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul a desfășurat activitate ca presator la unitatea pârâtă numai o perioadă de 3 ani și o lună, în intervalul 01.04._91, dar nici această activitate nu a presupus realizarea de operații de polizare, șlefuire și lustruire, cum sunt cele menționate de anexa II, pct.23 din Ordinul nr.50/1990, motiv pentru care nici angajatorul nu a procedat la nominalizarea acestei activități în grupa a-II-a de muncă.
Cu privire la acest aspect, Curtea reține că, prin referatul nr._/17.04.1990 înaintat Consiliului de Administrație, referat la care apelantul a făcut referire în cererea de apel și pe care l-a atașat acesteia, activitatea de presator nu a fost nominalizată de către angajator în grupa I de muncă, ci numai s-a propus această încadrare, din înscrisurile depuse nerezultând, însă, că propunerea a și fost însușită de către Consiliul de Administrație.
Totodată, Curtea apreciază că împrejurarea că, pe parcursul desfășurării activității, reclamantul a fost supus unui complex de factori nocivi și de risc, recunoscute de către pârâtă la interogatoriu și la care si martorul audiat a făcut referire în declaratia sa, nu justifică prin el însuși încadrarea în grupa a-II-a de muncă, întrucât potrivit prevederilor Ordinului nr.50/1990, pentru încadrarea într-o grupă sau alta este necesar ca acești factori să depășească anumite limite admise, iar acest lucru se stabilea pe baza unor determinări de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților și confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constatau și dacă s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Or, probele administrate demonstrează că, în cazul locurilor de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, condițiile concrete de muncă nu au presupus expunerea la factori de risc care să depășească limitele admise și să justifice încadrarea în grupa a-II-a de muncă.
Din această perspectivă, declarația martorului propus de reclamant și audiat la prima instanță, F. M., nu poate avea relevanță juridică, sub aspectul recunoașterii beneficiului grupei a-II-a de muncă, în condițiile în care martorul a făcut referire la modul general la condițiile grele de muncă și factorii de mediu ( praf, zgomot, frig), în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, fără a descrie ce operații a presupus munca prestată de acesta, pentru a se verifica posibilitatea asimilării cu operațiunile prevăzute de punctul 23 din anexa II la Ordinul nr.50/1990.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este nefondat, astfel încât, în temeiul art.480 alin.1 NCPC, îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelului formulat de reclamantul B. I., domiciliat în C., .. 55, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 39/13.01.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în C., ., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
4 ex/19.05.2015
Jud. fond M. F.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 233/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
