Pretentii. Decizia nr. 267/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 2611/101/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 267
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Judecător - N. D.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta ., PRIN SUCURSALA HIDROCENTRALE "PORȚILE DE F.", prin lichidator E. I. SPPL Bucuresti, împotriva sentinței civile nr. 5562 din 9 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinti, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. E. N., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă ., PRIN SUCURSALA HIDROCENTRALE "PORȚILE DE F." și lichidatorul judiciar E. I. SPPL, prin consilier juridic O.Ș., lipsind intimata pârâtă P. E. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic O. Ș., a expus motivele scrise, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii actiunii și obligarea intimatei pârâte la repararea prejudiciului cauzat societății în sumă de 16.120 lei, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5562 din 9 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinti, în dosar nr._, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C.H. S.A. București - prin Sucursala Hidrocentrale „Porțile de F., administrator judiciar E. I. SPRL, împotriva pârâtei P. E. N..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Pârâta P. E. N. are calitatea de salariat al sucursalei cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată nr.1939/1993) și potrivit Deciziei nr. 34/10.02.2004 emisă de sucursala, pârâta a promovat pe postul de magaziner în cadrul Serviciului Aprovizionare – Depozit.
În urma inventarierii, în gestiunea condusă de către pârâtă s-a constatat un minus de 26 bucăți bobine înfășurare stator auxiliar - cod_ în sumă de 13.000 lei fapt consemnat în Procesul Verbal nr.9735/14.11.2008, act întocmit cu ocazia finalizării inventarierii (f. 50-51 dosar)
Materialele a căror lipsă a fost constată în gestiunea pârâtei se aflau într-o locație închiriată de către reclamantă potrivit contractului de închiriere nr.72/17.03.2003 (f.34-37 dosar), locație situată în localitatea Gura Văii, în alt loc decât acela în care își desfășura pârâta activitatea în mod curent.
Potrivit Referatului cu nr.7624/08.09.2008, (f.54-55 dosar), pârâta, deplasându-se la Depozitul de Echipamente din Gura Văii a constatat lipsa unor materiale din gestiune printre care și piesele ce i se impută în speță și a sesizat conducerea unității pentru a se lua măsurile ce se impun.
În urma verificărilor șefului Biroului Aprovizionare s-a constata veridicitatea celor sesizate în referat de către pârâtă (f. 53 dosar) și s-a dispus inventarierea întregii gestiuni condusă de pârâtă. Concomitent au fost sesizate și organele de urmărire penală în vederea identificării și a tragerii la răspundere a vinovaților.
Potrivit adresei nr._ din 10.08.2011, (f. 66 dosar) emisă de I.P.J. M., până în prezent nu au fost identificați autorii sustragerii bunurilor respective.
Potrivit alin 1 al art. 254 din Codul Muncii, „Salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza prevederilor textului de lege redat mai sus rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubi, fapta ilicită și personală a angajatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția salariatului.
Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială a salariatului, lipsa uneia dintre aceste condiții fiind de natură să ducă la înlăturarea răspunderii acestuia.
În speță se constată că reclamanta în calitate de angajator nu și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art. 40 alin. 2 lit. b din Codul Muncii respectiv „să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă”.
În condițiile în care așa cum s-a reținut mai sus locația din care au fost sustrase bunurile aflate în gestiunea pârâtei este situată în altă localitate decât cea în care își desfășoară activitatea gestionara, aceasta neavând posibilitatea de supraveghere permanentă a gestiunii. În aceste condiții s-a apreciat că pârâtei nu i se poate reține culpa în producerea prejudiciului
În speță, deși reclamanta avea obligația să facă dovada vinovăției pârâtei în producerea prejudiciului, aceasta s-a mărginit să enumere generic elementele răspunderii patrimonială a salariatului.
Având in vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, s-a constatat că acțiunea este neîntemeiată, și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că intimata pârâtă își avea locul de muncă în altă localitate decât ce a locației din care au fost sustrase bunurile, iar concluzia instanței că nu și-ar fi îndeplinit obligația legală prevăzută de art.40 alin.2 lit.b Codul muncii este greșită și probabil a fost avută în vedere de către instanță prin acceptarea susținerii pârâtei din întâmpinare, în sensul că a formulat o . referate către conducerea societății în vederea remedierii problemelor provocate de furtul bobinelor.
Recurenta a arătat că nu există nici un referat la sediul instituției, prin care intimata pârâtă să fi sesizat această problemă, cu excepția sesizării acesteia din 08.09.2008.
În final, a arătat că a făcut dovada vinovăției intimatei pârâte cu înscrisurile, argumentele și textul de lege care conduc la dovedirea acesteia, individualizate în motivele de recurs și derivând din contractul individual de muncă, normele și principiile răspunderii contractuale și calitatea intimatei pârâte de gestionar, prezumată ca fiind vinovată în caz de lipsuri.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei pârâte la repararea prejudiciului în cuantum de 16.120 lei, așa cum a solicitat prin precizarea la acțiune.
La solicitarea instanței, apelanta reclamantă a înaintat înscrisuri privind valoarea de contabilitate sau din inventarul bunurilor mobile, a bobinelor lipsă.
Legal citată, intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea de ședință de la data de 18 martie 2015, în raport de data introducerii acțiunii – 23.03.2011, când era în vigoare vechiul Cod de procedură civilă, instanța a recalificat calea de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 5562 din 9 decembrie 2014, ca fiind recurs.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art.3041 din Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat și se va admite pentru următoarele considerente :
Instanța de fond a reținut, la respingerea acțiunii, că pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului, trebuie întrunite condițiile cumulative prevăzute de art.254 Codul muncii, iar în speță reclamanta în calitate de angajator nu și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art.40 alin.2 lit.b Codul muncii, respectiv,, să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă”.
S-a mai reținut că întrucât locația din care au fost sustrase bunurile este situată în altă localitate decât cea în care își desfășoară activitatea gestionara, aceasta nu a avut posibilitatea supravegherii permanente a gestiunii și nu i se poate imputa pârâtei culpa în producerea prejudiciului.
Deși a fost menționată calitatea de gestionară a pârâtei, aceasta a fost amintită doar în treacăt de către instanța de fond, fără a analiza consecințele legale ce decurg din calitatea de gestionar, prevăzute de art.23- 26 din Legea nr.22/1969.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, precum și faptul că, încălcarea dispozițiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage răspunderea materială
Așa cum rezultă din analiza acestor dispoziții, pentru a exista o răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ o . condiții, precum: calitatea de salariat la angajatul păgubit a celui care a produs pagube, fapta ilicită și persoană a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului, iar potrivit dispozițiilor art. 272 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, obligat să depună dovezi în apărarea sa la prima zi de înfățișare.
Când salariatul are și calitatea de gestionar, este aplicabilă Legea nr. 22/1969 care instituie o prezumție de culpă în sarcina gestionarului în ceea ce privește prejudiciul produs angajatorului din vina și în legătură cu munca sa, prezumție care însă este relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
În speță, deși a fost reținută calitatea pârâtei de gestionară, nu a fost analizată incidența Legii 22/1969 cu consecința inversării sarcinii probei în cazul acestui tip de litigii, salariatul gestionar având obligația de a dovedi că nu are nicio culpă în producerea eventualului prejudiciu.
Se constată astfel că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, astfel încât în baza art.312 alin.1 rap. la art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi casată sentința și va fui trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare, instanța de fond va analiza aplicabilitatea, în cazul pârâtei, a dispozițiilor Legii nr.22/1969, precum și apărările acesteia privind înlăturarea răspunderii patrimoniale.
Se va analiza dacă locația din care au fost sustrase bunurile aflate în gestiunea pârâtei este situată sau nu în aceeași localitate cu cea în care își desfășura activitatea ca gestionar, raportat și la contractul de închiriere nr.72/2003, precum și susținerea pârâtei că de-a lungul timpului, din anul 2008 și până în prezent a formulat o . referate către conducerea societății, în vederea remedierii problemelor provocate de furturile bobinelor. În analiza acestei susțineri va fi avută în vedere date efectuării inventarului și data primei sesizări formulate de către pârâtă.De asemenea, instanța de fond va administra orice alte probe considerate necesare în vederea justei soluționări a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta ., PRIN SUCURSALA HIDROCENTRALE "PORȚILE DE F.", prin lichidator E. I. SPPL Bucuresti, împotriva sentinței civile nr. 5562 din 9 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinti, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. E. N..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | Judecător, N. D. |
Grefier, V. R. |
Red. Jud.E.S.
Thn 2 ex.-28.04.2015
J.f. M.A.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
