Pretentii. Decizia nr. 6093/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6093/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 6093/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6093
Ședința publică de la 07 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă P. S. împotriva sentinței civile nr. 3720 din 09.09.2015 pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți P. Municipiului Băilești și C. L. al M.. Băilești, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul nu a fost declarat în termen și că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și ridicând, din oficiu, excepția tardivității, în raport de dispozițiile art. 215 din Legea 62/2011, a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față :
Prin sentința civilă nr.3720 din 09.09.2015 pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta P. S., în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Băilești și C. L. al M.. Băilești.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 27.04.2015, pârâtul P. MUNICIPIULUI BĂILEȘTI a depus la dosarul cauzei, întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii reclamantei P. S..
Asupra excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. L. al Municipiului Băilești, invocată de instanță din oficiu, raportat la obiectul cauzei, respectiv stabilirea și acordarea diferențelor de drepturi bănești aferente unui raport de muncă, s-a reținut că acesta este atributul exclusiv al angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății ce poate verifica condițiile de acordare și stabilire a drepturilor salariale ale angajaților săi.
Astfel, răspunderea pentru neplata drepturilor bănești către angajați aparține angajatorului pârât, P. localității, ca fiind instituția cu care reclamanta are stabilite raporturile de muncă, între reclamantă și C. L. neexistând vreun raport juridic de muncă.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că aceasta autoritate administrativa pârâtă nu au calitate procesuală pasivă și în consecință, va admite excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. BĂILEȘTI și va respinge acțiunea promovată de reclamantă împotriva acestuia, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01.2011 – 02.02.2012:
În ceea ce privește prescripția extinctivă, atât în regimul Decretului nr.167/1958 – articolul 3 alineatul 1, cât și al Noului cod civil – articolul 2517, termenul general de prescripție, aplicabil în prezenta cauză, este de 3 ani.
Prevederile referitoare la principiile de aplicare in timp a legii civile, conținute si de art. 6, alin 4 CC, potrivit cărora "prescripțiile decăderile, si uzucapiunile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi sunt in întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit."
Așadar se observa ca, prescripțiile extinctive începute înainte de 01.10.2011 si neîmplinite pana la aceasta data, reprezentând situații juridice in curs de realizare, rămân supuse legii vechi, dându-se satisfacție principiului respectării așteptărilor legitime ale părților.
Legea sub imperiul căreia a început sa curgă, va guverna atât aspectele de drept material, cat si pe cel de drept procesual referitoare la prescripție, chiar daca aceasta s-a împlinit după . CC.
Dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, rămân aplicabile în privința prescripțiilor extinctive care au început sa curgă în perioada cat acest act normativ a fost in vigoare.
Astfel, întrucât cererea de chemare în judecată de față, a fost formulată în data de 03.02.2015 si privește diferențele salariale aferente perioadei 01.01.2011 la zi și în continuare instanța va constata intervenită prescripția pentru perioada în afara termenului de 3 ani înaintea datei introducerii cererii, respectiv va admite excepția prescripției extinctive pentru perioada 01.01._12, văzând și disp.art 268 alin 1 lit c din C muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, vizând perioada 03.02.2012 și în continuare, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamanta, pe perioada dedusa judecății, respectiv începând cu 03.02.2012 până în prezent, a avut calitatea de salariat al unității parate, instituție publica.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 "(1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Textul de lege anterior menționat a fost abrogat prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice -, act normativ intrat în vigoare în data de 01.01.2011.
Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Obligarea angajatorilor la plata distinctă a sumelor aferente acestui premiu după abrogarea expresă a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 este lipsită de suport legislativ, iar în soluționarea cererilor de chemare în judecată având acest obiect, instanțele nu pot proceda la un examen de constituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 în condițiile în care acesta a fost efectuat de Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate constatându-se că aceste prevederi legale nu conțin elemente de retroactivitate și nici nu încalcă dreptul de proprietate al reclamantei. (Decizia Curții Constituționale nr. 1655/2010, nr. 784/2010).
Prin urmare, legiuitorul a stabilit în mod expres că, în anul 2011, nu se mai acordă premiul anual cuvenit pentru munca prestată în anul 2010 - ca o prestație distinctă -, însă sumele aferente vor fi avute în vedere atunci când vor fistabilite majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Cu alte cuvinte, suma reprezentând premiul anual a fost acordată personalului bugetar, însă sub altă formă, fiind înglobată în cadrul majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010.
Ca atare, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar retroactiva, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În mod similar, nu se poate susține că prevederile citate ar încălca dreptul de proprietate al reclamantei, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
Cu alte cuvinte, nu poate opera o confuzie între noțiunile de "inclus" și "adăugat" iar, din interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 – așa cum a fost realizată de Î.C.C.J -, rezultă în mod indubitabil că funcționarilor publici le-a fost achitată suma reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 – respectiva sumă fiind înglobată în cadrul majorării salariale de 15% prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 -, astfel încât reclamanta nu poate susține că, începând cu data de 01.01.2011, drepturile salariale de care a beneficiat au fost stabilit în mod eronat, și că ar fi fost îndreptățită să i se achite un salariu într-u cuantum superior.
În acest sens, I.C.C.J, prin Decizia nr. 21/18.11.2012 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii -, a stabilit că ”... în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”.
Decizia nr. 21/18.11.2012 a Î.C.C.J. este foarte clară, și stabilește că premiulpentru anul 2010, a fost inclus în majorarea salarială de 15% reglementată de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 și nu – așa cum înțelege reclamanta – că, în afara respectivului procent de majorare a indemnizației brute de încadrare începând cu data de 01.01.2011, salariații trebuie să mai beneficieze, în mod distinct, și de o altă creștere salarială, prin adăugarea premiului anual cuvenit pentru anul 2010.
Această decizie are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, atât cu privire la dispozitiv, cât și cu privire la considerentele avute în vedere de ICCJ, acestea din urmă configurând soluția juridică adoptată în prezenta speță.
Cu privire la nesocotirea prevederilor art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța consideră că respectivele dispoziții nu sunt incidente în cauză, din moment ce reclamanta nu a fost lipsită de un „bun” ci doar modalitatea de acordare prevăzută de actul normativ care instituia acel drept salarial (art. 25 din Legea nr. 330/2009) a fost schimbată printr-un act normativ adoptat ulterior (art. 8 din Legea nr. 285/2010) – ceea ce constituie prerogativa legiuitorului -, fără însă ca în acest fel să fi fost afectată substanța dreptului.
În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea285/2010.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a apreciat acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată. și, în consecință, a dispus respingerea acesteia.
Față de soluția data cererii principale, în baza principiului accesoriul urmează principalul, instanța a respins și cererile accesorii, actualizarea și dobânda reprezentând un accesoriu al debitului principal, în lipsa constatării îndreptățirii reclamantului la acordarea premiului anual prin includerea în salariul lunar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 269 din Codul muncii, art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin. 2, 20, 41, 44, 124, 125 din Constituția României art. 1 din primul Protocol adițional la CEDO, Directiva Consiliului nr. 270/78/CE, Legea nr. 47/1992 și decizia nr. 2/2014 a ÎCCJ, este îndreptățită să primească dobânda legală
A solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care instituția să fie obligată la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare până la includerea acestuia în salariu, respectiv dobânzi legale, deoarece nu a fost inclus în salariu conform legii.
Apelul este tardiv, urmând să fie respins ca atare.
Curtea, din oficiu, a invocat tardivitatea apelului declarat de reclamanta P. S..
Astfel, coroborând prevederile art.215 cu art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în materia litigiilor de muncă, termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 185 și 186 din noul Cod de proc. civ. precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că apelanta reclamantă a primit sentința la data de 25.09.2015, conform dovezii de comunicare aflată la fila 32 din dosarul de fond, apelul a fost declarat la Tribunalul D. la data de 07.10.2015, deci peste termenul legal, iar apelanta nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de apel, s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința sa.
Ca atare, față de textele legale menționate, Curtea, urmează să respingă apelul ca tardiv formulat.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va analiza motivele de apel care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 din noul Cod de proc. civ. soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv apelul declarat de apelanta reclamantă P. S., domiciliată în loc. Băilești, ., jud. D. împotriva sentinței civile nr. 3720 din 09.09.2015 pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți P. Municipiului Băilești și C. L. al M.. Băilești, ambele cu sediul în loc.Băilești, ., jud.D. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Decembrie 2015.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Tehn.MC/4 ex.
data red.11.12.2015
j.f. D.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 6132/2015.... → |
|---|
