Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 6033/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6033/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 6033/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6033/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant T. D., domiciliat în Orașul Filiași, .. 5 A, județul D., împotriva sentinței civile nr.3589/04.09.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. D. FILIAȘANU, cu sediul în Orașul Filiași, Bulevardul Racoțeanu nr. 178, Județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal; părțile au solicitat judecarea în lipsă conform art.223 Cod pr. civ.; după care;
Instanța, luând act de solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.3589 de la 04.09.2015 a respins cererea formulată de către reclamantul T. D. (CNP -_), domiciliat în Orașul Filiași, .. 5 A, împotriva pârâtului L. T. "D. F." Filiași, Județul D., cu sediul în Orașul Filiași, Bulevardul Racoțeanu nr. 178, Județul D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul este salariatul pârâtului în funcția de muncitor întreținere, așa cum reiese din actele depuse de către unitatea pârâtă la dosarul cauzei.
Potrivit art. 164 Codul Muncii (salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată)(1) (1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.(2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.(3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.(4)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului.
În raportul reuniunii experților convocați de Consiliul de Administrație al Organizației Internaționale a Muncii ( OIM ) s-a stabilit că prin salariul minim se înțelege nivelul de remunerație sub care nu va putea cobori nici în drept, nici în fapt, indiferent de modul său de calcul.
Este salariul care, în fiecare țară are forța legii și care este aplicabil sub pedeapsa sancțiunii penale sau a altor sancțiuni specifice, salariul minim este considerat ca suficient pentru satisfacerea necesitaților vitale de alimente, îmbrăcăminte educație etc.. ale salariaților.
În cazul în care prin diverse acte normative se acordă anumite drepturi prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, este avut în vedere salariul stabilit prin hotărârea guvernului ( nu cel stabilit eventual prin contracte colective de munca ca salariu minim brut pe unitate).
Din analiza acestui text de lege rezultă că nu există identitate între acesta și salariul de bază în condițiile Legii 330/2009, 284/2010, 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, față de care să se calculeze sporul de vechime al salariatului.
Cu toate acestea, legislația muncii interzice ca salariul de bază și acest spor de vechime sa fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe tara.
În ceea ce privește salariul minim brut garantat pe țară, art. 1 din HG 1225/2011 a stabilit ca acesta este începând cu 1.01.2012, de 700 lei la un program complet de lucru de 169, 333 ore medie pe luna în anul 2012, iar art. 1 din HG 23/2013 începând cu 1.02.2013 salariul de bază minim brut pe țară în plată este de 750 lei lunar, cu un program complet de 168,667 ore în medie pe lună în 2013, iar de la 1.07.2013 se stabilește la 800 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168,667 ore in medie pe luna în anul 2013.
În prezent se aplică Hotărârea 871/2013 care stabilește acest salariu după cum urmează:
- 1 ianuarie 2014 - 850 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168 ore in medie pe anul 2014 reprezentând 5,059 lei/ora
- 1 iulie 2014 – 900 lei lunar pentru un program complet de 168 ore in medie pe luna in anul 2014 reprezentând 5,357 lei/ ora.
Din fluturașul depus la dosar, instanța a constatat că pârâtul a respectat cerința ca valoarea salariului brut lunar să nu fie sub nivelul salariului de baza minim brut pe țară stabilit prin hotărârile de guvern mai sus enunțate.
Instanța a constatat de asemenea că nu există elementele de discriminare, întrucât pentru a exista o asemenea situație sau fapt, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții respectiv: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebiri, excludere, restricție sau preferințe în cazul unor persoane aflate în situații comparabile, existența unui criteriu de discriminare conform dispozițiilor art. 2 din OG 137/2000, tratamentul diferențiat sa aibă drept scop restrângerea ori înlăturarea, recunoașterea folosinței sau executării unui drept nenăscut de lege, iar acest tratament sa nu aibă un scop legitim sau sa fie justificat obiectiv ori metodele adoptate sa nu fie adecvate si necesare.
Aici nu ne aflăm în situații analoage, întrucât persoanele care sunt nou încadrate nu pot fi comparate cu cele cu vechime în munca pentru fiecare dintre aceste categorii Legile 330/2009, 284/2010 si 285 /2010 stabilind încadrări și salarizare după criterii diferite.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept se a respins acțiunea.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul T. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de fond a respins cererea, fără a intra in fondul cauzei. In cuprinsul motivării sentinței respective nu se face nicio referire la sporul de vechime solicitat ci la salariul minim pe economie.
In cazul personalului nedidactic nivelul de salarizare minim pe economie nu este asigurat prin salariul de baza doar după ce acestuia i se adaugă si sporul de vechime in munca, spor care este un adaos ce nu trebuie inclus in bază ce trebuie sa respecte nivelul minimal de salarizare pe economie.
Reclamanta a beneficiat de sporul de vechime pana in anul 2011.
Izvorul stabilirii salariilor in modul mai sus menționat, privind aceasta nelegalitate a fost creata începând cu data de 01.01.2011, când au fost puse in aplicare normele metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010, inserate in ordinul comun nr, 42/13.01.2011 al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale si nr. 77/14.01.2011 al Ministerului Finanțelor Publice.
Ordinul susmenționat are un caracter oarecum atipic deoarece metodologia este descrisa prin modele concrete calcul, exemplele care ne interesează in acest context fiind cele prezentate in art. II lit A si C. Un argument suplimentar in susținerea cererii de chemare in judecata îl constituie faptul ca in ceea ce privește art.II lit A, B, C. D si E din Ordinul comun nr. 42/13.01.201 I a! Ministerului Muncii. Familiei si Protecției Sociale nr.77/14.01.2011 al Ministerului Finanțelor Publice a fost admisa excepția de nelegalitate prin Sentința nr. 2.02.2012 a Curții de Apel Suceava, confirmata prin Decizia nr. 3035/15 iunie 2012 a I.C.C.J.
Relevanta nelegalității acestui act administrativ cu caracter normativ pentru speța de fata este data de faptul ca tocmai el este cel care a dus la crearea anomaliei in modalitatea de cuantificare a salariilor prin aceea ca, începând iul 2011 când a fost aplicat modelul de calcul din art. II lit C Anexa la Ordinul 42/77 din 2011,salariul minim economie nu a mai fost garantat prin însăși salariul de baza ci doar dupa includerea in acesta a sporului de vechime.
Tocmai datorita art. II lit A si C din Anexa la ordinul declarat nelegal s-a ajuns in situația ca la 01.01.2011 salariul minim de 670 lei stabilit prin HG 1193/2010 sa nu fie in cazul reclamanților respectat prin salariul de baza ci doar după includerea in acesta a sporului de vechime, preluat de altfel din salariul corespunzător lunii decembrie 2009 si ulterior octombrie 2010. si a gradației corespunzătoare transei de vechime
Așa cum se motivează si in Sentința nr. 41/02.02.2012, Ordinul nr. 77/2011 este nelegal deoarece stabilește alt mod de calcul al salariilor decât cei prevăzut in art. 1 din Legea nr. 285/2010 iar in art. 1 din Legea 285/2010 arata ca, începând cu data de 01.01.2011, se va acorda o creștere de 15% la "cuantumul brut al salariilor de . (... )" dar si la "cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut ..."
Pe cale de consecința, având in vedere ca in statele de plata din octombrie 2010, care sunt de fapt identice cele din iulie 2010, sporul de vechime era evidențiat separat de salariul de baza si având in vedere ca acesta din urma (salariul de baza) asigura prin el însuși salariul minim pe economie de la acea data. rezulta ca atât salariu de baza cat si sporul de vechime trebuiau majorate FIECARE cu cate 15% urmând sa fie puse in plata salariile rezultate din adunarea celor doua sume.
In metodologia aprobata prin Ordinul 42/77 din 2011, se stabilește o modalitate diferita de calcul al salariilor în cazul personalului nedidactic din învățământ care la reducerea salariala de 25% din anul 2010 nu ar fi beneficiat de salariul minim pe economie de la acea data, situații in care salariul nu a fost redus cu întregul procent de 25% prevăzut de Legea 118/2010 ci doar pana la nivelul salariului minim.
In aceste cazuri, analizând exemplul de la litera C se observa ca nu se procedează la majorarea separata dona componente salariale (salariu încadrare si spor de vechime) cu cate 15% ci s-a majorat salariul de baza includea sporul de vechime insa doar pana la concurenta venitului minim pe economie deși. conform art.1 din Legea 285.2010 trebuia sa se majoreze separat salariul de baza fără spoturi, care prin el însuși trebuia sa respecte nivelul minima! de 670 de lei. la care ar fi trebuit sa se adauge echivalentul sporului de vechime majorat si el.
Într-un recurs in interesul legii pronunțat de I.C.C.J in dosarul nr._ in data de 11 mai 2015, a fost statuat faptul ca hotărârea judecătoreasca definitiva/irevocabila prin care s-a anulat un act administrativ cu caracter normativ produce efecte si in privința actelor administrative individuale emise in temeiul acestuia, respectiv, speța de față.
S-a anexat in copie minuta deciziei nr. 10 pronunțata de I.C.C.J. in dosarul nr._ .
Mai mult. prin contractele de munca la nivel de sector învățământ preuniversitar pentru anii 2012-2013. respectiv anii 2014-2015 se prevede in mod expres acordarea sporului de vechime in munca, ca spor separat de salariu fără nicio discriminare.
In drept, dispozițiile art. 466-482 NCPC, Codului Muncii, Constituției României, CCM la Nivel de Sector Activitate Învățământ Preuniversitar, Sentința nr.41/2012 a Curții de Apel Suceava, Decizia nr. 3035/15 iunie 2012 a I.C.C.J.
Apelul este nefondat.
Reclamantul face parte din categoria personalului din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale i se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.
După . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.
Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe care legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.
Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art.7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.
Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
Din dispozițiile Legii nr. 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamantă prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.
După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime.
Așadar, după cum se susține și prin acțiune, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.
Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că reclamantul contestă această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime. Reclamantul nu poate cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.
Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantei rezultă că acesteia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază.
Concluzia care se impune este că pentru personalul nedidactic cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de OG 10/2008 la care se adaugă sporul de vechime.
Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării OUG 19/2012. În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii 44/13.09.2011 și ale ordinului Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.
În speță, se constată că reclamantei i s-au achitat în perioada de referință drepturile salariale, prin raportare la OG 10/2008, la Legea 330/2009, OG nr. 1/2010 și Legea nr. 285/2010, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
De asemenea, din înscrisurile existente la dosarul de fond rezultă cu claritate că reclamanta nu a încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată prevăzut de acte normative pentru anul 2012, 2013, 2014, astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 Codul muncii și cele ale art. 2 din HG nr. 1225/2011, art.1 din HG 23/2013, art.2 din HG 871/2013 potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.
Ca urmare, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, astfel că, în temeiul art. 480 cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant T. D., domiciliat în Orașul Filiași, .. 5 A, județul D., împotriva sentinței civile nr.3589/04.09.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. D. FILIAȘANU, cu sediul în Orașul Filiași, Bulevardul Racoțeanu nr. 178, Județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.Fl.D.
4 ex/AS
j.f.M.V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Decizia nr. 6093/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
