Recalculare pensie. Decizia nr. 1958/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1958/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 382/54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1958
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulate de contestatorul U. V. împotriva deciziei civile nr. 841 din 17.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I civilă, în dosarul nr._, în n contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii M. și C. Națională de Pensii Publice București - Comisia Centrală de Contestații.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul U. V., lipsind intimatele C. Județeană de Pensii M. și C. Națională de Pensii Publice București - Comisia Centrală de Contestații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că s-a depus întâmpinare de către intimate ce a fost înregistrată sub nr._/16.04.2015, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare de față. de față.
Contestatorul U. V. a precizat că unui coleg al său i s-a dat câștig de cauză potrivit deciziei civile nr. 1886/14.03.2011 pronunțată de pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, decizie ce se află la filele 40-45 dosar fond.
A arătat că în perioada 1964-1967 a lucrat 8 ore pe zi, în paralel frecventând și școala, perioadă care este înregistrată în carnetul de muncă.
Apreciază că este o eroare materială susținând că nu i s-a verificat carnetul de muncă.
A solicitat să i se respecte înscrierile din carnetul de muncă .
A pus concluzii de admitere a contestației în anulare formulate, de anulare a deciziei și pe fond menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul M. ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
În susținere s-au depus și concluzii scrise.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față :
Prin sentința civilă nr.75 din 9 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis în parte contestația precizată, contestație formulată de reclamantul U. V., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii M. și C. Națională de Pensii Publice București - Comisia Centrală de Contestații, București.
S-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 8315/11.08.2014 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și anularea parțială a Deciziei nr._/03.06.2013 emisă de C. Județeană de Pensii M..
A fost obligată pârâta C. Județeană de Pensii M. să emisă a nouă Decizie cu luarea în calcul a stagiului de cotizare conform adeverinței nr. 859/19.03.2008 eliberată de Colegiul Tehnic „Domnul T.” pentru perioada 15.09.1964 – 30.06.1967.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M., C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE- COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de fond, prin sentința atacată, în mod netemeinic și nelegal a obligat instituțiile subscrise în anularea parțială a Hotărârii nr.8315/11.08.2014 emisă de C.N.P.P., Comisia Centrala de Contestații și anularea parțială a decizie_/03.06.2013, emisa de C.J.P. M., obligând de asemenea C.J.P. M. să emită contestatorului noua decizie cu luarea în calcul a stagiului de cotizare conform adeverinței nr.859/19.03.2008 eliberată de Colegiul Tehnic "Domnul T.", considerând că adeverința nr.859/19.03.2008, eliberată de Colegiul Tehnic Domnul T., în raport de dispozițiile art. 16 (5) din Legea nr. 19/2000, pct. 40 din Ordinul 340/2001 privind normele de aplicare a Legii nr.19/2000, art. 89 din Regulamentul de aplicare al Decretului nr.292/1959, îndeplinește condițiile legale pentru a fi valorificată.
Învederează instanței de control judiciar faptul că dispozițiile art.159 din Legea nr. 263/2010 arata modalitate dovedirii vechimii și a stagiului de cotizare în funcție de perioada în care s-a desfășurat activitate în muncă, astfel: Art. 159 (1) - dovada vechimii realizată până la 01.04.2001 - pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit.a si art. 17; Cum perioada a cărei valorificare se solicita este o perioada anterioara datei de 01.04.2001 și cum solicitarea valorificării acestei perioade a fost făcuta după . Legii nr.263/2010 consideră că în drept incidente în cauză sunt dispozițiile art. 16 alin. a coroborate cu disp. art. 159 alin.1 din Legea nr. 263/201 coroborate de asemenea cu disp. art.124 din H.G. 257/2011 privind Normele de aplicare ale Legi nr. 263/20H Reproduce mai jos aceste dispoziții:
"ART. 16 din Legea nr. 263/2010 Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii: a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;
ART. 159 din Legea nr. 263/2010 (1) Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util 1 pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
ART. 124 din H.G. 257/2011 privind normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010 (1) In situația prezentării și a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, pentru perioadele menționate la art. 16 lit. a) din lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente:
a) denumirea angajatorului;
b) datele de identificare a persoanei;
c) perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă;
d) menționarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea;
e) funcția, meseria sau specialitatea exercitată;
f)salariul tarifar de încadrare;
g) denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată;
h) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
(2) Actele vor avea număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității."
Potrivit HG nr. 2105/1969 privind cursurile de calificare si perfecționare a muncitorilor si a personalului cu pregătire medie, ucenicii primeau pe timpul pregătirii o bursa sau o indemnizație corespunzătoare aportului lor în producție și gratuit manuale școlare, material de studiu precum si alte drepturi stabilite de lege.
Înconsecință, pentru munca prestată era necesar să se facă dovada că s-a desfășurat în cadrul unor raporturi de muncă care să permită asimilarea acestei categorii cu cea a salariaților, sumele primite să fi fost plătite din fondul de salarii al unității respective și să fi fost plătite contribuții de asigurări sociale. Așadar, cum adeverința nr. 859/19.03.2008 eliberată de "Colegiul Tehnic Domnul T." nu conține obligatoriu cel puțin elementele prevăzute de art.124 din H.G. nr.257/2011 privind normele de aplicare al Legii nr.263/2010 respectiv: perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, menționarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea, funcția, meseria sau specialitatea exercitată, salariul de încadrare, în mod corect C.J.P. M. și Comisia Centrală de Contestații nu au dat curs valorificării acestei adeverințe care conține lacune atât de forma cât și de fond. In sentința civilă atacată, instanța a considerat că adeverința conține toate elemente necesare valorificării acestei adeverințe precum și consemnarea achitării contribuției de asigurări sociale.
Consideră că era necesar a se face dovada calității de angajat, să facă dovada unui contract de ucenicie pentru valorificarea acesteia, nefiind suficientă consemnarea în adeverință a virării C.A.S.-ului.
Cu toate că instanța a constatat că dispozițiile art.160 alin.5 din Legea nr. 19/2000 (privind dovada vechimii în muncă) au fost preluate prin art. 159 din Legea nr. 263/2010, a considerat în mod eronat ca incidente în interpretarea cauzei au fost dispozițiile fostei legi, chiar dacă era abrogată la data solicitării dreptului. Pentru justa soluționare a cauzei era necesar a se întocmi adresa la Colegiul Tehnic Domnul T. pentru a da lămuriri privind veniturile consemnate în adeverință, să se precizeze din ce fonduri s-au plătit și dacă fost plătită contribuția de asigurări sociale, însă instanța s-a pronunțat având în vedere decât adeverința nr. 859/19.03.2008, neexistând nici la dosarul cauzei și nici la dosarul administrativ de pensie vreun alt document din care să rezulte că munca prestată a fost prestată în baza unui contract de muncă.
Așadar, câtă vreme adeverința eliberată de către Colegiul Domnul T. nu este întocmită cu respectare prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, câtă vreme perioada în cauză este trecută în carnetul de munca la pozițiile 1 și 2, la poziția 1 fiind consemnat că ar fi fost ucenic fără plată ( perioada 15.09._65), la poz. 2 ucenic cu plata ( 10.04._67 ) la Uzina de Vagoane T. S., roagă să se constate că instituția în mod corect nu a valorificat această adeverință, care de altfel contravine înscrierilor din carnetul de muncă.
Potrivit art.32 din Hotărârea nr.252/1967 pentru aplicarea Legii nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentara: " Nu se consideră vechime în muncă timpul servit: b) ca ucenic, practicant sau elev ai unei scoli profesionale, cu excepția celor prevăzuți la art.30 alin.l lit.h ( lucrat ca practicant judecătoresc, ca asistent de farmacie după efectuarea stagiului obligatoriu de practica sau c practicant în atelierele școlilor profesionale gradul 11 sau ale liceelor industriale, după absolvirea acestora) și a celor care fac dovada că în această perioadă au primit salariu ori au cotizat la fostele asigurări sociale până la
01.01.1949."
Așadar, în cazul reclamantului, care a fost ucenic în perioada 15.09._67, era necesar de a dovedi că se încadra în categoria persoanelor nominalizate la art.30 alin.l lit h din Hotărârea nr.252/1967 sau că în acea perioadă a primit salariu, cea din urmă condiție, privind dovada cotizării la fostele asigurări sociale până 1a 01.01.1949, nemaifiind necesară întrucât perioada de ucenicie in cazul reclamantului este ulterioara datei anului 1949.
Învederează instanței faptul că reclamantul, la data de 35.09.1964 ( data începerii cursurilor scolii profesionale avea vârsta de 14 ani 9 luni si 19 zile, așadar conform art. 86 din L3/1950 era necesar acordul tutorelui pentru încadrarea în munca.
Tinerii sub 14 ani nu vor putea fi angajați la lucru. Tinerii între 14 -16 ani vor putea fi angajați cu consimțământul reprezentanților legali și cu avizul medicului."
Persoanelor care au primit bursa pe perioada de ucenicie nu li se poate considera vechime în muncă această perioada, întrucât plata acestor sume nu s-a făcut din fondul de salarii ci din fondul de școlarizare și nu s-a contribuit la fondul de asigurări sociale.
Era necesar să se facă dovada calității de angajat cu contract de muncă.
Cum reclamantul prezintă spre a-i fi valorificată o adeverință în care se menționează achitarea unor venituri și plata contribuției pentru pensii, nu este suficientă, fiind necesară dovedirea existenței unui contract individual de muncă cu acordul tutorelui.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.466 si următoarele din Noul C. de procedura civila, art.16 alin.2. art.159 alin.l și art.124 din H.G. 257/2011 privind normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010, art. 39 din Legea nr.27/1966, art.81, 133 lit.d. din Legea nr. 3/1950, Art. 30,32 din H.252/1967 pentru aplicarea Legii nr. 27/1966.
Pentru aceste motive, solicită admiterea prezentului apel ținând seama că perioada de ucenicie nu poate fi valorificata întrucât la stabilirea pensiei se utilizează doar perioada cât o persoană a desfășurat activitate în baza unui contract de muncă și perioadele asimilate așa cum sunt enumerate în art.49 din Legea nr.163/2010 și să se modifice sentința civila sus-menționată prin respingerea acțiunii pe fond și să se mențină ca temeinice si legale Hotărârea nr.8315/11.08.2014 si Decizia Casei Județene de Pensii M. nr._/03.06.2013.
Ca practica judiciara invocată, depune soluții date de instanțe în cauze similare privind valorificarea unei adeverințe privind ucenicia, eliberate de Colegiul Tehnic "Domnul T. ".
Solicită si judecarea în lipsă potrivit art. 223 Cod Procedură Civilă.
Intimatul reclamant U. V. a depus întâmpinare, arătând, în esență, că motivele invocate de apelanta-pârâtă sunt nefondate și solicitând să se respingă apelul și să se mențină ca temeinică și legală sentința nr. 75 pronunțată la data de 09.10.2014 de Tribunalul M., ca instanța de fond, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.841 din 17.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I civilă, în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M. și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE- COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII București, s-a schimbat sentința, în sensul că s-a respins contestația.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Astfel, adeverința în discuție atestă „veniturile” realizate de reclamant, pentru perioada 15.09.1964 – 30.06.1967, ca ucenic. Concret, în adeverința nr.859/19.03.2008 eliberată de Colegiul Tehnic „Domnul T.” se arată că U. V. a fost ucenic in perioada 15.09.1964 – 30.06.1967, realizând venituri, iar in aceasta perioadă a fost virata contribuția pentru pensii, de către Uzinele Mecanice Tr.S..
D. fiind că adeverința privește perioada anterioară datei de 01.04.2001, stabilirea drepturilor de pensie se face în conformitate cu dispozițiile tranzitorii speciale din Legea 263/ 2010, respectiv art. 16 lit.a coroborat cu art. 159 alin.1 si 165.
Potrivit art.16 din Legea nr.263/2010 „ Constituie stagiu de cotizare in sistemul public de pensii: vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 01.04.2001”. Art. 124 din HG nr. 257/2011 privind normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010
prevede că „ În situația prezentării și a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, pentru perioadele menționate la art. 16 lit. a) din lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; d) menționarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea; e) funcția, meseria sau specialitatea exercitată; f) salariul tarifar de încadrare; g) denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată; h) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
Potrivit art. 159 alin.1 din Legea nr. 263/2010 „(1) Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
Potrivit art.165 din Legea nr. 263/2010,” (1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a).salariile brute, pana la data de 1 iulie 1977;
b). salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pana la data de 1 ianuarie 1991;
c). salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la al. 1 se au în vedere si sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare si care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației in vigoare.”
Cum, adeverința în discuție precizează “ veniturile” de care a beneficiat reclamantul, fără să indice natura acestora ( salariu net/brut, sporuri permanente, ocazionale )verificarea aplicabilității dispozițiilor art. 165 precizate, care stabilesc în mod expres elemente care stau la baza determinării și recalculării punctajului anual pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, este, practic, imposibilă.
Rațiunea prezentării detaliate a elementelor salariale, constă în evitarea acelor situații de stabilire a unor drepturi de pensie necuvenite, urmare a valorificării unor sume care nu pot face parte din baza de calcul a pensiei .
Prezentarea unei adeverințe în care se menționează achitarea unor venituri si plata c.a.s, nu este suficientă pentru acordarea unor drepturi suplimentare de pensie, fiind necesar ca acea adeverință să fie eliberată conform legislației în vigoare,sub sancțiunea respingerii cererii de recalculare.
Potrivit HG nr. 2105/1969 privind cursurile pentru calificare si perfecționare a muncitorilor si a personalului cu pregătire medie, ucenicii primeau, pe timpul pregătirii, o bursă sau o indemnizație corespunzătoare aportului lor in producție și, gratuit, manuale școlare, material de studiu, precum si alte drepturi stabilite de lege. In consecința, munca prestata nu s-a desfășurat in cadrul unor raporturi de muncă, ce ar permite asimilarea acestei categorii cu cea a salariaților, sumele primite pentru munca depusa de ucenici nefiind plătite din fondul de salarii al unității respective.
Chiar și înscrisurile depuse în apel, de către intimat, între care, adeverința nr.1121/12iulie 1967, eliberată de Școala Profesională de Ucenici, de pe lângă Uzina Mecanică T.-S., confirmă că în perioada în discuție, contestatorul a urmat cursurile școlare de 3 ani, de calificare în meseria de strungar, fiind ucenic, cu plată.
Curtea a apreciat, astfel, că în mod corect intimatele au refuzat valorificarea adeverinței nr. 859/19.03.2008 eliberată de Colegiul Tehnic „Domnul T.” Dr. Tr. S., nefiind îndeplinite cerințele textelor de lege susmenționate, întrucât, la stabilirea pensiei, se utilizează doar perioada cât o persoană a desfășurat activitate în baza unui contract individual de muncă și perioadele asimilate, așa cum sunt enumerate în art.49 din Legea nr.263/2010, iar contestatorul nu a desfășurat activitatea in baza unui raport de muncă.
Față de considerentele expuse, sentința Tribunalului, prin care s-a admis contestația sub acest aspect, este nelegală și netemeinică, motiv pentru care, în baza art. 480 alin.2 C.pr.civ., s-a admis apelul și s-a schimbat sentința, în sensul că s-a respins contestația.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul U. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că prin cererea de chemare în judecată a solicitat să fie valorificată întreaga vechime menționată în carnetul de muncă și că nu a cerut instanței să se pronunțe cu privire la valorificarea adeverinței nr. 859/19.03.2008 care nu are relevanță în cauză, fiind un înscris adiacent.
Instanța de fond, manifestând un rol activ în soluționarea cauzei, a înțeles foarte bine scopul cererii sale și a pronunțat o sentință temeinică și legală, însă instanța de apel fiind indusă în eroare a acceptat și valorificat cu multă ușurință, nejustificat și nelegal, afirmațiile mincinoase ale apelantei pârâte.
Prin aceasta, instanța de apel și-a depășit atribuțiile și a încălcat prevederile art. 22 alin (6) din NCPC, fără a lua în considerare înscrisurile autentice, existente de peste 50 de ani, depuse în copie la dosar.
Mai mult, prin soluția pronunțată, instanța a ignorat legile în vigoare, în speță art. 160 alin (5) din Legea nr. 19/2000 și art. 159 din Legea nr. 263/2010 care prevăd că vechimea utilă pentru pensie se dovedește cu carnetul de muncă, suprimând-i un drept legitim, prevăzut în carnetul de muncă și înscris în baza H.C.M. nr. 91/1955.
Acest act normativ a funcționat 22 de ani, fiind abrogat prin Decretul nr. 208/1977, care la art. 45 prevede că toate cheltuielile pentru pregătirea muncitorilor se suportă de fondurile de producție sau din fondurile de circulație.
Deci, contestatorul și colegii săi din perioada respectivă au fost integrați în producție, în formații de lucru, pentru a li se putea asigura salariul.
Contrar afirmațiilor eronate ale apelantei-pârâte, a depus la dosar copie contract de muncă, din care rezultă drepturile și obligațiile părților.
De asemenea, a depus copie după cererea tatălui său, prin care și-a exprimat acordul să lucreze și să urmeze în paralel cursurile școlii profesionale.
Odată cu înscrisurile menționate mai sus a depus la dosar copie după carnetul de sindicat, din care rezultă că a devenit membru de sindicat în anul 1964, ori se știe că până în anul 1989 nimeni nu putea fi membru de sindicat dacă nu lucra în câmpul muncii și nu avea salariu.
In concluzie, toate afirmațiile eronate ale apelantei-pârâte, formulate cu rea-credință sunt inutile pentru că nu pot fi dovedite, iar instanța de apel pentru a motiva hotărârea pronunțată a invocat acte normative care nu au nici o legătură cu cauza.
Astfel, s-a invocat H.G. nr. 2105/1969, care a apărut cu 5 ani mai târziu, după ce s-a consumat fapta și se referă la cursurile de calificare și perfecționare de scurtă durată pentru personalul cu pregătire medie, absolvenți de liceu, nicidecum la absolvenții de cursuri generale (7-8 clase) care deja absolviseră o școală profesională, în temeiul H.C.M. nr. 91/1955.
Privind practica judiciară, menționez că la dosar există Decizia nr. 1886/2011 pronunțată de Curtea de Apel C., în complet de 3 (trei) judecători, prin care colegului meu de promoție B. I. i s-a dat câștig de cauză, deci prin hotărârea contestată, practic s-a făcut o discriminare, privind drepturile cetățenilor din aceeași generație care îndeplinesc condiții identice privind drepturile legitime.
Față de cele arătate mai sus, vă rog să dispuneți anularea deciziei incriminate, menținerea sentinței nr. 75/09.10.2014 ca fiind temeinică și legală și totodată valorificarea integrală a vechimii care rezultă din carnetul de muncă, conform legislației în vigoare.
În drept și-a întemeiat contestația pe disp. Art. 503 alin. (2) pct. 2 și alin. (3) din NCPC.
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare reprezintă calea extraordinară de atac prin intermediul căreia aceeași instanță își poate retracta propria hotărâre.
Nefiind o cale de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât în cazurile strict prevăzute de lege prin dispozițiile art. 503 Cod. procedură civilă, nefiind posibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ori a unor motive care au fost rezolvate de instanță.
În speță, contestatorul U. V. a indicat drept temei legal al contestației în anulare dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 și alin. 3 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Potrivit art. 503 alin. 2 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă „ Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.”
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că „ Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”.
Examinând contestația în anulare formulată se constată însă că, în speță contestatorul U. V. nu invocă niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 503 alin. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Toate susținerile formulate vizează aspecte de fond, respectiv aspecte ce țin de modalitatea de interpretare a probatoriilor și de aplicare a legii.
Aceste aspecte nu pot fi cenzurate în cadrul contestației în anulare de față, întrucât nu se poate trece peste puterea de lucru judecat tranșată de instanțele investite cu soluționarea pe fond a cauzei.
În realitate, prin motivele invocate contestatorul tinde de fapt la modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel, solicitând reanalizarea aspectelor legate de fondul litigiului, aspecte ce au format obiectul judecății în apel, urmărind rejudecarea apelului, ceea ce este inadmisibil față de dispozițiile art.483 alin. 2 teza a II a Noul Cod de Procedură Civilă.
Promovarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri definitive trebuie să se încadreze în dispozițiile restrictive ale legii pentru a nu se aduce atingere principiului securității raporturilor juridice și autorității de lucru judecat
Această concluzie se desprinde și din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul la o judecată echitabilă în fața unei instanțe, garantat de art. 6 § 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina părții introductive a Convenției care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante ( cauza Belasin c. României, cererea nr._/04, Hotărârea din 15.02.2008).
Unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe nu trebuie să fie rejudecată (cauza Brumărescu împotriva României - hotărârea din 30.09.1999).
În virtutea acestui principiu nici o parte nu este autorizată să solicite controlul unei hotărâri definitive și executorii numai cu scopul de a obține reexaminarea cauzei.
Față de considerentele expuse, contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul U. V., domiciliat în Drobeta T. S., ..1A, județul M., împotriva deciziei civile nr. 841 din 17.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii M., cu sediul în Drobeta T. S., ..3, județul M. și C. Națională de Pensii Publice București - Comisia Centrală de Contestații, cu sediul în București, ., sector 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Aprilie 2015.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.27.04.2015
j.a. P.P.
M.C.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 92/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 6/2015. Curtea... → |
|---|
