Recalculare pensie. Decizia nr. 2177/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2177/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 648/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2177/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantele-pârâte C. L. DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg.J., ., județul Gorj și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII, cu sediul în București, ., sector 8, împotriva sentinței civile nr.3100/09.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. L., domiciliat în Tg.J., ..9, ., ., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: apelul a fost declarat și motivat în termen legal, la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 28.04.2015, avocat G. Vasii F., apărător al intimatului reclamant, a depus cerere scrisă prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată fiind în imposibilitate de a se prezenta fiind plecată din țară conform actului atașat, iar în măsura în care nu se va da curs cererii, solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit art.223 alin.3 Cod pr.civilă.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de apărătorul intimatului reclamant, și luând act că acesta prin conținutul cererii a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.223 alin.3 Cod pr.civilă, considerând cauza în stare de judecată, a reținut-o pentru soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.3100 de la 09.10.2014 a admis contestația formulată de către contestatorul P. L., CNP -_, cu domiciliul procesual ales la sediul C.. Av. G. F. Vasii, din Tg-J., ., județul Gorj, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii Gorj, cu sediul în Tg-J., . și C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, cu sediul în București, ., sector 2, a anulat decizia nr._/12.07.2013 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj și Hotărârea nr.7946 din 16.06.2014 emisă de C. C. de Contestații din cadrul Casei Națională de Pensii Publice și a obligat intimata C. Județeană de Pensii Gorj să emită o nouă decizie de pensionare prin care să fie valorificate perioadele 01.09._97 și 01.03._01 lucrate de petent în grupa a II a de muncă conform adeverințelor nr.1730/07.10.2011,3939/25.06.2013, 2521 din 24.04.2013, 2522 din 24.04.2013, 1865 din 29.03.2013,1559 din 16.04.2013,1124 din 13.06.2013,4483 din 20.06.2013,_ din 20.06.2013, 3013 din 20.06.2013, 3970 din 26.06.2013, 4782 din 01.07.2013 si 3410 din 16.07.2013.
A obligat intimata C. Județeană de pensie Gorj la plata către petent a diferenței de drepturi de pensie rezultate în urma recalculării.
S-a luat act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin decizia nr._/12.07.2013, contestată în prezenta cauză, petentul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, în baza Legii 263/2010, începând cu data de 03.06.2013, fiindu-i stabilită o pensie în cuantum de 3585 lei.
S-a avut în vedere un stagiu total de cotizare realizat de 53 ani, 11 luni si 7 zile, din care 33 ani, 8 luni în condiții normale de lucru.
Nu au fost avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual veniturile obținute pentru regimul prelungit de lucru deoarece nu este prevăzut în anexa 15 din H.G. nr.257/2011. De asemenea nu a fost valorificat stagiul de cotizare în grup a II a de muncă din perioadele 01.09._97 și 01.10._01 deoarece activitatea desfășurată în funcția de director nu este pretabilă încadrării în grupa superioară de muncă.
Fiind nemulțumit de faptul că nu i s-au valorificat aceste perioade ca stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă conform adeverințelor menționate, iar la determinarea punctajului mediu anual nu au fost avute în vedere veniturile obținute pentru regimul prelungit de lucru deoarece nu este prevăzut în anexa 15 din H.G. nr.257/2011, petentul a formulat contestație împotriva deciziei de pensie mai sus menționată la C. Centrala de Contestații.
Prin hotărârea nr.7496/16.06.2014, C. a respins contestația ca neîntemeiată, reținând că în mod corect activitatea desfășurată de contestator în perioadele 01.09._97, 01.10._01, când a avut funcțiile de director adjunct, director la . J., nu a fost valorificată la stabilirea stagiului de cotizare în grupa a II a de muncă conform H.G.nr.1223/1990 potrivi înscrisurilor din adeverința nr.2522 din 24.04.2013 eliberată de . J., întrucât această activitate nu se încadrează în prevederile hotărârii menționate.
C. a reținut că potrivit notei de fundamentare care a stat la baza emiterii H.G. nr.1223/1990, acest act normativ se adresează personalului muncitor și personalului tehnic care prin natura sarcinilor de serviciu și-a desfășurat activitatea în condiții grele de muncă, datorită lucrului în aer liber, sub influența permanentă a intemperiilor (ploi, zăpezi, vânt) și temperaturilor mediului ambiant, lucru în general la înălțimi mari – pe schelă cu asigurarea în centură, sub nivelul solului, în săpături deschise, în subteran, efort fizic mare, lucru prestat 10-12 ore pe zi.
De asemenea, comisia a reținut că în mod corect prin decizia contestată nu au fost valorificate sumele reprezentând program prelungit de lucru, înscrise în adeverința nr.4483/20.06.2013, eliberată de . Sucursala O. Superior, în adeverința nr.1559/16.04.2013, eliberată de . Sucursala Porțile de F., adeverința nr.1865/29.03.2013, eliberată de . Ardeal, în adeverințele 2521/24.04.2013, nr.3939/25.06.2013, nr.4100/01.07.2013 și nr.1848/27.03.2013 eliberate de . Sucursala J. Târgu-J. și în adeverința nr. IES/730/07.10.2011 eliberată de . Sucursala Bistra, întrucât acestea nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform anexei nr.15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 aprobate prin H.G. nr.257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Potrivit dispozițiilor art. 158 din Legea nr.263/2010:
„(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.
(2) Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”.
La art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 se prevede că:
“(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă”.
Conform dispozițiilor Ordinului 50/1990, instanța reține că încadrarea activității prestate de angajați în grupele de muncă reglementate anterior anului 2001 și eliberarea de adeverințe în acest sens constituie atributul angajatorilor.
Așadar, conform punctului 6 din Ordinul 50/1990:
„Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”
De asemenea, instanța reține că, potrivit art.1 din H.G. 1223/1990, „ personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionării, pentru întreaga perioada efectiv lucrata după 18 martie 1969”.
La art. 2 din aceeași hotărâre se prevede că „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități”.
Prin urmare, textul de lege nu exceptează de la încadrarea în grupa II de muncă anumite categorii de persoane, în raport de funcțiile deținute de acestea, atributul nominalizării persoanelor care se încadrează în grupa a II de muncă, revenind consiliilor de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
În speță, petentul a depus la dosar adeverințele emisă de către angajator, respectiv adeverințele nr.1730/07.10.2011,3939/25.06.2013, 2521 din 24.04._,2522 din 24.04.2013, 1865 din 29.03.2013,1559 din 16.04.2013,1124 din 13.06.2013,4483 din 20.06.2013,_ din 20.06.2013, 3013 din 20.06.2013, 3970 din 26.06.2013, 4782 din 01.07.2013 si 3410 din 16.07.2013, din care rezultă că în perioadele 01.09._97 și 01.03._01 acesta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, în care a ocupat funcțiile de director și inginer șef minier și director calitate producție conform nominalizării efectuate prin decizia nr.726/29.08.2000 emisă de . „ J.” Târgu -J., temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă fiind reprezentat H.G. nr.1223/1990.
Așadar, C. Județeană de Pensii Gorj trebuia să aibă în vedere această adeverință, eliberată în baza documentelor aflate în arhiva angajatorului și să valorifice perioadele menționate ca fiind lucrată în grupa II de muncă, angajatorul asumându-și responsabilitatea corectitudinii datelor la momentul eliberării .
În ceea ce privește faptul că la determinarea punctajului mediu anual nu au fost valorificate veniturile obținute pentru regimul prelungit de lucru deoarece nu este prevăzut în anexa 15 din H.G. nr.257/2011, instanța a constatat că prin Decizia nr.5 din 20.09.2010 pronunțată în dosarul nr.4/2010 cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în regim de lucru prelungit, prevăzute de art. 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952*) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilindu-se că sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Față de considerentele expuse, instanța a admis contestația de față și a anulat decizia de pensie nr._/12.07.2013 emisă de CJP Gorj, precum și hotărârea nr. 7946 din 16.06.2014 emisă de CNPP- C. C. de Contestații.
De asemenea, a fost obligată C. Județeană de Pensii Gorj să emită o nouă decizie pensionare prin care să fie valorificate perioadele 01.09._97 și 01.03._01 lucrate de petent în grupa a II a de muncă conform adeverințelor nr.1730/07.10.2011, 3939/25.06.2013, 2521 din 24.04._,2522 din 24.04.2013, 1865 din 29.03.2013,1559 din 16.04.2013,1124 din 13.06.2013,4483 din 20.06.2013,_ din 20.06.2013, 3013 din 20.06.2013, 3970 din 26.06.2013, 4782 din 01.07.2013 si 3410 din 16.07.2013.
A fost obligată intimata C. Județeană de Pensie Gorj la plata către petent a diferenței de drepturi pensie rezultate în urma recalculării.
S-a luat act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele C. Județeană de Pensii Gorj și C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului arată că unele adeverințe menționate în dispozitiv au fost valorificate integral, altele parțial, iar altele nu au fost valorificate.
Arată că: - . nr.IES 1730/07.10.2011 a emis trei adeverințe, din care cele care se referă la încadrarea în grupa I de muncă au fost valorificate, iar cea care se referă la sporuri a fost valorificată, mai puțin sporul privind regimul prelungit de lucru;
- Adeverința nr.3939/25.06.2013 a fost valorificată parțial, mai puțin sporul privind regimul prelungit;
- Adeverința nr-.3970/26.06.2014 completează adeverința nr. 3939/25.06.2013 cu privire la indemnizația de conducere;
- Adeverința nr.2521/24.04.2013 a fost valorificată parțial, mai puțin regimul prelungit;
- Adeverința nr.2522/24.04.2013 a fost valorificată parțial, respectiv perioada 01.03._99;
- Adeverințele nr. 1865/29.03.2013, 1559/26.04.2013 si 4483/20.06.2013 au fost valorificate parțial, mai puțin regimul prelungit de munca;
- Cu privire la adresa nr. 1124/13.06.2013 pe care instanța îi obliga să o valorifice, precizează ca prin aceasta se face trimitere la adeverința nr. 1730/2011, pe care au valorificat-o așa cum au arătat mai sus;
- Adeverința nr._/20.06.2013 nu se regăsește, dar daca se referă la adeverința nr.3012/20.06.2014 arătă că se refera la aceeași perioada cu cea menționată în adeverința nr.. 3013/20.06.2013 si au fost valorificate ;
Cu privire la adresa nr. 4782//01.07.2013 pe care instanța îi obligă să o valorifice, precizează ca aceasta reprezintă un răspuns al unității angajatoare către petent și nu îmbracă forma unei adeverințe în temeiul Legii 263/2010 ;
Adeverința nr. 3410/16. 07.2013 nu este depusa la dosarul de pensionare;
Instanța de fond in mod eronat obliga CJP Gorj la valorificarea grupei II de muncă conform adeverințelor menționate mai sus, întrucât aceste adeverințe, așa cum au arătat punctual, nu toate se refera la încadrarea în grupa superioară de muncă.
Învederează instanței de apel faptul ca singura adeverința care se refera la perioada 01.09._97 si 01.03._01 ca fiind lucrata in grupa II de muncă adeverința nr. 2522/24.04.2013, pe care CJP Gorj a valorificat-o parțial, în sensul că perioada 01.03._99 a fost valorificata in grupa II de muncă.
Cu privire la activitatea desfășurata de petent în perioadele 01.09._97, 01.10._01, în funcțiile de director adjunct, director la . Gorj in mod corect nu a valorificat-o ca fiind lucrata in grupa II-a de muncă, întrucât funcțiile avute de petent nu sunt pretabile încadrării în grupa superioară de muncă, conform HG 1223/1990.
În conformitate cu HG 1223/1990 activitatea desfășurata de petent nu presupune lucrul efectiv alături de personalul muncitor de baza în condiții de șantier.
Așa cum rezulta din nota de fundamentare care a stat la baza emiterii HG 1223/1990, acest act normativ se adresează personalului muncitor si personalului tehnic care prin natura sarcinilor de serviciu si-a desfășurat activitatea în „condiții grele de muncă, datorită lucrului în aer liber, sub influența permanenta a intemperiilor (ploi, zăpezi, vânt) si temperaturilor mediului ambiant, lucru în general la înălțimi mari - pe schela cu asigurarea in centura, sub nivelul solului, in săpături deschise, in subteran, efort fizic mare, lucru prestat 10-12 ore pe zi”.
Cum prin natura funcțiilor îndeplinite si a atribuțiilor de serviciu, directorii nu au desfășurat activitate în aceleași condiții cu personalul muncitor de bază cel puțin 70% din programul de lucru, nu pot beneficia de încadrare în grupa II de muncă în vederea pensionării.
În acest sens s-a pronunțat si MMPS-Direcția Autorizare Certificare și Grupă de Muncă, în scrisoarea nr. 43G/1884/08.10.1997, în care se precizează: « nu pot beneficia
de grupa a II-a de muncă: șefii de depozit, magazionerii, directorul adjunct,
contabilul șef, merceologii, contabilii, staticienii, șefii de servicii, șefii de birou, șeful de birou administrativ, inspectorul de specialitate, gospodarul, șeful de coloana, șeful de garaj,
economiștii, șeful de atelier consilierul juridic etc».
Consideră ca petentul în calitate de director adjunct, director nu avea in atribuții cele prevăzute în HG 1223/1990, motiv pentru care atât CJP, cât și C. C. de Contestații in mod corect si legal nu au valorificat perioadele menționate mai sus ca fiind lucrate in grupa II de munca.
De asemenea, în mod corect nu au fost avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual veniturile obținute pentru regimul prelungit de lucru deoarece acest spor nu este prevăzut in anexa 15 din HG nr. 257/2011.
Având in vedere aceste aspecte, solicită admiterea apelului, schimbarea soluției instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 30.01.2015 intimatul P. L. a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
Consideră că apelul formulat în cauză este neîntemeiat, motivele de apel fiind în contradicție totală cu probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisurile care au scos în evidență temeinicia acțiunii formulată de intimatul-reclamant.
Arată că acțiunea este întemeiată și se bazează pe sistemul juridic în vigoare: H.C.M. nr.1546/1952, H.C.M. nr.2579/1956; H.C.M. nr.191/1963, Decret nr.175/1973, Legea nr.3/1977, Legea nr.49/1992, Legea nr.10/1972, Legea nr.57/1974, Legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005, Legea nr.304/2004, Decizia nr.5/2010a ICCJ.
Mai arată că, CJP Gorj consideră neîntemeiată sentința Tribunalului Gorj, deoarece CJP Gorj a interpretat greșit când a asimilat „Timpul de muncă normal prelungit” cu expresia „formele de retribuire pentru orele suplimentare realizate peste programul normal de lucru” din anexa nr.15 din HG nr.257/2011, asimilând programul de lucru normal prelungit cu un „spor” care nu se ia în considerare la calculul pensiei. În construcții montaj conform HCM nr.1546/1952 programul normal de lucru era programul de 10 ore înscris în pontaj.
Susține că sporurile (de șantier, de izolare, de noapte) erau aplicate procentual la salariul tarifar, la care se adăugau pentru a întregi salariul brut din care se plăteau contribuțiile pentru pensii.
Intimatul redă din Decizia nr.5 din septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție: „În interpretarea dispozițiilor art.2 lit.e) art.78 și art.1]64 alin.(1) și (2) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și art.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilesc că: Sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art.1 și art.2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr-.1546/1952 se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public. Obligatorie potrivit art.329 alin.3 din Codul de procedură civilă.
Aplicând principiul contributivității prin art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000 și știind că regimul de lucru normal de 10 ore prestat în construcții montaj contribuia la sistemul public de pensii este clar că trebuie luat în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiilor. Acest lucru este menționat și de prevederile art.4 alin.2 din OUG nr.4/2005.
Referitor la grupa a II-a de muncă neluată în considerare pentru perioada cât a prestat munca pe funcțiile de director cu producția și director, menționează că având în subordine lucrări cu caracter minier special de importanță națională, situate în munți în condiții de izolare (galerii subterane de aducțiune, tunele rutiere, caverne subterane) legiuitorul a considerat că este corect să fie acordată grupa a II-a de muncă. Argumentează prin faptul că prin sarcinile de serviciu înscrise în fișa postului aceste lucrări trebuiau verificate zilnic.
Executanții acestor lucrări erau remunerați în grupa I și grupa specială de muncă. Grupa a II-a de muncă a fost atribuită prin lege conducerii deoarece cu ocazia verificărilor și a controalelor (auditurilor) efectuate petrecea o parte din timp alături de executanți (mineri), în mediu cu gaze, praf, lucrul cu explozivi, infiltrații mari de apă.
Verificările și controalele zilnice aveau și scopul prevenirii accidentelor umane prin prăbușirea rocilor din tavanul lucrărilor miniere și prin lucrul cu explozivi și transportul subteran cu utilaje grele.
Aceste lucrări miniere fiind asemănătoare cu lucrările miniere de exploatare cărbune din Valea Jiului, fiind situate în aceiași munți (V.), unde directorii erau remunerați în grupa I de muncă.
Solicită, avându-se în vedere practica judiciară constantă și mai ales întregul material probatoriu administrat și verificat de instanța de fond, respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478-479 NCPC apelul este fondat, din următoarele considerente:
Potrivit notei de fundamentare care a stat la baza emiterii HG 1223/1990, acest act normativ având în vedere situația personalului muncitor si personalului tehnic care prin natura sarcinilor de serviciu si-a desfășurat activitatea în „condiții grele de muncă, datorită lucrului în aer liber, sub influența permanenta a intemperiilor (ploi, zăpezi, vânt) si temperaturilor mediului ambiant, lucru în general la înălțimi mari - pe schela cu asigurarea in centura, sub nivelul solului, in săpături deschise, in subteran, efort fizic mare, lucru prestat 10-12 ore pe zi”, criticile apelantei sunt fondate întrucât prin natura funcțiilor îndeplinite si a atribuțiilor de serviciu, directorii nu au desfășurat activitate în aceleași condiții cu personalul muncitor de bază cel puțin 70% din programul de lucru, prin urmare, nu pot beneficia de încadrare în grupa II de muncă în vederea pensionării.
În aceeași idee sunt întemeiate și susținerile privitoare la conținutul scrisorii emise de MMPS, conform căreia s-a pronunțat MMPS-Direcția Autorizare Certificare și Grupă de Muncă, în scrisoarea nr. 43G/1884/08.10.1997, în sensul că « nu pot beneficia
de grupa a II-a de muncă: șefii de depozit, magazionerii, directorul adjunct,
contabilul șef, merceologii, contabilii, staticienii, șefii de servicii, șefii de birou, șeful de birou administrativ, inspectorul de specialitate, gospodarul, șeful de coloana, șeful de garaj,
economiștii, șeful de atelier consilierul juridic etc».
Cum intimatul, în calitate de director adjunct, director nu avea in atribuții cele prevăzute în HG 1223/1990, atât CJP, cât și C. C. de Contestații in mod corect si legal nu au valorificat perioadele menționate mai sus ca fiind lucrate in grupa II de munca.
În ceea ce privește însă determinarea punctajului mediu anual pentru veniturile obținute pentru regimul prelungit de lucru deși acest spor nu este prevăzut in anexa 15 din HG nr. 257/2011, susținerile apelantei-intimate nu pot fi primite, dat fiind faptul că prin decizia nr.5 din septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că: „În interpretarea dispozițiilor art.2 lit.e) art.78 și art.1]64 alin.(1) și (2) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și art.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilesc că: „Sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art.1 și art.2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr-.1546/1952 se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public. Obligatorie potrivit art.329 alin.3 din Codul de procedură civilă”.
Față de aceste dispoziții și având în vedere principiul contributivității prin art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000 în măsura în care intimatul-petent a dovedit că a desfășurat activitate în program prelungit pentru care s-au plătit contribuții la asigurările sociale, trebuie luat în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiilor.
În considerarea celor expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 480 alin 1 NCPC apelul fiind fondat, urmează a fi admis, prin urmare, va fi schimbată în parte sentința, se va admite în parte contestația, în sensul că, va fi obligată intimata să valorifice înscrisurile doveditoare-adeverințele depuse în cauză de către contestator -numai cu privire la veniturile încasate pentru munca depusă în program prelungit pentru care s-au plătit contribuțiile la asigurările sociale urmând a fi respins, pe fond, petitul privind grupa a II-a de muncă, fiind menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantele-pârâte C. L. DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg.J., ., județul Gorj și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII, cu sediul în București, ., sector 8, împotriva sentinței civile nr.3100/09.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. L., domiciliat în Tg.J., ..9, ., ..
Schimbă în parte sentința.
Admite în parte contestația, în sensul că, va fi obligată intimata să valorifice înscrisurile doveditoare-adeverințele depuse în cauză de către contestator-numai cu privire la veniturile încasate pentru munca depusă în program prelungit pentru care s-au plătit contribuțiile la asigurările sociale.
Respinge petitul privind grupa a II-a de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2015.
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.Fl.D.
6 ex/AS
j.f.S.V.U.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2613/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2666/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
