Obligaţie de a face. Decizia nr. 2666/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2666/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 2172/104/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2666
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul M. R., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D. A. M., cu sediul în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 71 din 5 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. DE F. ȘI PERFECȚIONARE A PREGĂTIRII AGENȚILOR DE POLIȚIE N. G., cu sediul în ., Slatina, județ O., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul pârât C. DE F. ȘI PERFECȚIONARE A PREGĂTIRII AGENȚILOR DE POLIȚIE N. G., prin consilier juridic I. D., lipsind apelantul reclamant M. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că în cauză apelul a fost declarat și motivat în termen legal;
De asemenea s-a învederat faptul că la dosar au fost depuse de către intimatul pârât actele solicitate de instanță la termenul de judecată anterior, după care:
Consilier juridic I. D., pentru intimatul pârât, a învederat instanței că a depus C.I.M. fără modificări întrucât acestea au caracter secret.
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului:
Consilier juridic I. D., pentru intimatul pârât, a invocat exceptia nulității apelului, arătând că reclamantul a precizat că formulează recurs împotriva sentinței nr. 828/2014 iar în cauză calea de atac este apel împotriva sentinței civile nr. 71/2015 precum și faptul că în cuprinsul cererii căii de atac nu sunt indicate nici un motiv de drept sau de fapt pe care se întemeiază cererea. A solicitat admiterea exceptiilor.
Pe fondul cauzei a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat, conform motivelor din întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond. A arătat că începând cu data de 01.01.2000 activitatea reclamantului a fost încadrată în condiții deosebite, restul perioadelor activitatea acestuia fiind încadrată în condiții normale de muncă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.71 din 5 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, s-au respins excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes și prescripției, invocate de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamant reclamantul M. R., în contradictoriu cu pârâtul C. DE F. ȘI PERFECȚIONARE A PREGĂTIRII AGENȚILOR DE POLIȚIE " N. G. ", având ca obiect obligație de a face, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția inadmisibilității instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010 deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii si de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, in termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației si Internelor si Serviciului Român de Informații. (2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedura administrativa prealabila, obligatorie, fără caracter jurisdicțional. (3) Comisia Centrala de Contestații funcționează în cadrul CNPP. (4) Deciziile de pensie necontestate in termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.
În cauză însă nu este vorba de contestarea unei decizii de pensii așa cum prevede textul de lege mai sus indicat, ci se cere analiza legalității emiterii unei adeverințe, respectiv anularea parțială a acesteia. Cele două tipuri de acte sunt distincte, și nu pot fi asimilate, textul de lege făcând strictă referire numai în ceea ce privește contestarea unei decizii de pensie.
Pentru cele mai sus expuse instanța a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.
În același sens urmează a apreciat instanța și în ceea ce privește excepția tardivității și prescripției, în cauză nefiind vorba de o decizie de pensie pentru care să se prevadă un termen de contestare, solicitându-se analiza legalității emiterii unei adeverințe, respectiv anularea parțială a acesteia, acestea nefiind condiționate de lege de exercitarea într-un anumit termen.
Interesul reclamantului în promovarea prezentei acțiuni este clar unul patrimonial, prin încadrarea în grupă de muncă pentru o anumită perioadă, cuantumul pensiei urmând a fi majorat, astfel că reclamantul justifică în mod cert un interes și urmează a fi respinsă excepția lipsei de interes.
Pe fondul cauzei a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar prin: adeverința nr.602/21.02.2014, a pârâtei, activitatea reclamantului s-a încadrat în condiții de muncă deosebite – grupa II începând cu anul 2000.
Prin aceleași adeverințe s-a atestat că în perioada invocată 15.09._94 și 01.07._99 a prestat activitate în condiții normale.
Observând motivarea adeverinței rezultă că s-a eliberat în baza documentelor verificabile aflate în arhivă, fiind semnată și atestată conformitate datelor și exactitatea acestora de deținătorul arhivei.
Deși contestatorul a invocat faptul că deținătorul arhivei (fostul angajator) ar fi eliberat în mod nelegal adeverința din partea finală a acesteia reiese că s-au avut în vedere înscrisurile existente în arhiva angajatorului.
Analiza activității reclamantului presupune atât analiza încadrării în condiții de muncă deosebite din prisma Ordinului 50/1990 cât și încadrarea în condiții speciale în domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de H.G. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și a activității cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții specifice pentru cadrele militare în activitate cu modificările ulterioare și H.G. 1822/2004
Aceasta deoarece în perioada 15.09._94 reclamantul a fost încadrat ca și profesor, funcție nemilitarizată, fiind încheiat contract individual de muncă, iar cu data de 01.07.1994 a devenit cadru militar – maior, fiindu-i aplicabile actele normative care reglementează această categorie de personal.
Din cuprinsul acțiunii se constată că reclamantul a solicitat recunoașterea grupei de muncă pentru o perioadă mai mare de timp, legislația în domeniu suferind numeroase modificări, astfel dacă pentru perioada 18.03._90 încadrarea în gupa de muncă a intrat sub incidența dispozițiilor Ordinului 50/1990, pentru activitatea lucrată după data de 01.03.1990 au devenit aplicabile prevederile Ordinului 125/1990 așa cum rezultă din pct.5 al acestuia.
Nici unul din punctele Ordinului 50/1990 nu încadrează activitatea de profesor de sport în activitățile care ar trebuie sa beneficieze de încadrare în grupe II de muncă.
Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuiau confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
În speță cum nu s-a făcut dovada existenței acestor determinări de noxe, nefiind urmată procedura mai sus menționată, simpla desfășurare a activității in aceste condiții fără ca angajatorii să procedeze la determinarea noxelor și categoriilor încadrate în grupe de muncă, conduc la concluzia că reclamantul nu poate beneficia de încadrarea în această grupă.
Angajatorul nu a parcurs niciuna dintre etapele mai sus evocate pentru a nominaliza activitatea prestată de reclamant în condiții speciale sau deosebite iar pentru încadrarea activității în astfel de condiții nu este suficient a se indica faptul că aceasta și-a desfășoară în condiții nocive, periculoase activitatea ci trebuie probat că nivelul noxelor depășește limita legală.
În ceea ce privește încadrarea în condiții speciale este atributul angajatorului, astfel în domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale și alte condiții se realizează pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de H.G. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și a activității cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții specifice pentru cadrele militare în activitate cu modificările ulterioare și H.G. 1822/2004.
Locurile de muncă și activitățile în care au lucrat cadrele militare în activitate care se încadrau în grupa I și a II-a de muncă ori similare acestora și care nu se mai regăsesc în H.G. nr. 1294/2001 sunt considerate ca fiind până la data de 01.04.2001, locuri de muncă în alte condiții sau condiții speciale sau deosebite.
În privința polițiștilor în activitate din Ministerul Administrației și Internelor conform H.G.1822/2004, locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții specifice pentru polițiști se definesc astfel locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite sunt cele care implică existența unor factori de risc generați de specificul activității de poliție, cu repercusiuni asupra sănătății și/sau capacității de acțiune a polițiștilor; locurile de muncă și activitățile cu alte condiții sunt cele care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieții - acțiuni speciale de intervenție în domeniul pirotehnic, acțiuni sub acoperire, infiltrări în organizații criminale, intervenții speciale în cazuri de răpiri, negocieri în cazul luării de ostatici ori alte asemenea situații - și pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecție; locurile de muncă și activitățile cu alte condiții sunt cele care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieții - acțiuni speciale de intervenție în domeniul pirotehnic, acțiuni sub acoperire, infiltrări în organizații criminale, intervenții speciale în cazuri de răpiri, negocieri în cazul luării de ostatici ori alte asemenea situații - și pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecție.
Încadrarea întregii perioade de muncă a polițiștilor în activitate în condiții deosebite speciale și alte condiții în vederea stabilirii drepturilor de pensie se face potrivit H.G. 1822/2004.
Stabilirea metodologiei de încadrare a locurilor de muncă și activitățile desfășurate de polițiști în condiții speciale și alte condiții, procedura de nominalizare a personalului care își desfășoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiții, nominalizarea locurilor de muncă, unităților, activităților și/sau a funcțiilor, precum și evidența perioadelor de activitate în aceste condiții se fac prin norme interne de aplicare a H.G. 1822/2004 aprobate prin Ordin al ministrului administrației și internelor, cu avizul structurii proprii de specialitate cu atribuții de inspecție a muncii.
Dovada încadrării în muncă se face cu documente de evidența de personal specifice polițiștilor sau cu adeverințe eliberate în baza acestor documente întocmite conform reglementărilor legale.
Prima instanță a analizat actele dosarului și a constatat că nu s-a făcut dovada prin adeverința de personal existentă la deținătorul arhivei menționat prin Ordinul nr. 489/2005, că perioada pendinte fost încadrată în condiții deosebite.
În consecință eliberarea adeverinței s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale mai sus menționate.
Mai mult trebuie reținut și că în perioada invocată reclamantul a fost încadrat ca și cadru militar - maior, fiindu-i aplicabile actele normative care reglementează activitatea acestei categorii de personal.
Nu se regăsește în actele normative care reglementa categoriile de activități care se încadrau în condiții speciale - Decretul nr. 247/1977, Ordinul ministrului de interne nr. S/75/1990 activitatea prestată între activitățile care ar trebuie sa beneficieze de încadrare în condiții deosebite.
Și potrivit Legii nr.19/2000, este condiționată încadrarea activităților prestate în cadrul unei unități care are în dotare si exploatare emițători de radiodifuziune,...., locuri aflate sub acțiunea câmpurilor electromagnetice - locuri de muncă indicate de reclamant, de îndeplinirea unor etape obligatorii.
Art. 19 din Legea nr. 19/2000 prevede: (1) In sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorita gradului mare de expunere la risc.
(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății.
(4) Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. 2.
(5) Avizul inspectoratului teritorial de muncă este oblisatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Potrivit Legii nr.108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, art. 9„ Ministerul Apărării Naționale, structurile militare și structurile în care își desfășoară activitatea funcționari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, … organizează activitățile de inspecție a muncii prin servicii proprii de specialitate, care au competență exclusivă numai pentru structurile respective.
Astfel în cadrul pârâtei conform Hotărârii nr.261/2001 au fost avute în vedere criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite:
a) prezenta în mediul de muncă a noxelor profesionale fizice constând în zgomot, vibrații, unde electromagnetice, presiune, radiații ionizante, radiații calorice, radiații laser de putere neprotejate, precum și a noxelor profesionale chimice sau biologice, prevăzute în Normele generale de protecție a muncii, care nu respecta limitele admise prevăzute în aceste norme;
b)răspunsul specific al organismului la . noxei profesionale, evidențiat prin indicatori de expunere și/sau de efect biologic, stabiliți prin ordin al ministrului sănătății și familiei;
c) morbiditatea, exprimata prin boli profesionale înregistrate la locul de muncă în ultimii 15 ani.
Astfel încadrarea în condiții deosebite se putea face numai după nominalizarea locurilor de muncă respective, în condițiile legii, după expertizarea acestor locuri de muncă și efectuarea determinărilor de noxe profesionale prin buletine de determinări, respectiv obținerea unui aviz de la ITM sau alte autorități abilitate (avizul structurii proprii de specialitate cu atribuții de inspecția muncii) așa cum este cazul în speță – HG 1294/2001.
În cauză reclamantul nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Ori în ceea ce îl privește pe reclamant nu s-a făcut dovada încadrării în locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, documentele de evidență personal din cadrul instituției pârâte și IGPR fiind tocmai în sens contrar, așa cum rezultă și din toate adeverințele depuse la dosar.
Inclusiv ordonatorul secundar de credite a eliberat pentru reclamant, pe perioada în care unitatea pârâtă nu mai avea structură de resurse umane, adeverințe privind încadrarea în condiții deosebite numai a activității desfășurate după data obținerii buletinelor de măsurători si a avizării de către structurile de protecție a muncii din cadrul ministerului.
Reclamantul a solicitat încadrarea activității desfășurate în condiții deosebite în conformitate cu prevederile Cap. l pct.1 din Anexa la H.G. nr.1822/2004, deci pentru activități pentru a căror încadrare este obligatorie existenta buletinelor de măsurători.
Însă în cadrul pârâtei s-au efectuat măsurători abia în anul 2000 si obținerea avizului structurii proprii de specialitate cu atribuții de inspecție a muncii începând cu data de 29.02.2000.
În cele din urmă obținerea acestor avize a permis încadrarea activității desfășurate de reclamant începând cu 01.01.2000 în condiții deosebite, iar activitatea desfășurată pentru perioada 01.02._11 a beneficiat de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Cap. II pct. 2 din H.G. 1294/2001 si H.G. nr. 1822/2004.
Emiterea adeverinței nr.602/2014 în baza căreia, este inclusă în condiții deosebite, numai activitatea desfășurată în perioada 01.01.2000 - 31.012.2003 (cadru militar/polițist) respectiv este conformă cu dispozițiile H.G. 1291/2001, respectiv H.G. nr.1822/2004, deoarece numai pentru perioadele amintite există aviz emis de Inspecția muncii din cadrul M.A.I. privind încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Pentru aceste motive urmează să respingă capătul de cerere privind constatarea nelegalității si anularea Adeverinței nr. 602 din data de 21.02.2014.
Cum instanța a apreciat că adeverința contestată a fost emisă în mod legal pe baza evidențelor deținute de angajator, a respins cererea privind obligarea pârâtului C. de F. și Perfecționare a Pregătirii Agenților de Poliție „N. G.” Slatina la eliberarea unei noi adeverințe precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că a fost încadrat în muncă începând cu data de 15._ și până la data de 31.12.2003, perioadă în care a desfășurat activități și a lucrat în condiții deosebite de muncă.
Arată reclamantul că în perioada 15.09._94 a fost încadrat ca și personal contractual în cadrul pârâtei în perioada 01.07._99 a fost încadrat în muncă, fiind cadru militar la C. DE F. SI PERFECȚIONARE A PREGĂTIRII AGENȚILOR DE POLITIE „ N. G.,, SLATINA..
In perioada 01.01._02 a fost încadrat ca și cadru militar/polițist la C. DE F. SI PERFECȚIONARE A PREGĂTIRII AGENȚILOR DE POLITIE ,, N. G.,, SLATINA, iar în perioada 30.11.2002-31.1-2.2003 a fost încadrat ca și polițist la aceeași unitate angajatoare, respectiv C. DE F. SI PERFECȚIONARE A PREGĂTIRII AGENȚILOR DE POLITIE „ N. G.,, SLATINA..
Arată reclamantul că în perioada 15.09._94 cât și în perioada 01.07._99 a lucrat la C. de F. și Perfecționare a Pregătirii Agenților de Poliție N. G. Slatina. Pentru perioada 01.07._99, deși inițial a fost încadrat corect în grupa de muncă cu condiții deosebite, ulterior prin Adeverința nr.601 din data de 21.02.2014, activitatea a fost încadrată în condiții normale de muncă.
Susține reclamantul că activitatea desfășurata se încadrează în capitolul I,pct.l din Anexa nr.2 din H.G. nr.1294/2001 si H.G. 1822/2004, care prevede în mod expres că: unitățile și subunitățile care au în dotare și exploatare emițători de radiodifuziune, emițători pentru comunicații, stații de radiolocație, instalații de curenți de înalta frecvență, stații de radio de unde ultrascurte și unde scurte, radio relee de unde metrice, decimetrice, stații de bruiaj, precum și activitățile care se desfășoară în locurile de muncă în condițiile determinate de acțiunea câmpurilor electromagnetice".
Pentru prima dată s-au efectuat măsurători ale câmpurilor electromagnetice în cadrul școlii în luna ianuarie 2000, concretizate în buletinul expertizare nr. 27/196/31.01.2000. În baza acestor măsurători, cadrele școlii au beneficiat de sporuri salariale lunare, denumite în mod generic spor de antenă.
Câmpurile electromagnetice proveneau de la 2 stații de emisie recepție în toată rețeaua de unde radio amplasate odată cu înființarea scolii din anul 1974.
Orice unitate militară avea în dotare sistem de comunicații radio pentru legătură radio cu unitățile centrale si unitățile locale învecinate. De altfel, în documentele de Stat M. ale scolii se menționa că respectiva instituție este unitate operativă și, în consecință, era dotată cu stații de radio emisie recepție fixe, mobile ori radiotelefoane. Legătura în această rețea se făcea codificat, în baza unor coduri secrete emise de către Ministerul de Interne. In exerciții de simulare (alarme de serviciu lunare), sau în deplasări pentru activități operative la diferite unități de miliție se folosea rețeaua radio codificată. De asemenea, în situații deosebite ca de exemplu vizite ale conducerii de stat în județ ori în alte state, calamități naturale (inundații, cutremure), se instituia consemn potrivit ordinelor în vigoare până în decembrie 1989, iar cadrele unității aveau asupra lor, în timpul serviciului, radiotelefoane mobile portabile prin care se menținea legătura permanent cu baza.
Aceste stații radio de emisie au fost prevăzute în Tabela de înzestrare a școlii de la înființarea acesteia, în anul 1974.
Ordinul cu privire la sporul de antenă prevede ca sporul financiar respectiv se acordă din momentul constatării, dar asta nu înseamnă că acele condiții deosebite, respectiv câmpurile electromagnetice care le-au generat nu ar fi preexistat.
Cu toate acestea, instanța de fond a dispus respingerea pe fond a cererii formulate, motivând că în conformitate cu Legea Nr.19/2000, este condiționată încadrarea activităților prestate in cadrul unei unități care are în dotare și exploatare emițători de radiodifuziune, locuri aflate sub acțiunea câmpurilor electromagnetice de îndeplinirea unor etape obligatorii, cum ar fi avizul inspectoratului teritorial de muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Culpa pentru împrejurarea că pentru perioada de timp contestată nu a existat un buletin de determinare care să stabilească depășirea noxelor admise de Normele de protecție a muncii, aparține exclusiv unității angajatoare care nu a efectuat demersurile necesare efectuării anterioare a măsurătorilor câmpurilor electromagnetice.
Reclamantul arată că deși anual s-a solicitat de către angajații unității pârâte efectuarea demersurilor legale în vederea încadrării activităților prestate în condiții deosebite de muncă, cu rea credință, unitatea angajatoare a refuzat sistematic, urmărind direct prejudicierea tuturor angajaților, prin neefectuarea măsurătorilor și expertizarea necesara.
Mai mult, stabilirea locului de muncă în condiții speciale este prevăzută și în dispoziția IGPR nr.544 din 02,02.2006, în care se menționează că polițiștii în activitate se încadrează în condiții deosebite de munca conform Ordinului MAI nr. 1140/2006 pentru întreaga activitate si care se regăsesc in Anexa la HG nr.1822/2004.
Pronunțarea unei soluții ca cea pe care reclamantul o contestă, duce la crearea unei practici neunitare la nivelul aceleași instanțe de judecată, unde până în prezent, restul cauzelor având același obiect au fost soluționate favorabil, acțiunile fiind în unanimitate admise, iar în prezent persoanele care au formulat aceste acțiuni beneficiază în mod corect de încadrarea perioadelor lucrate în grupa a II a de muncă.
Menținerea hotărârii atacate ar conduce la crearea unei situații discriminatorii precum și la crearea unei practici neunitare la nivelul instanțelor de judecata, aspect care ar fi în primul rând în detrimentul angajaților unității pârâte.
Pârâtul C. de F. și Perfecționare a Pregătirii Agenților de Poliție N. G. Slatina a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant.
Apelul nu este fondat și se va respinge pentru considerentele ce preced :
Obiectul dedus judecății îl reprezintă constatarea nelegalității și anularea adeverinței 602/21.02.2014 emisă de pârâtul C. de F. și Perfecționare a Pregătiri Agenților de Poliție „N. G.” Slatina, înscris prin care pretinde reclamantul că i-a fost schimbată încadrarea pe grupe de muncă din condiții deosebite, speciale în condiții normale de muncă pe perioadele 15.09.1986 – 30.06.1994 și 01.07.1994 – 31.12.1999.
În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei noi adeverințe de vechime cu noua încadrare pe grupa de muncă.
Așa cum a statuat și instanța de fond, analiza activității reclamantului presupune atât analiza încadrării în condiții deosebite prin prisma Ordinului nr.50/1990 cât și încadrarea în condiții speciale în domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzută de HG 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și a activității cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare și HG 1822/2004.
Prima instanță a valorificat înscrisurile depuse la dosar și a reținut că în perioada 15.09.1986 – 30.06.1994, reclamantul a fost încadrat ca profesor conform contractului individual de muncă F.N. încheiat între reclamant și UM 310 Slatina iar începând cu 01.07.1994 a devenit cadru militar – maior, fiindu-i aplicabile actele normative care reglementează această categorie de personal.
S-a reținut corect că în niciunul din punctele Ordinului 50/1990 nu se încadrează activitatea de profesor de sport în activitățile care ar trebui să beneficieze de încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Nici activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.07.1994 – 31.12.1999 când a avut funcția de maior nu se poate încadra în condiții deosebite.
Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe actuale de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele proprii de specialitate ale unităților. Aceste determinări trebuiau confirmate de inspectorii de stat sectoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicate toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și că toate instanțele de protecție a muncii funcționau normal.
Prima instanță a statuat corect că nu s-a făcut dovada existenței acestor determinări de noxe, nefiind urmată procedura mai sus menționată, simpla desfășurare a activității în aceste condiții fără ca angajatorii să procedeze la determinarea noxelor și categoriilor încadrate în grupe de muncă conduc la concluzia că reclamantul nu poate beneficia de încadrarea în această grupă.
Încadrarea în condiții speciale este atributul angajatorului, iar în domeniul apărării naționale, ordinii și siguranței naționale, încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale și alte condiții se realizează pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de HG 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și a activității cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții specifice pentru cadrele militare în activitate cu modificările ulterioare și HG 1822/2004.
Locurile de muncă și activitățile în care au lucrat cadrele militare în activitate care se încadrau în grupa I și a II-a de muncă ori similare acestora și care nu se mai regăsesc în H.G. nr. 1294/2001 sunt considerate ca fiind până la data de 01.04.2001, locuri de muncă în alte condiții sau condiții speciale sau deosebite.
Încadrarea întregii perioade de muncă a polițiștilor în activitate în condiții deosebite speciale și alte condiții în vederea stabilirii drepturilor de pensie se face potrivit H.G. 1822/2004.
Stabilirea metodologiei de încadrare a locurilor de muncă și activitățile desfășurate de polițiști în condiții speciale și alte condiții, procedura de nominalizare a personalului care își desfășoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiții, nominalizarea locurilor de muncă, unităților, activităților și/sau a funcțiilor, precum și evidența perioadelor de activitate în aceste condiții se fac prin norme interne de aplicare a H.G. 1822/2004 aprobate prin Ordin al ministrului administrației și internelor, cu avizul structurii proprii de specialitate cu atribuții de inspecție a muncii.
Dovada încadrării în muncă se face cu documente de evidența de personal specifice polițiștilor sau cu adeverințe eliberate în baza acestor documente întocmite conform reglementărilor legale.
Prima instanță a analizat actele dosarului și a constatat că nu s-a făcut dovada prin adeverința de personal existentă la deținătorul arhivei menționat prin Ordinul nr. 489/2005, că perioada pendinte a fost încadrată în condiții deosebite.
În art.2 alin.2 din Ordinul nr.489/20.01.2005 al Ministerul Afacerilor Interne prevede că „Beneficiază de încadrarea în condiții speciale sau alte condiții, polițiștii care desfășurau efectiv activități sau lucrează în locuri de muncă prevăzute în anexa la HG 1822/2004, ce constituie atribuții cu caracter permanent potrivit fișei postului coroborate cu prevederile Regulamentului de Organizare și Funcționare referitoare la atribuțiile specifice compartimentului din care face parte”.
Același ordin stipulează în art.3 alin.3 că: „Polițiștii beneficiază de încadrarea în condiții deosebite potrivit Capitolului 1, pct.1 și 2 din anexa la HG 1822/2004 numai în baza mențiunilor de măsurători, determinare prin expertizare din care să rezulte că valoarea noxelor depășește limita maximă admisă potrivit prevederilor din Normele Generale de Protecție a Muncii”.
Ori în adeverința ce face obiectul controlului judiciar numai activitatea desfășurată de reclamant începând cu 01.01.2000 până la 31.12.2003 a fost încadrată în condiții deosebite în conformitate cu prevederile art.4 alin.3 din Ordinul MAI 489/2005.
Activitatea desfășurată în perioada 01.07.1994 – 31.12.1999 când a fost încadrat ca maior, nu se regăsește nici în actele normative care reglementau categoriilor de activități care se încadrau în condiții speciale, Decretul 247/1977, Ordinul ministrului de interne nr.S/75/1990.
Prima instanță a făcut trimitere la Legea nr.19/2000, potrivit căruia este condiționată încadrarea activității prestate în cadrul unei unități care are în dotare și exploatare emițători de radiodifuziune…. locuri aflate sub acțiunea câmpurilor electromagnetice – locuri de muncă indicate de reclamant de îndeplinirea unor etape obligatorii, astfel cum prevede art.19 din această lege.
În Legea nr.108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, în art.9 se prevede că Ministerul Apărării Naționale, structurile militare și structurile în care își desfășoară activitatea funcționarii publici cu statut special din MAI, organizează activitatea de inspecție a muncii prin servicii proprii de specialitate.
În cadrul pârâtei, conform Hotărârii nr.261/2001 au fost avute în vedere criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, însă această încadrare se putea face numai după nominalizarea locurilor de muncă respective în condițiile legii, expertizarea acestora și efectuarea determinărilor de noxe, prin buletine de determinări, respectiv obținerea unui aviz de la ITM sau alte autorități abilitate.
Reclamantul nu a produs nicio dovadă în sensul celor mai sus menționate și chiar dacă în perioada când a fost încadrat ca maior a lucrat în aceleași condiții ca și după 2000, respectiv existența câmpurilor electromagnetice provenite de la cele 2 stații de emisie recepție în toată rețeaua de unde radio amplasate încă din 1974, lipsa de diligență a unității angajatoare care nu a efectuat demersurile necesare efectuării anterioare a măsurătorilor electromagnetice nu suplinește cadrul legislativ pentru încadrarea în condiții deosebite pentru perioada anterioară anului 2001.
Instanța de judecată nu poate să oblige unitatea să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte o altă situație decât cea reală, invocarea dispozițiilor IGPR 544/02.02.2006 în care se menționează că polițiștii în activitate se încadrează în condiții deosebite de muncă conform Ordinului MAI 1140/2006 pentru întreaga activitatea nu poate fi avută în vedere din două motive. În primul rând, la data emiterii acestei dispoziții, reclamantul nu mai era în activitate, iar în al doilea rând această dispoziție reprezintă un act intern al Ministerului Afacerilor Interne care nu este echivalentă cu o hotărâre de guvern, emisă pentru stabilirea condițiilor de muncă deosebite ale polițiștilor.
Față de considerentele ce preced, apreciindu-se că sentința este legală și temeinică, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. R., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D. A. M., cu sediul în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 71 din 5 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. DE F. ȘI PERFECȚIONARE A PREGĂTIRII AGENȚILOR DE POLIȚIE N. G., cu sediul în ., Slatina, județ O., având ca obiect obligație de a face.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, E. S. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.26.06.2015
j.f. V.V.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2177/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 849/2015. Curtea... → |
|---|
