Recalculare pensie. Decizia nr. 3293/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3293/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 2887/104/2014
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3293
Ședința publică din data de 08 Iulie 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de pârâtele C. Județeană de Pensii O. și C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații, împotriva sentinței civile nr.208/18.03.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Complet Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator O. S., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul contestator asistat de avocat M. N., lipsind apelantele pârâte.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, că nu s-a depus întâmpinare conform procedurii prealabile, după care, instanța, constatând cauza în stare de soluționare la acest termen și apreciind că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului potrivit art.238 alin.1 C.pr.civ., a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat M. N. pentru intimatul contestator, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Instanța de fond a administrat în mod corect probatoriul, constatând că funcția deținută a fost nominalizată de către angajator că se încadrează în grupa a II a de muncă și că nu există nici un motiv ca adeverința emisă de fostul angajator prin lichidator, să nu fie valorificată.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr.208/18.03.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Complet Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ s-a admis contestația formulată de reclamantul O. S., CNP_, domiciliat în Caracal, ..8, ., ., în contradictoriu cu pârâtele C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații, cu sediul în București, ., sector 2 și C. Județeană de Pensii O., cu sediul în Slatina, ..1A, jud. O..
S-a dispus anularea Hotărârea nr.8463/01.09.2014 emisă de Comisia Centrală de Contestații și decizia nr._/25.04.2013 emisă de CJP O..
S-a dispus obligarea pârâtei CJP O. să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu valorificarea adeverinței nr.404/29.08.2000 emisă de ..
Reclamantul a fost pensionat inițial, prin decizia nr._/17.10.2012 - filele 38-39 dosar, fiindu-i acordată pensie anticipată parțială.
S-a stabilit un stagiu de cotizare total realizat de 39 ani, 5 luni, 6 zile, din care 36 ani. 1 lună, 22 zile lucrați în condiții normale de muncă și 3 ani, 3 luni, 14 zile lucrați în grupa a II-a de muncă.
Perioadele 01.07._93, 01.02._98, 01.04._98, 01.05._99, nu s-au valorificat în grupa a II-a de muncă întrucât adeverința nr._.08.2000 eliberata de . precizează procentul lucrat în grupă, conform motivării din decizia sus-menționată.
Ulterior, la data de 06.11.2012, conform cererii aflate la fila 36 dosar, nr.4947/2012, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea acestor perioade ca fiind lucrate în grupă de muncă depunând adeverința nr.217/05.11.2012, însă cererea a fost respinsă prin decizia nr._/29.11.2013 – f. 35, motivat de faptul că actul normativ menționat ca temei al încadrării în grupă de muncă nu este corect.
La data de 20.02.2013, cu cererea înregistrată la nr.3126/2013, f. 33, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie depunând la dosar adeverința nr..35/11.02.2013 eliberate de . lichidator.
S-a emis, în acest sens, decizia nr._/25.04.2013 – f. 27-28, prin care cererea de recalculare a fost respinsă, iar în motivare se menționează că actul normativ menționat ca temei al încadrării în grupă de muncă nu este corect, funcția de lăcătuș mecanic reparații motoare și pompe injecții nu se regăsește în HG 1223/1990. Totodată, i se pune în vedere petentului să prezinte o adeverință cu temeiul legal corect, precum și o copie a procesului-verbal nr._.03.1991 privind încadrarea în grupă superioară de muncă.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație potrivit dispozițiilor art.149 din Legea 263/2010, care în urma analizării de către Comisia Centrală de Contestații, a fost respinsă prin Hotărârea nr.8463/01.09.2014 – filele 5-6 dosar. La pronunțarea acestei hotărâri s-au avut in vedere dispozițiile art. 107 și 158 din Legea nr._, precum și dispozițiile Ordinului nr.50/1990.
În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că, în mod corect, perioadele 01.07._93, 01.02._98, 01.04._98, 01.05._99 nu au fost valorificate in grupa a II-a de munca, conform prevederilor poz.184, anexa 2 la Ordinul nr.50/1990, completat cu avizele ulterioare, în baza adeverinței nr. 404/29.08.2000 eliberată de . deoarece nu este precizat procentul lucrat în grupă superioară de muncă.
În ce privește adeverințele nr.217/05.11.2012 si nr.35/11.02.2013 s-a apreciat că nu pot fi valorificate, deoarece temeiul legal precizat nu este corect, iar adeverințele eliberate de lichidatorul judiciar în 2012 si 2013 nu pot fi valabile întrucât societatea a fost radiata la data de 26.06.2008, procedura falimentului fiind închisă. În aceasta situație lichidatorul nu mai are abilitatea de a elibera adeverințe, fiind obligat să predea arhiva societății unui agent economic autorizat să desfășoare activitatea de arhivare potrivit legii nr.16/1996.
În motivarea hotărârii s-a mai arătat că prevederile poz.184, anexa 2 din Ordinul nr.50/1990, completat cu avizele ulterioare, se pot aplica și la regiile autonome care, în conformitate cu statutul de funcționare, desfășoară activități de demontări, decapări și degresări. În astfel de situații beneficiază de grupa a II-a de muncă numai personalul din formația de lucru care execută exclusiv aceste operații, iar timpul efectiv lucrat se ia în calcul la stabilirea stagiului de cotizare realizat în grupă de muncă așa cum rezulta din Scrisoarea MMPS nr.190/MB/1997.
Din analiza acestor susțineri s-a reținut că reclamantul a desfășurat în perioadele 01.07._93, 01.02._98, 01.04._98, 01.05._99, activitate în cadrul . în calitate de lăcătuș mecanic reparații motoare și pompe injecții executând lucrări de demontare, degresare, decapare și reparații.
În conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, pct.184 din Anexa II, Ordinul 125/1990 anexa II, pct.104 și Scrisoarea MMPS nr.150/1995, perioadele sus-menționate au fost considerate de angajator ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, potrivit adeverinței nr.404/29.08.2000 – fila 11 dosar.
Activitatea descrisă se regăsește la pct. 184 din Ordinul 50/1990 care se referă la „activitatea în sectoarele de demontări, decapări și degresări din întreprinderile de reparații auto, tractoare și utilaje în vederea reparării”.
De asemenea Ordinul 125/1990 (pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după martie 1990) prevede la pct.104 din anexa II „ Activitatea în sectoarele de demontări, decapări și degresări din întreprinderile de reparații auto, tractoare și utilaje, în vederea reparării”.
Ordinul nr.50/1990 a prevăzut modalitatea de stabilire și încadrare în grupele de muncă. Competenta de a nominaliza persoanele care se încadrează în grupele I si II de muncă aparține, potrivit pct.6 din Ordinul nr.50/1990, conducerii unitarilor împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Esențial pentru încadrarea activității unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu este numai funcția deținută, ci și condițiile de muncă în care aceasta se desfășoară, executarea ei în condiții grele, nocive sau periculoase ducând la încadrarea în grupa a II-a de muncă.
În speță, reclamantul a dovedit că funcția deținută a fost nominalizată de către conducerea unității în vederea încadrării în grupele de muncă conform cerințelor prevăzute de art.6 din Ordinul nr.50/1990.
Referitor la susținerea pârâtelor în sensul că această adeverință nu se poate valorifica deoarece nu conține procentul lucrat în grupă de muncă, se apreciază că la data eliberării adeverinței nr.404/2000 nu erau în vigoare dispozițiile Ordinului nr. 590/15.09.2008 prin care legiuitorul a reglementat modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitățile desfășurate în locuri de muncă încadrate în grupele I și /sau a II-a de muncă potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 astfel că nu se poate sancționa salariatul pentru faptul că această adeverință nu conține procentul lucrat în grupă de muncă.
S-a avut în vedere și faptul că reclamantul a depus diligențele necesare pentru a obține o adeverință completă conform art. 126 alin.1 din HG 257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prin care s-a prevăzut că adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive. Însă, urmare a faptului că societatea angajatoare a intrat în procedura falimentului și a fost radiată la data de 26.06.2008, reclamantul nu a putut să îndeplinească această obligație și a condus la emiterea adeverințelor nr. nr._ și nr.35/11.02.2013 eliberate de . lichidator care nu respectă cerințele legale.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.. 126 din HG 257/2011 adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive, iar prin deținători legali de arhivă se înțelege creatorii și deținătorii de documente, în sensul art. 4 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Însă, în speță, au fost incidente dispozițiile alin.4 ale aceluiași articol conform cărora adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin. (1).
Cum încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, iar angajatorul împreună cu sindicatele erau singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă, se apreciază că s-a făcut dovada de către angajator că activitatea reclamantului a fost încadrabilă în grupa a II-a de muncă, iar temeiul invocat în acest sens este corect.
În această situație s-a apreciat că nu există niciun motiv care să îndreptățească pârâta CJP O. să nu valorifice în grupa a II-a de muncă adeverința emisă de ..
Pentru aceste motive a fost admisă contestația formulată împotriva deciziei nr._/25.04.2013, anulată această decizie, precum și Hotărârea nr.8463/01.09.2014 emisă de CNPP – Comisia Centrală de Contestații și obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantului cu valorificarea adeverinței nr.404/29.08.2000 emisă de angajatorul .>
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele C. Județeană de Pensii O. și C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele:
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății. În acest sens susține că reclamantul a fost pensionat inițial prin decizia nr._/17.10.2012 fiindu-i acordată pensie anticipată parțială, neluându-se în calcul la stabilirea acesteia stagiile asimilate, potrivit art.65 alin. 3 din lege ( armată), stabilindu-se un stagiu de cotizare total realizat de 39 ani, 5 luni, 6 zile, din care 36 ani, 1 lună, 22 zile lucrați în condiții normale de muncă și 3 ani, 3 luni, 14 zile lucrați în gr. a II-a de muncă conform adeverinței 636/120/28.04.2003 eliberată de ..
Susține că nu s-au valorificat în gr. a II-a de muncă perioadele 01.07._93, 01.02._98, 01.04._98, 01.05._99, întrucât adeverința nr. 404/2000 eliberată . nu precizează procentul lucrat în grupă.
Se invocă art. 165, art. 166 din Lg. 263/2010.
Arată că s-a emis decizia nr._/17.10.2012 de către Comisia Centrală de Contestații, prin care i s-a pus în vedere petentului să prezinte o adeverință cu temeiul legal corect, dar și o copie a procesului verbal nr. 37/25.03.1991 privind încadrarea în grupă superioară de muncă, iar împotriva acesteia petentul,a formulat contestație, potrivit dispoz. 149 din Lg. 263/2010 spre soluționare la Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP – contestație ce i-a fost respinsă prin Hot.8463/2014.
Susține că s-a constatat în mod corect de către comisie, că, C.J.P: O. nu a valorificat perioada lucrată în grupă, decizia fiind emisă cu respectarea prevederilor legale.
În acest sens se invocă Ord. 50/1990, precum și pct. 4, 6, 7, 15 din acest ordin.
Se apreciază că drepturile de pensie au fost stabilite legal, în funcție de actele depuse de reclamant la dosarul de pensie, de înscrierile din carnetul de muncă și de adeverințele emise de angajatori - în măsura în care ele au fost emise cu respectarea dispozițiilor legii, ținându-se cont de actele normative în vigoare în materia pensiilor.
În drept susținerile au fost întemeiate pe dispoz. Lg.134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Lg. 263/2010.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Inițial, reclamantul a depus la dosarul de pensionare adeverința nr. 404/29.08.2000 pentru a fi avută în vedere la stabilirea pensiei, adeverință ce a fost înlăturată de C.J.Pensii O. întrucât nu avea precizat procentul de timp corespunzător activității desfășurată în condițiile de grupa a II-a .
Conformându-se solicitării Casei Județene de Pensii O., reclamantul a depus adeverința nr. 35/11.02.2013, adeverință care, și de această dată, a fost respinsă cu motivarea că nu este prevăzut corect actul normativ și nici nu este prevăzut procesul verbal al Consiliului de Administrație nr. 37/25.03._.
Ulterior s-a invocat faptul că adeverința nu este valabilă întrucât societatea este radiata la data de 26.06.2008 iar lichidatorul nu are dreptul de a elibera adeverințe.
Prin urmare, deși reclamantul dovedește atât prin mențiunile din carnetul său de muncă cât și prin adeverințele eliberate de fostul său angajator faptul că, în perioadele solicitate a fi avute în vedere, a desfășurat activități specifice grupei a doua de muncă, totuși acestui drept al său nu i s-a acordat eficienta juridică acordată de legea 263/2010 și Normele de aplicare ale acestei legi HG.257/2011.
În soluționarea cauzei este necesar a se porni de la împrejurarea obiectivă potrivit căreia adeverința eliberată de angajatorul său, nr. 404/29.08.2000 în discuție, atestă faptul că reclamantul a desfășurat o activitate încadrată de angajator în grupa a II-a de muncă potrivit metodologiei prevăzută de Ordinul 50/1990 respectiv după constatarea ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 din Ordinul 50/1990.
Astfel, în perioadele menționate în adeverință, reclamantul de desfășurat activitățile specifice funcției de lăcătuș mecanic reparații motoare și pompe injecții efectuând lucrări de demontare, degresare, decapare și reparații, activități corespunzătoare punctului 184 din Anexa II a Ordinului 50/1990, pct.104 Anexa II a Ordinului 125/1990 .
Împrejurarea care a fost invocată inițial de pârâtă – lipsa procentul de timp corespunzător activității desfășurată în condițiile de grupa a II-a a fost remediată prin demersurile ulterioare întreprinse de reclamant, datele din adeverința nr. 404/29.08.2000 fiind completate de adeverința nr.35/11.02.2013.
Faptul societatea la care a fost angajat reclamantul a fost radiata la data de 26.06.2008, procedura falimentului fiind închisă, nu poate conduce la consecința potrivit căreia reclamantului nu-i poate fi luată în considerare adeverința inițială, eliberată de angajatorul său astfel cum a fost completată de lichidator .
În speță, sunt incidente dispozițiile art. 126 din HG.257/2011 în sensul că, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001 persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I/II de muncă se vor întocmi numai pe baza unor documente verificabile aflate în evidența angajatorului.
În condițiile în care, adeverința eliberată de lichidator are la bază atât mențiunile din carnetul de muncă al salariatului dar și temeiul legal –HG.1223/1990 și P.V. 37/25.03.1991 cu trimitere la procesul verbal din 29 sept.1998 Curtea constată ca cererea întrunește condițiile prevăzute de lege astfel încât, în mod corect instanța de fond a admis cererea formulată de reclamant.
Totodată, mențiunile din carnetul de muncă și adeverințele ce fac referire la încadrarea activității desfășurată de reclamant în condițiile grupei a II-a de muncă au fost efectuate respectiv eliberate anterior emiterii Ordinului 590/2008- astfel că, instanța are în vedere dispozițiile art. 8 și 15 din Ordin, potrivit cărora, perioada de timp în care a persoană lucrează integral sau în parte în locuri de muncă încadrate în grupa I sau a II-a de muncă se stabilește prin dispoziția conducerii, iar dovedirea acestor perioade se face, în vederea pensionării, pe baza înregistrării în carnetul de muncă.
Opinia susținută de pârâte nu poate fi primită, întrucât ar avea drept consecință nerecunoașterea unui drept al reclamantului care este atestat de carnetul său de muncă dar și de adeverința eliberată de fostul său angajator, cu luarea în considerare a împrejurării că, datele din adeverința nr. 404/29.08.2000 au fost completate de adeverința nr.35/11.02.2013.
Cererea reclamantului a fost corect reținută ca fiind legală în raport de data eliberării adeverinței inițiale - nr. 404/29. 08.2000 – întrucât, prevederile alin.4 al aceluiași text de lege, art. 126 din Normele de aplicare a legii 263/2010 conțin o dispoziție derogatorie de forma solicitată a adeverințelor eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului 590/2008 - respectiv cea din anexa 14 - acestea urmând a fi avute în vedere și să fie deci utilizate la stabilirea si/sau modificarea drepturilor de pensie chiar dacă nu îndeplinesc condițiile de formă conforme cu modelul din anexa 14 .
Prin urmare, constatând că, atât datele cuprinse în adeverințele solicitate de reclamant a fi avute în vedere la recalcularea pensiei cât și mențiunile din carnetul său de muncă au fost realizate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data efectuării lor și, totodată, acestea nu au fost anulate ori lipsite de eficiență în vreun fel, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va fi respins apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței pronunțate la instanța de fond ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtele C. Județeană de Pensii O. și C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații, împotriva sentinței civile nr.208/18.03.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Complet Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator O. S..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08.07.2015.
Președinte, Judecător,
C. T. L. E.
Grefier,
I. B.
Red.Jud.C.T./27.07.2015
Tehn.I.C./Ex.2
Jud.Fond/ D. S.
| ← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 825/2015. Curtea... → |
|---|
